14,427 matches
-
publică. Ea nu este totuși de neglijat. Într-o literatură unde bravurile scriiturii, serpentinele sintaxei și explorarea minuțioasă a fagurelui lexical constituie argumentele apodictice care impun un scriitor printre confrați, lipsa de respect a lui Houellebecq față de ele frapează. Primii dușmani și-i cîștigă scundul romancier în tabăra criticilor și teoreticienilor (unul dintre ei, Antoine Compagnon), a universitarilor cu panaș, deși tot unul de-al “lor” l-a promovat. Căci editarea primului roman i se datorează venerabilului Maurice Nadeau, în 1994
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
era foarte dragă. Uneori, acești reprezentanți ai stîngii puneau la cale un boicot sinistru. L-am întîlnit în timpul existenței comunismului pe unul din confrații mei, pe Czseslaw Milosz, la Lisabona. El sosise în Franța, unde a fost tratat ca un dușman, la fel ca și în Polonia. Și atunci, el a fost obligat să părăsească Franța și să plece în Statele Unite. RB: Dar este posibil să mai existe o cauză a răcelii cu care scriitorii est-europeni emigrați erau primiți în Apus
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
pornește de la o idee mai veche, aceea că literatura antică greacă este exemplul cel mai nobil al felului în care scriitorii puteau să se ridice deasupra patimilor politice, șoviniste, naționaliste etc. etc. Faptul că rapsozii greci au putut povesti peripețiile dușmanilor în mod obiectiv, fără a cădea în capcanele naționaliste, este semnificativ și exemplar. Ei au dat întregii literaturi universale, prin refuzul de a compromite literatura prin exacerbarea unor pasiuni belicoase sau politice, un exemplu demn de urmat. Cînd citim Iliada
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
și în viață, nu? Nu este cu mult altfel decît în viață... RB: Ați afirmat că nu se poate vorbi despre război, războiul fiind și expresia supremă a anulării celuilalt, acel celălalt care e diferit de noi, care poate fi dușmanul, adversarul nostru. Îndrăznesc să fac o afirmație riscantă: în literatura hispanică, latino-americană, există tendința de a povesti actele de violență, de a le reproduce fără artificii. Dar viața, viața pe care ați avut-o pînă azi, și care unește extreme
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
prezintă foarte important pentru evantaiul său de consecințe ce nu s-au încheiat. Trăim încă în umbra unora dintre ele. A fost clipa în care scriitorii și-au dat seama că s-au înșelat, socotind că-și vor putea „umaniza” dușmanul inconvertibil. Clipa în care încercarea lor de-a ameliora pe dinăuntru sistemul s-a descoperit a fi un eșec. Comuniștii și neocomuniștii sînt, în realitate, intratabili. Spre a-și consolida pe plan intern puterea pe care pînă atunci s-a
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
în clasificările foarte precise, computerizate, ale singurei forțe coerente din țară, ale Securității, cei mai mulți scriitori au fost trecuți sub indicativul inamic. Și pe inamic îl demoralizezi prin diversiuni, dezbinare, știri false, intoxicare, panică, alarme perpetue, trupe de comando în uniforma dușmanului, bruiaj electronic. Îl demoralizezi, îl dezorientezi, dar nu îl nimicești cu totul, căci ai nevoie de el pentru a-ți motiva prezența și leafa și pentru a te legitima”. Mă tem că nici asemenea propoziții proiectate pe un trecut cu
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
toate spectacolele pe care le-am făcut sunt despre familie. Un impuls pentru a realiza „Unchiul Vanea” a fost faptul că se întâmplă în familie, iar sentimentul familial al acestei povești este principial: dacă unchiul Vanea tinde să-și omoare dușmanul, nu e o tragedie, dar dacă încearcă să-și omoare fratele, căci Serebreakov îi este aproape frate, povestea se schimbă. Eu însă trebuie să văd că ei sunt frați - cu o istorie și o biografie grea, cu intrigi, neînțelegeri, iubire
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
Alexandru Ciorănescu, spre a cita doar câteva exemple. Și când ne gândim că această carte, nu-i exagerat s-o numim odioasă, era numai o "bază de discuție", că în paginile ei nu figurează Titu Maiorescu, pe atunci considerat ca dușmanul nr. 1 al literaturii române, întreaga operă a lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu și a atâtor alți scriitori, ce au rămas multă vreme ținuți ascunși de ochii publicului, că nu conține și periodicele interzise, a căror consultare necesita
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
de totalitate în cuprindere, se substituie emoției întâmpinărilor posibile și îi dau lui Dan Buciumeanu siguranța angajării în neacceptare: Șt. Bazilescu citește "eronat" anume vers dintr-un anume psalm, Dan Zamfirescu "exagerează" în atribuitrea unui oarecare sens al mișcării unor dușmani, unele afirmații ale lui V. Kernbach "păcătuiesc" prin "coeficientul lor de arbitrar și impresionism". Contestările se înscriu pe aceeași linie în regimul confruntărilor, atunci când vizează chiar pe N. A. Ursu, autorul ediției Dosoftei, el "greșind" atunci când îi atribuie poetului Cuvinte de
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
surveni decît de sub crusta celui mai banal traseu existențial. Era limpede, apoi, că Noul Roman devenea tot mai mult un fel de mașină de război care voia să impună un nou regim estetic una care continua să risipească armament cînd dușmanul zăcea de mult răpus sau plecase pe alte meleaguri văzîndu-și liniștit de treabă ( vezi, de pildă, Julien Gracq). Numai că, tocmai de aici, din experiența n-aș putea spune cît de autentică a Noului Roman s-a născut o direcție
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
n-ar dovedi o fermitate de oțel ori de câte ori sunt amenințatre privilegiile grupului în slujba căruia se află, dl. Timofte n-ar fi ajuns niciodată unde este. Ar fi rămas, probabil, același obscur ofițer care-și apăra, la fruntarii, patria înfruntând dușmanul cu spatele.
