542 matches
-
un suflet indiferent. Ori acest posibil motiv rustic, pășunist: 13 s-a dus la coasă și s-a cosit pe el, când l-au căutat era deja o furcă de paie în ieslea vacilor, chiar dacă nostalgia copilăriei petrecute în puritatea edenică a peisajului natal, nu dispare niciodată: 46 focul trosnea cineva spunea un basm la gura sobei, câtă liniște, era copilăria. Dominantă rămâne, indiscutabil, devoalarea nulității deprimante, inclusiv în privința vieții intime. Să contemplăm, de pildă, masca, și mascarada, elanului erotic, romanțios
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
mori eoliene de un format “aerodinamic”, prevăzute cu instrumentar adecvat și cu generatoare care captează, transformă și furnizează energie electrică acestei părți din Silicon Valley și care sclipesc în soarele după amiezii aproape orbindu-te, iar eu în închipuirile mele edenice mă “teleportez” într-un peisaj în plină vară din pânzele maeștrilor flamanzi ai Renașterii, ori din Goya hispanicul - că tot suntem pe meleagurile venerabililor săi înaintași, consumându-mi apropiatul asfințit într-un paradis campestru cum nici nu l-am visat
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
Dumnezeul infinit cuprinsului; măreție a exprimării chipului Tatălui în spiritele în care El a suflat viața-I pentru a da primului contur de lut formă dumnezeirii. Zâmbet, mângâiere, vorba cu alin, învățate de Adam de la Dumnezeu Însuși în răcoarea dimineților edenice.” Vlad crește pe stradă și pe masura ce anii se scurg, în inima îi încolțește dragostea pentru Magda, singura ființă coborâta din raiul adevărat, nu din cel contrafăcut. Aflați la vârsta întemeierii propriului cămin, o relație între ei se dovedeste imposibilă. Mai
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
Credința Bisericii în „viața veșnică” nu se referă la o prelungire nesfârșită și nelimitată a succesiunii temporale, ci la prezentul relației de dragoste, la acel mod de exitență care îl restabilește pe om în deplinătatea adevărului transpus în Ierusalimul pradisiac, edenic. Întruparea Logosului ca nemijlocire a comuniunii personale a ziditului cu neziditul, a Ierusalimului istoric cu cel ceresc, poate fi o nouă realitate existențială prin care se desființează continuitatea timpului, temporalitatea ca înrobire a „anteriorului” și a „posteriorului”, interpunându-se în
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
Credința Bisericii în „viața veșnică” nu se referă la o prelungire nesfârșită și nelimitată a succesiunii temporale, ci la prezentul relației de dragoste, la acel mod de exitență care îl restabilește pe om în deplinătatea adevărului transpus în Ierusalimul pradisiac, edenic. [104] Durata unei comuniuni naturale a omului cu Dumnezeu spre Ierusalimul ceresc este dată, din perspectivă creștină, de timpul liturgic. [105] Creștinismul i-a invitat pe creștini să părăsească timpul și să cugete la eternitate ca odihnă veșnică. [106] Neavând
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
SOrd, II, 6). La o „simplă radiografie“, poezia În dulcele stil clasic, de la care vine și titlul volumului, își toarnă argintul-viu al necuvintelor prin care se constată, se contemplă și se consacră „tema“ stării cuplului Ea - El, reeditare a perechii edenice, în fața eroului liric, participant la ceremonialul „eternizării de-o clipă“ dinspre principiul energetic „vir“ / Yang („materia tânără și perfectă“), desigur, în tiparele „clasice“ ale catrenului armonizat în trohei, în rime-ecou („monorimă“ reverberantă), în măsură - de 8 / 7 - specifică oralității românești
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
cinci catrene și un vers-aforism „detașat“, se disting mai întâi două planuri ce se intersectează: a) planul descinderii elementului „femina“ / Yin (Ea, „domnișoara“, „fără majusculă“, ca în strofa ultimă, stând sub pecetea numărului cinci, al nunții), unde se proiectează „clasic“, „edenic“, Ea / „domnișoara“ („Eva“ de dinaintea cunoașterii „mărului din rai“), într-o „unitate de loc“, «dintr-un bolovan», «dintr-o frunză», într-o „unitate de timp“, «înserarea-n seară», și într-o „unitate acțională“, revelată în dinamica pasului virginal și în simbolica
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
strofa a doua; planului secund i se dedică al patrulea catren și catrenul „de închidere“; al treilea catren, „din mijloc“, se proiectează „la intersecția“ celor două planuri drept „ax liric“ („centru gravitațional- metaforic / simbolic“), constituindu-se în tabloul căderii cuplului „edenic“ în păcat, „într-o secundă a șarpelui“. Și acest catren „axial“ surprinde starea „ambiguă“ a oglindirii reciproce a elementelor („femina“ / Yin, sau Ea, „domnișoara Eva“, și „vir“ / Yang, ori El ivindu-se în Eroul liric) în secundă, în efemer: «O
