157 matches
-
dintr-o sorbitură, hoinărește pe tot Întinsul unui continent Într-o zi, se Întoarce acasă seara să-și ia masa Împreună cu semenii săi, titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi fripți drept dumicați la cină. Iar a fi uriaș Într-o lume de pigmei - a fi o făptură de doi kilometri Într-o lume de făpturi de doi metri - este cu totul altceva. Căci uneori unicul său ochi de uriaș este incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au acceptat fără să cârtească tirania Valericăi și a lui Popa. Habar n-aveți cine sânt ăștia! O viperă și un șacal bătrîn! Din odaia alăturată bubui glasul bătrînului: ― Măgarule! Ce impertinență!! ― Poftim! Vă place!? Ascultă pe la uși, îți numără dumicații, se uită pe gaura cheii, cronometrează minutele cât stai în baie, se ține de intrigi. Adaugă în șoaptă: Moșul are o listă cu dușmanii eșalonați pe ani și epoci: antebelică, interbelică și postbelică. ― Cum așa? râse maiorul. ― A luat-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sculptorul ridică degetele. ― Pe Panaitescu l-am "sinucis", pe Valerica am îngropat-o... Se opri cu mijlociul în aer: Și-acum ce facem? Cum scăpăm de ăl bătrîn? ― Aveți vreo idee? ― Nu-mi cere și idei! E prea mult. Tot dumicatul ăsta a fost cam mare pentru mine. ― Încercați totuși să vă gândiți. Artiștii au fantezie. Râse ștrengărește: Mi-amintesc de o prietenă, actriță. De Sfântul Gheorghe, patronul soțului... Zîmbi: Sînteți prea tânăr, n-ați prins vremurile acelea... Oamenii erau grozavi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
revărsându-se din bucătărie, dar o preocupare grăitoare pentru curățenie te avertiza în privința stării de fapt. Pe tot parcursul vieții lui Fran, Phyllis transformase preocuparea pentru curățenie într-o adevărată religie. Farfuriile îți erau luate din față de îndată ce înghițeai ultimul dumicat, jucăriile îndrăgite erau dosite fără milă, suprafețele lucioase erau acoperite de suporturi pentru pahare ca de o epidemie de pojar. Chiar și acum, adult fiind, Fran își păstrase obiceiul straniu de-a nu lăsa niciodată din mână un biscuit sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de cicoare sălbatică. Faroald lua fiecare tavă, tăia în bucăți mai mici carnea și o împingea spre comeseni. Aceștia, trăgându-și cuțitele de la brâu, luau câte-o bucată și o tăiau, fiecare în farfuria din dreptul lui. Înghițeau lacomi acei dumicați, alternându-i cu cicoare și cu bere și ștergându-se la gură cu azimă. Deși nu aveam cuțit, am luat o bucată de carne de pe tava cea mai la îndemână, combinând-o cu cicoare și cu bere. Desprindeam cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
va alerga și cu patruzeci de parale ca să-și hrănească familia. A acceptat pe loc. - Și dacă ne pune cuțitul la gât pe drum ca să ne jefuiască? m-a întrebat Gundo. Bovo s-a uitat la mine în timp ce mesteca ultimul dumicat de azimă, după care a dat din cap. - N-am făcut niciodată rău cuiva și nici n-am de gând să fac. Voiam să-i fur banii pelerinului ca să șterg putina din locurile astea. Dacă-mi dai banii ăia, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pășea și să fie silit să se scoale chiar înainte de a-și curma somnul“. Era suficient să dai uitării un „Amin“ în cor ca să fii pedepsit cu cincizeci de lovituri de nuia pe spinare, și, dacă apucai să înghiți un dumicat în plus față de ceea ce ți se cuvenea, o săptămână o duceai doar cu pâine și apă. Deosebirea de alți benedictini exista și în felul de a se îmbrăca; regula neprevăzând interdicții de formă și culoare, ci doar să fie umile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ajungi niciodată om... dacă nu înveți treaba asta, înțelegi? PARASCHIV (Tremură de furie; începe să ciopârțească dinadins cartofii.): Or să vină să ne caute! MACABEUS; Nu ești bine pregătit pentru viață. Te-am ghicit dintr-o dată. Mănânci prea repede, înghiți dumicați prea mari... N-ai răbdare să mesteci... N-ai răbdare să dormi... Nu știi să te lași bătut... E rău. Ai s-ajungi rău de tot. Ai mare noroc că te-am luat cu mine... PARASCHIV (Trântește cuțitul.): Gata! MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a dus mai apoi și s-a spânzurat... Și fiecare om are un șarpe încolăcit în jurul gâtului și îi dă de mâncare și de băut și îl ține strâns la piept în timpul somnului... Și îi dă de