797 matches
-
protestarea verbală (...) prin batjocură și sarcasme" despre care scria C. Drăghicescu, referindu-se la epoci mai îndepărtate, a mutat în perioada comunistă vitalitatea populară în domeniul periferic al adaptării la rău prin minimalizarea acestuia (totul e fleac, banc, miștocăreală), prin duplicitate ("altceva e în sufletul meu") sau prin minciună, cooperare și supunere temporară cu gândul de a te dezice, de a te sustrage, de a reveni și a trăda când îți vine mai bine. O rezistență defensivă izvorâtă în mare măsură
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
numără printre acei rari exaltați care își închipuie că, dacă scriu sincer, vor fi crezuți, de parcă onestitatea ajunge prin ea însăși să convingă pe cineva. Complet fals. Ca să convingi nu trebuie să fii sincer, ci persuasiv, numai că persuasiunea înseamnă duplicitate versată de histrion public, iar Pasolini, oricît de rafinat i-ar fi ochiul de cineast, nu are fler de cabotin, lipsindu-i de aceea diplomația curtenitoare a măștii persuasive. Din această cauză, nu numai că nu-și poate îndupleca adversarii
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
refer: carnavalul aparențelor ce domnește în gazetăria noastră este atît înșelător, ușurința cu care intelectualii devin colportorii unor minciuni este atît de mare, încît fiecare din noi căutăm instinctiv să dăm peste o conștiință asupra căreia să nu planeze suspiciunea duplicității. Într-un cuvînt, vrem un autor care nu s-a îmbrăcat în toga servituților ideologice. Din păcate, asemenea autori sînt foarte rari. Aproape îți vine să spui că, în lumea gazetăriei românești, duplicitatea e mai puternică decît vanitatea. Așa se
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
conștiință asupra căreia să nu planeze suspiciunea duplicității. Într-un cuvînt, vrem un autor care nu s-a îmbrăcat în toga servituților ideologice. Din păcate, asemenea autori sînt foarte rari. Aproape îți vine să spui că, în lumea gazetăriei românești, duplicitatea e mai puternică decît vanitatea. Așa se face că, oricît de orgolioși și de dornici de notorietate am fi, frica de a nu avea de suferit de pe urma unor imprudențe publice e mai mare. De aceea, ne mulțumim cu adevăruri tihnite
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
continuă recuperarea realității prin fantastic, a socialului prin alegorie și vis, deconspirarea utopiei prin contrautopie. Fantasticul este obținut prin resemnificarea, mai exact prin reconvenționalizarea realității. Zburătoarea de consum dezvăluie fantasticul existențial, ca ironie ambiguă a lumii maniheice prin dictat monoideologic. Duplicitatea omului nou, camuflat spiritual, e ilustrată prin profesoara de socialism științific căreia o cloșcă îi crește îngeri. Duplicitatea pare să fi fost în mod real frecventă. A recunoscut-o și prozatorul Petru Dumitriu, spunând că-și făcea cruce cu limba
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
prin resemnificarea, mai exact prin reconvenționalizarea realității. Zburătoarea de consum dezvăluie fantasticul existențial, ca ironie ambiguă a lumii maniheice prin dictat monoideologic. Duplicitatea omului nou, camuflat spiritual, e ilustrată prin profesoara de socialism științific căreia o cloșcă îi crește îngeri. Duplicitatea pare să fi fost în mod real frecventă. A recunoscut-o și prozatorul Petru Dumitriu, spunând că-și făcea cruce cu limba în gura închisă în timpul ședințelor de învățământ marxist-leninist. Reportaj este o proză a diluviului concret și alegoric, a
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
putut încheia aici, cu o bună sinteză a gîndurilor de zădărnicie, și de oboseală, ce-l încearcă, pînă la urmă, pe orice practician. Însă Pompiliu Constantinescu nu-și poate deplînge materia fără să agațe mostre la regret, mizînd pe o duplicitate pe care a moștenit-o, și care l-a moștenit: Critică și foiletonism. Oricum privești, problemele pe care le pune sînt deodată mari și mici, strategice și tactice. De la schematizări uzînd de metafore reușite - din care-și va lua armele
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
eșecurile sau dramele cu care se confruntă, își păstrează echilibrul nervos și tonusul psihic. Luptători Adevărații luptători nu depun armele după prima înfrângere. Viclenie Viclenia ca trăsătură negativă de caracter trădează lipsa de onestitate. Ferește-te de oamenii șireți! Dedublare Duplicitatea este una dintre formele de manifestare a dedublării personalității. Prudența Prudența înseamnă mai curând înțelepciune decât teamă. Precauție Precauția nu trebuie confundată cu lașitatea. Nechibzuință Nechibzuința te poate împinge la acțiuni dramatice. Îndrăzneală Îndrăzneala excesivă este generată fie de imprudență
