190 matches
-
a unor deficiențe ale organelor noastre de simț, a vătămării lor. Cum nu sunt puse la Îndoială Înseși datele senzoriale ale cunoașterii, această Îndoială nu afectează fundamentele cunoașterii, deci nu e cazul unei Îndoieli sceptice. Ca să atingă fundamentul cunoașterii, spiritul dubitativ trebuie să se Îndrepte către nucleul acesteia, constituit de către posibilitatea Însăși a științei. Fără a se chestiona cum este posibilă știința, problemă pe care o va ridica mai târziu Kant, Descartes pune o Întrebare stringentă pentru acea vreme, anume dacă
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care nu le cunoaștem bine, și astfel, acea libertate ne ferește a fi Înșelați vreodată”. Îndoiala, prin liberul arbitru, devine expresie a libertății gândirii și condiția esențială a acțiunii spiritului. Înțeleasă În această lumină, Îndoiala delimitează În mod fundamental acțiunea dubitativă de scepticism, refuză negarea absolută și agnosticismul, transformând acțiunea spiritului dubitativ În activitate epistemică. Astfel, Descartes aduce Îndoiala În ipostaza unui principiu de posibilitate al oricărei construcții metafizice: libertatea spiritului În abordarea obiectului pe care și-l propune. 1.3
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a fi Înșelați vreodată”. Îndoiala, prin liberul arbitru, devine expresie a libertății gândirii și condiția esențială a acțiunii spiritului. Înțeleasă În această lumină, Îndoiala delimitează În mod fundamental acțiunea dubitativă de scepticism, refuză negarea absolută și agnosticismul, transformând acțiunea spiritului dubitativ În activitate epistemică. Astfel, Descartes aduce Îndoiala În ipostaza unui principiu de posibilitate al oricărei construcții metafizice: libertatea spiritului În abordarea obiectului pe care și-l propune. 1.3. ÎNDOIALA CA PRINCIPIU METAFIZICTC Îndoiala ca principiu metafizic" \l 2 Așa cum
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de Însăși existența lui Dumnezeu. Atunci când urmărim consecințele unei idei, care ne conduce până În fața unui adevăr neechivoc, trebuie să admitem că avem de-a face cu un principiu metafizic, spune filosofia carteziană. Așa că, În ultimă instanță, prin analiza enunțului dubitativ - dubito, ergo cogito - se ajunge la afirmarea obiectului spre care se Îndreaptă cercetarea de fundament: Dumnezeu. Și asta pentru că Îndoiala este, fie și pentru un moment, expresia unui principiu pozitiv. Așadar, oricât de departe ar merge Îndoiala, ea ajunge la
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a obiectat Împotriva ideii promovate de către Descartes În conținutul cogito-ului. Potrivit lui Gassendi, cunoașterea propozițiilor particulare trebuie să urmeze Întotdeauna cunoașterii celor generale, În conformitate cu regulile silogistice și fără abatere de la ele. Descartes Îi răspunde că, În fapt, cogito este urmarea acțiunii dubitative și nu concluzia unui silogism. Concluzia asupra faptului existenței poate fi dedusă și din alte Împrejurări, din alte experiențe, dar acestea nu au forța nemijlocirii pe care o impune Îndoiala, expresia cea mai cuprinzătoare a acțiunii de a gândi: „Căci
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
dintre gândire și existență, ori exprimarea simultaneității actelor gândirii și existenței. Ele apar, este adevărat, dar Într-un plan secund al intențiilor metafizice ale autorului, căci Descartes Însuși presupune aceste fapte cunoscute anterior judecății la care se ajunge În urma procesului dubitativ: „...și când am spus că această propoziție: gândesc, deci sunt, este prima și cea mai sigură ce se prezintă celui ce Își conduce gândurile sale În ordine, nu am negat că n-ar trebui să se știe mai Întâi ce
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Și-n definitiv după cum spune însuși Dilthey -, această "problemă ce preocupă filozofia" nu este una nouă în sine, ci doar condițiile apariției ei sunt "noi", respectiv condițiile oferite de un Zeitgeist care, pe fondul amintit, începe să devină tot mai dubitativ și mai critic. Ne oprim aici, întrucât ceea ce urmează în expunerea făcută de Dilthey nu este altceva decât o reașezare de accente pe coordonatele deja stabilite, precum și o serie de redefiniri ale conceptului de "filozofie" în raport cu domeniile limitrofe: religia și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Fiul Sunetului Aur, "Împărat al Privirii" (Purtători de lumină I), vizualizat altădată ca partener de joc (Vorbește copilul, Transparență), Dumnezeu rămâne marea Prezență a lumii circumscrise poeziei Carmeliei Leonte, chiar și atunci când aceasta este sau doar pare străbătută de fiorul dubitativ. Căci exultanța reală, amestecul bine dozat de mysterium tremens și mysterium fascinans, în fine, certitudinea unei existențe mai presus de fire există chiar și într-un text dilematic precum Imaginea credinței. Nici măcar obsesia, atât de vie în Melancolia pietrei și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