mâncare din fiecare dumicat... Și... da! Și ce crezi tu? Că atunci când ai mâncat o pâine întreagă, chiar ai mâncat o pâine întreagă? Nu! Că ai mâncat numai o jumătate de pâine... Că jumătate ți-a mâncat-o șarpele, fără să știi... Că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dar era liniște pă tema asta și mergea totul cum nu se poate mai bine, dar la un an după ce împlinisem idealismul ăsta cu Facultatea, vine trăznetul fatal al destinuli meu, de moare Macatist. A murit săracul înecat cu-n dumicat de pâine tocmai când fra-su Cangurașu a dat bairam, era pâine de-asta de vatră, comandă specială, făcută la Brutăria ce-o deschisese popa Ioachim pe Afinului, la unsprezece, pă unde-a fost Direcția Sanitară de pe vremea comuniștilor, o pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-ți explice fiecare oscior de unde vine și ce rost are, ți le punea la loc de stătea curcanul în picioare, era hulpav Macatist, mânca cu bucurie, cu poftă, cu râvnă, trăgea de coaja pâinii, o dezghioca parcă, și molfăia dumicatul, râdea, ce-o fi făcut, la neatenție, la grabă, veselie și bucurie, poftă prea mare, că odată Macatist al meu dă ochii peste cap de ziceai că vrea să zboare și până să se prindă careva, a trecut și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un ton foarte serios. Să nu-mi spui că ai terminat deja. Mi-era foame, zisei eu, rușinată. Aștept să termini și tu și mă duc după aceea să mai iau. — Nici gând. Doar n-o să stai să-mi numeri dumicații ca un sărăntoc nemâncat, ca să mă faci să mă simt vinovat. Du-te, fuguța! Zis și făcut. Stăteam la coadă la grătar, cu bolul plin din nou (orez cu carne de crab, muguri de bambus și fasole încolțită) când cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la care fusese supus pe tot parcursul lungii sale detenții politice și, Întocmai ca Scarlett O’Hara din romanul „Pe aripile vântului” (a cărei foame era pricinuită de ravagiile războiului de secesiune din S.U.A.), șterge farfuria de resturile mâncării cu dumicați de pâine, pe care, apoi, Îi Înghite. Nota definitorie a stilului acestui memorialist o constituie oralitatea. Dumnealui scrie așa cum povestește Într-o lungă convorbire telefonică. Încă nu l-am văzut aievea pe acest autor, Însă din cele câteva convorbiri telefonice
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
el, Bobu Filipel, dar, câte, oare, n-a Învins, până ce, În sfârșit, să se vadă, pentru două săptămâni, În largul său, fără sarcini de servici, fără du-te - vino permanent, Încât, nici pentru o cană cu apă, ori, pentru un dumicat de mâncare, nu mai era vreme, aici, În pustia asta de societate, necinstită, nedreaptă și arogantă?! Iată-l, deci, ca pe un mare Împărat, dacă așa arată Împăratul, un ăla, care nu face nimic, altceva, decât să stea, să se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Cine este el? El este un om de rând, un fieștecare, sau alegerea vecinului și iubitului nostru prieten este cea mai nimerită? Se opri cu ochii pe Ghiță Bîlcu, care mesteca pe furiș o pulpă de gâscă. Acesta încremeni cu dumicatul în gât. - ...Așa e că nu știți? Păi de unde să știți? se bucură nașul, și, pe ocolite, cu vorbe alese, le spuse, lăudîndu-l pe mire că e negustor și că ginerele cel mai nimerit pentru fata meșterului nu putea fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care ardea un miez roșu de tutun aprins: 57 - Împroașc-o, Surule! Nu te lăsal Așa, Ilie, călărește-o, dă-i bine! Aha, ha, acum, na, slobozește-te, aha, hi, nu... Cârlane, n-o lăsa, ai ostenit, ai, calu tatii, așa, dumicatul cui te-a făcut, ei, așa... Pe urmă iepele fură gonite să pască. Armăsarii încă nechezau. Picioarele lor subțiri §i lucioase tremurau în bătaia lunii. Își mușcau cozile din când în când. Oamenii râdeau, rezemați de codilele bicelor. - Strașnici armăsari
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a mâncat, până 1-a găsit Aglaia. - Vin', că am rămas fără porc! a strigat cocoșată. Potaia fugise lăsând resturile. Vreo trei zile a stat ascuns. Șeful, de necaz, s-a îmbătat. -La pândit nemâncat. Ce să-i mai tihnească dumicatul? Degeaba trăgea nevasta de el: - Haide, omule, lasă, că n-oi muri dintr-atît! El, de loc, că numai Dumnezeu știuse cum strânsese banii să cumpere porcul. A patra dimineață, hop și cîinele! Se gudura, tîfîn-du-se cu burta pe zăpadă. Omul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca-n arie treci degetul prin creștet mă-mprejmuiești mă treieri mă-nchizi ca un hectar te-nalți precum o stivă În aerul prea veșted pe marginea făpturii mele ca un pescar, — sau: mă vînturi precum spicul și-mparți cu dumicatul cu zările-n fîntînă ochiul deschide-un șanț te știu adînc În mine ca-n fund de mări uscatul te-nfigi ca-ntr-o gingie mă clatini ca un lanț. Uimirea naiv-adolescentină, cu poza „cavalerească” de rigoare („ești limpede-n
