494 matches
-
Pădurea tropicală umedă (sinonime pădure pluviala, pădure pluviatilă, pădure umbrofilă tropicală, pădure ecuatoriala) este un tip de pădure situat în regiunile cu climat ecuatorial și cu un înalt grad de umiditate. Climă este tot timpul caldă, cu precipitații abundente. Este bine reprezentată în America de Sud - Amazonia (bazinul fluviului Amazon), unde este cunoscută sub numele
Pădure tropicală umedă () [Corola-website/Science/309699_a_311028]
-
Pădurea tropicală umedă (sinonime pădure pluviala, pădure pluviatilă, pădure umbrofilă tropicală, pădure ecuatoriala) este un tip de pădure situat în regiunile cu climat ecuatorial și cu un înalt grad de umiditate. Climă este tot timpul caldă, cu precipitații abundente. Este bine reprezentată în America de Sud - Amazonia (bazinul fluviului Amazon), unde este cunoscută sub numele de "selva", "hylea", dar crește și în America Centrală, Antile; în Africa
Pădure tropicală umedă () [Corola-website/Science/309699_a_311028]
-
de la nord la sud a soarelui și poziția relativă a acestuia față de Pamânt, în special dinspre continentele Asia și Australia, în anumite perioade ale anului. Acești factori contribuie la deplasarea și intensitatea zonei de convergență intertropicală, care este o zonă ecuatorială de joasă presiune care produce ploaie. Astfel, musonii de vest și de est, precum și anotimpul ploios și cel secetos sunt caracteristici importante ale climatului tropical. Clima se schimbă la fiecare șase luni. Anotimpul secetos (din iunie până în septembrie) este influențat
Clima Indoneziei () [Corola-website/Science/299237_a_300566]
-
florei (3.500 specii) și faunei locale. Cu toate măsurile de protecție luate ca parcuri naționale, nerespectarea legilor de o administrație coruptă, a zădărnicit măsurile de protecție a naturii. Datorită așezării sale geografice Sumatra cu restul încă imens de păduri ecuatoriale, și cu o fauna specifică (ca tapiri, urangutani, macaci, giboni, tucani, elefantul și tigrul de Sumatra) este renumită pe plan mondial. După recensământul din 2004 numărul populației insulei era de 44 milioane, cu o densitate de 100 locuitori/km² cu
Sumatra () [Corola-website/Science/303973_a_305302]
-
care se converg revărsându-se în Delta Niger. Aceasta este una dintre cele mai mari delte fluviale din lume și locul unde se află o mangrovă de dimensiuni impunătoare. Nigeria are un peisaj variat. La sud se întâlnește un climat ecuatorial, unde nivelul anual de precipitații este 60-80 mm. La sud-estul țării se află Platoul Obudu. La sud-est de râul Benue sunt dealuri și munți, care formează Platoul Mambilla, cel mai mare platou din Nigeria. Acest platou se extinde prin granița
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
este împărțit cu Niger, Ciad și Camerun. În partea de sud a țării se găsește un climat tropical, influențat de musonii ce provin din Oceanul Atlantic de Sud și aduc în regiune mase de aer cald și umed. În acest climat ecuatorial temperatura este aproape constantă pe tot parcursul anului. De exemplu, orașul Warri din partea de sud a Nigeriei înregistrează un maxim de 28° C în luna cea mai caldă, în timp ce temperatura cea mai joasă este de 26° C în luna cea
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
ca pădurea de fapt, a supraviețuit în zone umede aflate la o distantă mai mare de litoral, unde specii endemice de pădure tropicală s-au amestecat cu specii adaptate la un climat mai rece. Spre deosebire de zonele izolate ale pădurii tropicale ecuatoriale, spațiile reduse ocupate de pădurea atlantică nu au fost niciodată supuse unei identificări detaliate.
Pădurea Atlantică () [Corola-website/Science/314653_a_315982]
-
vizibilă de pe Jupiter reprezentată în fotografie este împărțită într-un număr de benzi paralele cu Ecuatorul. Există două tipuri de benzi paralele: cele luminoase și colorate în culori calde se numesc "zone", iar cele relativ negre se numesc "centuri". Zona ecuatorială (ZE) este foarte largă și se extinde în latitudinea de 7°S și 7°N. Deasupra și dedesubtul zonei ecuatoriale se găsesc Centurile Ecuatoriale Sudice și Nordice (CES și CEN), ce se întind între 18°N și respectiv 18°S.
