438 matches
-
paharul rostirii mi-l golește tristețea?... LA FINAL Ca mâine voi muri din Întâmplare. Faptele inimii mele se vor uita. Ceea ce ochiul va plânge nu e rana de sânge si dezdurerare, ci poemul acesta de iască și catifea... INIMĂ PE EȘAFOD Coastele sufletului meu sunt bolnave. La doctor, de mult n-am mai fost! Privindu-te, Înalto, ca pe un munte de azimă și chihlimbar vaporos, mă supun poruncii divine: În cele din urmă, capul aplec! Te iubesc numai din disperare
Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
Procedeul fiind denumit "film noir", denumit de fapt de un critic de film francez, a făcut ca regizorii francezi, după cei americani, să fie printre primii care au realizat filme folosind acest procedeu. Astfel, sunt de remarcat producțiile "Ascensor pentru eșafod" cu acrița "Jean Moreau" (1958 și "Cu respirația tăiată" cu actorul "Jean Paul Belmondo" (1960). Dar cum, odată cu trecerea timpului, "filmul negru" a devenit color, "lumină redusă" se poate aplica cu succes și la acesta. Realizarea artistică și tehnică trebuie
Film noir () [Corola-website/Science/303872_a_305201]
-
artelor liberale și surprinde cu ciudatul "memento mori" al unui craniu reprezentat prin anamorfoză. În 1536, Holbein primește titlul de pictor al curții regelui Henric al VIII-lea. Regele, care - precum se știe - își schimba frecvent soțiile, unele sfârșind pe eșafod, înainte de a se căsători pentru a patra oară, îl trimite pe Holbein să facă portretele unor eventuale candidate. Dintre acestea, Henric o alege pe Anne de Cleves, care devine a patra sa soție. Când în septembrie 1538, revine pentru scurtă
Hans Holbein cel Tânăr () [Corola-website/Science/301010_a_302339]
-
arestat pe Tătărescu, pe Bejan (unde cina regulat într-o vreme), și peste câteva luni, pe toți liberalii." Cu un sânge rece, de criminal, ne spune și Petre Pandrea, "și-a denunțat soțul ca troțkist și l-a trimis la eșafod. Și-a arestat toți amanții, căpătând titulatura de incoruptibila comunistă." E doar un eșantion. Structură prin excelență democratică, spirit boem, autorul volumului Noaptea Valahiei își desenează un semnificativ autoportret moral: "Eu nu sunt om de cafenea. Nici de restaurant..." "Eu
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
s-a adăpostit într-o noapte în castelul Gueures al cavalerului des Aubes. Acesta din urmă, fiind foarte bătrân, i-a dezvăluit înaltului prelat un secret aflat în timpul teroarei iacobine de la preotul Nicolas. Preotul, care urma să fie ucis pe eșafod, era depozitarul unor bogății mari transformate în pietre prețioase și îngropate sub o piatră de hotar din ținutul Caux. El i-a indicat locul exact și i-a dat un cifru. Cavalerul des Aubes a verificat existența comorii și s-
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
nimic, e un bluf al doctorilor. Să fie cineva neliniștit pentru că sunt cazuri de holeră într-o armată de mii de oameni, mai ales în cazul nostru? E tocmai ca un condamnat la moarte care ar primi grațierea chiar pe eșafod și pe urmă s-ar plânge trei zile că s-a tăiat puțin cu briciul când s-a ras. Când norocul a vrut să nu avem nici o bătălie, să nu avem asedii de fortărețe care să ne coste viața a
Contribuții la biografia lui Mateiu I. Caragiale by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/11840_a_13165]
-
În căutare de certitudini (a' la Faust), pe care viața ar fi putut să i le ofere, la cei 80 de ani ai săi, parcă, Îndoit, sastisit de zădărnicia Întrebărilor acesteia, Octavian Paler conchide, ca după căderea unei ghilotine, pe eșafod: „arta adevărată nu ne-a spus niciodată adevărul”. Revenit admirativ la România și nu la sine, după un enunț cu iz patetic, trece la un esopism par lui meme: “Îmi pasă ce se Întâmplă cu nefericita noastră țară. Nu pot
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
că v-am trata cu disprețul ce vi se cuvine când ați fi oameni? Dacă - precum ziceți - sîntem atât de periculoși, atât de vânduți străinilor, atât de răi, de ce n-aveți curajul de-a ne nimici? De ce nu ridicați un eșafod pe care să-l încrunte sângele nostru? Când ați avea atâta, cel puțin atâta curaj, fiecare dintre noi ar muri fericit! Căci ar vedea că rămân oameni în urmă, oameni energici, cari au tăria opiniilor până la ultima consecuență. Dar așa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cunoscută ca țara clasică a pasiunilor religioase. Cât de îngrozitoare au fost acolo furia religioasă în curs de secole în războaiele contra albigenilor și hugenoților; în suta a optsprezecea încă s-au văzut aci atrocitățile luptelor camisarzilor și execuțiunea pe eșafod a lui Jean Calas, ba în anul 1815 încă terorismul alb domnea în țară, în Nîmes și Montpellier poporul de jos a ucis pe protestanți. Dacă un asemenea popor vestit prin fanatismul lui religios trăia mai prietenos cu evreii lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
