162 matches
-
bucurăm de roadele faptelor noastre bune, fie să suportăm consecințele celor rele și că adevărații înțelepți aleg a doua oportunitate, fără de care nu s-ar putea bucura de prima, în infinit, de iubirea Domnului, cea revelată pentru iubire inimii nemărginite. Ecleziastul spune că "Inima omului înțelept se află în partea dreaptă, iar cea a neștiutorului, în stînga". De fapt, vrea să sugereze un proces de dezmărginire, care face posibilă realizarea Existenței Unice Infinite, în care nu mai există individuație, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
n-a pătimit, n-a murit (fantaziasm bogomil). Minunile sale nu sînt adevărate. Toți Patriarhii și Ioan Botezătorul au fost În slujba Diavolului, care este autorul Vechiului Testament, cu excepția cărților lui Iov, a Psalmilor, a lui Solomon, a Înțelepciunii, a Ecleziastului și a celor șaisprezece Profeți. „Ei propovăduiesc că lumea aceasta nu va avea sfîrșit, că Judecata de Apoi a și avut loc și nu se va mai repeta, că Iadul, focul și osînda eternă sînt În această lume și nicăieri
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
motive nu mai sînt reprezentate de luptele exteriorizate ale eroilor miturilor păgîne. Referindu-se la simbolismul "alianței și al rupturii", Profeții Vechiului Testament explică deja clar și prin cuvinte cauzele și efectele banalizării poporului. Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune! exclamă Ecleziastul. Profeții nu impută greșeala vanitoasă unei societăți mai mult sau mai puțin abstracte; referindu-se la întregul popor, avertismentele lor se adresează fiecărui individ în parte, pentru ca acesta să nu invoce pervertirea generalizată drept scuză și justificare vanitoasă a propriei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
un nor. Am domnit în sferele cerești, iar tronul meu este o coloană învăluită în nori. Numai eu am înconjurat nemărginirea cerului și am pășit în străfundul străfundurilor, în valurile mării, pe tot cuprinsul pămîntului, printre toate no-roadele și popoarele" (Ecleziastul 24.5; 7.19;14). Referiri asemănătoare pot fi întîlnite și în Cartea Facerii, în Exod, sau Cartea lui Iov. De asemenea, în Noul Testament, în Evangheliile după Marcu și Ioan, Tesaloniceni I, Corinteni I sau în Apocalipsă. Cultul Sophiei a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Natoli, Lionello Fiumi, Giuseppe Villaroel, Vann'Anto, Raffaelle Saggio, Enzo Misefari, Lillo d'Andrea, dar mai ales pe Giorgio La Pira care, alături de Salvatore Pugliatti și de poetul însuși, vor fi numiți mai tarziu cei trei din Messina.204 Viitorului ecleziast Giorgio La Pira, Quasimodo i-a dedicat una din primele sale compoziții: Copilul cărunt. Aici se pot identifica ecouri ale preferinței de factură leopardiană, romantică pentru vârsta copilăriei (împrumutate probabil prin intermediul lui Pascoli); de exemplu în refrenul: unde trăiește copilăria
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Expresia fetei este tulburătoare, păstrând în ambiguitatea ei o frontieră fragilă între voluptate și suferință. Corporalizează ea întrucâtva enigma morții, reprezintă ea o altă figură, decadentă, a deșertăciunii, cu a cărei filozofie ne familiarizează toate acele amare memento mori din Ecleziastul? Regăsim acest topos al melancoliei în "nocturnele" lui Georges de La Tour, ca o simbioză dintre tema "vanității", specifică secolului XVII, și a reflecției düreriene, pe care Victor Ieronim Stoichiță o înregistrează în seria Magdalenelor pictate de acesta. Melancolia întruchipată adesea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
principilor, casele prelaților sunt pline de anumiți religioși, nu din necesitate, ci mai degrabă din curiozitate sau împinși de lăcomia stomacului. De aceea, spune Isaia: Nu mai este adevăr prin piețe, iar egalitatea nu mai are loc (Is 59,14). Ecleziastul adaugă: Nu căuta cu privirea printre străzile orașului și nu hoinări prin locurile solitare (Sir 9,7). Apostolul îi spune lui Timotei: Pe lângă acestea, fiind trândavi, obișnuiesc să umble din casă în casă, și nu numai că sunt indolenți, dar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
portarii dumneavoastră ne-au împiedicat mereu să intrăm și nu v-am putut vedea fața. Acum nu se mai îngrijesc să vă păzească, fiindcă nu mai speră la nimic. Cu toate acestea, noi vă vom spăla trupul dumneavoastră, fiindcă spune Ecleziastul la capitolul 7: Nici morților să nu le refuzi mila ta (Sir 7,33Vg). La puține zile după aceea, a fost ales papă Alexandru al IV-lea, care fusese cardinal protector, guvernator și corector al fraților minori; el a distrus
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
