178 matches
-
punct de vedere. Personajul feminin își instituie propriile legi de guvernare în căsnicie, un fel de lex non scripta, care au ca izvor preceptele biblice, interpretate însă într-o manieră personală.287 Este o primă manifestare a nesupunerii față de dogmele eclesiastice, undă de revoltă chiar, emancipare (trebuie să ținem cont și de contextul istoric al redactării operei, sfârșitul Evului Mediu este străbătut de numeroase proteste și mișcări 282 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim. 283 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 284
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
devine familiară cu argumentele clericilor și încearcă să li se opună, respingând imaginea defavorabilă prin care erau portretizate femeile, văzând-o ca pe un produs al unor bărbați bătrâni și lipsiți de virilitate, erijați în voci impersonale ale unei autorități eclesiastice, pe care ea, cu dezinvoltură, îi acuză de viciu.324 Reproduce în vorbirea ei aceste blamări misogine asupra sexului slab și astfel oferă o parodie spirituală, expresivă, care subminează autoritatea numelor pe care le folosește în exemplificările date.325 „Autoritatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult decât făcuse Giovanni Boccaccio, ce se dovedise mai schematic și mai interesat de firul epic decât de reliefarea caracterelor în mod vădit, ne conturează o lume a decăderii eclesiastice, a optării pentru malefic, perceput desigur ca o înclinație permanentă spre deliciile vieții mundane. 551 Ibidem, p. 257. 552 Ibidem, vol. I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
experiența umană le poate atinge.564 Prima calitate pe care o înfățișează aceste personaje este aceea a unor indivizi care înfruntă destinul pentru a-și impune propria existență. În societatea Decameronului virtutea nu are standarde prea înalte și nici strict eclesiastice. Eroul din prima povestire, aparținând dinamicei clase a negustorilor, distruge, prin luare în derâdere, cea mai solidă bază a societății tradiționale, Biserica. În ultima istorisire, și de fapt pe parcursul întregii zile finale, moralitatea și demnitatea umană sunt bazate pe exemple
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a doua de partea adiacentă științelor cea a artei, iar ultima de evoluția activă a cunoașterii. Știința memoriei este istoria, ea fiind cea care acumulează informații pentru a ajuta celelalte științe. Ea este, la rândul ei, împărțită în: naturală, civilă, eclesiastică și literară. Din istoria naturală fac parte: a) istoria producțiilor normale (Historia generationum) sau istoria liberă sau a generărilor. Ea reprezintă o istorie a elementelor naturii care urmează cursul normal de dezvoltare. În interiorul ei se regăsesc: istoria corpurilor, istoria regiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
având trei posibile surse: mitica budistă, posibila identificare cu Josephus Cartaphilus (aprodul lui Pontius Pilatus) sau cu Malchus, personaj din misterele religioase ale catolicismului medieval, sau, cel mai probabil, mit oriental despre peregrinii arhaici penitenți, trecut prin filtrul unei ideologii eclesiastice medievale 881. Dayan îl definește pe Ahasverus "un fel de anima mundi, de Spirit al Lumii", dar "mult mai simplu și mai profund. Pentru că, în realitate, Ahasverus poate fi oricine dintre noi. Pot fi eu, poate fi unul din colegii
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numai manifestată, dar exercitată în mod concret”. 2. La fel ca măgarul, preotul îndepărtează atenția de la sine. Cât este de frumos să vezi în filigran figura preotului pe desenul omului blând descris cu puțin înainte, și cât este de inoportun eclesiasticul care contrazice urzeala acestui desen făcut din trei linii dulci, care șterg trei cuvinte urâte: prima linie este o considerație justă a propriilor acțiuni care răstoarnă aroganța; a doua linie este convingerea de a fi ca și ceilalți, care răstoarnă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de viață al individului și al comunității. d) A patra dimensiune: ecleziasticul este omul fidelității față de Biserică. În mod concret, slujirea lui plină de iubire față de Biserică își găsește autenticitatea și verificarea în fidelitatea sa față de ea. Prima fidelitate a eclesiasticului, care devine măsură pentru toate celelalte, este aceea de a nu părăsi niciodată Casa. Învățătura din Lumen gentium, adevărată „cartă de identitate” a Bisericii lui Isus, îl ajută pe ecleziastic să perceapă din ce în ce mai mult Biserica drept Casa lui, oferindu-i
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Re-torica” este o artă care a fost cultivată, în Italia, încă din Evul Mediu și până în zilele noastre, în legătură cu italiana curentă și cu latina, în școli, în academii, în biserică, de literați, autori de opere de popularizare, filosofi, filologi, pedagogi, eclesiastici (teologi, pastoraliști, predicatori, cateheți, omileți). Este vorba despre istoria foarte bogată și atrăgătoare a unui destin care durează de secole, întreruptă numai ici și colo de puține voci critice și discordante și care, astăzi, află un nou elan în formele
