188 matches
-
raporta la ele, iar concluziile trase pe baza lor au un grad foarte mare de generalitate, fiind aplicabile oricărei firme care funcționează în condiții de mediu similare cu cele descrise prin premisele inițiale ale modelelor. Alte modele (cu precădere cele econometrice) au un caracter mai degrabă individual: ele au fost construite pornindu-se de la datele financiare reale ale unor întreprinderi, iar concluziile trase din aceste modele se referă în principal la întreprinderile în cauză; generalizarea lor pentru alte firme, chiar asemănătoare
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
capitolul al patrulea sunt de natură deterministă și pun în evidență căile de creștere cele mai preferabile, ținând seama de resursele financiare existente și de criteriile de optim impuse a fi respectate. În capitolul al cincilea vom prezenta câteva modele econometrice, cu un caracter stochastic (probabilistic) care ajută responsabilii cu strategia să detecteze factorii (controlabili sau incontrolabili) care influențează în cea mai mare măsură evoluția firmei și să prevadă, cu un grad de precizie destul de ridicat, efectul pe care îl are
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
următoare. O altă critică ce i s-ar putea aduce este dificultatea exprimării matematice a funcției de utilitate, ceea ce constituie o barieră în calea abordării problemei cu ajutorul tehnicilor cantitative. Încercarea de a elabora un asemenea model folosind, de exemplu, metode econometrice s-ar izbi de două obstacole principale: imposibilitatea măsurării utilității (sau a satisfacției) managerilor; dificultatea evaluării unor variabile ale modelului. Dacă în ceea ce privește variabila S problema evaluării poate fi mai ușor rezolvată, nu același lucru se poate spune cu privire la variabilele M
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
confruntare ce are loc în Adunarea Generală a Acționarilor. În cazul în care acționarii riscofobi domină, firma nu se va angaja în prea multe proiecte investiționale cu potențial, ritmul său de creștere fiind în mod firesc încetinit. Capitolul 5 MODELAREA ECONOMETRICĂ A TRAIECTORIEI ÎNTREPRINDERII Marea majoritate a lucrărilor de econometrie cunoscute până în momentul de față se concentrează asupra modelării sistemelor macroeconomice. Acest lucru este explicabil: aceste sisteme au în componența lor un număr foarte mare de elemente (entități economice), drept care variabilele
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
se compensa reciproc). Modelele macroeconometrice prezintă așadar o stabilitate mai mare; există mai multe șanse ca parametrii ecuațiilor de regresie să nu sufere modificări esențiale pe o perioadă de timp mai îndelungată. Drept urmare, prognozele asupra fenomenelor macroeconomice realizate cu ajutorul modelelor econometrice sunt mai demne de încredere. Dacă ținem seama de aceste fapte, dezvoltarea unor modele econometrice pentru un sistem microeconomic (întreprinderea) ne apare ca un demers mai puțin obișnuit. La prima vedere, se pare că în întreprindere întâlnim mai curând relații
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
ca parametrii ecuațiilor de regresie să nu sufere modificări esențiale pe o perioadă de timp mai îndelungată. Drept urmare, prognozele asupra fenomenelor macroeconomice realizate cu ajutorul modelelor econometrice sunt mai demne de încredere. Dacă ținem seama de aceste fapte, dezvoltarea unor modele econometrice pentru un sistem microeconomic (întreprinderea) ne apare ca un demers mai puțin obișnuit. La prima vedere, se pare că în întreprindere întâlnim mai curând relații de cauzalitate strictă, deterministă, care nu intră sub incidența modelării econometrice. Desigur, în multe cazuri
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
fapte, dezvoltarea unor modele econometrice pentru un sistem microeconomic (întreprinderea) ne apare ca un demers mai puțin obișnuit. La prima vedere, se pare că în întreprindere întâlnim mai curând relații de cauzalitate strictă, deterministă, care nu intră sub incidența modelării econometrice. Desigur, în multe cazuri lucrurile stau chiar așa. De exemplu, este greu de crezut că ar avea sens construirea unui model de regresie care să explice legătura dintre consumurile de materii prime și cheltuielile de producție: prețurile inputurilor fac acest
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
cheltuielile de producție: prețurile inputurilor fac acest lucru îndeajuns de bine. În același mod, legătura dintre beneficiile B și cheltuielile de producție C poate fi exprimată exact prin relația B=P-C (unde P este valoarea producției), iar un model econometric nu ar aduce nici un rezultat de natură a justifica timpul, eforturile și cheltuielile alocate pentru obținerea sa. În alte cazuri însă, econometria se poate dovedi un instrument util pentru a ajuta decidenții din întreprindere să-și reprezinte mai exact relațiile
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
