154 matches
-
1975) le-au dat de înțeles unor studente că se vor întâlni cu un student foarte frumos și foarte bine făcut. Unui grup, acesta îi era prezentat drept o persoană atașată valorilor tradiționale, chiar ușor patriarhală. Pentru alt grup, frumosul efeb era o persoană liberală, neatașată specificității rolurilor masculin și feminin. Exista de asemenea un grup căruia i se prezenta un student cu un aspect fizic foarte banal. Cercetătorii au cerut fetelor să se descrie înainte de a-i fi prezentate studentului
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
o singură dată pentru a spune că pleacă imediat, pe când celălalt se prăbușește treptat pe parcursul schimbului de replici cu Socrate și dovedește nu atât un temperament de conducător, cât o natură insignifiantă... Oare Philebos iese din scenă pentru a căuta efebi? În acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Prea multe pentru ca toate să se dezvolte într-un singur corp cunoscut ca fragil, debil și bolnăvicios... Departe de așternuturile moi garnisite cu femei, de ugerele și vulvele de scroafă umplute, udate cu cele mai bune vinuri de Falerne, de efebi, de curtezanele îmbrăcate sumar și de practica degetului vârât în gât pentru a putea continua orgiile demne de Trimalchio al lui Petroniu, Epicur afirmă teoretic și trăiește practic un hedonism ascetic care, luat în detaliu, li s-ar putea potrivi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
verbale, revendicarea nobleții, căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce atâția muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de valoarea sa performantă, dar complet lipsit de vanitatea specifică branșei scriitorilor. C. M. I. a fost în fond un superintelectual solitar și nefericit, sau mai curând melancolic (un curs al său se numise "Melancolia la Dürer", chiar dacă mereu însoțit de "efebi și bacante" studenți și studente de-ale lui?), un "imponderabil" (C. Bădiliță) în sensul, credem noi, că împărația lui livrescă nu aparținea acestei lumi. Începând de prin 1973, l-am reîntâlnit pe C. M. I. la Biblioteca Centrală de Stat unde
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Timișoara, 1995; La Baaad. Poeme (antologie, cu o postfață de Th. Codreanu), Editura Eminescu, București, 1996; Rosarium, Editura Helicon, Timișoara, 1996; Poeme (cu o prefață de Ion Papuc), Editura Cartier, Chișinău, 1998; Opera poetică, I-II, Editura Cartier, Chișinău, 2000; Efebul de la Marathon (cu o prefață de Gh. Grigurcu și tabel cronologic de Th. Codreanu), Editura Minerva, București, 2000; Doina (Tatăl meu, Rusia), Editura Junimea, Iași, 2000; Poeme, Editura Cronica, Iași, 2001; La Baaad (In Baaad) (ediție bilingvă română-engleză), Iași, 2006
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mirosul câinilor,/ Ție mă-nchin/ cu mâinile,/ precum înalț un zid!"(Sutra VI). Proces torturant nu pentru că presupune un lung șir de umilințe și lipsuri autoimpuse, ci pentru că trece, obligatoriu, prin revelația metamorfozei negative a căutătorului: "!frumos am fost precum/ efebul de la Marathon/ și meșterii Athenei bătură o medalie/ de aur, să rămână chipul meu/ de-a-pururi tânăr și strălucitor!// !acuma sunt bătrân și/ mi-am pierdut și toată strălucirea/ și-orice bețivan mă-njură/ în porturi, prin tavernele Athenei;/ ce mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să rămână chipul meu/ de-a-pururi tânăr și strălucitor!// !acuma sunt bătrân și/ mi-am pierdut și toată strălucirea/ și-orice bețivan mă-njură/ în porturi, prin tavernele Athenei;/ ce mai contează acest zombi,/ Sufletul meu e-nmormântat acolo/ în Glorie: frumos efeb mort,/ singur înfruntând întreagă/ o oștire de barbari!". Așa cum este turnat în efigia propriei opere, chipul poetului Cezar Ivănescu nu pare, din fericire, a fi suferit o metamorfoză similară. Sfâșietoarea voluptate cu care își cântă, fără preget, sfârșitul încă mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întreagă/ o oștire de barbari!". Așa cum este turnat în efigia propriei opere, chipul poetului Cezar Ivănescu nu pare, din fericire, a fi suferit o metamorfoză similară. Sfâșietoarea voluptate cu care își cântă, fără preget, sfârșitul încă mai conservă acestui Frumos efeb mort o strălucire până acum neegalată ... Referințe critice (selectiv): Dan Laurențiu, Eseuri asupra stării de grație, 1976; Mircea Iorgulescu, Al doilea rond, 1976; Lucian Alexiu, Ideografii lirice contemporane, 1977; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, 1978; M. Nițescu, Poeți contemporani, 1978
