467 matches
-
pe care am venit, adică tot pe plajă. Nu-mi răspund... Cușca de sărituri. Omul cu banderolă Totuși, seara revenim pe plajă într-o plimbare eliberatoare, după o cină copioasă cu mult pește, mămăligă și mujdei de usturoi. Prietenele mamei duhnesc toate a usturoi, mai ales când se angajează în acel râs molipsitor, sunând fantastic și cristalin în liniștea nopții. Mă depărtez de răsuflarea lor ghiftuită și pestilențială. Mă îndrept cu pas alert către cușca cu pereții de plasă, puternic luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nori, capete negre de heruvimi, cu nasul mânjit cu polen, se ițeau curioase. Când trecea Ea. Fanții de mahala din pitoreasca galerie a lui Miron Radu Paraschivescu invadară străzile Brăilei. Își întorceau pe dos hainele stilizate, expunând privirilor jegul istoric duhnind a libertate anatomică în explozia opulențelor carnale de ambe sexe pe care străluceau belciuge și lanțuri cu totul și cu totul de aur. Când trecea Ea. Anatemizată de umbră, scuipată de ploaie, ocolită de câini, asaltată de priviri, urmărită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scria Café-Bar și se îndreptă preocupat de ceva, spre părculeț. Porni ca teleghidat spre linia de tramvai și când, legănat pe valurile șinelor, vagonul se opri, Cargobot se urcă foarte sigur pe el, cu ochii strălucind ciudat. Ăsta-i beat, duhnește de la o poștă! se strădui o gospodină cu patru sacoșe burdușite în mâini, să inițieze o ședință de psihanaliză cu ceilalți călători, dar o privire zgomotoasă o lovi în plex și un rânjet îi opri avântul. Cargobot, fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
coroanele frânte de Globul lunar. Și, cum vă spuneam, continua Satelitu, ar încăpea vreo două veșnicii și ceva cât ne-am suportat suferința, de parcă am fi avut mai multe vieți și morți deodată. Și noi trebuia să îi respectăm amintirea duhnind a usturoi de spion român printre românii deportați în '42 în mama lor, Rusia, unde, ca să reziste frigului, mânca usturoi, era încărcat prin toate buzunarele și căptușelile cu chibrituri, avea untură în bășici de porc, unguent pentru piele la -78o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nea Costică Frizerul trebuia să moară pe 22 aprilie o dădu repetenților chiar el, într-una din zilele ploioase de Decembrie, când Căpcăunu îi trimisese să se tundă. Erau doi bărbați, spunea el, urâți și zdrențăroși, cu unghii murdare și duhnind a băutură. Fără să-și șteargă tălpile de noroi, s-au debarasat de sacii de iută din care se vedeau ieșind gâturi de sticle goale și-un capăt de funie. Unul dintre ei scoase din sac o carte groasă. Pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în practică propriile idei și strategii? Simți o mică neliniște, n-o să dureze, încercă să prindă curaj, toată starea asta de incertitudine și confuzie n-o să țină mai mult de cîteva ore. Își dădu în sfîrșit seama că hainele îi duhnesc a fum de țigară, că gura îi miroase a băutură ieftină, că nu mai are prea mult timp de pierdut ca să se trezească de-a binelea, să-și pună din nou ordine în gînduri înainte de-a trece la fapte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ai văzut la televizor cu doar cîteva ore înainte, agitîndu-se, vorbind precipitat în direct națiunii, încropind pe genunchi tot felul de comunicate importante penru țară, numai că nu e chiar așa de simplu, mai întîi dai numai peste birocrați șifonați, duhnind a tutun, puțind a băutură. Halal Televiziune Româna Liberă, te gîndești, n-am de ales și o apuc spre alte coridoare, cobor și urc mai multe etaje, caut pînă dau peste grupurile de soldați, să-mi fi luat, zece, cincisprezece
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
câinelui scoală-te și umblă / și-i fut un șut în spinare“; „mă despovărez de ceea ce știu / ca de un jeg puturos și scârbavnic“ etc. O singură dată are Ovidiu Băjan dreptate și atunci anume când constată că „poezia [sa] duhnește a alcool și căcat“. Este și concluzia criticului, care însă, paralizat de prejudecăți, nu ar fi îndrăznit să o formuleze atât de tranșant. Texte pentru romant ´ e Noul volum de versuri al lui Petre Berea (Regăsirea în iubire, Millenium, Piatra Neamț
