156 matches
-
care elinii își priveau cotropitorii turci. Învață de mic umilința supusului aflat la discreția capriciului otoman și deopotrivă crește în cultul eliberării Greciei, aspirație de care nu se dezice nici după ce, mutîndu-se cu familia în Moldova, intră în pielea unui efeb amator de voluptăți cinegetice, căruia viața îi promitea numai delicii frivole. Dar izbucnirea Eteriei îi va alunga aplombul sibaritic, Suțu fugind de represaliile turcești în Brașovul săsesc, de unde, după calmarea spiritelor, se va întoarce la Iași, căsătoria cu fiica vornicului
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
lui Sirin. La astfel de naturi spilcuite, accentul cade pe eleganța expresiei și pe cochetăria unei vieți de subtilă comunicare mondenă, homosexualul fiind un satir scăpătat, căruia predispozițiile feminine i-au neutralizat efectul testosteronului. În loc de gladiatori cucerind masele dăm peste efebi ascultînd Bach și citind Gide, în loc de aristocrați răsturnînd sisteme metafizice întîlnim teoreticieni ai Portretului lui Dorian Gray. Tot ce este exces viril în sens de forță impunătoare îi repugnă homosexualului cu aceeași intensitate cu care îi displace o înjurătură spusă
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
și pasiv. Are slăbiciunea ezitantă a spiritului lipsit de virulență. Șovăie, e suspicios și predispus la ruminații interminabile, calități care, amintind de timbrul interior al femeii, îl fac dezagrabil în ochii muzicologului. De aici încolo începe infernul sufletesc al unui efeb care nu acceptă ca Mihai Rădulescu să se culce cu alții, jurnalul fiind o cavalcadă de gelozii, certuri, scene, domolite de perioade de acalmie, cînd amorezii sînt copleșiți de dezgust. Ce definește homosexualul e că, respingînd criteriile unei etici care
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
lui", spune); l-a îndrăgit pe Eugen de la prima vedere, există, mi se pare mie, un fluid magic între bătrânul Maestru, adulat de o lume întreagă, și tânărul adolescent venit de nicăieri, cu figura lui inocentă și aeriană, amintind de efebul blond din ŤMoarte la Venețiať; aud că a fost botezat "Micul Mozart" și că toată lumea muzicală și extramuzicală din jurul Maestrului vorbește despre asta. Eugen, îmboldit de mine, sare rampa în pantalonașii lui scurți la sfârșitul fiecărei repetiții, și-i oferă
Amintiri cu Leonard Bernstein by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7576_a_8901]
-
naturalețe, de multe ori țărancă sau păstoriță, din grădinile englezești. Concepția despre moarte e modificată și ea odată cu idealurile de simplificare a vieții. Dispar reprezentările alegorice ale morții, așa cum apar în parcul baroc, în favoarea concepției antice elene despre moartea ca efeb cu făclia întoarsă, fiind preaslăvită reîntoarcerea în natură, contopirea cu lumea elementelor. Volumul beneficiază de o bibliografie de treizeci de pagini și este ilustrat cu o "revoluție a grădinilor" de Hubert Robert (1733-1808).
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
de filmul lui Luchino Visconti, Moartea la Veneția (1971), după romanul omonim al lui Thomas Mann, unde frumuseț ea fragilă a unui adolescent, Tadzio, bulversa universul complicat al unui scriitor a cărui existență era dedicată ascetic literaturii. Aici frumusețea de efeb a lui Nicolas (Niels Schneider) tulbură o femeie, Marie (Monia Chokri), și un băiat, Francis (Xavier Dolan). Ambii sunt prieteni și au o existență amoroasă paralelă, heterosexuală la Marie, homosexuală la Francis. Ambii se îndrăgostesc de Nicolas și concurează pentru
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
declară dragostea - se destramă în regimul certitudinii, și aici filmul lui Dolan devine interesant. Iubirile rezistă doar în regimul ambiguității, al incertitudinii, al imaginarului, farmecul survine din această vânătoare obscură a dorinței care înconjoară ca o bulă magică pe acest efeb intangibil ca și frumusețea sa care face dispensabile orice conținuturi afective. Un exercițiu de demistificare, de dezvrăjire are loc când una dintre dansatoarele care au lucrat pentru tatăl său apare la o petrecere și ulterior face un scurt excurs în
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
putea fi integral depășită. în centrul oricărei reprezentări se găsește invariabil individul, omul determinat, indiferent dacă el are o stare civilă anume sau este doar proiecția unei ficțiuni. Atletul, zeul, filosoful, poetul tragic, liric sau epic, oratorul, omul cetății și efebul, chiar dacă ilustrează un caz ori o categorie, sînt perfect individualizați ca natură umană și analizați în trăsăturile lor distincte. Imaginea nu mai este purtătoarea de mesaj a unei realități transcendente, ci realitatea propriu-zisă, descrierea corporalității în toate determinările sale materiale
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