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
și i-a dat viață...». Apelând la „franjele lirice“ ale frunzei („frunză / foaie verde“ din debutul oricărui cântec popular românesc) și la sinecdoca „supraetajată“, Nichita Stănescu înlătură orice dubiu referitor la „unitatea de loc“ și la descinderea gingașei, virginalei făpturi edenice, Ea / „Eva“; doar Ea se poate ivi „dintr-o frunză verde, pală...“. Epitetul „pală“, „paliditatea“ frunzei, paloarea reverberează „păcatul originar“, păcatul de a fi mâncat din pomul din mijlocul raiului, pom al cărui rod ispititor dă știință și facilitează cunoașterea
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
dintr-o înserare-n seară». Și această unitate stă sub pecetea elementului dinamic / dinamizator, «pasul tău de domnișoară», leitmotiv pentru fiecare „punct cardinal“ din acest spațiu poemosofic stănescian. Unda pleonastică din îmbinarea liremelor «înserare-n seară» se disipează iute. Cuplul edenic, Ea - El („Adam - Eva“), păcătuind întru cunoaștere și moarte, a început „să se însereze / înnopteze“, să lunece- n genune, chiar în „seara plimbării lui Dumnezeu“: Iar când (Adam și Eva) au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin rai, în
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns... printre pomii raiului.» (Bibl, 13) / Și auziră glasul Domnului Dumnezău, umblând în grădină înde sară; și să ascunsără Adam și muiarea lui de fața Domnului Dumnezău în mijlocul raiului.» (B, 3); așadar, cuplul edenic s-a înserat chiar în „răcoarea serii“, „înde sară“, la „umblarea“ lui Dumnezeu prin grădină. Dorința de zbor din „pasul făptuirii-domnișoară“ a devenit brusc pasărea amară a coborârii; căci Dumnezeu a dat pedeapsa: «Voi înmulți mereu necazurile tale, mai ales
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Iară lui Adam zise: „Căci ai ascultat glasul muierii tale [...], blestemat pământul întru lucrurile tale ! Întru scârbe vei mânca pre dânsul...» (ibid.). Pe registrul metaforic, pasărea amară desemnează izgonirea din rai a cuplului omenesc / primordial. „Catrenul-ax“, cu tabloul căderii cuplului edenic în păcat, „într-o secundă a șarpelui“, reverberează mitul biblic al șarpelui, «cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământul-rai» («Iară șarpele era mai înțelept decât toate hiarăle ceale de asupra pământului...» - ibid.). Amăgitorul șarpe cu fundă roșcată, zărit o
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
adolescent încerca să se apropie cu vocea tremurândă... Domnișoară Maria? Nu vă deranjați! Sunt deprins să mă descurc singur.” Timpul poate fi anulat, oglinda realității devine poartă între personaj și iluzie, iar erosul straniu concretizează o stare psihică în spațiul edenic. „Noaptea săgeta egal fereastra și viața mea.Doar coamele dințate ale culmilor dadeau ocol lunii, din obișnuintă... Când m-am tezit patul avea miros de cetină...(...) - Unde era strada mea!? - Strada Florilor, vă rog, unde se află?” Și răspunsul vine
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
și fapte din viața noastră. Volumul cuprinde două părți: prima, reflectă fascinanta călătorie a poetului pe înflorita cale spre Dumnezeu, unde i se revelează strălucitoarele aspecte ale Adevărului divin, transpuse în concise și clare observații și comentarii. A doua, dezvăluie edenicul tărâm de „Dincolo de poezie”, unde ajunge poetul, după ce a găsit pe Dumnezeu în inima sa. Mirifica priveliște este descrisă într-o suită de poeme, din care picură esențe aurii de sacralitate. Împreună cu poetul, să mergem și noi pe calea poeziei
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
această cale a Poeziei. Voi poposi în partea a doua a volumului, căreia i-am zis „Dincolo de poezie”, sintagmă folosită de altfel și de poet, undeva, în textele volumului. Cred că suita acestor poeme din această parte reprezintă acel tărâm edenic găsit în inima sa după „ieșirea din lume” de care a pomenit în prima parte. Aici, poezia lui Constantin Oancă s-a eliberat de cătușele lumii pământești și a îmbrăcat hainele moi de mătase cerească, brodate cu metafore sclipitoare, în
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
la malul mării mele,/ cine mă va mai găsi,/ dacă eu nu mă mai găsesc?”. Pentru autoare, iubirea ar trebui să fie elementul dinamic, menit să îi asigure comunicarea, libertatea, să destrame întunericul. Ea își exprimă credința în perfecțiunea cuplului edenic, primii părinți, Adam și Eva, revenind mereu la ei, în versurile pe care le scrie. ”cred în aerul domnesc al perechii, cred în semne și tipare... da, ăsta e tâlcul! noi ne punem, unul pe altul, în rânduială, în lumină