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Sistemului. Prin urmare, nu numai Tudor Vianu, "Comandorul" îngenuncheat de regimul democrației populare se cuvine condamnat pentru "colaboraționism", ci toți, noi toți aceia lipsiți de curajul gesturilor decisive. Altfel spus, o dată cu mizeriile epocii traversate, autorul evocă propriile temeri și lașități, duplicitatea băiatului de familie (prea) bună, spaima lui de hârtiile oficiale, autocenzura, exprimarea cu voce joasă a nemulțumirilor, revoltele rapid reprimate de cel ce le-a încercat. Întreaga rezistență prin cultură, pe care, în prezent, o radiografiază cu amară luciditate. Asumându
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
un top al celor mai ipocriți intelecutali români. Printre aceștia se numără Emil Cioran, Mircea Eliade și Camil Petrescu. Iată cum arată topul și care sunt motivele pentru care revista îi clasează astfel: 1. Adrian Păunescu. Lipsa de caracter și duplicitatea sunt strigătoare la cer. Păunescu a lustruit pantofii nomenklaturii comuniste ca nimeni altul în trecut. Membru UTC și al Partidului Comunist, a fost “poetul de curte” al lui Nicolae Ceaușescu. Puțini știu însă că Păunescu are și morți pe conștință
Cioran și Păunescu în topul intelectualilor ipocriți, după revista Renne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80457_a_81782]
-
aprecieri sunt pur și simplu senine, eliberate de patimi și parti-pris-uri. Să ne gândim doar la monotonia cenușie a muzicilor postseriale, la speculația evident mercantilă a creațiilor repetitive (cele mai recente fiind tangente la muzica rock), la ambiguitatea și uneori duplicitatea show-urilor improvizatorice ori la absența încă a unor forme și genuri specifice muzicii electronice și celei elaborate cu ajutorul ordinatorului. Numai că toate aceste (presupuse?) defectivități se văd cu mai mare acuitate de pe partea cealaltă a Oceanului: din Europa. Altminteri
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
vedere să-i condamnăm pe ei și totodată ne disculpăm pe noi, îngăduindu-ne cel mult o umbră de compasiune față de suferințele pe care le-au îndurat acolo. Pe scurt, cînd e vorba de Pitești, cea mai prudentă atitudine e duplicitatea. Explicația acestei duplicități e simplă: apartenența politică a victimelor Piteștiului. Stigmatul ideologic pe care aceștia îl poartă în ochii noștri și frica cu care am fost obișnuiți să reacționăm la auzul numelui lor ne-au indus o optică timorată de
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
condamnăm pe ei și totodată ne disculpăm pe noi, îngăduindu-ne cel mult o umbră de compasiune față de suferințele pe care le-au îndurat acolo. Pe scurt, cînd e vorba de Pitești, cea mai prudentă atitudine e duplicitatea. Explicația acestei duplicități e simplă: apartenența politică a victimelor Piteștiului. Stigmatul ideologic pe care aceștia îl poartă în ochii noștri și frica cu care am fost obișnuiți să reacționăm la auzul numelui lor ne-au indus o optică timorată de școlari încurcați: îi
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
om pentru care imboldul de a înfățișa istoria depășea motivația impusă de un prudent calcul de moment. Ierunca nu avea nici un interes să scrie această carte. Negreșit, dacă ar fi respirat aerul psihologic din țară, ar fi reacționat cu aceeași duplicitate cu care reacționăm noi azi. Ar fi cîrmit oportunist de partea mentalității dominante împrumutînd aerul obedient al unui intelectual ce intonează un refren menit a-i asigura liniștea. Ar fi fost ipocrit din calcul și oportunist din instinct. Dar nu
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
prospețime colaboratorilor și subalternilor. Drept care, devenea indezirabil, de cele mai multe ori. Vroia să facă cultură, artă profundă, să dea greutate spectacolelor În care se implica. Începuturile erau pretutindeni, promițătoare. Trecea o vreme și...ieșea la lumină superficialitatea, meschinăria, limitarea artistică și duplicitatea lumii Înconjurătoare. De ce? De altfel, interogația constituie leit-motivul cărții. Ea apare la finele multora dintre mini-capitole (să remarcăm, În treacăt, că actorul-scriitor nu are respirație lungă; scrie secvențele, laconic). „De ce atîtea ruine?”...” De ce atîta deșertăciune?”...” De ce[ vom accepta să fim
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dizolvă bucuriile voastre... 152 anxietatea - limitarea mea obsesia că tu te prefaci, că fericirea nu durează, că totul este o strategie că luna nu va mai fi luminată, prin creșterea uriașă a pământului și curbarea acestuia bruscă, din încheieturile oceanelor duplicitatea mea, te iubesc, apoi cad de pe marginea dragostei noastre de porțelan într-o prăpastie de lagăr cu puține versuri, devorate și acelea de viermi răzbunarea pentru existența oricărui lucru frumos apoi din nou pașii de lumină, curajul, florile îmbobocind, plesnind