însă nici personaje, nici evenimente majore. Cele trei prostituate care-i pozau de obicei lui Caravaggio figurează cu nume și cu prenume în documentele vremii, la fel și bătrâna slujnică folosită de el pentru a întruchipa hidoșenia, precum și cei trei efebi prezenți sub diverse identități sacre în mai toate tablourile. Doi dintre ei, Mario (Minitti) și Francesco (Boneri) i-au fost nu doar amanți ci și ucenici, afirmându-se mai târziu ca pictori. Contemporanii au lăsat mărturii și despre mereu reluata
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
gata ieșită, ca din capul lui Zeus, înarmată, este Delia Damirescu, cunoscuta redactoare de cărți, o doamnă fermecătoare, deșteaptă și care pare totdeauna parfumată cu tutun de extraquality. A treia persoană este chiar fiul ei, un tânăr cu aspect de efeb bărbos, extrem de amabil. El te ajută cu plăcere și este deosebit de simpatic. Printre altele, îmi face legătura cu ai mei confrați și este o permanentă relație cu lumea literară. Deci, devenind singur, sunt de fapt trei... Interesant este faptul că
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
nu l-a făcut hoț, tâlhar, ca-n legendă, pe autorul Baladei spânzuraților, ci sub chipul unui tânăr teolog de pe la 1400 înfășurat într-o rasă de călugăr cu nodul frânghiei apăsat cu palma pe șoldul drept. Un cap frumos de efeb. Seamănă cu Nichita. Și îi spun în taină primului și celui mai important liric modern francez, trăitor în secolul XV, că un popor trebuie să fie neapărat foarte puternic, foarte pătruns de menirea lui, ca să aștearnă zi de zi la
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
de efecte: Sfinxul adormit - oribil în decor - se trezește femeie cu ghiare, lupte la vedere, cântăreți-cascadori “pe viu” (Păstorul), cranii adunate în saci, schelete rânduite în nacele suspendate peste orașul bântuit de ciumă, tautologii ilustrând istorisirile cântate, Templul lui Apolo... Efebi, Nimfe, Hetaire, Erinii. Balet: sexy. Acestea și încă multe altele se folosesc de muzică pentru a fortifica expresia terifiantă a tragediei. Libretul de Edmond Fleg, concentrază intensitatea emoțională a surselor dramatice, legendele Labdacizilor, piesele Oedip rege și Oedip la Kolonos
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
aceasta, strecurată într-o birjă care străbate cartierul oriental, unde-l dusese de-atîtea ori pe Filip, cu florile lui, trece în visul lui Carol, care parcă vede aievea năruita casă de plăceri, cu grecul omorît în torturi de foștii-i efebi, arzînd în fumuri pestilențiale, duhori de roze descompuse. Un tablou post-simbolist, de exotism răvășit de-o stranie morbidețe. Scene de port, lumi amestecate, sub aceeași ,învățătură" a valsului cu moartea, din nou explicit, din nou supărător. Din nou discuții. Și
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
lui Big Brother să văd dacă năsoasa aia cu părul policrom și cu un accent ardelenesc șarjat, semn că în momentele marilor adevăruri, cum ar fi rutul, nașterea sau rugăciunea, femeile își redescoperă idiomul originar, îl încalecă de-adevăratelea pe efebul cu părul ca pana corbului și cu un început promițător de burtică precoce, sau aș fi urmărit cu sufletul la gură să văd cui îi mai pune piedică Andreea Marin, cea care țopăie ca o căpriță pe pajiștea de polimeri
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
arată pe cei doi îndrăgostiți întinși pe iarbă într-o poiană plină de flori albastre, iarăși un motiv romantic, cel al florii albastre, adus în prim plan de Novalis cu Heinrich von Ofterdingen. Mortul frumos, de o paliditate extremă, un efeb cu ochii strălucitori, are ceva luciferic care stârnește atracția. Toți Culennii se bucură de acest șarm periculos, apariția lor în colegiul unde învață are ceva regal, ca o procesiune curtenească, stârnind un fior printre cei prezenți. Pentru a sublinia dimensiunea
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
plămădesc sub ochii spectatorului căruia aproape că-i este imposibil să ajungă pentru moment la semnificațiile de substanță, o atare operație transformându-se într-o temă pentru acasă sui-generis. Din când în când, Hamlet, un tânăr cu o frumusețe de efeb, interpretat de Andryi Kravciuk, care aflu că e un adulat interpret de muzică ușoară, și Ofelia, jucată impecabil de Victoria Spesivceva, vin să ne reamintească că întâmplările de pe scenă au la origine un text shakespearian. Tehnica profesională și dăruirea actorilor
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
stau ochi în ochi cu porumbeii din curtea interioară. Ultima rază trece de colțul blocului. Simt cum lipsește încă o bucată din inimă. Sinestezie Inima ta ce apune încet, roșu și alb pe cerul de iarnă. Status poeticus De uimire, efebii-și iau sânge. Tăgadă Gândul mijind în tranșeea Cuvântului, de la mine la tine doar înserarea unui sentiment învolt în cercul unui vechi rondò.
