193 matches
-
în orice moment, un full de ași, e cel puțin primejdios. Cistelecan riscă, făcînd să sclipească a nou, cînd prin ironie, cînd prin metafore netocite și suple, acea parte a "instrumentarului" recenzenților atinsă, ca de-o nedorită patină, de oarece dulcegărie tărăgănat-lirică, deposedată, de mult, de cel mai mic efect persuasiv. Miza lui este, așadar, aceea de a "învîrsta" o țesătură (mult) purtată (că pe cine nu preocupă soarta poeziei...) cu etichete vii, asortate, ieșite din "dialogul", irepetabil întocmai, al unui
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
tributar lecturilor franceze, i-ar fi lipsit marea convingere și marea pasiune, trăit prin saloane și plimbat prin străinătate, n-a avut parte (chiar în poeziile lui scrise la Mircesti) de necesară notă românească. Pînă și Fîntînă Blanduziei "este o dulcegărie de viață română cu desăvîrșire falsă". Deși tot tributar romantismului francez, Bolintineanu e poate altfel deși pare a fi "un Alecsandri de clasa a III-a, pentru lumea din București". Introducerea vechiului fond românesc s-ar fi realizat prin Grigore
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
te sacrifici pentru că nu ai altă soluție. în viziunea modernă și contemporană asupra literaturii, tot ceea ce - în epocile îndepărtate - glorificase viața, speranța, încrederea în posibilitatea fericirii (idila, pastorala, ecloga, poezia ceremonială, oda etc.) este astăzi considerat literatură de calitate îndoielnică, dulcegărie depășită. Chiar și specia comediei (fortificare sufletească prin rîs compensatoriu) a dispărut complet sau s-a transformat în specii hibride, precum farsa tragică ori comedia amară. Nu găsim nicăieri scris acest program de deviere a literaturii spre culoarea neagră, dar
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
fapt, să faci totul. A fost, prin voia lucrurilor, o școală a cărei însemnătate, trecută minunarea copilului prins, de pe margine, de miza vreunei conversații, se arată cu anii. Urmează ,primara", la Mântuleasa, liceul, la Spiru Haret, cu amintiri lipsite de dulcegăria, înduioșătoare, chiar și ea, a dedicațiilor în acorduri de Gaudemus... dar mărturisind, în schimb, față de prezentul care nu mai seamănă cu ce era, o anume, discretă, încredere. O distanță de connaisseur care doar caută bucăți din ce-a fost în
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
acest - după vârstă - "clasic al optzeciștilor" direct în centrul atenției - o atenție conferită nu în ultimul rând de eticheta "educațională". Teoretic, cartea e consacrată copiilor, dar desigur ea e în egală măsură pentru tinerii care de mult nu mai prizează dulcegăriile, pentru părinții descuiați și, nu în ultimul rând, pentru bătrânii care vor să alunge prin umor temele macabre. Este o poezie cu jocuri de cuvinte și întorsături de sens, ironică, șocantă - dar totdeauna, dincolo de șoc, cu poantă și morală. "Avertismentul
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
lene și nu fac nimic - p. 54"), uitînd că tot ce-i oțios e voluptuos, cu condiția să nu fie judecat sub unghiul rentabilității. În fine, autorul fuge cu orice preț de sentimentalism, pe care îl consideră simptomul vinovat al dulcegăriei superficiale, numai că repulsia față de efuziuni îl împiedică să aibă simț dramatic, de unde tonul rece cu care se judecă pe sine. E ca și cum, ferindu-se să fie patetic, alege o ținută sobră de joasă temperatură descriptivă, din cauza căreia pare o
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
sîntem, de altfel, în epoca volumelor în unic exemplar, pentru un singur om, conving de lucrul ăsta textele din Scurt circuit, scrise pentru "niște porci de cîini, niște adorabili." Prietenii, de la Ilarie la Maiacovschi (sic!). Portrete lirice, izbăvite, cine știe cum, de dulcegăria pe care doar credința dură în fibra omului despre care scrii poate să o spele, inventare de imagini cum nu se mai găsesc, fiindcă nici nu mai sînt frății ca a lor. Iată închinarea pentru Voronca: "Din poezie ți-ai
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
