374 matches
-
clerului, cel puțin la nivelul ierarhiei și al ramurii sale monahale, făcea loc unei apologii argumentate În cel mai conservator discurs boerescian. Considerațiile sumare de mai sus sunt suficiente pentru a proba consonanța În paradox a unei identități doctrinare complexe. Eclectismul, oscilația Între raționalism și tradiționalism, Între conservarea ierarhiei și reforma politică, Între libertate și autoritate marchează cel mai provocator discurs, sub aspect doctrinar, din prima parte a domniei lui Carol I. Schimbările de poziție din spectrul politic, o sociabilitate eludând
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
ori în Schițe de istoria literaturei române (1885), în articole, ca și în conferințele de la Ateneul Român, U. se manifestă ca un popularizator entuziast al mișcării literelor autohtone, al perioadei vechi cu deosebire, opinii teoretice mai largi, dar de un eclectism dezarmant, aflându-se în De clasicism, romantism și realism (1865). Afirmațiile exagerate, bombastice privind valoarea unor scriitori români, inflamația retorică, confuziile, inadvertențele i-au adus multe ponoase, printre care și critica lui Titu Maiorescu într-o serie de articole (Observări
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
montalian -/ pe pârleazul grijii de azi: bani puteri japonezi (orbiți de amurgul occidentului)/ chinezi peșin la kilogram” (Magna Impuritas). Critica lui P. atestă o predilecție similară pentru textualismul de sorginte italiană, coroborat cu alte achiziții din teoria literară contemporană. Acest eclectism metodologic se observă îndeosebi în Tensiunea esențială (1997), probabil cea mai bună carte a autorului. Conceput ca un studiu al operei lui Lucian Blaga, volumul identifică nucleul gândirii acestuia în „tensiunea esențială” dintre metaforă - înțeleasă nu ca simplu trop, ci
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
studiul Frumosul românesc din „Gândirea” (octombrie 1935). În intenția de a da colorit național puternicului său partizanat politic, P.v. organizează numeroase numere tematice (închinate lui Mihai Eminescu, Octavian Goga). Apar și articole (de obicei nesemnate) despre Rilke, Hölderlin ș.a. Un eclectism tot atât de puternic motivat politic se recunoaște și în domeniul prozei. Al. Gregorian recenzează Donna Alba de Gib I. Mihăescu, autor pentru care P.v. are un adevărat cult, de vreme ce despre el scriu Dragoș Protopopescu ș.a., iar pagina a doua a numărului
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
, revistă apărută la București, săptămânal, între 10 octombrie 1896 și 4 mai 1897. Eclectismul ideilor și imprecizia formulărilor caracterizează programul acestei publicații. Colaboratorii și mai ales caracterul literaturii incluse indică, totuși, o tendință națională și populară, care s-ar fi vrut situată în prelungirea orientării de la „Vatra”. Ion Gorun, redactorul și criticul literar al
POVESTEA VORBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288992_a_290321]
-
privitoare la scriitorii români, fără să excludă însă pe scriitorii străini”, să opună „propagandei furibunde pentru operele ucigătoare de suflete” „una tot atât de furibundă pentru operele înălțătoare” (Propagați, răspândiți..., 1/1936). Referitor la atitudinea față de tradiția culturală, Vladimir Streinu pledează pentru eclectism: „Vom deschide revista atât scriitorului cultivator al tradiției, cât și celui ce se iluzionează a fi împotriva ei și care, dacă e scriitor adevărat, nu face decât să o sporească” (Cuvânt, 3/1942). Vladimir Streinu intenționează să publice mai multă
PREOCUPARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289009_a_290338]
-