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
provocată supușilor și întreținută ca un principiu sacrosanct al statului. Deși nu e o divinitate, ci un om aidoma nouă, acest Celălalt scelerat posedă atributele unui Dumnezeu uzurpat. Terorii absolute îi corespunde frica absolută. Ea cauzează pervertirea caracterelor, naște suspiciunea, duplicitatea, lașitatea ce se află la originea unui șir nesfîrșit de infamii: Frica, subliniază Antonio Patraș, apare ca o ultima ratio a întîmplărilor, este un fel de gaură neagră care absoarbe toate energiile pozitive ale oamenilor, ale lumii întregi". Din acest
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
Square. — Nu te înțeleg greșit, am spus. Vrei să spui că prezența ta acolo poate m-ar răscoli. Dimpotrivă. Mi-ar face bine, m-ar elibera și ar fi ceva destul de firesc. Și ar mai diminua într-o oarecare măsurile duplicitatea. Nu crezi că asta ți-ar trezi în suflet resentimente? întrebă Georgie. După câte văd, povestea asta te-a făcut să te îndrăgostești de Antonia din nou. — Ești o fată deșteaptă, am răspuns. Dar nu, nici nu se pune problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mea departe de ea. — Da, șopti Georgie, iar acum mă mângâie ușurel pe nas. Chiar vreau să știu că Hereford Square există. Dar nu acum, Martin. Mă sperie gândul. Pentru tine am să fiu un intrus acolo. Cât despre chinuitoarea duplicitate, la asta nu vom putea renunța decât atunci când încetăm să ne mai ascundem. Nu voiam să intru în această polemică. Am spus: — Va fi simbolul diminuării duplicității. Chiar vreau să te văd acolo, Georgie. Prezența ta acolo va însemna mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sperie gândul. Pentru tine am să fiu un intrus acolo. Cât despre chinuitoarea duplicitate, la asta nu vom putea renunța decât atunci când încetăm să ne mai ascundem. Nu voiam să intru în această polemică. Am spus: — Va fi simbolul diminuării duplicității. Chiar vreau să te văd acolo, Georgie. Prezența ta acolo va însemna mult pentru mine. — Ciudat, zise Georgie, de obicei nu sunt o ființă superstițioasă, dar acum am sentimentul că, dacă am să merg în Hereford Square, se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
grijă în jur, dând încetișor din cap, ca și cum ar fi numărat obiectele unul câte unul. Eram total acaparat de studierea expresiei ei și de asimilarea în interiorul ființei mele a extraordinarei experiențe de a o vedea aici. Îi vorbisem despre „diminuarea duplicității”. Cu ce viteză uimitoare se sfărâma acel zid și ce spații nesfârșite - mi-am dat seama în clipele acelea - se deschideau înaintea ochilor mei uimiți. Instinctul care mă îndemnase să o aduc pe Georgie aici, și încă atât de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să-mi amintesc cum spune un băiat că-l cheamă. Nu-i numele după care-i cunoscut la poștă. Lui Myatt Îi păru că percepe o anumită răbdare și un gen de curaj În modul În care ea Își accepta duplicitatea. Tânăra Își lipi de geam o față puțin albăstruie din cauza frigului. Ar fi putut fi un băiat care studiază cu aviditate tot ce se află Într-un magazin: briceagul, gadgeturile, resorturile ce-ți răsturnau farfuria, bombele care răspândesc mirosuri, brioșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dădea seama că echipamentul cel nou al clientului său funcționează excelent. — Chiar așa! Margoulies își punctase exclamația cu o atingere inocentă a clitorisului lui Bull. Cel puțin așa își spusese sieși, ca să se dezvinovățească, doar că tentativa conținea tocmai sugestia duplicității sale. Mica ironie nu fusese decât începutul. Din acel moment, fiecare acțiune a sa era un fel de vizită făcută la Copacul Cunoașterii cu drujba în mână. Căci Margoulies își abandonase judecata profesională, permițând plăcerilor și neplăcerilor proprii să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trădare pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să trăiască într-o lume care implica o asemenea duplicitate. Apucă bronzul vechi și dur al balustradei și se pregăti să se arunce în gol, cu un salt studiat (în definitiv, era un atlet destul de bun). Era gata să dea ochii cu El sau cu Ea. Indiferent cine era autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
n-au făcut altceva decît să-i servească pe cei puternici. Pe cei care au sau vor avea puterea. Serviciul îi slujește pe cei care o au, iar el, spre binele Serviciului, pe cei care o vor avea. În această "duplicitate" a instituției stătea misterul prestigiului, considerației, gloriei, prețuirii sale. Așa ceva nu se dezvăluie, așa ceva nici măcar nu se rostește în gînd, așa ceva doar se face cu un aer de normalitate care nu trezește animozități ori invidii. Iar Basarab Cantacuzino în nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]