6,588 matches
-
tot am ajuns până aici, vă duc până-n poartă. Cum doriți. Lionel, cu un oftat de ușurare - care-l îndeamnă pe bichon la un nou gest de afecțiune umedă -, își descarcă povara. Liliane se simte obligată la o invitație: — Domnule duce, ce-ați zice de o cafea? — Regret, sunt atât de stors, că n-aș fi în stare să mă port ca un prinț. — Păcat, v-aș fi tratat regește... Liliane deschide ușa apartamentului propriu și, înainte de-a o închide
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ale bisericii marii-tale-speranțe. nouă în al treilea loc: este a treia lună a primăverii, de aceea un conducător vremelnic al acestor ținuturi vine la portița verde a splendidei și productivei grădini suspendate a dragostei tale și cere dijma, din ordinul ducelui li gao, conducătorul vremelnic îți cere o limbă proaspătă de dragon adolescent. tu știi că aceia ce sunt avuți trebuie să dea din avuția lor, dar nu poți să tai din carnea ta, nu poți lipsi de limbă un dragon
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mare pentru prințesuța luo na. pentru nimeni altcineva căpetenia clanului urșilor abenaki nu ar fi tras singura săgeată galbenă a clanului. șase deasupra: cocoțat pe înaltul zid al cetății liang de la apus, în al douăzeci și unulea an al domniei sale, ducele li gao scoate măștile negre de pe capetele șoimilor-cu-gambe ascuțite, care se aruncă în picaj către tot ce poate fi pradă. oștirile dușmanilor tăi suferă pierderi, specia broaștelor-spion este aproape extirpată. tu nu ești bucuros decât așa, moderat, nu ești entuziast
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sale doar din nevoia celor din insula lui, unde se roagă veverițele-călugăr, în île du jardin. șase în al treilea loc: tu scrii tot ce faci pe o tăbliță de jad, nu te enervezi, oamenii de la fisc, oamenii severi ai ducelui yu, te vor pune să demonstrezi cum ai făcut tu asemenea avuțíí, cum ai construit fericirea plantelor și animalelor tale, te pregătești pentru momentul în care la poarta ta se va prezenta un con ducător vremelnic cu asemenea întrebări, pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în zilele de 5 septembrie, 6 octombrie și 7 noiembrie 1877. Maiorul Teleman, ca și locotenent colonelul Cerchez, care a ajuns general, este în prima linie de bătaie, apoi se pregătește temeinic și participă activ la exercițiile din jurul Fortului Marelui Duce Nicolae. La 2 noiembrie, în calitate de comandant de tranșee în jurul Griviței nr. 1, coordonează activitatea trupelor din interiorul și exteriorul Griviței, împreună cu comandantul artileriei col. Hecht. (ordinul Div. nr. 1258, din 2 XI 1877, menționat de Radu Rosetti în jurnalul de
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93207]
-
d'Ascoigne-Mazzini, care este o mică glumă fiind o referință la un personaj dintr-un film de care nu ați auzit vreodata decât dacă sunteți cinefil, un film din 1949, Kind hearts and coronets, în care Alec Guiness joacă rolul ducelui Louis d'Ascoyne. Ar fi personajul de la care aș avea cel mai mult de învățat. Ați descris o Franța săracă, în care lipsea până și cărbunele, dar toată lumea citea. Deplângeți faptul că nimeni nu mai citește astăzi. Atunci cum vă
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
ce unghi vrei să privești lucrurile, spune Roja, pentru majoritatea probabil că întreaga Revoluție e o minciună sfruntată, chestie de interpretare. Chiar și morții, manifestanții, noi înșine, forțele de ordine, gloanțele, mașinile de război scoase pe străzi, dictatura care de duce de rîpă, noul sistem, bisericuța asta în care ne adăpostim, aerul ăsta rînced pe care-l respirăm există doar în mintea noastră, frămîntate din aluatul spurcat al imaginației. — Exagerezi prea tare, i se pare Părințelului, deși recunosc și eu că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cel mai mic tremur, senin la culme - rămân învăluit în razele soarelui (ca în mijlocul unui lan pustiu sau ca la un colț de stradă), rămân lipsit de orice griji într-o lume solară, asemenea regelui regilor, Domnul Dumnezeu, sau însuși Ducelui (Snider, doctore, s-ar putea să mai auzi de numele ăsta), rămân relaxat și imperturbabil, în culmea fericirii, și aștept de unul singur o minge înaltă (o minge fantastic de înaltă, îmi răsună în urechi cuvintele lui Red Barber, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