străino, coapsa/ neprihănită a sfintei Maria,/ în care lume-ai dispărut?/ În loc de copil mi-ai născut poezia". Sau, și mai clar, feminitatea aptă să dea viață devine însăși Viața: "dacă există un dumnezeu/ nu poate fi decât femeie", conchide vocea dubitativă din Dacă există un Dumnezeu. Aroganța celui care se plasează pe o poziție de egalitate cu divinitatea este, într-un astfel de context, evidentă. Începând cu Lanseta cea mai lungă din lume, poetul pare "hotărât să nu mai intru-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
De aceea, putem spune, fără teama de a greși, că în anul 1839 aceste autorități au acționat, nu în ideea "de a potoli direcția națională (antirusească, grecească etc.) a învățământului public, care se năștea din studiile clasice, umaniste", cum enunța dubitativ V. Alexandrescu (Urechia)2, ci chiar din acele "bune convingeri economice" care au propulsat ideea înființării unui institut special de agronomie și a unei școli mecanice de artă și meserii. Paternitatea ideii, controversată o vreme, rămâne doar aparent discutabilă. A
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
privească niște fragmente video în care un om politic era intervievat de un jurnalist de televiziune. În unele imagini jurnalistul înclina capul în semn de aprobare, zâmbea și afișa o mină destinsă. În altele, jurnalistul adopta o serie de mimici dubitative: fie își crispa buzele, fie se încrunta. Uneori se mișca pe scaun, își schimba poziția sau își mângâia barba. E. Babad le-a dat tuturor participanților chestionare de completat pentru a le evalua părerea despre responsabilul intervievat și într-un
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
pasionat dintotdeauna călătoriile, Pacificul, secolul al XIX-lea. Textul, care se structurează pe două axe istoria lacunară a lui Narcisse Pelletier, cu sincope tot mai numeroase pe măsură ce avansează în relațiile cu tribul gazdă, și lungile scrisori explicative și tot mai dubitative ale tînărului aristocrat Octave de Vallombrun, membru corespondent al puternicei Societăți de geografie din Franța, care îl ia sub aripa sa, mai întîi la Sydney, apoi în țara natală, pe cel numit "sălbaticul alb". Dincolo de dificultățile inerente ale regăsirii treptate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
éternelle, cât și în o parte dintre sculpturile cu mâini, aici însă ea este însoțită de internalizarea ei prin reflecție. De asemenea, mâna joacă un rol important în economia simbolică a compoziției, ea constituie suportul acestui chip care preia gesticulația dubitativă într-o crispare reliefată prin cuta dintre sprâncene și comisura buzelor, menită să sugereze o judecată pesimistă, rebarbativă. Și aici, literaritatea titlului constituie protativul temei simboliste ghidând lectura. Filip Marin făcea obiectul unor contestări vehemente în epocă din partea unor critici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
omul nu va înceta să pună întrebări. - Nu mai spune! Ce fel de întrebări? Întrebări se prefac că ne pun și dușmanii. În realitate vor să răspândească îndoiala, dubiul. Legionarul care are îndoieli n-are ce căuta printre noi. Spiritele dubitative nu vor ajunge niciodată pe culmile credinței, continuă el, fii atent să nu ajungi în această categorie. Fiindcă dimpotrivă, vârsta ar trebui să-ți dea elan, spirit de sacrificiu... Ce ne interesează pe noi Rousseau? Noi nu facem contracte sociale
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cunoașterii de sine. Privind lucrurile din perspectiva lui Jankélévitch, am putea vedea, în dialogurile socratice, starea ideală a disputei de idei cu funcție paideică sau, poate, doar aspirația lăuntrică a oricărui intelect veritabil de a-și manifesta constructiv propensiunea interogativă, dubitativă, a conștiinței. "Ironia socratică observă Jankélévitch este prin natura ei un mic spectacol de înfruntare liberă a opiniilor; fie că miza disputei stă în anularea unei false evidențe, fie că se dialoghează spre a se contura un adevăr, regula ironiei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scopul lor? [...] Apoi, oamenii sunt leneși, sunt vicioși. Ei nu stăpânesc nimic din insul lor și se consolează în secret cu descoperirile verbale din teatru și romane: Destin, Împrejurări și puterea lor, Ereditate, Dragoste nenorocită și marea consolare începe cu dubitativul "dacă""135. Regăsim, în aceste fragmente