234 matches
-
un discurs cuprinzător și complex. Dacă în ceea ce privește spațiul exterior am văzut ce se întîmplă, în cel plastic, bidimensional, artista ne oferă un adevărat spectacol. Natură duală, supusă permanent unei tentații divergente, ea face unul dintre cele mai subtile exerciții de echilibristică spre a concilia, în imagine, tensiunile contrariilor. Într-un mod cu totul surprinzător, Wanda Sachelarie este simultan delicată, firavă, de o feminitate contemplativă și discretă, capabilă de a investi culoarea, în ipostaza ei de ton și de tușă, cu cele
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
de a trece peste ea, de a o părăsi într-o umbră a textului, în favoarea unei bucurii noi. Dinamic, poetul își construiește propriul traseu imaginar și trăiește cu credința lumilor paralele, limbajul literaturii science-fiction îl ajută mult și, desi facilă, echilibristica poetului printre sintagme originale nu-l deranjează pe cititor și îl ține tot timpul în alertă. Ritmul scrierii (și descrierii) se succede cu repeziciune ideii care pleacă din punctul inițial al concepției poetului și care abia dacă se întrevede la
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
văzut ce se întîmplă - cum se abolește miza oricărei retrospective care este chiar temporalitatea -, în cel plastic, bidimensional, artista ne oferă un adevărat spectacol. Natură duală, supusă permanent unei tentații divergente, ea face unul dintre cele mai subtile exerciții de echilibristică spre a concilia, în imagine, tensiunile contrariilor. într-un mod cu totul surprinzător, Wanda Sachelarie este simultan delicată, firavă, de o feminitate contemplativă și discretă, capabilă de a investi culoarea, în ipostaza ei de ton și de tușă, cu cele
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
în atari împrejurări. Prieteniile, notează, însă, Negruzzi, vor ține, vai, mai puțin decât urile. Un simț al binelui stăpânește, cu toate astea, sfârșitul de secol. La Convorbiri se adună lume nouă, bănuind că acolo înflorește câte ceva, iar Negruzzi reușește, făcând echilibristică (hilară numai pentru cine nu știe greutățile revistelor...), să scoată întreprinderea la capăt. Nu știu cât realiza Negruzzi, făcându- i Junimii portretul belle-époque, ce a nășit. Amintirile lui, de lumina mierii, aleg, dintr-o poveste scrisă și rescrisă și de prieteni, și
Câțiva prieteni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4899_a_6224]
-
grave. Puține, mai degrabă schițate, sunt și celelalte personaje, toți tineri, rar câte un profesor, care lasă de asemenea loc închipuirii noastre să completeze tabloul. Așadar, o operă de ficțiune într-adevăr deschisă, dar cu o deschidere firească, ferită de echilibristica pur tehnică, în goană după inovații. Premiul Campiello - Benedetta Cibrario Dacă după nu foarte multe pagini ale cărții Benedettei Cibrario, Roșu carmin (Rossovermiglio, Feltrinelli, 2008) distinse cu Premiul Campiello, cititorul înțelege de ce o scurtă frază din Frumoasa din pădurea adormită
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
neașteptat de bine, gama de imprecații operaționale. Capitolul al șaisprezecelea, Accidentul, ar fi putut deveni, separat, o foarte izbutită nuvelă. În timpul unei petreceri studențești, un tânăr euforizat de alcool se prăbușește de la balcon încercând să facă, pe balustradă, exerciții de echilibristică. Singurul om care l-ar fi putut salva - și care, în consecință, repovestește totul sub imperiul remușcărilor - e plecat, însă, în tot timpul acesta, după țigări. Continuând să trăiască, cu această poveste în minte, în restul cărții, el devine, în
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
Mircea Mihăieș Din punct de vedere filosofic, doliul reprezintă o formă de cunoaștere a limitelor vieții. A fi în doliu înseamnă a fi pe prag, a face echilibristică între neant și existență, între acea totalitate și acel infinit în revoltă teoretizate de Jankélévitch. Încercarea morții celuilalt", susține Ric�ur, "e pândită de inautenticitate: mărturisirea secretă că moartea care ne-a răpit ființa cea mai dragă ne-a cruțat
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
ghicesc o alta: nu vi se pare că aveți prea multe pălării pentru un singur cap? Vă răspund mai întâi la ea. Ba da, mi se pare. De fapt, nu mi se pare, sunt sigur. De câtăva vreme practic o echilibristică ingrată, chiar riscantă. Nu m-a vizitat niciodată ispita ubicuității, însă am tot mai des momente când simt că e prea mult. Revenind la ierarhia de care aminteați, cred că sunt scriitor. Am publicat câteva cărți, am tradus (adică rescris
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
poate și un politician: nicicum un critic literar, cu toate că uneori sînt foarte critic, iar alteori foarte literar; poate și un hermeneut la sud de Dumnezeu, dublat de un exeget la vest de nicăieri". Avem din nou a face cu o echilibristică între seriozitate și glumă, între realism și imaginar, al cărei efect e sublinierea, autentificarea, intensificarea factorilor "pozitivi". Fără a se dezice în maniera ipocrită de pozițiile la care a ajuns în carieră, Pițu atrage atenția că ele "nu mă dezamparează