peste 25 de ani. Calculînd, din 1929, ne-apucă groaza de încrederea lui... Scrie, cîș-lovinescian, să zicem, despre doamne. Bunăoară, Aventura lui Ticu Archip. Culegere de nuvele "cunoscute numai cititorilor de reviste obscure", cu o anume furie a eliberării de dulcegărie care înțelegem că place, pînă la urmă, domnului Aderca mai cu seamă fiindcă displace altora. Titlu bun și astăzi, Femeile în romanul românesc. Pornind de la Patul lui Procust. Ca să nu mai spunem de intuiția calităților notelor de subsol, "de cîteva
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
Cum am iubit păcatul să Te-ndulcesc, să plâng și-n așternuturi, noaptea, să Te doresc, nătâng. Totul este să preamărești”, zice Rilke. și are dreptate. Eu, unul, însă, întreb: Cum?! În ce fel?! În ce mod?! Să cădem în dulcegării? Să alunecăm în versificații suficiente? Nu! În nici un caz. Sfatul meu: să ne întoarcem la textele vechi și la cele moderne, care între timp și ele au devenit vechi. Vorba lui Osip Mandelștam: clasicii sunt revoluționarii. Să ne întoarcem la
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
Iată ce spune în acest sens Isabelle Friedmann, membră a juriului: ,La privirea novatoare se adaugă o lectură îndrăzneață a textelor, departe de o viziune corectă sub aspect politic, de o interpretare făcută din sentimente duioase, plină de drăgălășenie și dulcegărie; ilustratorii sunt judecați după capacitatea lor de a se adresa nu numai copiilor ci și adulților, după capacitatea lor de a face să apară dimensiunea superioară a operelor, mesajul pe care ele îl adresează dincolo de simpla poveste copilărească". înghesuiala din
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
la coadă, într-o ambianță foarte prietenoasă și oarecum internațională, am intrat în expoziție cu gîndul să nu întîrzii prea mult, fiindcă mi se părea că știu cam tot ce poate fi interesant despre Disney, căruia nu-i iertasem unele dulcegării din Pinocchio și unele intervenții în Cenușăreasa lui Perrault. ,Revelația" a fost pentru mine faptul că Disney și-a creat celebrele desene animate, inspirîndu-se mult din ilustrația de carte europeană a sfîrșitului de secol al XIX-lea și începutul secolului
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
sau chiar când merg pe stradă. Tonul ridicat și gesticulația sălbatică sunt obișnuite aici și un străin ar putea crede că nimeni nu-și suportă aproapele. Adevărul este că molvanienii sunt un popor foarte sincer și nu se complac în dulcegării când e vorba de raporturi inter-umane. Să-l ameninți cu pumnul pe alt șofer sau să-l scuipi în față pe un membru al familiei sunt lucruri de zi cu zi pentru acest popor degajat. Desigur, unui nou venit îi
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]
-
interviu filmat cu Gheorghe Dinică. ... Am fost crescut mai mult de bunici. Ai mei erau despărțiți. N-am avut ceea ce se cheamă o familie strînsă la gură sobei, cu povestioare, cu poezie și romantism. Era o viață aspră, ferita de dulcegării...Oaze? Vacanțele de vară, la țară. Tata era din Argeș și vară mă trimitea acolo, la niște mătuși și unchi, care mă iubeau. Era foarte frumoasă și clară viața, acolo... Pe la 13-14 ani mi-am luat viața în mîini și
Gheorghe Dinică - 65 PUZZLE ANIVERSAR by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18201_a_19526]
-
de mirare (și mai grav!) apare faptul că unele dintre aceste volume beneficiază de prefețe și prezentări elogioase ale unor critici cu firmă. Despre Amelia Stănescu, autoarea unui volum bilingv Poeme/ Poemi (Editura Ex Ponto, Constanța, 2001), altminteri naiv în dulcegăria lui („mîini care se închid/muzica primului sărut/ marea - purtătoarea urmelor noastre" sau „uită-te la mine, iubește-mă/ nu sînt o statuie/ pot coborî în mîinile tale"), Dan Bogdan Hanu scrie un text de prezentare într-o păsărească demnă
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
revoltă, în cântecul fecioarei galbene rudă cu/ marile/ cu îngrozitoarele dezastre ale dragostei." A treia cale, care le dă, vieții și morții, prin înțelegerea exploziilor ce răvășesc, deopotrivă, ființa și violenta ei amintire (fără de care dispariția nu-i decît o dulcegărie), neabătuta lor grație.