despre suferințele infernului. Era originar din provincia Provenza, de statură medie, cu un ten mai degrabă închis. Era un om spiritual în cel mai mare grad, așa încât puteai să crezi că vezi un alt Paul, sau un alt Elizeu. Ceea ce Ecleziastul a spus despre Elizeu, la capitolul 48, se poate afirma și despre el: El în timpul vieții nu a tremurat în fața principilor și nimeni nu a putut vreodată să-l întreacă în putere, și niciun cuvânt nu a fost prea mare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
liniștit, cu mâinile ascunse în mânecile largi de aba neagră, cucernic aduse în față, poleiți de soarele ce răzbătea printre nori și atenți să nu-și înnoroiască prea tare cizmele grosolane, cântau după cum le venea rândul și cugetau, ca odinioară Ecleziastul: „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni”. Drumul urca la deal. De fapt Șerban Vodă ajunsese în vârf. Fusese atâția ani nădejdea celor de departe și de aproape care nu aveau dreptul să tragă clopotele nici la bucurie, nici la durere. Acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre echilibru. Metafizica înalță arta spre Empireu. Metafizica speranței deschide drumul spre sublim. Arta și religia înlesnesc accesul spre revelație. Transcendentul este cel mai mare generator de interogații. Credința amplifică speranța, iar cultura îi dă vieții o semantică superioară. Înțelepciunea ecleziastului transformă neantul în deșertăciune. Căința stă sub semnul purificării. Chiar și Iisus și-a dus cu dificultate crucea. Demonii sunt foarte eficienți. Deși nu au nici temple. În fiecare Rai pândește o reptilă. Creștinismul e pasibil de primeniri. Au trecut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
asupra lumii, care transfigurează multiplul, restaurându-l, prin lumina și transparența legăturii sale originare cu principiul ultim. II.4 Despre multiplu și armonia treptelor „Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.“ (B.E./V.T., Ecleziastul 3:1, CNS) „Și Dumnezeu a zis: «Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine și voi, și între toate viețuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: / curcubeul Meu, pe care l-am așezat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
logos (Univers, 1981); Poezia (1983); Pasărea Phoenix (Cartea Românească, 1986); Oglinzile (Humanitas, 1993); Luminile și umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); În adâncile fântâni ale mării (Albatros, 1997). TRADUCERI: - din Vechiul Testament: Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cântarea cântărilor (cu studii introductive) - 1995; - din latina medievală: Dante - De vulgari eloquentia, Epistolae, Eclogae; - din italiană: M. Bontempelli, Oameni în timp - 1966, E. Cecchi, Peștii roșii - 1973, Longos, Daphnis și Chloe, A. Tilgher, Viața și nemurirea în viziunea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
logos (Univers, 1981); Poezia (1983); Pasărea Phoenix (Cartea Românească, 1986); Oglinzile (Humanitas, 1993); Luminile și umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); În adâncile fântâni ale mării (Albatros, 1997). TRADUCERI: - din Vechiul Testament: Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cântarea cântărilor (cu studii introductive) - 1995; - din latina medievală: Dante - De vulgari eloquentia, Epistolae, Eclogae; - din italiană: M. Bontempelli, Oameni în timp - 1966, E. Cecchi, Peștii roșii - 1973, Longos, Daphnis și Chloe, A. Tilgher, Viața și nemurirea în viziunea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Acum, Încărcat cu romanțe și colinde, se Întorcea În natalul său Bancalari. Am trecut În vagonul restaurant. Bietul Goliadkin a trebuit să se așeze lângă baronne; de cealaltă parte a mesei ne-am pus părintele Brown și cu mine. Înfățișarea ecleziastului nu era interesantă: avea părul castaniu, iar fața cu totul inexpresivă Îi era rotundă. Eu Îl priveam Însă cu oarecare invidie. Cei care, din nefericire, am pierdut credința omului simplu și a copilului nu găsim În inteligența rece balsamul reconfortant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ateneo, 2001, p. 26). Fregoli, Leopoldo. Ceasornicar (1867-1936), pionier al cinematografului, fotograf și prestidigitator italian, vestit pentru reprezentațiile În care Își schimba extrem de repede hainele, machiajul și vocea. Funes Funes, Gregorio. Cunoscut ca el Deán, „Decanul“ (1749-1829), a fost un ecleziast și om politic argentinian, liberal și reformator, argentinian. Gagiu. Traducerea dată cuvântului compadre, „cumătru“, cu diminutivul compadrito, care denumește un personaj pitoresc al mahalalei, simplu, fanfaron și bătăuș, care se distingea prin modul său de a se Îmbrăca (exagerând liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prin viața ecleziastică, reprezentată de canonicii și monahii pe care i-a zămislit Providența în acea vreme tocmai pentru ca să ajute Biserica 76 aflată în nevoi. Această parte a Clerului care a preluat lucrarea Episcopilor de educare a tineretului creștin și ecleziast a primit în privința acestei prețioase moșteniri și venerabilii păstori și părinți ai Bisericii și a privit-o ca pe o normă sigură pe care să o respecte în învățătura pe care o acordă; în așa fel încît multă vreme după
