189 matches
-
a face cu un zăpăcit, dar satisfacția de a găsi un țap ispășitor (deci o victimă inocentă, o pradă ușoară, pe care să o sacrifice) e mai puternică decât bunul simț. Chiril Merișor este, indubitabil, un om de stânga, melancolic, dubitativ, dar generos și inteligent, devenind, tocmai datorită calităților lui intelectuale văzute ca defecte periculoase, victimă a unui regim de extremă stângă. El nu știe asta, nu face această disociere (între stânga moderată, democratică, și extrema stângă, dictatorială), dar prozatorul o
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
de români. În ce mă privește, n-am avut nici o clipă emoții privind deznodământul conflictului. Raportul de forțe de 200 la 1 nu putea duce decât la un singur rezultat. O bună prietenă, femeie hiperinteligentă de altfel, dar și excesiv de dubitativă, m-a întrebat la o săptămână de la începerea bombardamentelor asupra Bagdadului, văzând că Saddam n-a cedat: "Uite, victoria vine mai încet decât se spunea. Crezi că irakienii au vreo șansă să facă vreo surpriză?" Fără să ezit, am spus
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
noi nici măcar la douăzeci de ierni!" Dincolo de subversivitatea politico-socială asumată, textul acesta hărăzit sertarului interesează în aceeași măsură prin ce ne spune despre cel care l-a alcătuit. Ipostaza pe care o ilustrează este aceea a omului rațional, a intelectualului dubitativ confruntat cu absurdul, cu lipsa de logică a unor realități strivitoare. Expus vexațiunilor de tot felul în viața cotidiană, el și ființele cel mai mult îndrăgite, soția și fiica, "troienit de scârbă, de lehamite și - ceea ce e mai grav - de
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
al radicalităților? Nu are avangardismul un sens la fel de revoluționar ca poetica lui Ion Barbu? Sunt întrebări la care ne îndeamnă să răspundem un eseu critic cu o riguroasă metodă și o viguroasă calitate a provocării intelectuale". Aceste aprecieri - și interogații dubitative - revelează tocmai capacitatea criticului de a se lăsa fascinat și incitat totodată de ideile altora, dar, pe de altă parte, și disponibilitatea pentru construirea unor ipoteze hermeneutice noi, plauzibile, apte să explice resorturi ale literarității, structuri și forme expresive. Definitoriu
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
ceva, se "dădea ceva) și așteptăm. "E normal să fie atît de cald, zice unul. N-ați auzit că soarele e din ce în ce mai fierbinte, face explozie și pătura de ozon s-a subțiat; nu ne mai poate proteja. "Știu eu? zice dubitativ o băbuță. Era foarte cald și în copilăria mea, dar nimeni nu se speria de asta; e luna lui Cuptor, spuneau oamenii cu înțelegere. Cred că și buletinele meteo au darul să ne alarmeze; ne așteptăm dinainte să se întîmple
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
de la butoniera poeziei e chiar primul semn al glisării spre metafizic, opțiune apăsat declarată în Schiță pentru un epitaf indescifrabil, Teroarea clepsidrei și Către Alexandru. Aici, dialogul cu Divinitatea se poartă, uneori, cu accentele argheziene din Psalmi, poezia asumîndu-și semnul dubitativului, al lui "poate că..." sau "dar dacă...", ca niște interogații adresate lumii și ființei lăuntrice, dar și ca expresii ale neliniștii și, poate, ale fricii: "Poate că asta a fost greșala -/ să merg înaintea mea,/ să cresc peste mine însumi
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
ei în spiritualitatea poporului...", așadar Eminescu, "creștin autentic", primenit cu un larg interes pentru 'știința teologică', este repede și cuminte înregimentat într-o tradiție bisericească pe care a frecventat-o cu măsură. Antologia se prezintă ca o evidență străină tonului dubitativ cu toate că, judecată autonom, în afara oricărui periplu bibliografic, nu lămurește câteva probleme de fond. Spre exemplu: ce înțelege Mitropolitul Banatului prin "creștin autentic", așa cum îl califică pe Eminescu, și care sunt argumentele în virtutea cărora poetul este văzut ca un tip exemplar
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
la Teatrul „Bulandra”, iar în 1965 obținuse marele succes cu „Pădurea spânzuraților” la Cannes, unde cucerise premiul pentru regie. Se afla, așadar, pe culmile gloriei, dar, așa cum constată și autorul interviului, nu-și pierduse simțul măsurii, stilul răspunsurilor sale este „dubitativ și frământat”. Reproducem, din interviul amintit, o întrebare chiar despre genialitate: „Ați fost numit de presa vest-germană genial. E jenant, Liviu Ciulei, să vă amintesc asta, cer scuze, modestia dvs. e recunoscută, dar explicați-ne ca și când n-ar fi vorba
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5141_a_6466]
-