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
a oferi un înțeles autoguvernării religioase, în special autoguvernării instituționale sau publice"218. Craig Mousin consideră că autonomia religiilor este vitală în acest sens, deoarece ea "permite organizațiilor religioase să definească o misiune specifică, să decidă cum clerul și conducerea eclesiastică își îndeplinesc propria misiune și să determine natura și dimensiunea interacțiunii instituționale cu societatea"219. Perspectiva germană asupra autonomiei religiilor este particulară. Ea se bazează pe o prevedere din Legea Fundamentală, art. 140: "societățile religioase vor reglementa și administra propriile
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
dornic de mărire și, totodată, se simțea foarte legat de orașul în care s-a născut. În plus, poziția de conducător al Bisericii din Constantinopol era râvnită de mulți, fiecare având o protecție și un sprijin în personalitățile politice sau eclesiastice ale momentului. De aceea, Eutropiu a apelat la o stratagemă, și anume: l-a rugat pe împărat să-i trimită o scrisoare guvernatorului provinciei Antiohia prin care, acesta din urmă, trebuia să-l aducă pe Ioan la Constantinopol fără ca cineva
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
fraternității a adus în rândurile ordinului și greco-catolici, ortodocși, evrei, musulmani, hinduși, taoiști, perși etc. Reforma protestantă nu a divizat ordinul, loja nefiind subjugată religiei și templul nefiind un loc de venerare. Nu există preoți sau pastori, nu conține cercuri eclesiastice și testul impus candidaților nu este unul religios, teologic, sectar sau de credință în ansamblul Lojei. Ritualul cuprinde o rugăciune către Dumnezeu și Cartea Sfântă este așezată pe altar așa cum stă la locul care i se cuvine în parlament, judecătorii
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1929. Ar fi vorba deci despre un New Deal social, care nu este însă o ideologie, deci o teorie falsă, nu sugerează rețete politice, ci se situează mai presus, nu reabilitează utopia. Totuși, se pledează pentru o comunitate religioasă ne-eclesiastică și pentru un Stat conventual, independent politic, asemănător celui de pe Munte-le Athos, sau celui vechi tibetan. În același timp, noua gnoză nu se lasă prinsă în pînza de păianjen a filosofici, încre-dințînd eforturile de clarificare mai curînd logicienilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
rebeliune religioasă să fie considerată trădare și să fie judecată în termeni politici a fost faptul că, în Anglia, "supremația regală asupra Bisericii Angliei constituia o marcă a suveranității. În practică, ca rezultat al Reformei, puterea de numire în funcții eclesiastice, puterea de a taxa averea bisericească, dreptul de ultim apel în procesele din tribunalele eclesiastice și, mai ales, puterea de a defini doctrina și de a impune [peste tot] ordinea din Biserica Angliei, toate acestea țineau exclusiv de Coroană"34. Drept urmare
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
faptul că, în Anglia, "supremația regală asupra Bisericii Angliei constituia o marcă a suveranității. În practică, ca rezultat al Reformei, puterea de numire în funcții eclesiastice, puterea de a taxa averea bisericească, dreptul de ultim apel în procesele din tribunalele eclesiastice și, mai ales, puterea de a defini doctrina și de a impune [peste tot] ordinea din Biserica Angliei, toate acestea țineau exclusiv de Coroană"34. Drept urmare, orice doctrină cu conținut religios și orice dificultate legată de punerea ei în practică se
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Oradea, iar în 1857 - prepozit capitular la Lugoj. Lui A. i se datorează mai multe cărți religioase, dar și pedagogice. Astfel sunt Catihetica practică (1843), Cuvântări bisericești despre cele șepte păcate ale căpeteniei pe duminecile păresimilor (1847), Anotări din Istoria eclesiastică despre urzârea și lățârea credinței creștine între români (1850). A., care cunoaște pe Seneca, Plutarh, Tit Liviu, se servește de izvoare latinești și bizantine. Numele său apare și în publicații precum „Gazeta de Transilvania” sau „Foaie pentru minte, inimă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
începutul românilor din romani adevărați la mai mare lumină îl pune, Buda, 1828, reed. parțial în Lupaș, Cronicari, I, 166-170; Catihetica practică, Buda, 1843; Cuvântări bisericești despre cele șepte păcate ale căpeteniei pe duminecile păresimilor, Buda, 1847; Anotări din Istoria eclesiastică despre urzârea și lățârea credinței creștine între români, Pesta, 1850. Repere bibliografice: [Theodor Aaron], FMIL, 1860, 20; Encicl. rom., I, 2-3; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 218; Lupaș, Cronicari, I, 166; Corneliu Popeți, 110 ani de la moartea lui Theodor Aaron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