dat (sau rata sa de creștere pe o anumită perioadă) depind, așa cum am văzut în capitolele anterioare, de volumul resurselor alocate pentru creștere în acea perioadă, volum care este în mare parte expresia unei politici voluntare a managementului firmei. Modelele econometrice de felul celor prezentate la finalul acestui capitol ne pot ajuta să separăm influențele legice de cele aleatoare, să tragem concluzii privind sensul și natura acestor influențe și chiar să ne încumetăm la a face o serie de recomandări privitoare
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
influențele legice de cele aleatoare, să tragem concluzii privind sensul și natura acestor influențe și chiar să ne încumetăm la a face o serie de recomandări privitoare la politica viitoare de creștere a întreprinderii. V.1. Probleme generale ale modelării econometrice Una din cele mai elocvente definiții ale econometriei întâlnite în literatura de specialitate ni s-a părut a fi cea a profesorului Mario Faliva, de la Universitatea Catolică din Milano: “econometria este știința socială care își propune să confrunte teoria economică
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
natura acestor relații; matematica aplicată în economie are sarcina de a transpune în termeni formali postulatele teoriei economice (cu alte cuvinte, de a le exprima sub forma unor ecuații matematice). Legile formulate de teoria economică pot fi verificate cu ajutorul metodelor econometrice numai dacă sunt scrise într-o formă matematică; în sfârșit, rolul statisticii inferențiale este acela de a furniza metodele și instrumentele care ne ajută să determinăm valorile numerice ale parametrilor prezenți în ecuațiile care relația dintre variabilele economice studiate. Trebuie
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
aceste ipoteze corespunde în cea mai mare măsură realității. Potrivit lui G. S. Maddala, econometria are în general următoarele obiective: formularea modelelor economice într-o formă în care să poată fi testate empiric. Acest obiectiv ține de acea parte a demersului econometric care se numește specificarea modelelor. Asupra etapelor ce trebuie urmate în practică pentru construirea unui model econometric vom reveni într-un paragraf ulterior; estimarea și testarea acestor modele utilizând date reale; utilizarea în diferite scopuri a modelelor rezultate. V.1
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
următoarele obiective: formularea modelelor economice într-o formă în care să poată fi testate empiric. Acest obiectiv ține de acea parte a demersului econometric care se numește specificarea modelelor. Asupra etapelor ce trebuie urmate în practică pentru construirea unui model econometric vom reveni într-un paragraf ulterior; estimarea și testarea acestor modele utilizând date reale; utilizarea în diferite scopuri a modelelor rezultate. V.1.1. Variabile și modele Principalele “ingrediente” cu care operează econometria sunt variabilele (sau datele) și modelele. Le
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
în diferite scopuri a modelelor rezultate. V.1.1. Variabile și modele Principalele “ingrediente” cu care operează econometria sunt variabilele (sau datele) și modelele. Le vom discuta pe fiecare în parte. Variabilele constituie “materia primă” de bază a oricărui model econometric. Identificarea variabilelor relevante care descriu un fenomen sau un sistem economic este în principiu sarcina teoriei economice. Econometricianul va culege date cu privire la valorile numerice concrete pe care le au înregistrat variabilele în diferite momente din trecut și, pornind de la aceste
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
trecut și, pornind de la aceste date, va încerca să construiască un model care să verifice valabilitatea teoriei sau să ofere o modalitate de utilizare a acestei teorii în sprijinul politicii economice. Cea mai des întâlnită clasificare a variabilelor unui model econometric este cea care distinge: variabile endogene și variabile exogene. Variabilele endogene (denumite și variabile cauzate sau dependente) sunt variabilele al căror comportament își propune modelul să o explice. Aceste variabile sunt “necunoscutele” modelului. Modelul este rezolvabil numai dacă conține un
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
o schimbare a prețului său. Care este aici variabila independentă? Răspunsul depinde în cele mai multe cazuri de obiectivul concret al cercetării: variabila independentă va fi aceea al cărei comportament avem interesul să-l studiem sau să-l controlăm. În cazul modelelor econometrice cu mai multe ecuații, una și aceeași variabilă poate juca uneori atât rolul de variabilă explicată (endogenă) cât și de variabilă explicativă (exogenă). O altă clasificare posibilă a variabilelor unui model econometric este cea care distinge variabile cantitative și calitative
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
studiem sau să-l controlăm. În cazul modelelor econometrice cu mai multe ecuații, una și aceeași variabilă poate juca uneori atât rolul de variabilă explicată (endogenă) cât și de variabilă explicativă (exogenă). O altă clasificare posibilă a variabilelor unui model econometric este cea care distinge variabile cantitative și calitative. Marea majoritate a variabilelor cu care operează econometria sunt de natură cantitativă. Dacă totuși în model intervin variabile calitative (de exemplu, sexul, grupa de vârstă, prezența sau absența investițiilor antipoluare etc.) ele