treia bază, care vine în trap spre teren, iar apoi, fără oprire, îmi continuu alergarea lejer, unduindu-mi umerii, lăsându-mi capul să atârne moale, înaintez cu picioarele ușor crăcănate, ridicând și coborând genunchii agale, într-o strălucită imitație a Ducelui. Ah, câtă nonșalanță imperturbabilă are jocul ăsta! Nu există mișcare pe care să nu și-o amintească până-n ziua de azi mușchii și articulațiile mele. Cum trebuie să mă aplec și să-mi ridic mănușa de jos, și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dezbrăcase și îl ținea întins, mișcându-l în fel și chip. Se poate să fi fost tulburat, dezorientat, confuz, dar încă avea tăria de caracter necesară (la naiba, doar se înscrisese în programul de îmbunătățire a performanțelor personale patronat de Ducele de Edinburgh, escaladase Catskills, câștigase cursa organizată în cadrul conferinței de presă a unui important furnizor DIY) pentru a observa, calm și clinic, felul în care evolua metamorfoza proprie. Imperfecțiunea trăsăturilor lui Bull trăda o decență elementară, o decență care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ace (din lemn sculptat de Benares), o carte poștală cu semnătura doamnei Winston Churchill și un vas plin cu tot felul de monede străine... Arthur Rowe scotoci printre cărți și descoperi, cu strîngere de inimă, un exemplar ponosit din Micul duce. Îl cumpără cu șase pence și porni mai departe. Avea sentimentul că În aerul pur al acestei zile, de o desăvîrșită frumusețe, plutea ceva amenințător. Printre platanii ce străjuiau grădina cu comori, zări deodată un crîmpei din partea bombardată a scuarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
blîndețe. — Bun băiat, spuse el, bun băiat! Organizatorii „goanei după comori“ se grăbeau s-o Încheie, dar Arthur Rowe nu mai avea nimic de cîștigat. Se mulțumi să privească, ținînd Într-o mînă cozonacul și În cealaltă exemplarul din Micul duce. — Am rămas foarte tîrziu, foarte tîrziu, se tîngui cucoana cu pălăria pleoștită. Dar, În ciuda orei tîrzii, se mai ivi un mușteriu care socotea că merită să plătească intrarea; dintr-un taxi coborî un individ care porni spre cortul ghicitoarei. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
frică, asta se datora nu atît curajului, cît singurătății sale. S-ar putea să nu fie... Trebui să aștepte ca șuierul să contenească, urmat de explozia bombei - de data asta foarte aproape - probabil la colțul străzii vecine (exemplarul din Micul duce căzuse). — ...să nu fie mare lucru. Așteptară să mai cadă cîteva bombe, de parcă traiectoria i-ar fi urmărit pe ei, dar păreau să se fi oprit. Nu, mulțumesc... adică da, aș mai vrea o felie. Individul avea un fel ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
firave ale soarelui de iarnă. Cei din echipa de salvare nu izbuteau să țină pasul cu ceilalți. Era ca parodia unor funeralii naționale - deși erau totuși funeralii naționale. VÎntul spulbera pe stradă frunzele galbene ale copacilor din parc. Din restaurantul Ducele de Rockingham ieșeau ultimii mușterii (era ora de Închidere) și-și scoteau pălăria În fața sicriului. — Și doar Îi spusesem să nu se ducă! rosti Henry. VÎntul Îi aducea În auz pașii tuturor celor din cortegiu, Încît avea sentimentul că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să Împing divanul În bucătărie... Se opriră, Însă, numaidecît. — E prea tîrziu, spuse el. E cineva acolo. Auziseră zgomotul Înfundat al unei uși ce se Închidea. — Ce-o să urmeze? Întrebă Rowe. Îi veneau În minte crîmpeie fără legătură din Micul duce. Pe vremuri, continuă el, se obișnuita să li se trimită castelanilor o somație să se predea. — Taci, te rog! șopti ea. Ne ascultă... M-am plictisit de jocul ăsta de-a șoarecele și pisica. Nici măcar nu știm dacă e cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prea apăsat de propriile-i deprinderi ca s-o poată lua de la Început. Închise ochii și rechemă imaginea lui Poole. La poarta subconștientului său se Înghesuia o mulțime de reminiscențe confuze, cerînd să iasă la lumină: o carte intitulată Micul duce, cuvîntul Neapole - „Să vezi Neapole, și apoi să mori“ - și din nou figura lui Poole, prăbușit Într-un fotoliu și mîncînd o felie de cozonac Într-o Încăpere strîmtă și Întunecoasă... Pe urmă doctorul Forester, aplecat asupra unei mogîldețe negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de la aeroclubul din Băneasa, se înflăcărau în scris. Publicau articole fulminante în toată presa continentului și în umbra pe care o făceau nu se mai zărea nimic. Iar contextul, contextul