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
generează acea stare de liberă comuniune și euforie specifică sărbătorii: „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „mă răscolește ca-n arie /.../ mă-mprejmuiești, mă treieri, mă-nchizi ca un hectar”, „mă vînturi precum spicul / mă-mparți cu dumicatul /.../ te-nfigi ca-ntr-o gingie, mă clatini ca un lanț”, „și sîngele-n desfaceri se leagănă de cer” - sînt doar cîteva ilustrări ale acestei reciproce Împărtășiri a tensiunilor sufletești traduse În imagini marcînd trezirea (răscolirea) tuturor forțelor eului, voința de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ar fi fost, și până la ce punct, în stare să stea departe de comunitate și să trăiască singuratic printre cărți. Studia douăsprezece ore pe zi, uneori vorbea de unul singur în timp ce se plimba pe coridoarele mânăstirii sau ducea câte un dumicat la gură nepăsător, bolborosea fraze în latină, în greacă, în dialectul calabrez, precum un bătrân nebunatic incapabil să se concentreze lăsându-se în voia unor sunete din amintiri de mult trecute. Câteodată uita de sine citind fără întrerupere din zori
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pâinile și peștii... Oh, cât era de mieros acel Episcop în timp ce depăna parabola fiului risipitor referindu-se la el. Era privit ca un soi de naufragiat, dar și cu mâhnirea, se gândi Tommaso, ce te-ncearcă fiindcă ai luat un dumicat de la gura rechinilor. După căința publică, a început să colinde zilnic satele vecine cu Stilo: din Monasterace la Santa Caterina, de la Pizzoni la Davoli, la Arena se oprea dinaintea ocolurilor de vite, a grajdurilor și a teascurilor de ulei, pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
șterse lama de câte o parte pe mâneca fiecăruia. Hai, spuse, potoliți ! Se năpustiră ca la un semn, Iadeș și Chisăliță, luați prin surprindere, rămaseră mai la urmă și se înghiontiră printre ceilalți. Stai ! strigă Calu și încremeniră toți cu dumicatul nemestecat în gură. Calu împărți câteva scatoalce, își luă un coltuc mai mare și o conservă. De cum se întoarse cu spatele, îmbrânceala reîncepu. Bunelu, mai încet la mâncare, apucă o ceapă printre picioarele celorlalți și începu să-i sugă foile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai puțin Pârnaie, care își marca, în acest fel, protestul. Calu tropăi nervos, apropiindu-se de Faraon. Întinse mâna și îl măsură neîndurător. Acela se făcu mic și dădu să se ascundă în spatele portierei. Fălcile îi erau încă umflate de dumicații nemestecați. Cum însă degetele lui Calu începură să se strângă încet într-un pumn potcovit, Faraon înghiți cu ghionturi, băgă mâna în sân și scoase un cârnat mușcat la un capăt. — Si manghe bok, praleo... se tângui Faraon, dar fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dat fularul meu, spuse Tili. ăla negru, tricotat, cu modele portocalii. Nu l-am întrebat pe pescar dacă, atunci când l-a găsit, îl mai avea. — Era ca și cum i l-ai fi cerut înapoi, spuse Maca, după ce se înecă într-un dumicat gros. Namila se întoarse cu halbele. Maca îl opri cu un semn, îi luă halbele din mână și le așeză încet pe masă. Celălalt înțelese semnificația gestului ca pe un semn de politețe și râse din nou. Maca râse și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe unde devin cel mai ușor roșii... Păi tocmai sângele gâlgâie ăl mai hărmălios Sângele se joacă de-a Foamea Foamea, Scroafa Scroafa joacă Sângele Asta-i rugăciunea cea de toate zilele a gurii unuia ca Botdejigodie Când călărește un dumicat de carne Și tot Ce poate să călărească unul ca Sepp Dumicatdecarne și ce poate să milogească Este râgâitul porcului ăluia de dinăuntru Râgâitul unei foame străine Și râgâitul pofticios al sângelui ăluia FIUL (se repede pe scenă): Țărâna e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]