Faptul că Heliade n-a putut „să urmărească o problemă până în amănuntele sale ultime” coincidea cu însuși „imperativul epocii sale: în locul explorării intensive, în adâncime, care duce la specializare, activitate extensivă, care duce la enciclopedism”. Istoricul literar urmărește cum, sub eclectismul și disparitatea suprafețelor diverselor scrieri, se încheagă comandamentele ce conferă operei o unitate de adâncime: ideea de naționalitate conjugată cu cea cosmopolită și umanitaristă a „omului evanghelic”, cultul „datelor generale ale sufletului omenesc” și „respectul de regulă și de model
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
p., există un fel de portret robot operațional, obținut prin adiționarea sau compilarea particularităților pregnante ale diferitelor p. În ce privește literatura, și în special proza literară, se admite că ar fi caracteristice trăsături și practici precum deconstrucția, intermitența vieții ficționale, descentrarea, eclectismul, scepticismul generalizat, absența oricărei pretenții de obiectivitate și adevăr, solipsismul și narcisismul auctorial, destructurarea deliberată și mereu surprinzătoare a formei, în general pluralitatea și mobilitatea infinită a formelor artistice și a procedeelor narative (de pildă, schimbarea frecventă a naratorului, a
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
ultimilor 20 de ani, mai ales cea anglo-saxonă (cu autori ca Pynchon sau Barth); b) tipologie creatoare [...]; c) un anume moment cultural, ce urmează modernismului, caracterizat printr-o anume epuizare a invenției, prin sentimentul că tradiția nu e sufocantă, prin eclectism și reluarea/sinteza (în cheie ironică și parodică) a tuturor formelor/manierelor anterioare; 3. să-l folosim pentru a desemna fenomene specifice literaturii noastre contemporane, ireductibile la modelele occidentale. Operație care presupune o reconstrucție a sensurilor, o reelaborare teoretică a
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
din Iași pentru Arta ceaiului (1992) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru Sfântul Aer și prietenii săi (1996). Deși lasă să se întrevadă incontestabila vocație poetică a lui M., volumul de debut, Țara bătrânului fotograf (1970), derutează prin eclectismul și inegalitatea valorică a versurilor ce îl compun. Țara sa - tărâm bântuit de cai de fum, unde arborii visează luna și păsări nemaiauzite au lumânări în loc de aripi - este ținutul poeziei adevărate. Imaginea simbol, metafora relevantă, sugestia potențează sensurile proprii ale
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
vechii psihologii statice, logice, intelectualiste și asociaționiste înseamnă s-o anulăm.” Astfel de considerații sunt numeroase în scrisorile pe care le trimite prietenilor, dovadă că e preocupat mereu de găsirea unei metode proprii de lucru, chiar dacă una aflată sub semnul eclectismului, așa cum o va teoretiza în câteva lucrări speciale consacrate acestei probleme, precum Metoda și personalitatea în studiul literaturii (1940), Sensul și interesul cunoașterii literare (1940), De la metodă la cunoașterea literară (1941). Odată eliberat de obsesiile metodologice, M. se va dedica
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
în categoria romanului postmodernist apocaliptic, milenarist și escatologic grav-burlesc. E, într-un fel, un postmodernism pynchonian prin convergență spontană. Sunt depistabile, în Vestitorul, elemente, strategii și ingrediente socotite a fi caracteristice: heterotopia, jocurile de limbaj, dispersarea și deconstrucția, pastișa și eclectismul, dar mai ales faptul că „adevărul” nu mai poate fi deosebit de ficțiune. Prezentul narațiunii s-ar situa în principiu pe la 1835, iar locul acțiunii ar fi Scăieni, unde a funcționat o încercare de falanster socialist-utopic, animată de Theodor Diamant. Cronologia
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
Ovid Densusianu - A. Philippide, ca și în jurul unor acuzații de plagiat. Un spațiu generos au la dispoziție folcloriștii și etnografii Simion Florea Marian, T. Duțescu-Duțu, Th. D. Speranția, Sofia Nădejde, ca și G. Coșbuc. Și în ce privește literatura, N.r.r. manifestă eclectism. Proză publică, alături de mulți diletanți, Paul Bujor, Jean Bart, Em. Grigorovitza, Vasile Cosmovici, Victor Crăsescu, Artur Gorovei, Izabela Sadoveanu, Ion Pop-Reteganul, acesta din urmă părând să fie preferatul redacției. G. Coșbuc dă o singură poezie (nu mai colaborează, de altfel
