700 matches
-
gândit să calci pe urmele bunicului tău”. „Apoi dacă nu rămânea în picioare fosta crâșmă a bunicului, cu toate cele trebuitoare, crezi că mă mai apucam eu de crâșmărit? Nici pomeneală. Da’ de la bunicu’ au rămas până și țoiurile. Dar dumirește-mă dacă urmașii lui moș Vasile Căpitanu sunt buni de plată.” „Asta cam așa-i. De aici din catastif se vede limpede că toți și-au plătit datoriile, numai Vasile Capitanu a rămas cu datoria neștearsă... Ceea ce înseamnă bun de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a luat foc cine știe ce!”... Privesc în jur prin odaie... Tipenie! M-am îmbrăcat repede, punând pe mine tot felul de bulendre și o cușmă, de a tatei, care îmi venea până peste ochi și dau buzna afară...Până să mă dumiresc despre ce ar fi vorba, am fost luat pe sus și aruncat într-un troian până la gât. Priveam în jur rotind doar scăfârlia...Omătul din jur zbura în toate pățile. Lumina soarelui, umbrită din când în când de valurile de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
destulă cale de mers. „Dacă se întunecă mă pot conduce după luminile din sat...Dar dacă din cauza viscolului nu le pot vedea?” Frica se prefăcea în groază cu fiecare pas...Năucit de atâtea gânduri, m-am oprit în loc, să mă dumiresc unde mă aflu... Din câte mi-am putut da seama, călcam voinicește taman pe creasta dealului de deasupra iazului de la Găinării...În clipa aceea am prins a mă ruga pentru fiecare pas pe care îl făceam: „Ține Doamne încă oleacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a întâmplat de nu-l mai aude pe Hliboceanu. Dar ce să vadă pe întuneric și prin zăpada zburătăcită de viforniță? Și apoi vântul sufla ca o fiară! A rămas pe loc, să-l aștepte pe Hliboceanu, ca să se dumirească. Dintre trâmbele de omăt răscolit au apărut ca prin vis întâi boii și apoi sania, dar fără Hliboceanu... „S-o fi oprit și el... ca omul, pentru vreo nevoie... Vine el îndată” - a gândit Iordache și a pornit să-și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
capul spre ei, încercând să le zâmbească. Bună dimineața, Hlibocene! Cum te simți în patul lui moș Dumitru? - l-a întrebat Mitruță. Hliboceanu a întârziat o clipă cu răspunsul, încercând parcă să priceapă cine l-a întrebat. Când s-a dumirit, un zâmbet moale i-a luminat fața și a răspuns: M-am trezit... Asta o vedem și noi, dar vrem să știm cum te simți? - a insistat Mitruță. Măăă simt bineee... Doar capul mă doaaare tareee. Dacă-i numai atâta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o viforniță nu puteau merge prea lesne împotriva vântului... Poate că i-au dus de căpăstru, ținându-le pavăză cu trupul lor. După aceea... au plecat cu vântul în spate și o fost floare la ureche! Apoi încep să mă dumiresc cam cum s-au petrecut lucrurile. Poți să mi spui ce fel de parale ți-au dat ieri? Stai să-ți arăt hârtia pe care mi-au dat-o. Aveau un fâșic și de acolo au scos o hârtie și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dăduseră prima oară cu sania și cînd prima atingere a zăpezii i se păruse fierbinte... — Vai, doamna Christina, ce se Întîmplă cu dumneavoastră? Vedeau toate ce se Întîmpla, dar poate nu le venea Încă să creadă și, pînă să se dumirească, o femeie mai energică din primul rînd se repezi să tragă scaunul Înapoi la locul lui. — Nu se Întîmplă nimic, spuse Christina cu o voce cît se poate de normală și, ridicîndu-se de pe scaun, făcu cîțiva pași prin Încăpere, ca și cum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu e cazul? — Păi tocmai aici e cheia, se înflăcărează Regizorașul, că o să jucăm pe două fronturi, atît cu ei, cît și pe cont propriu, adică o să ne acoperim unii pe alții. — Ori ești securist, ori militar, încearcă să se dumirească Comandantul, strivindu-și chiștocul în scrumieră. Sau joci de capul tău pe două fronturi? — Asta n-are importanță, spune Regizorașul. — Am mai auzit de cineva care lucrează de multă vreme la un plan care să-i învrăjbească și mai tare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe cine să țineți pe afară, se enervă Poștașul, apropiindu-și nasul de sticla fumurie, încercînd să vadă ce se petrece înăuntru. Bar-Restaurant, Night-Club, Pariuri Sportive, Non-Stop, închis pe dracu’, începu să bombăne, dîndu-se doi pași înapoi încercînd să se dumirească, mutîndu-și privirea de cîteva ori de la firma luminoasă instalată deasupra intrării, la plăcuța de carton pe care era afișat orarul, lipită cu bandă adezivă la colțuri direct pe tocul ușii. Ce-o mai fi și cu gluma asta proastă? Unde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