era știut, admirat și detestat, iar în alcătuirea lui il Duce se străduia din plin, aruncînd lire cu lopata și făcîndu-l pe aviatorul Italo Balbo șeful aviației sale, o armă misterioasă, care intimida și oricum inspira respect nu doar pentru flota aeriană în sine, ci pentru forța care-și permitea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în cazul său, ah, bietul Balbo, în cazul său sfîrșitul va fi așa, un fel de eroare. Un om ca el nu poate sfîrși decît dintr-o greșeală. Toate îi sînt favorabile, are gloria, are putere, vrea avioane, are avioane, Ducele face pe dracu-n patru și-i dă cîte cere, vrea piloți, nu are decît să aleagă dintre cîți se oferă să fie "piloții lui Balbo", vrea glorie, abia o mai poate duce, trăiește în admirație și poate face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
democrație fără să fie nevoie. Vom controla îndeaproape mișcarea mărfurilor și călătoriile negustorilor în afara țării. O să le punem în vedere că înainte de toate e nevoie de un comerț național, că trebuie să devenim o țară autarhică, așa cum a ajuns Italia Ducelui, care produce tot ce are nevoie singură, iar, dacă nu reușește să producă, atunci nu mai are nevoie de acel lucru. Crima civilizației plutocratice este aceea că a inventat necesități artificiale la națiuni pentru a se putea infiltra în corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ordinii o meserie și un crez. Noi vrem să le oferim ceva de păstrat, în schimbul liberalismului putred, găunos, pe care sînt nevoiți acum să-l ocrotească. Noi vrem să le oferim o ordine bărbătească, în plină forță, fără compromisuri. Dacă ducele Italiei a reușit să facă din macaronarii, din trubadurii lui un popor de soldați capabili să inspire respect, noi de ce n-am putea? Pînă și apa, dacă știi s-o îngheți, devine puternică, rezistentă, înspăimîntătoare! Totul este să știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
București zurbagiii ar putea crea dezordine, niște încăierări, o manifestație, pot ieși în stradă îmbrăcați în uniformele lor și să dea impresia de cine știe ce forțe, mai ales să convingă lumea că sînt sprijiniți din afară, tot așa a procedat și Ducele și i-a mers. Deci și aici s-ar putea încerca fără să se poată cu adevărat. Asta însemnează că există, că mai există ceva ori cineva care adunînd aceste două posibile evenimente poate cu adevărat să reușească să răstoarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-a fost înfrângere decît pentru cei care priveau, și a luat-o pe altă cale, ținta fiind aceeași. Recepția pe care o oferise italienilor a fost una dintre puținele sale greșeli, probabil fusese inevitabilă, trebuia să le arate oamenilor Ducelui că este o persoană importantă și influentă, demnă de toată încrederea și mai ales de tot sprijinul. Nu că ar fi avut neapărată nevoie de sprijin, dar era bine, era folositor să-i fluture în spate umbra impunătoare a energicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Sora Justițiară”. Nume pe care ni le-am câștigat după poveștile noastre. Nume pe care ni le-am dat după viețile noastre, nu după familii: „Lady Zdreanță” „Agentul Ciripel”. Nume primite după păcatele noastre, nu după slujbe: „Sfântul Fără-Mațe” Și „Ducele Vandalilor”. După greșelile și crimele noastre. Opusul numelor de supereroi. Nume prostești pentru oameni în carne și oase. Ca și cum ai tăia o păpușă de cârpe, și-ai găsi înăuntru: intestine adevărate, plămâni adevărați, o inimă care bate, sânge. Mult sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care vom părăsi lumea. Astea trei luni pe care le vom petrece scriind și citindu-ne operele. Șlefuindu-ne poveștile. Ultimul care a urcat la bord, după ce-am mai trecut de-o intersecție și printr-un tunel, a fost Ducele Vandalilor, care ne-a așteptat la ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de creioanele pastel și cărbune. Cu mâinile pătate de cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate culorile astea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de creioanele pastel și cărbune. Cu mâinile pătate de cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate culorile astea sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de unelte din metal plină cu tuburi de vopsea de ulei, cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică și ne face s-așteptăm, fluturându-și pletele blonde pe spate și legându-le cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]