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
și fără eroi” (Marcel Proust, James Joyce, Thomas Mann), unde amănuntele penibile ale vieții de toate zilele invadează spațiul creației, iar pe de altă parte, „lipsa de participare a maselor la bunurile culturale”. Se poate observa, astfel, toleranța ideologică și eclectismul acestui periodic în paginile căruia își găsesc loc atât gândirea rarefiată a unor veleitari, cât și ideile mișcate de fior metafizic ale lui Lucian Blaga (Despre personanță, fragment din primul volum al Trilogiei culturii, aflat sub tipar). Publică aici și
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
o situare istorică mai precisă, alături de o caracterizare pertinentă a scrierilor. Având opțiuni neosămănătoriste și un cult exagerat pentru tradiție, ajunge la o atitudine lipsită de receptivitate față de deschiderile moderniste. Activitatea lui, poate necesară în epocă, este marcată de un eclectism critic structural. P. a îngrijit ediții accesibile, dar fără rigoare, din operele lui Anton Pann, ale poeților Văcărești, ale lui Ion Creangă, Petre Ispirescu, Vasile Cârlova, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, St. O. Iosif. SCRIERI: Un sol al biruinței: poetul St
PAPADOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288670_a_289999]
-
1964, partea a doua cuprinzând studii despre scriitori grupați pe „ambianțe”: Ambianța „Sămănătorului” și a „Vieții românești”, Ambianța socialistă, Ambianța simbolistă. Obiectivul pare să fi fost examinarea ideologiilor literare, a curentelor, a mișcărilor coagulate în jurul unor reviste. Analiza, pertinentă, demonstrează eclectismul diverselor mișcări, faptul că programul ideologic influențează în mică măsură producția literară, factorul „creație” primând asupra teoriei. În 1965 M. publică, împreună cu Nicolae Manolescu, o concentrată „panoramă” a literaturii postbelice, Literatura română de azi. 1944-1964. O prezentare a aceluiași domeniu
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
rânduri, M. se lansează în cercetare fără prejudecăți, recurge masiv la analiza de text și împărtășește cititorului întreaga dinamică a raționamentelor și emoțiilor estetice pe care își întemeiază concluziile, extrem de nuanțate, de o fermitate prudentă, evitând tranșanța simplificatoare. Sunt semnalate eclectismul, confluențele și convergențele poeților aparținători, în principiu, unor „curente” diferite, inclusiv tradiționalismului. Autorul precizează că și-a limitat aria la poezia de expresie modernă, dar explică și că termenii „modern”, „modernism”, „modernitate” au fost întrebuințați largo sensu, în înțelesul lor
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
culturală se situează și apariția A. l. și a. Un an va avea ca redactor-șef pe publicistul Emil D. Fagure, colaborator al vechii serii a revistei, de unde împrumută și principalele idei directoare: deschiderea spre toate școlile literare (în fapt, eclectismul), „idealismul”, criteriul unic al valorii, fără a pretinde să impună o estetică proprie: „Ceea ce ținem înainte de toate este ca «Adevărul literar» să fie o publicație fără idei preconcepute, fără înjugare la școli și doctrine, lipsită de piedica particularismului și fanatismului
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
care ne înconjoară, politicii religioase practicate de profitorii cădelnițelor de argint, am opus raționalismul luminat.” Iar un an mai târziu, reamintea criteriul talentului și opțiunea pentru maniera absolut eclectică: „Nici un curent literar, de la tradiționalism până la modernism, nu ne este străin. Eclectismul cel mai desăvârșit ne servește, alături de talent, drept criteriu de îndrumare.” Revista adopta un spirit temperat, repudiind excesele de oriunde ar fi venit ele (punct de vedere foarte clar exprimat de Al. A. Philippide), nu fără o anume simpatie față de