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
roboți la comenzile tiranice ale tatălui, când acesta nu va mai fi? Ca să nu mai vorbesc de fiica lui Vadim, devenită „patroană" de gazetă Revendicându-se exclusiv de la imaginea și nerușinarea părintească, ei vor da vina pentru indubitabilul eșec pe dușmanii legiune, desigur ai „marelor oameni". Nici pomeneală: va fi vorba doar de clasica prăbușire a unor bieți epigoni din raiul în care-au fost înghesuiți abuziv, prin decizia unor Zeus de carton, incapabili să depășească epoca de glorie când obținerea
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
și expunând fotografii pornografice în Insulele Marchize, astfel încât monseniorul Martin îi scrie episcopului la dispariția lui: „Unicul lucru demn de semnalat pe insulă în ultima vreme a fost moartea subită a unui individ numit Paul Gauguin, un artist reputat, dar dușman al lui Dumnezeu și a tot ce este decent pe acest pământ." Mario Vargas Llosa ne reamintește că lumea utopiilor a aparținut secolului XIX. Căutarea unei lumi ideale, a Paradisului, nu dispare însă. Societatea nu s-a schimbat, doar unghiul
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
brio. În aceste momente de adormire națională, cui să spui că vom plăti cu vârf și îndesat "facilitățile" și "cadourile" oferite de comenduire? Încearcă să-i explici românului că trăiește prost pentru că muncește prost și-ai să-ți faci un dușman pe termen lung. Spune că treburile merg prost în țară mai ales din cauza celor care ne conduc, și te expui la represaliile unei justiții aflate la degetul mic al politicienilor. Ca să n-avem nici un dubiu, legile privind "defăimarea țării" și
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
Sunteți cât se poate de la curent cu tot ce se scrie în critică. Atunci când deschideți un volum nou, ce sentiment aveți: bucurie, aprehensiune, curiozitate, necesitate? E.S. Aștept să citesc ceva ce mă interesează. N-am prejudecăți. Citesc chiar și pe dușmanii mei. Dacă scriu o carte bună, mă împac automat cu ei. Dacă nu, nu... Ce mă deprimă (iată, și criticul poate fi un Desperado) este flecăreala și injuria. Două specialități contemporane... L.V. Citiți literatura - în acest moment al vieții dvs
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Concertul pentru pian și orchestră fiind pregătite să mocnească o revanșă în forță a compozitorului. Și în compoziție, și în interpretare Valentin Gheorghiu contopește inspirația cu educația, plăsmuirile cu ideile, simplificând lucrurile până la limitele lor strict necesare, ca un vajnic dușman al tuturor prisosințelor. Este, deci, un clasic. Și un mare caracter, ce a pus în operă statornicia unei conștiințe. Or, să-ți asculți conștiința este o regulă care nu admite nici un fel de derogări. De șase decenii Valentin Gheorghiu ne
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
Echivocurile, jocurile de cuvinte, "apele" pe care le face ironia nu țin de esența morală a criticii; decît, poate, de arta ei; o colorează, îi conferă personalitate, dar n-o ajută prea mult să-și atingă scopul. În orice caz, dușmanul cel mai mare, sub acest raport, al criticii este confuzia. Criticul n-are voie să nu știe ce vrea să spună. Proverbul franțuzesc i se potrivește perfect în raționalitatea lui: ceea ce e bine gîndit, se exprimă în mod clar. De
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
nici un fel de restricții, rezerve, limite, contraziceri? Absolutul există "în sine", neraportat la nimic altceva, el înseamnă totalitate, integralitate, ( de unde și denumirea de integrism), el exclude interdependența fenomenelor și faptelor de viață, exclude comparația și opoziția, și înainte de toate, dubiul, dușmanul de moarte al vocației integriste. Ca orice pasiune devoratoare, absorbantă, obsesivă, el reprezintă o exagerare monstruoasă repliată asupra ei înseși, o depășire a limitelor, o ieșire din "normalitate". Asasinii fanatici precum teroriștii sinucigași palestinieni întruchipează ideea unei asemenea anormalități monstruoase