argheziene, ținuta clasică a moralistului cu propensiune spre generalizare și spre problematizarea aspectelor vieții de zi cu zi. El e un observator detașat, care s-a retras în propria-i solitudine ideologică, de unde decretează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la Arghezi, o funcție complementară pe de o parte relevă tensiunea emoțională și dinamismul participării la dialog, iar pe de altă parte, grație conținutului virtual (acuzație, reproș, resentimente etc.) pe care îl transmite, accentuează, printr-o tehnică subsidiară, simulând atitudinea dubitativă, latura persuasivă a discursului. La fel, exclamația retorică, departe de a fi expresia unui patetism necenzurat, este, în textul polemic arghezian, amprenta unei agresivități gratuite ca izbucnire scurtă și necenzurată a pamfletarului: "Cu ce ușurință vă hrăniți din vomiturile de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în pictură susțin că valoarea (estetică) a unui tablou este indefinibilă, dar tot ei n-au ezitat niciodată să împartă și să definească, pe un ton ce nu lasă loc de replică, artiștii "buni" și "slabi". Castelli însuși, deși mai dubitativ, se ferește să-i corecteze. Nu doar fiindcă întotdeauna clientul are dreptate, ci fiindcă și el, oricâte reticențe ar fi avut, n-a putut niciodată să promoveze un artist, să-i dea, incluzându-l în herghelia lui, "clasă internațională", fără
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
storcătorul de fructe care nu era destinat numai citricelor, ci era un storcător adevărat. Ce bine mi-ar fi prins acum. N-ai chiar nimic cu care să toc? am întrebat-o pe mama exasperată. —Păi, mi-a răspuns ea dubitativ, ce zici de asta? Ți-ar folosi? mi-a spus ea neliniștită oferindu-mi un feliator de ouă, care era în cutie. —Mulțam, mami, dar nu e bun, am oftat eu. Cu ce-o să tai busuiocul? În trecut, am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe Helen au apucat-o dracii. —Asta-i o prostie! am protestat cu vocea ridicată. — Nu e o prostie, mi-a replicat mama calmă. A fost limpede că i-a plăcut de tine. Deși, a continuat ea pe un ton dubitativ, mi s-a părut că i-a plăcut și de mine. Poate că e unul din bărbații ăia care face orice femeie să se simtă frumoasă. Acum eram într-adevăr foarte nedumerită. Dar, mamă, am încercat să-i explic, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu sunt deloc în formă. —Trebuie să începi de undeva, mi-a replicat el rapid. Și cine-o să aibă grijă de Kate? N-ar vrea mama ta? N-ar fi decât pentru vreo două ore. —Poate, am răspuns eu dubitativ. Ne mișcam cam prea repede pentru gustul meu. Măi să fie! Nu ieșisem decât să beau ceva cu Laura, iar acum deja mă înscriam într-un program de fitness alături de o persoană pe care o cunoscusem abia c-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să știe imediat. A zis că încă mă iubește și că mă vrea înapoi, i-am relatat eu cu o voce egală. —Ei, păi asta nu-i grozav? a exclamat mama. Presupun că da, am răspuns eu pe un ton dubitativ. —Și care-i situația cu Denise aia? m-a întrebat mama privindu-mă cu atenție. Se pare că n-a iubit-o niciodată, am răspuns eu încet. James s-a orientat spre ea atunci când a simțit că nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lăsăm pe James. Pe mine mă îngrijora Kate. Nu crezi că s-a ars, nu? am întrebat-o pe Anna neliniștită. Poate ar fi trebuit să folosesc o loțiune cu un factor de protecție mai mare? — Poate, a zis Anna dubitativ. Dar nu cred că există vreo loțiune cu factor de protecție mai mare. Era adevărat. O tencuisem pe Kate cu o loțiune care conținea cel mai ridicat factor de protecție din istoria omenirii. Oare eram o mamă excesiv de protectoare? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rondului să bea o ceașcă de ceai. Fără să-i urmeze cineva, zise Julia zîmbind. Hai, ia loc, Helen. Scosese un pachet de senvișuri Învelit În hîrtie cerată, și un clondir plin cu ceai. Trăsese scaunele, dar Își plimba privirea dubitativ de la scaunele prăfuite la paltonul elegant al lui Helen. Aș putea pune niște hîrtie acolo, dacă vrei. — E-n regulă, zise Helen. Nu-ți face probleme. — Sigur? Te cred pe cuvînt, să știi. Eu nu fac ce face Kay. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
una pe alta pe un ton ascuțit - Însuși gîndul o extenua. O trase pe Betty de braț. — Nu mă simt Încă În stare să mă Întorc. Să mergem undeva, Într-un loc liniștit. Crezi că se poate? — Ei, zise Betty dubitativ, am putea să intrăm Într-o cafenea sau ceva de genul ăsta. — Nici Într-o cafenea nu mă simt În stare să intru, spuse Viv. N-am putea sta jos undeva? Doar cinci minute? Vocea Îi trepida, amenințînd să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]