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
al personajelor alese în care te poți zări pe tine, privitorul. Mi se pare că în spectacolul „Cîtă speranță" de la Teatrul Odeon, regizorul Radu Afrim mizează exact pe vulnerabilitatea eroilor lui Hanoch Levin și ai săi, pe un soi de echilibristică emoțională care ține totul la o tensiune teribilă, din care nu sînt izgonite nici teribilismele. Este un soi de alcătuire palimpsestică în care vezi straturile textului, amprenta stilului Levin -și mai dens, și mai eliptic aici -stilul lui Afrim spectaculos
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
tendențiozitatea schemei temporale (care, repetăm, intra oricum în plasma imaginarului său prin formula spiralei degradante a generațiilor) să devină evidentă cât mai târziu cu putință, deși trebuia să fie prezentă încă de la început. Imaginația și talentul său fac o adevărată echilibristică în acest scop. Trebuiau salvate cu orice preț primele două volume, care vor fi singurele traduse în Occident, și, în același timp, romanul trebuia scris și pentru a i se putea alătura volumul al treilea. Reușita vine tot din amestec
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
polarității metafizice dintre bărbat și femeie propune o teorie "inadmisibil de eronată", iar "freudismul a exagerat această realitate la proporții nepermise" (p. 31); "donjuanismul e în fond iresponsabil" (p. 39). Scriind despre dragoste cu o enormă erudiție, eseistul face o echilibristică politică aberantă. Toată frumusețea speculațiilor posibile despre principiul cosmologic, ontologic și epistemologic al erosului cade într-o sociologie marxistă a familiei. Corupția ideologică - în sens general marxist sau în sens mai precis partinic - este marea pacoste a unei părți a
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
care nu știi niciodată unde îl primești, dar care te scoate sigur din inerție, din liniaritate. Eroina are un soi de nefericire senina. Este împăcata cu drumul ei, mai ales că viața o ține pe muchie de cuțit. În această echilibristica, piciorul poate alunecă ușor spre infern. Ea însă are pregătite aripi să zboare spre paradis, spre o altfel de lume, cu speranța că este mai bună. Nu are nevoie de compasiune. Se apără în permanență. Complicitatea publicului naște și ironie
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
în ocurență sterilizarea unui mare talent în contact prea intim cu dictatura. Pus în fața alternativei de a scrie cărți în care nu credea sau de a o rupe intim cu regimul opresiv, Titus Popovici a efectuat o lungă și periculoasă echilibristică: între a beneficia din plin de avantaje exorbitante în raport cu ceilalți muritori, dar, în același timp, de a se compromite cît mai puțin prin scris. Rezultat: mefiența continuă a autorităților, paralel cu discreditarea în ochii intelectualilor adevărați. Există, din păcate, o
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
ale unor indivizi fără discernământ pot să compromită niște interese majore, de partid și de stat. Sunt oameni care își pierd uzul rațiunii în momente cruciale pentru viața societății și care compromit nu soarta lor, ci soarta țării. Politica este echilibristică pe sârmă. Cine nu are înțelepciunea necesară, să se lase, să-i lase pe alții care pot să o facă cu dăruire, nu pornind de la interese înguste", a declarat Iliescu.
Sfatul lui Iliescu pentru Geoană: "Să se lase" de politică. Am pierdut alegerile de două ori, din cauza gafelor sale () [Corola-journal/Journalistic/47623_a_48948]
-
-i îngăduie să nu țină cont de exigențele FMI, executivul se luptă din răsputeri să convingă și Fondul, dar să dea impresia că n-a uitat de promisiunile electorale ale PDSR. Nimic nou sub soare, guvernul Ciorbea a încercat aceeași echilibristică. Rezultatele se cunosc. Marea deosebire e că între timp criza s-a tot adîncit, încît, paradoxal, castanele pe care PDSR le-a încins pe vremea cînd era în opoziție au ajuns să-l frigă pe premierul Năstase, fiindcă nimeni nu
Castanele uitate pe foc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16266_a_17591]
-
revistă, cu binecunoscuta sa virtuozitate stilistică, poncifele eminescolatrilor si, deopotrivă, automatismele de gândire ale denigratorilor. Nonconformismul său nu este ieftin si previzibil, ca acela al contestatarilor lui Eminescu de acum câțiva ani din Dilema, ci surprinzător si periculos, o adevărată echilibristică pe sârmă la mare înălțime. Colaboratorul nostru parodiază într-un mod nedeclarat toate stupiditățile produse - sau care ar putea fi produse, aceasta e noutatea - de gândirea comună în legătură cu Eminescu, cu viața si opera lui. Este ca si cum conu' Leonida (un conu
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
și către dreapta. Nu știu cît de echilibrat era directorul ziarului Adevărul ca persoană. Ceea ce mi se pare impunător la el e că a avut voința de a construi un ziar echilibrat și puternic, chiar și în momentele sale de echilibristică politică. Dumitru Tinu, cu voința sa, a făcut mai mult pentru presa din România decît cei care în '90 erau mult mai bine așezați în blocstarturi decît el.