uită de el, iar Tîrnăcop cade din picioare la ora zece, adoarme dus ca un prunc. Nu-i mai arde de nimic, la Angelina nu mai vrea să se gîndească, de Tușica încă nu poate fi vorba, începe să se dumirească, să facă legăturile, Curistul devenise cineva, îi era mai bine ca niciodată, de-ăsta-mi ești șmecherașule, începe să se gîndească, acum îmi dau eu seama de ce ai stat deoparte de fiecare dată cînd puneam noi la cale ceva mai serios, știai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu voce tare, asta zic și eu schimbare, nu-i așa nepoțică? — Cea mai bună dovadă că ați devenit unul de-ai casei, zise Patru Ace. — Adică o să pot să joc oricît am chef pe banii voștri? nu se poate dumiri Roja. — De dimineața pînă seara, îi răspunde amabil Patru Ace, 24 din 24, încearcă să se facă și mai bine înțeles. — Acum chiar simt c-a dat norocul peste mine, spune Roja privind în tavan la candelabrul de cristal. — Numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-o avertizeze, dar era deocamdată hotărîtă să meargă pe mîna lui Roja. Clipea, se uita țintă la Părințel, îl studia din nou din cap pînă în picioare, așa cum o mai făcuse de nenumărate ori pînă atunci, fără să se dumirească. Din două rele am s-o aleg pe cea care mi se pare mai mică, se hotărî brusc dîndu-și seama că este prinsă deja între ciocan și nicovală. Se mai destinse puțin, la urma urmei, ce era mai bine? să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să mă atingeți că vă ia mama dracului. Na-vă parola și lăsați-mă să intru, numai așa poți să răzbești dacă nu vrei ca pînă la Dumnezeu să te mănînce sfinții. Nu trebuie să le dai timp să se dumirească, pînă să-și dea ei seama că au fost fraieriți, tu trebuie să fi trecut și de al doilea filtru și, odată pășit înăuntru, fii sigur că într-o așa vînzoleală nimeni n-o să-ți mai poarte de grijă. Te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce ne-am imaginat și vom descoperi adevăratul miracol al frumuseții. Mă tem că lui Polster Îi plăcea literatura romantică. Ca să-și demonstreze punctul de vedere, a hotărât să ne testeze. Cine era fizicianul și cine metafizicianul? După ce s-a dumirit cărui grup Îi aparține fiecare, celor care vroiau le-a permis să joace baschet, În timp ce restul putea să se Îndeletnicească cu orice altă mișcare. Distribuindu-ne hârtie și cărbune - unul subțire ca pergamentul iar altul gros și moale - Polster ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
presupun că restul ar fi fost. Și totuși, important era să-mi dau seama care dintre informațiile oferite de Wickert trebuia să fie rearanjat În așa fel Încât să arunce o lumină diferită asupra Întregii povești - și, desigur, să mă dumiresc dacă Inspectorul era conștient de importanța acesteia. Cât timp șeful Brigăzii de Năravuri nu putea să exploreze situația și să Închidă Fundația, mă tem că nu prea-i păsa dacă cele spuse de el aveau sau nu sens. Ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
presupun că restul ar fi fost. Și totuși, important era să-mi dau seama care dintre informațiile oferite de Wickert trebuia să fie rearanjat În așa fel Încât să arunce o lumină diferită asupra Întregii povești - și, desigur, să mă dumiresc dacă Inspectorul era conștient de importanța acesteia. Cât timp șeful Brigăzii de Năravuri nu putea să exploreze situația și să Închidă Fundația, mă tem că nu prea-i păsa dacă cele spuse de el aveau sau nu sens. Ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bine? Voia să joace, la echipa de amatori a medicilor, într-o piesă de-a mea. Cînd am discutat piesa, am cunoscut-o bine, ba, surîde Mihai, jucîndu-se cu paharul am încercat să-i fac și curte... A-a se dumirește Vlad, dînd gata paharul -, de-aceea... Numai că, începînd prin a-mi da speranțe, femeia mi-a dat o replică, așa cum faci cînd îndepărtezi discret mîna cuiva. Se împacă foarte bine cu bărbat-su, mereu împreună la cumpărături, la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa, zicea cum îl luau la secerat... Dar numai o dată. Numai o dată?! saltă din sprîncene Mihai. Ferice de el că era lăsat să stea acasă, la umbră! Numai o dată mi-a povestit, cînd era prea supărat precizează fata. A se dumirește Mihai. Pe mine mă luau mereu și eram supărat că-s pus la păscut boii. Cînd tata pleca undeva cu căruța, bucuria mea! Mama mă lua numai să-i aduc apă. În rest, rîde Mihai ușor, sub impresia amintirii umblam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
recunoscîndu-i vocea. Gata, ați și sosit? Stai, îngînă Aura voiam să te întreb dacă știi ceva de Radu... Păi n-a venit după tine, la Sălcii? Sălcii?! Nu, eu am venit cu trenul, că am scăpat cursa rapidă. Aaa.. se dumirește Runca. Și de ce n-ai anunțat? Am dat telefon, apoi telegramă, dar n-a avut cine le primi. Cum să le primească, dragă?! se înfurie Runca. Ce, crezi că Radu a mai dat pe-acasă de trei zile?! Știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adevăratelea. Chelnerul s-a repezit cu o expresie radioasă de mulțumire. Pentru că fusese prevăzător ori pentru că în sfîrșit îl putea da afară din restaurant? Pentru amîndouă. După un minut se găseau în stradă, Făinaru cu privirea împăienjenită, căutînd să se dumirească unde se află, iar el răsuflînd într-un fel ușurat, pînă atunci nu avusese nici un fel de idee de cum se va termina ,,întrevederea" sa cu reporterul. După două nopți nedormite, tot în cafele și coniace, cu mîncarea pe sponci, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și se judecase aspru, dar exact. Cînd zîmbea era la fel de caraghios ca și numele. Dar nu avea încotro, Ali Mehmet ăsta era pe jumătate adormit și în puterea nopții putea să-i dea cu ceva în cap înainte de a se dumiri cu cine are de a face. "Cine-i?" Vedea cine este, dar nu știa ce vrea. "Vin de la gară și aș vrea să mă găzduiți. Sînteți domnul Ali, proprietarul hotelului, nu?" Turcul mormăi ceva și pînă la urmă deschise. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
splendid?!" Bîlbîie a încercat să prindă în glasul prințului nuanța adevărată, îl admira cinstit ori nu era decît o ironie foarte bine ascunsă? La ascunzișuri din astea nu-l întrecea nimeni pe Șerban Pangratty. Și, cum nu reușea să se dumirească, reluă cu o naivitate paralizantă: Spuneați de alt cuvînt, prințe, alt cuvînt?!" Pangratty îl prinse pe după umeri și ușurel îi împinse către grupul tinerilor ofițeri, care, deși stăteau ca înmărmuriți, părea că zumzăie, că freamătă de entuziasm, de nerăbdarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mai Întâi Își aminti de dulcele nume al Priskăi, pentru că ea fusese În visul său și În veghea sa, În inima sa și În miezul vremii, În inima somnului și În miezul deșteptării sale. În prima clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să‑și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu‑se de cugetul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Continua să bată mingea, să alerge cu bicicleta, să fie băiat între băieți. Dar ceea ce văzu acum, în camera părtașă la trăirile ei, o umplu de groază. Izbi ușa de perete. Mamă, sunt bolnavă. Am să mor. Când Sanda se dumiri ce se petrece cu fata ei, o pregăti cum se cuvine și-o întinse sub așternut. Ochii negri ai Luanei se zgâiau la ea, așteptând vindecarea. Aflând că în fiecare lună va trece prin acest coșmar, ea se îngrozi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
salariu, nu existau planuri de viitor. Fata începu să se întrebe la ce i-o fi trebuind doamnei Alexe un designer atâta timp cât nu făcea altceva decât să vândă, în magazinul instituit ad-hoc la intrare, mărfuri de bazar. În final, se dumiri. Patroana aștepta niște bani pentru a pune pe picioare o linie vestimentară cu care, în mai, intenționa să organizeze o paradă a modei. Planuri deșarte, de altfel, având în vedere că șase din cele opt mașini de cusut pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]