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
alege de filosofia mea? chiar nu-mi va cunoaște nimeni numenul? chiar nu-mi va înțelege nimeni visul?”. Natura feminină a versurilor din volumul “La malul Mării Imbrium” relevă un spațiu al sinelui ce păstrează dorința după frumusețea și perfecțiunea edenică: “mă duc în altă grădină,/ să îmi culeg narcise și lalele,/ să te aștept cu vers transparent!/ și pe banca din suflet, rotundă,/ voi asculta simfonii pierdute/ în zâmbet...” (Un mesaj de iubire). Daniela Voiculescu iubește și respectă literele, crede
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
cărții se îndreaptă spre iubire, cel mai frumos sentiment, cel mai frumos dar în viața unui om. Poezia sa nu este un marș triumfal, ci un argument pentru acel soi de discreție încărcată de dramatism, în care iubirea, tristețea, perechea edenică, Dumnezeu sunt piese ale unui puzzle ce amintește de “o combinație de vis” (Doi adolescenți). Viața este surprinsă nefardată, iubirii i se aduce un elogiu profund, impostura în dragoste este demascată. Poeta mărturisește deschis, fără ascunzișuri de prisos, fără pudori
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
neputinței,acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură,ca fenomen edenic,pentru recâștigarea naivității originare a poetului;însă nu peste mult timp,parnasianismul va preconiza ca sursă de inspirație nu realul,ci artificialul creat de poet,poezia însăși.Paul Valery,în acest context așează imaginea mentală a lui uomo universale sub
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă.A te apropia de mare presupune a păstra neatins edenul ca întreg tezaur sufletesc.Universul edenic pentru poet sunt vechile rădăcini care conviețuiesc cu tendința spre înălțimi,spre lumină,spre bănuite zone de combustie purificatoare sau de reviviscență miraculoasă,această simbioză crează mitul mării ce se suprapune peste eden:Adă-mi tu planeta care te conduce
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
degrabă,în valoarea propriei biografii,fiindcă nimic nu te odihnește de viață/ca viața.În estetica,poeților amintiți până aici,și în etica lor,totul se clădește pe fundamentele labile ale unor valori spirituale pe care le indentificăm ca spațiu edenic.Conceptele despre acesta sunt spectaculare sublimizări ale lui cogito,ce trec prin procese evolutive,de rafinare,nuanțare și diversificare impuse de realitatea a cărei esență o exprimă. Poezia edenului dezvoltă o responsabilitate asumată din partea autorilor ei,ci implică o angajare
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
în poezia Moscova cârciumărească,o capodoperă a poeziei europene.La fel ca odinioară Verlaine(Dis,qu /as tu fait,toi que voila/De ta jennesse?),poetul rus se întreabă:Oare nu mi-am băut,parcă ieri,tinerețea?Aceasta fiind timpul edenic,și își mărturisește pustiul ce-l chinuie:Nu mă lăsa cu privirea ta rece,/nu m ă-ntreba câți ani am,cum arăt,/ Bântuit de un spasm epileptic,/sufletul mi-e ca un galben schelet.Poetul,totuși, cunoaște frecvente interludii
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
cu privirea ta rece,/nu m ă-ntreba câți ani am,cum arăt,/ Bântuit de un spasm epileptic,/sufletul mi-e ca un galben schelet.Poetul,totuși, cunoaște frecvente interludii de scăpărări de lumină,pe care le putem lua ca edenice,atunci scrie Balada celor 26 și Drumul meu.Poezia eseniană refuză happy-end-ul.Puterea ei magică rezistă în sinceritate,fiind poezie de confesiune dureroasă,tocmai de aceea edenul nu prea își găsește locul și datorită lipsei visului frumos.Există un conflict
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
preocupare a unei comunicări fericite cu metafizicul,pentru a regăsi vestigiile edenului,ca reminiscență a unei divinități ce a rupt vălul și a tangențiat cu lumina oamenilor.Fiind masca poetică a unei ieșiri în afara timpului,a unei intrări în mirajul edenic:negrele semen de ramuri pe alb/ca un alfabet esențial.(Quasi una fantasio).În Elegia de Pico Farnease limbajul este alauatul care dospește preistoria unei hermeneutici,frământat de un eu poetic stăpânit de presentimentul unui sens spre edenul lucrurilor.In
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
deasupra/vreun gest ce șovăie ... Precum atunci/te-ai răsucit și cu o mână,fruntea/dezvăluind-o de sub nor de plete//m-ai salutat spre a intra în beznă.( La bufera).Evocarea acestui trecut moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]