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
făcută în jurul eternelor ipocrizii și locuri comune, de-o brutalitate uneori redundantă. Impresia de asocieri involuntare, care "curg" fără poticniri, este una construită, dar nu întotdeauna suficient de bine ținută sub control. "Criticu'" este un personaj care "bea numa' vermuturi, dulcegării", pe cînd poetul trebuie să facă în așa fel încît să spună lucrurile pînă la capăt. Fonoteca de aur a literaturii române demontează, sistematic, ceea ce se cheamă "statut de scriitor". Mihai Gălățanu preferă să fie un insurgent în veșnică, neliniștită
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
la tradiționalele bârfe, inevitabile, chiar și la locul de muncă. Poate asta să fie o pricină a „ieșirii” de care am avut parte de dimineață? Pentru că printre bârfitorii-gardă se găsesc întotdeauna câțiva care știu să toarne în urechile șefului doar dulcegării și „informații prețioase”. Noi trei suntem ceva mai retrași. Discutăm aproape exclusiv probleme profesionale, uneori însă mai intrăm și în chestiuni personale. Cu o limită. Schimbăm păreri, nu intrăm cu bocancii unul în sufletul celuilalt și ne abținem să emitem
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Clain, Marlboro, Palmolive, Wiener, Kent, Gucci, Neckermann, îi trece prin minte. — Astea toate sînt efemere, am încercat să le explic, zice Părințelul, ca să rămîi cu sentimentul că lași cu adevărat ceva în urma ta e nevoie să faci cu totul altceva. — Dulcegărie, zăhăreală, reia Curistul, gîndindu-se la bomboneria de pe Victoriei 33, adînc în ființa lor femeiuștile astea sînt de fapt mai dure decît noi, spune. Din partea mea poate să fie doar pastă de dinți Cristal, pe care dacă o freci cu două
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că în scurt timp o să se schimbe totul? Niciodată nu o să și-o ierte că n-au fost mai precaute, că s au lăsat duse de nas atît de ușor fără să-și dea seama. Stingeau luminile, trăgeau jaluzelele, începeau dulcegăriile, pipăiala, dezbrăcatul, intratul sub plapumă, partida de sex, picoteala, somnul, sforăiturile. Dimineața făceau împreună curat, spălau vasele murdare, adunau firimiturile de pe mese, aspirau mochetele, lustruiau veceul, chiuvetele și piesele sanitare. Ca să vezi cît de mult s-a schimbat totul, de parcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
primele zile n-am avut senzația că îl prinsesem pe Dumnezeu de un picior, era o scumpete, nu exagerez deloc, nu știa cum să mă mai răsfețe, cum să-mi intre în voie, să-mi mai facă totul pe plac. — Dulcegării de început, zaharicale, momeli, giugiuleli, dă Patru Ace semne să înțeleagă, să știți, dom’ Căpitan, că ceea ce începe bine are întotdeauna mari șanse să se sfîrșească prost, face pe deșteptul gîndindu-se la Legile lui Murphy. — Cum ai făcut? nu-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În care s-a născut și și-a visat visul vieții În pragul vârstei de cincizeci de ani nu este de conceput. Dar devenisem un român care, uite, simțea că «acasă» - deși nu există ceva mai dezgustător pentru mine decât dulcegăriile și sentimentalismul ieftin, mai ales cel cu coloratură patriotardă - este ceva aflat În altă țară decât aceea În care se născuse. De necrezut. Un «acasă», hai să-l numim abstract, hai să-l numim ipotetic. Dar era unicul, altul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se află în birou la această oră. —Aș dori să vorbesc cu secretara ei dacă se poate. Pot prelua chiar eu mesajul pentru doamna Archer, mi-a sugerat cu același ton dulce. —Mulțumesc, dar aș prefera să vorbesc cu secretara. Dulcegăriile au dispărut. — Imediat, a spus grăbită, am să vă transfer la cineva care vă poate ajuta. în câteva secunde am auzit o voce sigură pe ea: Bună ziua, cu ce vă pot ajuta? Aș fi vrut să vorbesc cu Laura Archer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
relief pe partea cu fotografia. Am pus-o în geamul bufetului din bucătărie, nu destul de sus însă ca să nu încapă în lăbuțele Ioanei. Am găsit-o de vreo două zile sub pat. Avea un colț rupt și, peste textul meu (dulcegării neinteresante), ca și peste adresă, erau desenate cu carioca verde deschis - AZOMUREȘ - gogoloaie mici, cu ochi, nas și gură, înconjurînd un gogoloi mare cu ochi, nas și gură. "Ăsta ești tu cu cele o sută de surioare pe care o să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-mi Îmbogățesc colecția de scalpuri de-ale albilor -, dar nu e atât de bine făcut și de musculos ca negrii cu care Îmi place mie să mă joc. Stinse țigara și continuă: Când vine vorba de sex, nu mă interesează dulcegăriile, nu mă prea dau În vânt după ele. Dacă un bărbat mă sărută prea mult, prea pasional, mă plictisesc, și... Îl Îndemn să treacă mai repede la acțiune. A, da, și Îmi plac bărbații mai tineri; chiar mult mai tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
gânduri. Peste câteva clipe, apăru infirmiera cu o tăviță acoperită cu un șervețel... Era ora prânzului. ”- A venit papaua, bunica... hai să păpăm!” se alintă infirmiera, vorbind singură. Vasilica o privi cu neprietenie în ochi. Ei nu i-au plăcut dulcegăriile niciodată, dar infirmiera n-avea de unde sti. După câteva sorbituri cu lingurița, în silă, nu mai vru. ”- Hai, bunica, încă o lingurică, numai una!... Asa, gata... ne-am săturat, bravo!” si infirmiera acoperi cu servețelul tăvița. Iorgu rămase consternat... ”- Dați
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]