decret prealabil, dat de Himmler, ministrul Securității, vestitul Gestapo. Deci avea dreptul de decizie, un om Într-un stat, fără nici o instanță, fără nici o justiție, fără nici o lege se condamna la moarte, prin spânzurare. Interesant aici este că se aducea eșafodul, se alegeau dintre noi, mai ales dintre polonezi, care să pună lațul de gât și să ia scaunul de sub picioare. Și În general În iunie, iulie, august, când s-au Întâmplat asemenea lucruri, la 9.30 era, spre apus. Fanfara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
l-au urmat săvârșind incredibile crime. Perioadele de democrație sânt pentru cine studiază bine istoria, niște accidente, oceanul uman a fost aproape tot timpul zgâlțâit de furtuni, cuceriri și tiranie. E drept că mulți tirani și cuceritori au sfârșit pe eșafod, Hitler s-a împușcat!" Se opri și își turnă cafea în ceașcă. "Sînt contradicții în ceea ce îmi spui, îi zisei. Întâi o remarcă: adevărata putere nu constă în faptul de a dispune de soarta altora. Odată, la o petrecere, cineva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Și atunci n-o să mai ai nevoie de el. ― Ciceo, îi spusei, un erou al lui Hans Fallada întîrzie până în ultimul moment să-și spargă fiola ascunsă în gingie, zicând că o să mai aibă timp s-o facă. Or, văzând eșafodul, cu infamul miros de sânge care umplea aerul, începe să vomite și fiola îi scapă. Nu vreau să mi se întîmple un astfel de accident, mi-e cu neputință să accept să trăiesc douăzeci de ani în închisoare. Speram că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
altul, făcând pe copistul, copia note muzicale pentru cinci lei pe oră și în orele libere scria cărți care au făcut să sară în aer tagma nobililor, o întreagă societate cu sânge albastru și l-au dus pe rege la eșafod..." Știam că o luasem razna, dar îmi rămăsese în minte stilul acelui prozator despre care îmi povestise Ion Micu și mă distra să văd efectul de stupoare al tatălui meu, pe care nu-l puteam zdruncina în prejudecățile lui cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
reținuse, încît mă oprii. Jocul acesta, beția cuvintelor care ascunde în realitate o simplă recriminare, ascunde oare doar alît? Tatăl meu putea reține cine știe ce aberație, poate chiar că nu sânt sănătos la cap, că vreau să duc pe cine știe cine la eșafod, să arunc în aer dracu știe ce. Speram să nu aibă o memorie bună și o întrebai pe mama dacă n-avea în casă ceva de băut. Vin, prăștină, gaz, oțet, benzină... Nu? Chiar nimic? Mama își puse mâna la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
drapelul Gărzilor Naționale, declară la rândul său că oamenii din toate țările sunt frați. Însă această universalitate nu este creatoare de drept, căci de fapt ea nu-i cuprinde și pe aristocrați sau pe „complicii” lor, care sunt trimiși la eșafod. „Inamicii Patriei” nu sunt frați. În același an, noul primar al Parisului, Jean-Nicolas Pache, este primul care pune să se graveze deviza pe frontonul edificiilor publice ale capitalei, exemplul său fiind urmat de autoritățile departamentale, care Îi invită pe locuitori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
în apocalipsă versuri (ediție bilingvă, română și franceză), Ed. Cogito, Oradea, 1997 ; Arta nostalgiei (Poeme cuantice) versuri, Ed. Cartea Românească, 1997 (Premiul Uniunii Scriitorilor-filiala Dobrogea, revista "Tomis", Constanța, Premiul pentru poezie al Salonului de carte Oradea, 1998) ; Întotdeauna ploaia spală eșafodul, Ed. Axa, Botoșani, 1997 (Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor-filiala Iași); Atitudini literare, Ed. Cartea Românească, 1999 (nominalizată Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Uniunii Scriitorilor filiala Iași, 1999, Premiul pentru eseu al Festivalului Internațional de Poezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