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
a înfocat sistemul televizionistic românesc: crainici și reporteri, moderatori și analiști, toți înfometați după știri de senzație, au trecut la acțiune în frunte cu poliția; sirene, umbre în peisaj, girofaruri, cagulați și ne, dar gata să dea piept cu un dușman înarmat până-n dinți, cu trei-patru aruncătoare de mine la brâu, cu o sacoșă de grenade și pregătit să se fanatizeze aruncând în aer o treime din aeroport pe bază de kamikaze. Doar eu, cu naivitate de Telefil, o vedeam pe
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
și Toma Alimoș au arme albe cu care se taie reciproc. Dar Andrii Popa deține o pușcă cu cartușe de tipul numit de vînători "trei la fund". El mai are o armă inedită: murgul de patru ani care mușcă din dușmani. Haiducul Pintea, în principiu invulnerabil ca Sigfried, e totuși împușcat cu un glonț magic, din argint, singurul care îi vine de hac. Preda Buzescu și hanul tătar se bat cu spadele care se frîng. După Bolintineanu, tătarul scoate o secure
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
L-am descoperit într-o grădină, pe tijele uscate/ ce susțineau inflorescența unei buruieni./ întins, în toată splendoarea, în rețeaua anume/ compusă de el./ se deschidea ca o floare a venerii în brațele buruienii.// agresiv arogant aristocrat fără prieteni fără dușmani/ dacă l-aș fi atins, nu m-ar fi mușcat.// o viespe uriașă lichefiată: picioroange de antracit/ pictate cu galben./ (deschis) floare a venerii în brațele buruienii./ aștepta pule de gândăcei și de muște,/ pule de buburuze și de cărăbuși
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
într-un calvar donquijotesc. Ar fi rupt un întreg crâng ca să-și prindă la butoniere câte o floare. Mai mult, s-ar fi răsculat instinctual asupra gustului colectiv, ca niște agitatori voluntari ai obiceiurilor neconsolidate. Pe scurt, ar fi fost dușmani potențiali ai tuturor mărginirilor, în special ale acelor repertoriale. între timp cei patru saxofoniști s-au acoperit de diplome, premii, granturi, stagii. Dar mai ales de experiență. Experiența ca început al înțelepciunii. Experiența ca memorie a unei sume semnificative de
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
adresează securistului: "S-a întrebat și el de ce unii dialoghează cu cei de la Europa Liberă, de ce bat la ușa lor El este de bună credință și nu poate crede că o mare valoare, un mare talent poate să fie un dușman al țării, al societății". Ei bine, câțiva ani mai târziu, în decembrie 1989, "patriotul de bună credință" va "aprofunda" problema și va acorda, la München, un lung interviu Crisulei Ștefănescu, cercetător-analist la postul de radio pe care îl diabolizase cu
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
plăcerilor; și lumea urăște pe creștini (In. 15, 18-19; 1 In. 3, 13), fără să-i fi făcut vreun rău, pentru că se împotrivesc plăcerilor ei. Sufletul iubește trupul, deși trupul urăște sufletul; sufletul iubește și mădularele; și creștinii iubesc pe dușmanii lor (Mt. 5, 44; Lc. 6, 27). Sufletul este închis în trup, dar el Ține trupul; și creștinii sunt închiși în lume, ca într-o închisoare, dar ei Țin lumea. Sufletul nemuritor locuiește în cort muritor (2 Cor. 5, 1
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Și totuși, chiar și aceia, după ce erau loviți peste gură și aduși la tăcere prin bătăi repetate de către o ceată de ostași special rânduiți pentru aceasta, bătuți peste față și peste obraji, erau aruncați afară cu putere. În chipul acesta dușmanii credinței credeau că după ce au întrebuințat toate mijloacele și-ar fi ajuns Ținta. Dar nici prin astfel de metode nu s-a ajuns la vreun rezultat împotriva martirilor. Ca să putem istorisi amănunțit moartea lor, ce cuvinte ne-ar putea fi
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]