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
de zi cu zi, de problemele semnificative ale lumii reale. Atât evoluțiile epistemologiei, cât și cele înregistrate în plan social au în comun, în diverse ipostaze și obiectivări, procesele de integrare. Tiparele gândirii și vieții sociale se modifică, promovând flexibilitatea, eclectismul, complexitatea, abordările din mai multe perspective. Considerăm că, dinspre ambele domenii, investigate aici pe scurt, se pot desprinde argumente consistente pentru ceea ce am numit abordarea integrată a curriculumului. Am urmărit să arătăm prin această succintă argumentare că integrarea curriculară nu
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
fie pe teme politice, fie afirmându-și credința în funcția socială a artei. Tot aici începe o strânsă colaborare cu Petre Locusteanu, împreună cu care va înființa revista „Flacăra”, apărută, într-o primă etapă, din 1911 până în 1916. Criticată uneori pentru eclectism, pentru lipsa discernământului estetic, publicația a fost silită să susțină polemici, în special prin pana lui B. În această revistă îi apar cele mai multe scrieri: versuri, aforisme, articole literare, culturale și politice, semnate și cu pseudonimele Glaucon, Mefisto și, uneori, Al.
BANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285609_a_286938]
-
în fapt, constructivismul, care promova rigoarea împinsă până la schematizare, cerebralitatea și austeritatea expresiei, a influențat mai mult poetica și scriitura celor de aici. De altfel, pendularea continuă între modernism și a. s-a metamorfozat, în cele din urmă, într-un eclectism pe care l-au sancționat chiar avangardiștii. Alte două reviste, „75HP” (1924, număr unic) și „Punct” (1924-1925), vădesc o atitudine mai radicală și o mai limpede angajare în direcția constructivismului. Ca lider se impune Ilarie Voronca, autor al manifestelor Aviograma
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
mai rămâne nimic de distrus tocmai datorită popularității cu care distrugerea a fost receptată, a. este silită de propriul ei simț al consecvenței să se sinucidă. Dacă piața românească a operei de a. a atins și formule extreme, vizibile în eclectismul profesat în paginile revistelor, ea va manifesta în egală măsură anumite suspiciuni cu privire la un dadaism recunoscut în general drept cea mai provocatoare dintre orientări. În parte pentru că dadaismul fusese conceput să se plieze pe formulele amplu ierarhizate și „birocratizate” ale
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
macedonskiene. De altfel, Al. Macedonski va colabora aici cu articole dedicate simbolismului și decadentismului. C. păstrează, totuși, o deosebire de nuanță în raport cu atitudinea și ideile literare ale poetului Nopților. Trăsătura caracteristică a acestei reviste de sfârșit de secol este un eclectism pozitiv, o deschidere către toate posibilitățile de expresie artistică. Articolul Câteva lămuriri sublinia independența politică și literară a revistei și a colaboratorilor, pentru care preocuparea principală trebuia să fie aceea de „a îmbrățișa frumosul” și de a păstra o deplină
CARMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286115_a_287444]
-
surprins prin dezordinea lucrurilor puse parcă la întâmplare: uleiurile artistei, cărți, fotografii, afișe de expoziții, felicitări, afișe cu Sergiu Celibidache dirijând, o colecție de inimioare ro șii de diverse mărimi, fixate pe zid, și câte și mai câte. Cu tot eclectismul, interiorul avea în ansamblu aceeași aură de vis: culorile erau vii și totuși umbrite de vechime, obiectele emanau amintiri necunoscute mie, în tot spațiul pâlpâia nevăzut elanul locatarei, libertatea ei lăuntrică. Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]