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
sunt de natură cantitativă. Dacă totuși în model intervin variabile calitative (de exemplu, sexul, grupa de vârstă, prezența sau absența investițiilor antipoluare etc.) ele sunt transformate în variabile cantitative care iau valorile 0 sau 1 (așa numitele variabile dummy). Modelele econometrice sunt reprezentări simplificate ale fenomenelor economice din lumea reală. Principalele componente ale unui model econometric sunt (după G. S. Maddala): un set de ecuații care descriu comportamentul variabilelor endogene. Acest comportament este determinat, pe de o parte, de variabilele exogene
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de vârstă, prezența sau absența investițiilor antipoluare etc.) ele sunt transformate în variabile cantitative care iau valorile 0 sau 1 (așa numitele variabile dummy). Modelele econometrice sunt reprezentări simplificate ale fenomenelor economice din lumea reală. Principalele componente ale unui model econometric sunt (după G. S. Maddala): un set de ecuații care descriu comportamentul variabilelor endogene. Acest comportament este determinat, pe de o parte, de variabilele exogene incluse în model, iar pe de altă parte de o serie de variabile considerate nerelevante
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
sunt “capturate” de așa numitele variabile reziduale ale modelului; precizarea dacă au apărut sau nu erori de măsurare (în procesul de culegere și înregistrare a datelor); specificarea distribuției de probabilitate a variabilelor reziduale (și eventual a erorilor de măsurare). Modelele econometrice fac parte din familia mai mare a modelelor economice, având drept caracteristică particulară faptul că favorizează abordările cantitative: variabilele relevante sunt măsurate, influențele lor sunt cuantificate prin intermediul unor parametri, iar modelul este supus unor teste empirice în urma cărora este acceptat
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
că favorizează abordările cantitative: variabilele relevante sunt măsurate, influențele lor sunt cuantificate prin intermediul unor parametri, iar modelul este supus unor teste empirice în urma cărora este acceptat (sau respins) ca oferind o aproximare satisfăcătoare a fenomenului sau sistemului studiat. Un model econometric ar trebui să îndeplinească două exigențe majore, care sunt cel mai adesea în conflict una cu cealaltă: să corespundă cât mai exact realității. Satisfacerea acestei cerințe implică luarea în considerare a unui număr mare de variabile, exprimarea relațiilor dintre ele
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
a unui număr considerabil de ecuații ș.a.m.d., cu alte cuvinte crearea unor modele de complexitate sporită; să fie cât mai ușor de rezolvat și de utilizat (în acest sens unii autori vorbesc de eficiența sau operativitatea unui model econometric). Această exigență dă naștere la tendințe opuse celor arătate la punctul precedent: reducerea pe cât posibil a numărului de variabile și ecuații ale modelului (neglijarea unor influențe neesențiale), descrierea relațiilor dintre variabile prin ecuații cât mai simple (de preferință liniare). Este
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
prin ecuații cât mai simple (de preferință liniare). Este adevărat că tehnica de calcul modernă poate rezolva parțial contradicțiile dintre aceste două exigențe, făcând posibilă construirea unor modele foarte complexe, înglobând zeci sau sute de ecuații. Totuși, la elaborarea modelelor econometrice nu este recomandabilă depășirea unor limite rezonabile, dacă avem în vedere faptul că un model nu poate și nu trebuie să aspire la imitarea perfectă a realității, ci este întotdeauna o aproximare a ei. Dacă această aproximare servește scopurilor cercetării
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
aproximare servește scopurilor cercetării atunci ea poate fi considerată satisfăcătoare, chiar dacă nu reflectă cu fidelitate toate detaliile ce caracterizează fenomenul real. În funcție de numărul factorilor care intervin în model, de natura acestora, precum și de tipul relațiilor dintre factori, ecuațiile unui model econometric se pot clasifica așa cum vom arăta în cele ce urmează. După numărul de variabile care compun ecuația avem de-a face cu: ecuații bifactoriale, în care, alaturi de variabila endogenă, intervine o singură variabilă exogenă (modelele care conțin ecuații bifactoriale
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
modele de regresie simplă); ecuații multifactoriale sau complexe, în care apar două sau mai multe variabile exogene. Modelele descrise de asemenea ecuații mai poartă numele de modele de regresie multiplă. După tipul variabilelor care intervin putem împărți ecuațiile unui model econometric în: ecuații care exprimă legături între variabile cantitative; ecuații care exprimă legături între variabile calitative; ecuații care exprimă legături mixte (între variabile cantitative și calitative). După direcția legăturii dintre variabilele din ecuație putem vorbi de: legături directe sau pozitive, corespunzătoare
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]