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
puteau să fie decît parțiale, căci erau făcute din cauza firii omenești, dar nu lezau demnitatea ecleziastică; dar cum s-a mai putut păstra acest principiu, în general vorbind, atunci cînd bunurile Bisericii, pierzîndu-și natura lor inițială, au devenit feudale, iar ecleziaștii cei mai mari feudatari? Din acel moment, distribuirea bunurilor s-a supus unei alte legi, mergînd pe altă cale: bunurile, în loc, să ajungă în mîinile celor săraci, au stagnat sau s-au îndreptat spre mîinile domnilor; ideea inițială s-a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
am remarcat și mai înainte; așadar, cei care urmau să devină Clerici găseau în ea pregătirea necesară pentru a primi apoi educația ecleziastică. Noi sîntem acum atît de departe de a gîndi frumos despre aceștia, căci mulți, foarte mulți dintre ecleziaștii noștri nici măcar nu pot înțelege ceea ce spun eu și sînt absolut sigur că vor primi rău aceste cuvinte ale mele. 70 Atestarea o face Sf. Girolam, De Vir. ill. c. 36. 71 Strom. L. 1. După opinia lui Eusebiu (Hist
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
erau senioriile; în această perioadă contribuțiile supușilor erau treburile private ale prin-cipelui care domnea și făcea să funcționeze și Statul; deci, prin redistribuirea sarcinilor publice către cine voia, el dădea din ce era al său; astfel erau exceptați nobilii și ecleziaștii. Dar statele europene s-au transformat ușor, ușor în societăți civile, printr-o tainică lucrare a Creștinismului și, în special, prin influența Papilor. De aici pornește problema: într-o societate civilă este echitabil ca bunurile Bisericii să fie exceptate de la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și de clasa muncitoare. Rolul elitelor în delegitimarea regimului apare aici cu claritate. Întelegem că o societate atât de alienată tânjea după "un salvator". Acesta putea să fi fost un șef militar sau un lider rebel. A fost însă un ecleziast cel care cu mult timp în urmă s-a refugiat în străinătate, dar care a rămas în contact permanent cu instituțiile religioase și cu rețelele acestora. Întoarcerea sa a produs scene impresionante cu mulțimi masive adunate pe străzi. Prin urmare
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Printre aleșii minorităților etnice, trebuie să semnalăm "directorii de conștiință" care sunt reprezentanții naturali ai oricărei minorități aglutinate în masa unei națiuni majoritare, adică cei care scriu și predau în limba lor maternă: jurnaliștii, profesorii de liceu și, de asemenea, ecleziaștii minorităților pro-testante și catolice izolate într-o masă de ortodocși și uniați. Mai mult de jumătate dintre deputații care reprezentau minoritatea germană aparțineau acestor trei categorii profesionale. Populația de origine ungară, mai concentrată în anumite județe, era reprezentată, într-o
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
moșieri, care au obținut titlul de avocat, fii de învățători care au devenit în număr mare profesori de liceu sau funcționari medii și fii de preoți ortodocși care aveau să cunoască, la rândul lor, promovare socială (în vreme ce în țările catolice, ecleziaștii nu contribuie la mobilitatea socială verticală). Mulți dintre învățători și preoți erau fii de țărani. Structura socială nu era deci înghețată. O minoritate semnificativă din rândul țăranilor nu putea, așadar, să se plângă la fel ca generațiile precedente că "fiii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
adolescență, când umbla cu lampa lui Diogene, consumându-și nopțile întru cetire la lumina afumată a lămpilor de la țară. Dacă ar fi să circumscriem esența gândirii din această carte, nu l-am apropia nici de fragmentele presocraticilor, nici de pesimismul Ecleziastului, nici de rigoarea scepticilor, nici de savoarea savantă a lui Teofil Simensky (Un dicționar al înțelepciunii), nici de spaima pascaliană (Cugetările lui Blaise Pascal), nici de La Rochefoucauld, nici de Vauvenargues. Sub acest aspect, este un eclectic modern, paradoxal, în sensul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sovietic, iar scutul lor, pus în România, alături de cel american, nu ne va lăsa să dormim liniștiți. Să sunăm deșteptarea la București! 25 iunie 2010 Vuvuzelele învățământului românesc Motto: lat. Nil novi sub sole. Nimic nou sub soare. (Regele Solomon, Ecleziastul, I-10) Când am aflat, după ce am urmărit cu sufletul la gură, rezultatul întâlnirii conspirative de la Snagov, că guvernul rămâne cum a fost, un val de bucurie duioasă m-a învăluit și mi-am zis că, uite, ministrul învățământului, Funeriu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]