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
benzi paralele: cele luminoase și colorate în culori calde se numesc "zone", iar cele relativ negre se numesc "centuri". Zona ecuatorială (ZE) este foarte largă și se extinde în latitudinea de 7°S și 7°N. Deasupra și dedesubtul zonei ecuatoriale se găsesc Centurile Ecuatoriale Sudice și Nordice (CES și CEN), ce se întind între 18°N și respectiv 18°S. Mai depărtat de Ecuator se găsește Zona Tropicală Sudică (ZTS) și Zona Tropicală Nordică (ZTN). Modelul alternativ al zonelor și
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
și colorate în culori calde se numesc "zone", iar cele relativ negre se numesc "centuri". Zona ecuatorială (ZE) este foarte largă și se extinde în latitudinea de 7°S și 7°N. Deasupra și dedesubtul zonei ecuatoriale se găsesc Centurile Ecuatoriale Sudice și Nordice (CES și CEN), ce se întind între 18°N și respectiv 18°S. Mai depărtat de Ecuator se găsește Zona Tropicală Sudică (ZTS) și Zona Tropicală Nordică (ZTN). Modelul alternativ al zonelor și al centurilor continuă până la
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
am lua ca model viteza vânturilor, ne-am da seama că vânturile zonale cresc în centuri și descresc în zone, de la Ecuator spre poli. Prin urmare, curentul vântului în centuri este ciclonic, în timp ce curentul vântului în zone este anticiclonic. Zona ecuatorială este o excepție de la această regulă, prezentând un jet prograd ce are un minim local al vitezei vântului exact la ecuator. Viteza jeturilor este mare pe Jupiter, atingând valori mai mare de 100 m/s. Aceste viteze corespund cu norii
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
rumegătoare. Acest sistem de digestie a cauzat probabil denumirea de "păsări puturoase" (Stinking Pheasant) după mirosul neplăcut al fecalelor fermentate. Strigătul păsărilor se aseamănă cu grohăitul, însoțit de un sunet gutural ca al porumbelului. Păsările trăiesc în regiuni cu pădure ecuatoriale din nordul Americii de Sud. Ele populează bazinul fluviilor Amazon și Orinoco ca și ale apelor curgătoare din Guayana care se varsă în Atlantic. Au mai fost întâlnile în estul Columbiei, în cele trei state Guayana, Venezuela, nordul și centrul Braziliei, nord-estul
Opisthocomiformes () [Corola-website/Science/318254_a_319583]
-
1934 Air France dorea deschiderea unor linii aeriene către sudul Africii, Madagascar și Siria folosind teritoriul imperiului colonial francez din Africa. , șeful de cabinet al ministrului francez al Aerului, generalul a întocmit o listă de piloți care puteau explora zona ecuatorială, puțin cunoscută, a Africii, listă în care se găseau și George-Valentin Bibescu, în acel moment președinte al FAI, și Bănciulescu, propus de Bibescu. Al treilea membru al echipajului a fost Louis Agnus, radiotelegrafist și mecanic al companiei Air France. Explorarea
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
ale lui Kepler și măsurarea vitezei luminii. De pe Pământ, Io nu a rămas decât un punct luminos până spre sfârșitul sec. XIX când a devenit posibil să-i fie observate trăsăturile la scară mare, cum ar fi regiunile polare și ecuatoriale de culoare roșu închis. În 1979, cele două nave Voyager au descoperit că este o lume vulcanică activă, cu munți și o suprafață relativ nouă fără cratere de impact vizibile. Nava Galileo a făcut câteva zboruri prin apropiere în 1990
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
precordiliene. Și în vest există o depresiune similară la poalele Anzilor Cordilieri ce conține cel mai fertil sol din Patagonia. Pantă estică a Anzilor este mai călduroasă decât cea vestică, în special vară, când o ramură a unui curent sudic ecuatorial spală coasta vestică, în timp ce pe coasta de vest ajunge un curent rece. La Puerto Montt temperatura medie anuală este 11 °C, cu valori medii ale extremelor între 25,5 °C și −1.5 °C. La Bahia Blanca, în apropierea coastei
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
este atras de orele de chimie ale profesorului Alexander Pope. De la John Edmostone, fost sclav de culoare devenit liber, deprinde meșteșugul împăierii animalelor (taxidermia, care se va dovedi foarte utilă în cercetările sale ulterioare) și află lucruri interesante despre pădurile ecuatoriale sud-americane. Discuțiile pe care le-a avut cu Edmonstone îi insuflă lui Darwin dorința de a explora zona ecuatorială. Charles Darwin își dă seama că oamenii de culoare sunt asemănători cu europenii, în ciuda diferențelor de aspect exterior. În 1826, după
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
deprinde meșteșugul împăierii animalelor (taxidermia, care se va dovedi foarte utilă în cercetările sale ulterioare) și află lucruri interesante despre pădurile ecuatoriale sud-americane. Discuțiile pe care le-a avut cu Edmonstone îi insuflă lui Darwin dorința de a explora zona ecuatorială. Charles Darwin își dă seama că oamenii de culoare sunt asemănători cu europenii, în ciuda diferențelor de aspect exterior. În 1826, după încheierea primului an de studii la medicină, Darwin își petrece vara călătorind prin pădurile din regiunea natală. Citește cu