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trebui, probabil, în intenția autorului, să intre în rezonanță. Din cauza acestui proteism arbitrar, nu se înțelege mai nimic. Pasajele licențioase, chiar dacă atrag atenția cititorului, nu fac istorisirea inteligibilă: „Trenul nu-i aglomerat. Îi reîntâlnesc pe Pluto, pe Burcă și Nan. Duhnesc a băutură și au chef de arțag. [...] Neavând succes să se-ncaiere cu necunoscuți, se iau de mine. Ce-i, Didelule, mă-ta te-a făcut fătălău, râde gros Burcă. Nan sare pe mine și dă să-mi descheie cureaua
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care însoțea DJ 248. Dacă scurgerea apei era mulțumitoare pînă la șanț, de acolo înainte era bai mare. Pe scurt, apa n-o lua nici la stînga, dar nici la dreapta și se încăpățîna să băltească și, mai ales, să duhnească îngrozitor. Nenorocitul spre care se abătuse acest inconvenient era Gheorghe Zamfir, vecinul, a cărui casă era situată la nici zece metri de balta infectă. Deoarece vîntul bătea dinspre vest spre est și cum Vasilică avea casa la vreo 70 m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
închisă într-un singur nasture; pufoaica roasă a profului de matematică prea multe rădăcini pătrate într-o câmpie cu numere; pufoaica părintelui tatu microfonul, evanghelia, pistolul, crucea și îngerul (dacă te mai rabdă imaginația) sub poalele popii; pufoaica lui tata duhnind a secărică și a sudoare de animal obosit (iarna, ca o ultimă grijă arunca pufoaica peste șalele calului uitat ore bune în fața cârciumii); pufoaica scoaptă la soare necheză și acum în vreme de secetă. Pufoaica ta, țară de ploșnițe, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți slobode; vieți cu limbile despicate, cu dinți ascuțiți ca de ferăstrău, cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a latul iluziilor, se trece ca printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sub muntele Cibinului. Deasupra mormintelor, hale de beton, oțel, sticlă, fabrici de textile, covoare, ceramică. Pietrele nu mai miroseau a copite de cai, brazii își lingeau bubele rășinoase precum ciumații izgoniți din cetate, fântânile respirau ca niște canalizări înfundate, felinarele duhneau a seu rânced de înger comunist. Cisnădie. Cântau plozii în maternități internaționala socialistă, pulbere de stea roșie în sticla de lapte. Vitrinele desenate aminteau de etanșeitatea vieții în borcane de 0,800. Gazeta de perete făcea paradă de insigne exfoliate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
disponibilitatea, însă, când îți este lumea mai dragă, îți fură insigna din piept și se înfige în altă erecție de om singur. În moarte trebuie să intri cu bocancii în picioare, cu unghiile netăiate, cu tricoul transpirat, cu blugii rupți, duhnind a alcool, a tutun rusesc, a coaie nespălate. Să intri trântind ușa, dărâmând zidurile, spărgând icoanele, murdărind preșurile. La naiba cu ifosele, cu smiorcăielile, cu ochii umezi de vițel la tăiere! La naiba cu toate! Am trecut pe lângă moarte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă leagănă... Cine este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici peste iepele cerului mai ceva ca Sfântul Ilie? Bărbatul cu pufoaica duhnind a transpirație de cal și a votcă ieftină ce vrea de la mine? Spune-mi, de ce plânge, Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă Vineri în postul Paștelui și ce ascunde noaptea în sân? Chipul ei blând, din care tomnatica poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de sâni și de fese și să râdă cu un râs grosolan, mai înspăimântător decât mârâitul câinelui din beznă. În vremea ce o mână mă pipăia cu brutalitate, cealaltă nu contenea să ducă la gură o ceașcă mare din care duhnea a vodcă. Revolta și neputința mă paralizau. Grija de Minodora, pe care nu o vedeam nicăieri, îmi îngheța vorbele care clocoteau în gâtlej și îmi opreau scuipatul care se cerea aruncat spre chipul inuman. Am strigat și eu vorbele auzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
miliardar? Să fie totul poleit cu aur ? N-ai tu o școală, o meserie, n-ai nicio cultură. E ciudat totuși să te prezinți într-o țară ruptă-n coate cum e România ca scos din cutie, în fiecare zi duhnind a aur peste tot”, a spus Radu Banciu la emisiunea "Lumea lui Banciu". Cu privire la implicarea familiei în condamnarea lui Becali, Radu Banciu a spus "Familia e la fel de vinovată ca și el, trebuia să facă ceva atunci, când el din brânza
Banciu: Becali, brânzar care duhnește a aur. Condamnarea, un cadou by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78821_a_80146]
-