omul"? Dar "îndeosebi a omului care se crede fără cusur, care n-a suferit și n-a păcătuit"? Să înțelegem că, de fapt, condiția umană e legată de maculare, de inevitabila coborîre în infernul păcatului? Și atunci, cum să înțelegem dubitativul: "Un om adevărat, un om superior...nu se lasă robit de pasiuni inferioare, ca un animal". Să bănuim că fraza cu pricina nu face parte decît din arsenalul de gînduri destinate autoconvingerii? Mai degrabă trebuie să cităm motto-ul din
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
din carte sunt convingerile sale intime, nenegociabile, de care cititorul poate cel mult să ia act, eventual pentru a înțelege mai bine personalitatea (exacerbată?) a prozatorului. Tonul sentențios nu lasă loc de replică, siguranța este totală, nu există nici o nuanță dubitativă, chiar dacă unele dintre afirmații ar trebui să comporte, cu siguranță, discuții. Gheorghe Crăciun nu intenționează însă să pună în discuție idei. El prezintă rezultatul finit al gândirii sale, propriile-i concluzii în legătură cu respectivele chestiuni - unele cât se poate de dilematice
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața se scurgea aici fără conflicte mari." (p. 821). Timpul care ,avea cu oamenii nesfârșită răbdare" nu e decât o frumoasă iluzie. Nu numai că prozatorul îi atașează un prudent, dubitativ ,se pare", dar întreaga desfășurare a cărții va infirma această închipuită toleranță. Efectul optic se spulberă îndată ce luăm cunoștință de frământările de pe scena satului și din bătătura Moromeților, ori de lungile, chinuitoarele dezbateri interioare ale ,olimpianului" protagonist. Pe măsură ce dăm paginile
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
personajele care ezită să aleagă pentru că își dau seama că nu pot alege decît odată ce au înțeles rostul celor întîmplate, un rost mai adînc și mai important decît cel al imediatului. Daria e, fără îndoială, eroina care întruchipează o identitate dubitativă, care, îndoindu-se de temeinicia unei alegeri se îndoiește de fapt de însăși structura ei identitară. E imposibil de stabilit un răspuns colectiv la această dramă a despărțirii, dar impresia mea este că toți protagoniștii descoperă, trăind laolaltă ultimele clipe
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
și comicul deopotrivă, filmul lui Porumboiu se plasează la 16 ani de la revoluție departe de epicentrul deflagrației, într-un oraș de provincie, Vaslui, spre exemplu, un fel de "loc unde nu s-a întâmplat nimic", într-o emisiune televizată unde dubitativul filozofic hamletian, to be or not to be, se transformă într-un chestionar abisal, "a fost sau n-a fost" (revoluție în orașul nostru?). Camera se fixează asupra unui cotidian cenușiu, într-o dimineață plumburie, care parcă își lasă un
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
Andrei Ionescu Iată o pagină emoționantă a romancierului portughez António Lobo Antunes, evocarea bunicilor pornind de la o fotografie ștearsă de vreme. Arta de a reconstitui pe un ton în același timp dubitativ și precis o ambianță de neuitat și de a-l atrage pe nesimțite pe cititor, în ciuda aparentei detașări reflexive ori tocmai datorită acestei eficiente strategii narative, în spațiul vertiginos al amintirilor din copilărie (pe care am avut ocazia nu de
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
oceanului este făcut din sticlă ca mediator între om și timp / pentru că toate poemele aruncate în ocean sunt strigăte / pentru că urc cu liftul pînă la etajul al 18-lea și văd un aisberg de Manhattan / pentru că sunt făcută din Arcane dubitative" (ele ne gugălesc, sau adăugînd puțină literatură impulsurilor de moarte la etajul al 18-lea). Asistăm la o frenetică mobilizare a cantității încărcate de conștiința unei calități intrate în criză, ce tinde la o regăsire a arhetipurilor, la refacerea unei
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
100% din punct de vedere politic, ar fi fost util. Într-o țară precum România în care președintele Traian Băsescu nu a fost neutru din punct de vedere politic, acest pact de coabitare are câteva aspecte pozitive și multe aspecte dubitative. M-aș îndoi că acest pact de coabitare este respectat de una din părți în proporție de 100%. Însă pentru imaginea României la Bruxelles este pozitiv. Pentru România este mai degrabă inutil". Iinstituțiile au funcționat și înainte de pactul acesta și
Haşotti îl atacă pe Ponta: Acordul de coabitare, inutil pentru România by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/37992_a_39317]
-
că, în 1929, după apariția Laudei somnului, Blaga mărturisea cu satisfacție că Arghezi însuși l-ar fi felicitat și îmbrățișat recitîndu-i din poezia Somn versurile: Ťîn somn sîngele meu ca un val/ se trage din mine/ înapoi în părințiť". Expresia dubitativă avem impresia că e aci de prisos, întrucît Blaga mi-a relatat el însuși, de cîteva ori, scena petrecută la București, la o librărie: "Lui Arghezi i-a plăcut enorm această poezie a mea. I-a făcut plăcere să repete