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
prin raționament inductiv, bazat pe observație. Alexander von Humboldt cu al său "Personal Narrative" îl stimulează pe Darwin să întreprindă călătorii științifice. Darwin plănuiește să viziteze Tenerife cu foștii săi colegi pentru a studia științele naturii pe viu, în zona ecuatorială. Ca pregătire, urmează un curs de geologie al reverendului Adam Sedgwick, apoi întreprinde cu acesta o cartografiere a straturilor geologice în Țara Galilor. După două săptămâni petrecute, alături de colegii săi, în orășelul scoțian Barmouth, Darwin se înapoiază urmând ca, acasă, să
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
pe malurile Zairului”. Libia se află în Africa de Nord și pe teritoriul său nu a curs niciodată în istoria modernă Zairul (numit acum Congo); statul nici nu s-a apropiat măcar de bazinul hidrografic al fluviului Zair, care trece prin Africa ecuatorială. Diavolul spune povestea unui ținut sumbru și necunoscut aflat pe malul râului Zair, unde nu este odihnă și nici tăcere. De o parte și de alta a apei se întinde un palid deșert de nuferi uriași, care suspină unul către
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
și Argentinei. A descoperit unele dintre cele mai importante fluvii ale lumii: Amazon, Pavia, Rio de la Plata. Pe lângă acestea a explorat aproximativ 6000 de mile de coastă, mai mult decât oricine altcineva. A fost primul ce a observat existența curentului ecuatorial. Cea mai importantă piesă a sa a fost însă redescoperirea Americii. În cinstea sa, ca unul dintre cei mai mari navigatori ai Noii Lumi continentul descoperit îi poartă numele, începând din anul 1507.
Amerigo Vespucci () [Corola-website/Science/302426_a_303755]
-
din Iliada se pare că fac aluzie la o enigmatică populație având o talie excesiv de redusă care ducea o luptă continuă de supraviețuire contra "stolurilor de cocori migratori". Siturile de reproducere ale acestor păsări fiind situate foarte departe, în Africa ecuatorială, dificultatea de cunoaștere a unei populații tot atât de îndepărtate a constituit întotdeauna o problemă pentru istorici. Descoperirea unor populații, a căror talie oscila în jurul unui metru și treizeci de centimetri, în secolul al XIX-lea, în Africa ecuatorială, a provocat o
Pigmei (mitologie) () [Corola-website/Science/328524_a_329853]
-
departe, în Africa ecuatorială, dificultatea de cunoaștere a unei populații tot atât de îndepărtate a constituit întotdeauna o problemă pentru istorici. Descoperirea unor populații, a căror talie oscila în jurul unui metru și treizeci de centimetri, în secolul al XIX-lea, în Africa ecuatorială, a provocat o confuzie între pigmeii din mitologia greacă și această nou descoperită populație de oameni de talie mică. Dificultățile de efectuare a unor săpături în aceste locuri greu accesibile nu au permis, se pare, descoperirea deocamdată a unor oseminte
Pigmei (mitologie) () [Corola-website/Science/328524_a_329853]
-
Crește numărul populației pe glob (numărul de oameni în lume). Tot mai mulți oameni călătoresc peste hotare (în alte țări). Se consideră că și încălzirea globală joacă un rol important în răspândirea febrei denga. Denga este mai răspândită în zona ecuatorială. 2,5 miliarde de oameni locuiesc în zonele cu frecvență mare a bolii denga. 70% dintre aceștia locuiesc în Asia și în bazinul Pacific. În Statele Unite, între 2,9% și 8% din persoanele ce se întorc dintr-o călătorie din
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
maghiară, germană și turcă. Va învăța, pe deasupra, engleză, arabă și kiswahili. În 1861, Florence Finnian participa la expediția iubitului sau spre izvoarele (încă necunoscute) ale Nilului. Împreună descoperă lacul Albert (azi între Congo-Kinshasa și Uganda) și regiunea împrejmuitoare a Africii ecuatoriale. Expediția are un răsunet important și Șam Baker este înnobilat. În 1865, se căsătoresc: Florence devine Lady. În 1869, la cererea Hedivului Turco-Egiptean, Șam Baker organizează o nouă expediție spre regiunile ecuatoriale ale Nilului, cu dublul obiectiv de a deschide
Florica Maria Sas () [Corola-website/Science/323408_a_324737]
-
Congo-Kinshasa și Uganda) și regiunea împrejmuitoare a Africii ecuatoriale. Expediția are un răsunet important și Șam Baker este înnobilat. În 1865, se căsătoresc: Florence devine Lady. În 1869, la cererea Hedivului Turco-Egiptean, Șam Baker organizează o nouă expediție spre regiunile ecuatoriale ale Nilului, cu dublul obiectiv de a deschide un nou drum comercial și de apune capăt negoțului arabo-musulman de sclavi africani. Florence îl însoțește încă odată, ocupându-se cu logistică expediției: cunoștințele sale privind igienă și tratarea bolilor tropicale, a
Florica Maria Sas () [Corola-website/Science/323408_a_324737]