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
ziduri calde ne-am desfătat și noi ca târâtoarele în noroi cu bivolii și porcii în praf precum găinile și caii. habar n-aveam de naufragiu. experimentam cele 7 suferințe obligatorii mutam munții de cărți întindeam coarda până pârâia spinarea echilibristică simplă pe o sârmă la înălțime. era suficient să alătur două cuvinte și sârma se făcea incandescentă. 2. mă chemai în Groenlanda acolo noaptea ține patru luni și trupurile sunt lipsite de grabă. oamenii umblă cu trenuri de gheață, iubiții
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
lui Caragiale, este a unui hedonist: materia îi apare ca un spectacol fascinant - și nu înspăimîntător - de forme, ipostaze, culori, un spectacol al faptelor greu de așezat în modele raționale sau raționabile. Totul se desfășoară ca într-un gen de echilibristică sofisticată în care nici un fel de interpretare nu e decisiv motivată. Or, pe Caragiale nu-l alienează o astfel de indecizie și nici desfășurarea labirintică de spații. Un epicureu nu găsește aici decît prilejul uimirii: viața însăși e un spectacol
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
a privatului. Adică la a fi nevoit să exprimi ceea ce crezi fără a negocia cu suma diversă de verdicte prealabile de care, în intimitate, dispui. Din acest punct de vedere, Dan C. Mihăilescu predă o lecție - prin nimic levantină - de echilibristică. El își expune tocmai echivalența dintre tatonările colocviale în cerc restrâns și demonstrațiile exuberante construite în aer liber. Își dă în vileag și amicii cârcotași - merită citit perdaful întemeiat de care are parte Radu Aldulescu -, și inamicii mediocri - Constantin Barbu
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
de partea „îndrumării artei și literaturii de către partid”, de partea realismului socialist pur, în 1962 spune că „avem nevoie de mai multe poezii militante”, atrage atenția asupra poeților de la „Steaua” ca „un grup potrivnic spiritului de partid”, face o ingenioasă echilibristică, ridicîndu-se deopotrivă împotriva „nostalgicilor perioadei de început a regimului” (după 1957, cînd se putea vorbi, discret, despre excesele primilor ani), dar și împotriva „formaliștilor” (adică a celor care încep să vorbească, din ce în ce mai apăsat, despre valoarea estetică a literaturii, după 1958
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
Mâncăcioșilor. Buddha propusese o cale de mijloc între cele două extreme, pe care Kasper o căuta astă seară, ca și în alte dăți, aici la Bobech Leisemeer, unde mâncarea era ca un circ de altădată, spiritualizat, șocant, la granița dintre echilibristică și iresponsabilitate. Totuși, exista un punct între inimă și plexul solar care nu voia deloc să se relaxeze; nici nu mai avea să ajungă la așa ceva în această viață. Anume punctul știutor că un boem născut în asemenea mediu n-
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
sugerării normalității") dintre 1964-1971, literatura aservită înseamnă doar proze cu tematică istorică orientată politic, în timp ce literatura tolerată se diversifică în funcție de două mari probleme: problema adevărului (literatura ca reflectare) și problema literarității (literatura ca literatură). Apare astfel literatura obsedantului deceniu, a echilibristicii ideologice (dezvăluirea tarelor societății socialiste, precum și problematica omului și a opțiunilor morale în comunism), revelarea prin recurs la alegorie sau literatura reflecțiilor filosofice și morale în travesti literar. Aspirația la literaritate înseamnă, de fapt, în această perioadă, reciclarea realismului tradițional
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
răsputeri să mențin echilibrul pe motoretă cu doi oameni. Și n-am exersat niciodată cu o a doua persoană. Cine știe ce mișcări bruște poți face tu? Se cere practic să te balansezi cu grijă pe apă”, continuă bărbatul. „Te pricepi la echilibristică?”, întrebă el. Isac, neînțelegând pe deplin sensul întrebării, răspunse că nu. „Vezi tu”, spuse bărbatul, „trebuie să menții constant echilibrul pe motoretă și trebuie să ții roțile cât mai sus pe valuri”. Apoi își luă rămas bun și coborî din
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]