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
profitând de destăinuirile sale, s-au încumetat să privească din altă perspectivă Moartea la Veneția . Transpare evident o legătură între frumosul Tadzio, care exercită o seducție la care nu se poate opune și junii chelneri din jurnal, cu trupuri de efebi, fascinanți în virilitatea lor, fie ea nedescotorosită de vulgaritate. Dacă nu subscriu la obiecția că T.M. n-ar fi în apele sale când folosește autoironia, un aspect îmi apare totuși deficitar. Cum se poate justifica un lapsus în comportarea scriitorului
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
intrat abrupt în faptul epic și în istoria clipei. Plasate undeva prin anii '20-'30, în acei ani frumos garnisiți cu menajere baroce și cu gangsteri coborîți din Al Capone precum personajul urmuzian din maimuță, cu negri sălbatici și cu efebi slujindu-l pe Onan în fața icoanei întrupate exact în spațiul din gaura cheii, desenele sale, impecabile ca volumetrie, materialitate și putere de in(ex)citare, par mai degrabă material didactic pentru seminariștii dolofani și tomnatici (eventual și alumni!) decît pentru
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
rupe de pe piedestalul lor și a o lua la fugă prin cimitirul nesfârșit. Abia după ce preotul a stropit totul cu agheazmă, ciudata clădire și-a pierdut puterea de fascinare. Frecîndu-se la ochi, oamenii au văzut că, de fapt, cei doi efebi de bronz erau îngeri, și că gurile lor deschise cântau, și că ochii le erau înălțați către văzduhuri. Slujba a fost lungă și plicticoasă, după care (căci se lăsase bine întunericul, în adâncul căruia iradia numai templul, ca un cristal
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atâtea ferestre, lucind în soarele copt al amiezii, pe care le simți lacome, devoratoare, îndreptate spre tine. Istovit, îți sprijini umărul de trunchiul neted al bătrânului cireș, de la toate ferestrele nenumărate priviri, nenumărate suliți se înfig în trupul tău de efeb, de feciorelnic Sfânt Sebastian... între timp, ea găsește de cuviință să strige ceva, cu voce ascuțită, insuportabilă, care îți zgârie timpanele. Nu, inutil stai, ea n-are de gând să se oprească, n-are nici măcar gândul să întoarcă înapoi capul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că o pradă deviată spre clandestinitate. Tirania de a ma autocenzura. - Complexiunea omului second-hand egală În importantă cu sacoșă de tacâmuri galinacee, continuu depunctat pentru menținerea În societate la o talie bonsai. - Asasinarea fiului meu Alexandru Malin Tăcu, un adolescent efeb și poet congenital, imprimat cu un dosar de urmărire informativa specială la vârsta de 15 ani pentru vină că Dumnezeu l-a Înzestrat cu superbia și fascinația captivării. Victima unui asasinat politic cu autori cunoscuți. La pagina 33 din dosarul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Herius nu mai e în sală. S-a dus probabil să tăvălească vreo slujnică. Oftează din nou. Tot ideile lui taică-său. Îl pregătește pentru a îmbrăca toga virilă. Îl inițiază, zice el. Mâine-poimâine o să-l îndemne să umble cu efebi, ca să stârnească invidia ibovnicelor. Își aruncă ochii roată prin sală. Nici Aeserninus nu e aici, deși a promis solemn că vine. Deh! Asta e educația pe care o dă fiul lui Asinius Pollio nepoților marelui om de litere. Nu, în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pagini, 1979); Muzeon (1979); Fragmente din Muzeon (1982); Doina (1983); Rod (antologie, 1985); Doina (1987); Alte fragmente din Muzeon (1992); Sutrele muțeniei (1994); Jeu d`Amour (1995); Pentru Marin Preda (1996); Timpul asasinilor (în colaborare cu Stela Covaci, 1997); Efebul de la marathon ( 2000); Erudita pietate (2011). Traduceri, împreună cu Maria Ivănescu: Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han (1980), Mircea Eliade, Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise și mistere. (1991), Mircea Eliade, Făurari și alchimiști ( 1996), Blaise Pascal, Cugetări( 1998). Premii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fondul tabloului și dincolo de zare - figura centrală. Planul meu de bătaie e similar. O dată schițați figuranții din ambianță - Bonfanti etc. - ajung direct la Pumita Ruiz Villalba, corpus delicti. Plasticianul nu se lasă Înșelat de aparențe. Pumita, cu neastâmpărul său de efeb, cu grația sa oarecum neglijentă, era, Înainte de toate, fundalul: Îi revenea misiunea de a reliefa splendoarea opulentă a soției mele. Pumita a murit; În amintire, misiunea Îi e negrăit de patetică. O glumă proastă a marelui teatru de păpuși: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]