ochii bătrînilor privind viața, e Primăvara lumii, un inel de amintiri și aschimodice, și diafane, un decor cu oameni și orașe, anotimpuri și istorie: "Of, Bucureștiule din treizeci și trei,/ sicriu al primăverii, trist și uriaș,/ cuib de samsari și de ofițerași/ duhnind a busuioc și a mititei,/ of, Bucureștiule, pelin amar!..." Un fel de Liberté a lui Eluard e această primăvară, "martie, moarte, primăvară, război...", cu regretabile întoarceri din condei, care sînt ale anului 1955, cu cedările ofrandă lui. Sub vremuri... O
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
naturalețe scârboșenia monosilabică? așa încât, deschizându-se, păreau că iau forma împurpurată a unui anus. Noaptea mea era prost dormită. Iubita plină de excremente mă împingea, eu fugeam, cu rahatul scurgându-mi-se pe mâini îmi mânjeam fața. Visul urât îmi duhnea în piept. Greața de substantiv - era cu trej' de ani în urmă - la soarele de astăzi se dizolvă. Apar tot felul de fese pe afișe publicitare, pe străzi, în autobuze și la tv. Corpul s-a eliberat. Îl felicită lumina
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
Stinge lumina și gata, s-a dus. Uită-te în jurul tău. Niciodată înseamnă foarte mult timp. Dar băiatul știa ce știa. Anume că niciodată a și trecut." Cormac McCarthy a pariat pe seducția unui stil la fel de despuiat ca decorul cenușiu, duhnind și trăgând a moarte, prin care-și mână personajele vag creionate. Cuvintele de fiecare zi așezate de el în propoziții simple, scurte, pun însă stăpânire pe mintea cititorului, îl obligă, prin precizie, prin puterea de sugestie și prin densitatea mesajului
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
tratarea altor subiecte, cum ar fi, de pildă, nihilismul, anarhismul, socialismul, deraind, în cele din urmă, tot în macro-planuri care vizează reconstrucția lumii pe principii și structuri fundamental diferite, tratate cu aplomb și reală știință fie și în acest birt duhnind a pierzanie și mizerie, ca în cele mai fastuoase carnavaluri din miezul Evului Mediu, birt ce cuprinde atâta lumină, încât se transformă subit într-un templu, dominat de viul atotputernic, dăruit „cu mână tare și cu braț înalt”. Este, indiscutabil
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
rări, aici creșteau ferigi și ierburi, aici aproape că nu bătea vântul, nu trebuiau să se oprească, trebuiau să meargă mai departe. Nu era o vită, era un om, poate că aceia erau oameni, acolo, pe șine, care putrezeau și duhneau. Deținuți, cine altcineva s-ar fi cuibărit, îmbrăcat atât de subțire, pe sub crengi? Un evadat. Poate era unul dintre transporturile către Pölitz, prin care se aduceau forțe de muncă noi. De când începuse războiul se producea prea puțin combustibil, lipsea mâna
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
mele, număr în vreme ce plutesc foloasele care-mi revin pe urma dublei mele băi de toate zilele: unu, am scăpat parese de păduchi și doi, celula, chiar dacă se jilăvește și se îmbibă de mirosul sării și-al algelor, măcar nu mai duhnește a căcat și a blană râncedă de țap - miasma ce predomină în mod normal. Două binecuvântări numai, dar provocarea e suficientă pentru puterile mele de calcul mintal. Plutind așa în neștire în apa rece, îmbiat și scuturat de frisoane de parcă
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
au găsit amândoi un loc de muncă: Mahmud la magazinul fratelui domnului Mozaffar și Ahmad ca ucenic într-o tâmplărie. Ahmad și-a făcut și o groază de prieteni: își petrecea după-amiezile cu ei, ca apoi să se întoarcă seara duhnind a alcool. Agha Jun lăsa capul în jos și nui răspundea la salut. Mahmud se întorcea în cealaltă parte și-i cerea iertare lui Dumnezeu. Khanum Jun îi încălzea repede cina și spunea: „Pe băiatul meu îl dor dinții: folosește
Parinoush Saniee - Cel care mă așteaptă (fragment) by Cerasela Barbone () [Corola-journal/Journalistic/4494_a_5819]
-
care sfâșie cărți numai ca să-și ostoiască apetitul pentru negativism. Sunt niște gunoaie umane. Cu toții merită să fie răpuși de bolile cele mai îngrozitoare, descrise doar în cele mai obscure reviste de dermatologie. Criticii literari trăiesc în mansarde mititele care duhnesc a naftalină și a hârtie mucegăită, iar respirația lor pute a cafea stătută. Din când în când, își pun pe ei cămăși prea strâmte și pantaloni cu catarame, după care cu fețele lor mereu încruntate ies din bârloguri”. După citatul
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]