Fahrer "conductor", Schnei-der și chiar Schreiber, căci acesta nu are un corespondent în latină cu o asemenea structură. Pînă la Reformă (secolul al XV-lea), limba latină reprezenta, pe lîngă limba de cult obligatorie și limba de comunicare între instituțiile eclesiastice din teritoriile germanice și din teritoriile romanice (în afara spațiului de limbă română). După Reformă însă, o dată cu traducerea Bibliei și a cărților de cult în limbile naționale, rolul latinei în acest sector a scăzut în mare parte. Latina a rămas totuși
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
denumit superstrat. 36 Vulgata este numele traducerii latine a Bibliei, din ebraică (Vechiul Testament) și din greacă (Noul Testament), realizate de Sfîntul Ieronim între anii 390 și 405 d.Hr. și recunoscute oficial de Biserica romano-catolică. 37 Sursa grecească a multor termeni eclesiastici reprezintă unul dintre mijloacele de unificare conceptuală și terminologică a europenilor, căci, de exemplu, idol din limba română, pătruns din slavonă (sl. idolŭ), iar în slavonă din greacă (gr. ειδόλον), s-a putut ușor raporta la lat. idolum, cu aceeași
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
secolului al XVII-lea, devine limpede pentru oricine că domina în cultura română o gândire religioasă asemănătoare celei din Occidentul medieval de până la Renaștere. Sigur, e vorba de un amestec de idei, de mentalități, dar prioritară este încă această cultură eclesiastică. Cu Istoria sa ieroglifică, Dimitrie Cantemir marchează și din acest punct de vedere o ruptură, nu doar la nivel narativ, literar, ci și la nivelul mentalităților. Așa stând lucrurile, este obligatoriu să încercăm să sintetizăm, pe urmele unor cercetători de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cărora le sunt dedicate dar și timpul când trebuie cântate: „când ridică pahar...“ sau „Întru pofala Mitropolitului...“, imnuri „ce se cântă la mese“ sau „În cinstea celui ce gătește ospățul“. În general erau alcătuite În cinstea demnitarilor de stat și eclesiastici și erau cântate de psalți și protopsalți la Te-Deum, slujbe, mese, vizite și alte Împrejurări. Toate aceste imne, aclamații, encomioane, polihronii, aflate În manuscrise psaltice, alcătuiesc o parte din muzica de ceremonial de pe teritoriul țării noastre, necunoscute până acum. Prin
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
Căldărușani sau judecata lui Damian Stănoiu (publicat în Adevărul literar, 13 martie, 1932), avea să declare imediat după caterisirea sa: "rămân călugăr, chiar dacă nu mai pot sta în mănăstire". Afirmația este de natură să producă confuzie. Prin îndepărtarea sa, autoritățile eclesiastice lasă să se înțeleagă că exersarea libertății scriitoricești se află în dezacord cu vocația preoțească/monastică. Rămânând scriitor și călugăr, în ciuda verdictului instituției, Damian Stănoiu păstrează confuzia și, mai mult, construiește o incitantă justificare morală a propriei sale poziții. Armele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nota lui Perpessicius: "Dar despre natura raporturilor dintre profesorul de la Beiuș și societatea studenților români din Viena, ne va informa viitorul." (op. cit. p. 479). Așadar, alte informații se mai pot ivi... Beiușul este pentru clericii sătmăreni una din "colinele" Romei eclesiastice. Aici erau sau fuseră un șir de personalități "din părțile sătmărene": George Marchiș (profesor între 1859-1861); Gavril Lazăr de Purcăreți, coleg cu Sălăgeanu între 1864-1869, preot la Sanislău, care va și predica la înmormântarea sa din Vezendiu; Ioan Buteanu din
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
că era nevoie de cântăreți de strană. În 1877 era preot Ion Focșăneanu (în vârstă de 28 de ani, urmat, probabil, de fiul său Spiridon Focșăneanu). Revista „Biserica Ortodoxă Română”, An IV, nr. 1 (din 1877) octombrie, menționează în Statistica eclesiastică a Eparhiei Romanului (p.28) din comuna Giurgioana biserica Sânții Voevodi, preotul Ion Focșăneanu având în grijă 315 suflete; la Lihacea, preotul Pricope Coțacu 370 suflete (107 familii), Bălănești 141 (36 familii), Sârbi biserica Sf. Nicolae 245 suflete (70 familii
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
experimental, cu același univers. [...] Orice religie se organizează fără excepție în sistemul concret al unei biserici, adică al unui grup de convergență psihosocială căruia îi vom reda întotdeauna sensul propriu prin ecclesia, fie că vorbim de religiile propriu-zise, cu organizare eclesiastică și atribuindu-și teologic o origine charismatică a învățăturii, fie că ne ocupăm de ceea ce s-ar putea numi religii laice, care sunt copiile neteologice ale celor dintâi."45 Dacă, așa cum vom vedea, mitul și religia au fost considerate fie
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]