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
gândească și să regândească, în afara prejudecăților, atât opera, cât și opiniile despre autor, fiindcă "rumoarea" interpretativă ar putea uneori să înlocuiască, așa cum se și întâmplă de fapt, "contactul personal cu opera". Contează pe experiența sa de lectură, pe meditativ și dubitativ, în privința receptării, pe analiza dezinvoltă a textelor. Un handicap mărturisit este acela că un critic tânăr trebuie să devoreze în trei ani ceea ce alții au asimilat în trei decenii. Este într-adevăr un efort copleșitor pentru cineva care vrea cu
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
eram deloc familiarizat cu poezia Constanței Buzea..." (p. 31). E drept că avem de-a face și cu o captatio...a cititorului, dar acest lucru nu schimbă cu nimic "filosofia" lecturii. Cum spuneam, Daniel Cristea Enache este un critic meditativ, dubitativ și... exclamativ. Iar prin acestea textele sale capătă vivacitate și savoare. Deși este unul dintre cei mai esteți critici ai momentului, e în același timp la curent cu tot ceea ce se întâmplă în pitoreasca viață literară românească. La curent, cu
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
coane Alecule! Astăzi ironia zdrobitoare a acestor afirmații sare în ochi. Nu pot însă să nu mă întreb dacă la mijlocul anilor șaptezeci ele au putut trece drept un omagiu adus regimului (să nu uităm că până în 1964 acest marxist încă dubitativ - "Cred că da!" - cunoscuse teroarea închisorilor comuniste) sau dacă cenzura nu ieșise încă din relaxarea deschiderii care a culminat cu discursul lui N. Ceaușescu împotriva invadării Cehoslovaciei de trupele Pactului de la Varșovia (mai puțin România), din august, 1968? Chiar dacă, la
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
bibliotecile din România n-au ajuns încă la gradul de sofisticare al Noului Continent, că universitățile nu numai că nu aveau abonamente la revistele occidentale, dar nici măcar ediții serioase din marii scriitori nu se găseau. Răspunsul lor, însoțit de clătinări dubitative din cap, era însă unul standard: „Înțeleg, dar când te muți dintr-un loc în altul cărțile sunt a pain in the ass." (Nu cred că e nevoie să traduc.) Într-adevăr, în mentalitatea americană ideea de a te muta
„Noul localism” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6352_a_7677]
-
ale studiului: "Cu prima lui poezie adresată unui public larg (avînd în vedere audiența "Familiei"), Eminescu propune un model propriu, deși încă timid, de abordare a feminității, anume preluarea opticii civile asupra ei și canalizarea acestei optici către ceremonial și dubitativ." Dan Mănucă este un excelent stilistician. însă, în studiul de față lipsa referințelor reduce relevanța acestui tip de analiză. Cititorul trebuie să decidă singur unde se termină observația tradițională (Tudor Vianu, Mihaela Mancaș etc.) și unde începe aportul personal. De
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
așadar, dintr-un context favorabil, epoca înregistrând în continuare, pe direcția inițiativelor integratoare întreprinse de Asociația Internațională de Literatură Comparată, un interes sporit pentru stimularea comparatismului românesc. Sau totul n-a fost decât o modă trecătoare? S. V. - Evident, afirmația dubitativă, conținută în ultima parte a întrebării dumneavoastră, este exclusă din start, ca fiind superficială și acut nedreaptă. Seriozitatea și durata preocupărilor comparatiste, lucrările individuale sau colective publicate, o demonstrează cu priso- sință. După ctitorirea teoretică de către Tudor Vianu, a urmat
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
Brolin). Determinarea ei este de la un capăt la altul al filmului o trăsătură de caracter menită să rimeze cu legea talionului. Principiile sunt simple aici și același lucru se poate spune despre personaje; nu există nici cel mai mic reflex dubitativ cu privire la cel bun, cel rău, cel urât. Mattie Ross (Hailee Steinfield) este deopotrivă naratorul care conduce povestea, dar și personajul ei. La final realizăm că este singura istorie din viața ei, singura care merită povestită cel puțin din două motive
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
să adapteze mesajul religios la problematica reală a zilei. În România, abordarea marilor teme ale cotidianului din perspectivă creștină, este, practic absentă. Comunicatele Patriarhiei, care reprezintă punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe, sunt previzibile, inflexibile, lipsite de orice nuanțe dubitative, redactate adesea într-o frumoasă limbă de lemn bisericească. Aceste cuvinte pot părea puțin cinice, mai ales dacă sînt puse în contextul încrederii de care se bucură BOR la nivelul populației, dar din punctul de vedere al dezbaterii intelectuale, intervențiile
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]