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că Dan Laurențiu "gesticulează pseudopatetic, cu o monotonie a simțirii cu atât mai acuzată, cu cât își asociază grandilocvența, cu cât exersează prolixa hiperbolă de sine". Într-adevăr, poetul se imaginează în ipostaze pline de superbie, unele de inspirație macedonskiană: "Efebul de aur trece pe drumul de seară/ Cine-și întoarce ochii de dincolo?/ Corul robilor din Egipt aruncă vorbe/ De lumină pe cer și poate acolo-i muzica.// Va merge-ntr-un loc fericit de sirene/ De va fi o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
toate acțiunile lor de penetrare a misterului, se disting invitația celor patru surori rămase, într-o seară, la dans (după îndelungi tratative cu domnul Lisbon și, indirect, se presupune, cu tiranica mamă) și legătura amoroasă clandestină, pe care Trip Fontaine (efebul grupului) o are cu Lux (ultra-senzuala fiică a familiei Lisbon). Nici una dintre aceste "punți" către miezul enigmei din casa Lisbon nu duce însă la o limpezire a confuziei, ci, dimpotrivă, determină o adîncire a ei. Fetele par să fie mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rapid cu clientelismul și cu abile tehnici de utilizare frauduloasă a fondurilor. Au urmat înlocuirea valorilor familiei și ale unor descendenți sănătoși, cu aberantele înclinații spre desfrâu, familiile "gay" stimulate de producțiile porno, de televiziuni cu mii de animatoare, majorete, efebi grotesc machiați și alte întruchipări de personaje rău famate din epocile revolute. Așa s-a extins în Est o criză pe care Vestul ar fi putut-o calma, dacă nu ar avea-o în codurile care îl întemeiază. După vinderea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în Infern și a pierderii Euridikei, cum apare, spre exemplu, în tabloul lui Gustave Moreau, Orfeu și mormântul lui Eurydice (1890, Musée Gustave-Moreau, Paris) sau a decapitării lui Orfeu, tot Gustave Moreau cu Orpheus (1865), al cărui frumos cap de efeb este expus pe lira care servește drept suport. În cazul decapitării lui Orfeu, se poate vorbi de o contaminare cu tema mai largă a lui damnatio capitis caracteristică esteticii decadente și o putem întâlni inclusiv la pictori precum Odilon Redon
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Franz von Stück, Orpheus (1891), unde acesta adună în jurul său marile carnasiere domesticite prin magia lirei sale, însă atitudinea sa dezvăluie, mai degrabă, dimensiunea melancolică și nu serenă a acestei muzici, iar accentul cade pe linia elegantă a corpului efebului. Asocierea muzicii cu muzicalitatea poeziei se regăsește în Arta poetică a lui Verlaine, versul celebru, "De la musique avant toute choses", dobândind o valoare axiomatică pentru poezia simbolistă. Dacă prin Corespondențele sale Baudelaire viza o relație simbiotică, sintetistă a celorlalte arte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sa splendoare. Poezia singură poate deschide porțile infernului elogiul adus artei în economia simbolică a esteticii decadente îl "sanctifică" pe poet -, dar, în același timp, artistul dobândește ceva din strălucirea luciferică a îngerului căzut. Orfeul lui Delville are înfățișarea unui efeb, ținând lira deasupra capului într-un gest de grație și forță. Ca și cum ar dori s-o ferească de impuritatea locului în care se află, el pășește printre flăcări amenințat de gurile deschise ale Cerberului sau ale altor demoni care au
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al decapitării Sfântului Ioan și înfățișării capului acestuia pe o tavă, decapitarea lui Orfeu nu este niciodată înfățișată în act, dar capul său este așezat pe lira care a servit ca instrument al artei sale. Asemeni unui trofeu, capul de efeb al lui Orfeu pare montat pe corzile lirei, iar asocierea dintre prezentarea trofeului sângeros solicitat și obținut de Salomeea, capul tăiat al sfântului Ioan, și cea a capului lui Orfeu prezentat pe suprafața alcătuită de corzile lirei, se înrudesc simbolic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
neconsolat de pierderea iubitei sale. Pictorii simboliști-decadenți găsesc în Orfeu emblema unei melancolii fără leac, cât și posibilitatea de a sublima în artă întreaga suferință a celui care a pierdut orice rațiune de a exista. Totodată, Orfeu apare ca un efeb, frumusețea fizică, cât și extraordinara sa înzestrare artistică Orfeu reprezintă artistul prin excelență -, devin complementul nefericirii și chiar al damnării. Pictorul revine cu un alt tablou în același decor stâncos al unui țărm, unde Orfeu, ținându-și lira la piept