modernismului șaptezecist, patriotic-ardelenească și nedeslușit oraculară, ci desolemnizate. Colorat de un pitoresc administrat cu reticență, tensionat de neliniști inimos-elegiace, lirismul lui V. se recomandă prin distincția unei simplități elegante, ocazional cu accente de sentențiozitate, de gravitate patetică: „Sângele rămas zălog eșafodului/a fost împrumutat/jocului pentru totdeauna/tribunalele au fața limpede/și legile i se contemplă în ochii/unui animal de argint/dintr-o toamnă a așteptării/din mâna copilului începe plânsul de fiară/și vacarmul ce se alcătuiește să mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
se alcătuiește să mă vândă.../apropie-te/fierul securii/nu înnoptează-n butuc/câmpia bate cu pumnii în/șinele căii ferate/și clopotele zâmbesc pe ascuns/pustiul după fiecare descăpățânare/înlocuind adevărata ureche-a schitului de peste vale/la marginea orașului eșafodul/cu strălucirea lui/ademenește trupurile cronicarilor”. Un gen particular de experiment, de creație poetică „în tandem”, este de observat în volumul Mâța pe spini (2001), unde o serie de poeme închipuie un fel de dialog liric cu poetul de limbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
a emisiunii "Duminica în familie" (Antena 1), a cărei amfitrioană îl avea ca invitat pe primarul general al Capitalei, Adriean Videanu. Domnia sa, moderatoarea adică, într-o ținută (vestimentație + podoabă capilară) dând binișor spre negru, sobrietate și Brahms (v. Marșul spre eșafod...), ne-a cam derutat făcând-o pe soacra lui Haralampy să întrebe cu tristețe în glas, dar și ușor disperată: - Apoi, aiasta nu-i Mihăiluța noastrî ? Noroc că Mihaela Rădulescu tocmai zicea cu hotărâre, pentru a-și convinge telespectatorii că
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
fost dus sub pază la castelul Whitehall, în fața căruia fusese ridicată o platformă pentru execuție. Un șir de soldați îl separa pe Carol de mulțime, așa că ultimele sale cuvinte au fost auzite doar de cei ce erau cu el pe eșafod Carol a crezut că soarta îl pedepsea pentru că lăsase ca fidelul său servitor Strafford să fie executat. La ora 14, după ce a spus o rugăciune, Carol și-a aplecat capul și călăul i l-a retezat cu o singură lovitură
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
mai vechi sau mai noi, apărute mai întîi în presa literară, îți vine să te întrebi, la ce bun autorii lor s-au gîndit să le adune într-un volum. Acesta nu este însă, nici pe departe, cazul Valsului pe eșafod al lui Vitalie Ciobanu. De astă dată avem de-a face cu o carte care se citește cu sufletul la gură, o culegere de eseuri, cronici și fragmente de jurnal ce reușește să trezească interesul cititorului încă de la primele pagini
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
mă așteaptă (...) De aceea nu văd cum aș putea să-mi închei însemnările la Praga formulînd un enunț oarecare, mai degrabă acest murmur, ca o întrebare suspendată: ce va fi cu noi, ce-o să se întîmple?..." Vitalie Ciobanu - Valsul pe eșafod, Editura Cartier, Chișinău, 2001, 284 de pagini, preț neprecizat.
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
astăzi piața nu-l amuză deloc. Vede numai pietrele crăpate din pavaj și cerșetorii. CÎndva numită Place d’Armes, era scena biciuirilor În public și al cîte vreunei spînzurări ocazionale. Azi i se pare că chiar poate Întrezări silueta vechiului eșafod. De fapt, e o schelă Înălțată pe fațada catedralei, dar tot i se pare că turiștii strînși ciucur ar fi mulțimea care asistă la o execuție. Burdihanele lor grase și tricourile lor stupide Îi par cu deosebire sinistre. De multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cine sunt, de unde vin și încotro mă îndrept etc. Mă încercă toți demonii exilului... Jean d'Ormesson, membru al Academiei Franceze, ne spune că virtuțile ("les vertus"), cum ar fi cinstea, onoarea, respectul față de cuvântului dat, duc mai degrabă la eșafod decât în vârful ierarhiei sociale, acolo unde teoretic ar trebui să fie valorizate la maximum. Paradoxal, les bassesses, cum ar fi meschinăria, servilismul și trădarea, asigură ceea ce numim "carieră" și succesul social. Iarăși, despre virtute și onoare, dar într-o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cufundați cum erau în sosul unui kitsch gros, balcanic. Valoarea unui pseudo-jurnal ca acesta pe care încerc să-l țin nu constă neapărat în calitatea lui literară, ci în doza lui de " subversivitate ". Doar jurnalul care odată descoperit duce la eșafod sau în fața plutonului de execuție merită să poarte numele de jurnal. Nu este cazul meu. Sunt prea laș pentru un astfel de gest. 27 mai 2003 Am mai mai scris până acum de mai multe ori despre depozitul Emmaus din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]