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este considerabil, însă de efect, sugerând o convalescență estetică. "Nu mai era nimic din acel straniu și delicios asil de flăcău, plin de artă, unde Boticelli, Watteau, BurneJones, Moreau, în cadre dulcege, puneau pe pereți gestul naiv și pervers, angelismul efebilor primitivi, indiferența ascultătoare a mondenelor și oglinda legendelor. Acolo, în strada Courty, erau perdele de un roz învechit, farmecul unui cuartier central dar retras, un etaj propice cu o poartă ascunsă, o mobilă grațioasă pentru o laborioasă lene, cu multe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în mod evident, sensibil modificate. Togilor drapate, ordinii stricte a templelor, coloanelor și peristilurilor le-au succedat grația decupată din miraculosul medieval, dantela donjoanelor, a turnurilor, a clopotnițelor. Spada cavalerului a înlocuit sabia; toca și vesta scurtă au acoperit goliciunea efebului, încîntă-toarele poduri germane și landele scoțiene i-au alungat pe Plutarh și pe eroii săi. Odată cu apariția primului romantism, o anumită emoție și tAndréțe, efuziunile și plînsul au venit, pe de altă parte, să învăluie cu un surplus de gingășie
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sau Teba. În asta constă "miracolul", în emanciparea unui sistem, în emergența unei ordini logice independente de mituri și valori. Dar nu a existat o ruptură, în Grecia arhaică și clasică, între formele plastice și puterile de dincolo. Când un efeb este frumos ca un zeu, nu statuia lui este admirabilă, și cu atât mai puțin sculptorul. Ci Olimpul. Există o epistemologie, dar nu și o estetică greacă. Așa cum nu există o estetică medievală. A scrie "la artă se spune în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
găsea un nume specific pentru a desemna munca pictorului și a sculptorului. Îi aplică acesteia, în Memorabilele, termenul de mimă (profesie a spectacolului). Copia este un geamăn sau, mai degrabă, un frate mai mic și handicapat al modelului ei. Frumusețea efebului o dă pe cea a unui kouros. Rezultă că noțiunea de talent, se stil, de virtuozitate, pe scurt, "valoarea adăugată" a lucrării formelor nu este recunoscută. Impresia produsă de o imagine pictată sau sculptată depinde de ceea ce figurează ea, nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
frică, cred că asta e! Mi-era frică, frică de destinul meu! Crezi că e atât de ușor să-ți recunoști destinul! Primul semn adevărat mi s-a arătat în acea duminică când am îndrăznit să-l desenez pe Rada, efebul Rada, și am fost pedepsit, consemnat, N-ai voie să ieși îm oraș o lună de zile, n-ai voie să pleci acasă, doar pentru că într-o duminică după-amiază când în internatul liceului nu existau activități comune, era singurul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
alte identități. (azi) Stau În pat și citesc de două zile. Nu mă mai duc la cantină, Îmi aduce Bazil câte ceva. Citesc Shakespeare. Spirache a dormit până la ora 13. Acum Își mângâie mușchii antebrațului surâzând satisfăcut; are un corp de efeb, nu degeaba se vorbește că este căutat stăruitor de un actor celebru. Trece pe lângă patul meu doar cu un prosop În jurul feselor către baie. Se Întoarce fluierând o arie din Nunta lui Figaro. „Ce faci, Martine? Nu mergi la dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Între bărbați, cu exemple de astfel de relații dintre cetățeni maturi și tineri din Atena lui Platon, pentru a susține că nu erau incompatibile cu cel mai Înalt grad de civilizație. Henry găsi modelul atenian sau platonic al mentorului și efebului atrăgător din perspectiva propriilor relații cu tinerii săi admiratori, dar numai până la un punct, cu mult Înainte ca ele să capete o natură prea pronunțat fizică. O Îmbrățișare sau o atingere Între prieteni, la venire sau la plecare, erau, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fondul tabloului și dincolo de zare - figura centrală. Planul meu de bătaie e similar. O dată schițați figuranții din ambianță - Bonfanti etc. - ajung direct la Pumita Ruiz Villalba, corpus delicti. Plasticianul nu se lasă Înșelat de aparențe. Pumita, cu neastâmpărul său de efeb, cu grația sa oarecum neglijentă, era, Înainte de toate, fundalul: Îi revenea misiunea de a reliefa splendoarea opulentă a soției mele. Pumita a murit; În amintire, misiunea Îi e negrăit de patetică. O glumă proastă a marelui teatru de păpuși: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]