222 matches
-
neuropeptidul Y, substanța P, VIP, peptidul înrudit cu gena calcitoninei), active asupra receptorilor locali specifici (Mignini și colab., 2003). S-a precizat printre altele, că receptorii respectivi răspund la substanțele neuroactive specifice, afectând răspunsurile locale imune. Principalele componente receptoare și efectoare ale celulelor limfoide circulante sunt următoarele: fig. 31. Acestea îndeplinesc rol dublu, atât senzorial de detectare și recunoaștere a constituenților tisulari self de cei non-self, cât și rol efector de apărare prin neutralizare sau distrugere a agenților patogeni. Pe plan
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizează cu ajutorul acetilcolinei din fibrele preganglionare ale nervului splanhnic, ca rezultat al acțiunii stimulante a acesteia asupra receptorilor nicotinici de la suprafața celulelor cromafine. După eliberare, catecolaminele sunt recunoscute de moleculele receptoare specifice de la suprafața membranei postsinaptice neuronale sau a celulelor efectoare. Receptorii adrenergici. Au fost inițial clasificați în alfa () și beta () adrenergici. O analiză fizio-farmacologică mai detaliată a dus la identificarea a două subtipuri de receptori alfa ( și 2) și (1 și 2) adrenergici. Clonarea și precizarea expresiei genice a receptorilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mai mare pentru noradrenalina în cazul receptorilor 1-adrenergici decât pentru adrenalină în unele țesuturi și organe (fig. 50). Localizarea lor, de asemenea, diferă la nivelul sinapselor interneuronale și neuro-efectoare. Receptorii 1- și -adrenergici sunt localizați postsinaptic în unele din organele efectoare periferice prevăzute cu funcții vegetative (cord, vase, rinichi, splină, tub digestiv, vezică, uter, piele etc.), în timp ce receptorii 2-adrenergici se găsesc atât presinaptic, cât și postjoncțional. La nivelul cerebro-spinal, numeroase grupe neuronale conțin atât echipamentul enzimatic necesar sintezei de catecolamine, cât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau endogeni, antrenează ambele căi eferente, punând în stare de activitate simultană mușchii scheletici pe de o parte și organele viscerale pe de alta. La rândul lor, cele două componente eferente ale sistemului nervos vegetativ sunt dominante în anumite teritorii efectoare asupra cărora produc fie excitația, fie inhibiția organelor respective. Reacțiile neuroumorale simpatice și parasimpatice compensatoare acționează antagonic, ca forțe opuse interdependente și complementare, asigurând constanța mediului intern și echilibrele homeostazice indispensabile activității normale a organismului. Astfel, componenta vegetativă eferentă asigură
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de primă verigă aferentă atât a arcurilor reflexe vegetative baroreceptoare, chemoreceptoare, voloreceptoare (cardiovasculare, respiratorii, gastro-intestinale etc.), cât și a reflexelor viscerale interoceptive de diferite cauze. În afara zonelor reflexogene implicate în autoreglarea funcțiilor vegetative specifice (cardiovasculare, respiratorii, renale, gastrointestinale), majoritatea organelor efectoare au asigurată sensibilitatea viscerală de către terminațiile nervoase libere din parenchimul sau vasele organelor respective. Interoceptorii ca traductori de informații viscerale realizează prin fenomenele electrochimice de depolarizare membranară conversia acestora în influx nervos transmisibil pe căi ascendente la nivelul centrilor reflecși
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
două principale căi senzoriale: parasimpatice aferente craniene și viscerale, simpatice ganglionare și toraco-lombare. Prin mecanisme cibernetice de autoreglare și control, căile viscerale aferente reprezintă bucla declanșatoare a diverselor tipuri de reacții reflexe intra- și extranevraxiale de coordonare a activității organelor efectoare. Activitatea reflexă ca principală formă de răspuns specific, visceral, leagă receptorul de efector prin intermediul centrului reflex, utilizând acetilcolina ca mediator chimic atât la nivelul ganglionilor parasimpatici, cât și a celor simpatici. Aferențele senzoriale plecate de la nivelul interoceptorilor viscerali sunt transmise
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Ca exemplu poate fi dat parasimpaticul sacrat, care inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de terminații parasimpatice, se sustrag influențelor vagale. În schimb, vagul, distribuindu-se organelor efectoare de la nivelul toracelui și abdomenului, supleează lipsa inervației parasimpatice în regiunea toraco-lombară. Cele două componente eferente ale sistemului nervos organo-vegetativ, deși provin din teritorii diferite ale axului cerebrospinal, asigură inervația dublă și antagonistă a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din doi neuroni vegetativi, calea eferentă somatică este reprezentată de un singur neuron extranevraxial cu sediul în coarnele anterioare ale măduvei spinării. La rândul lor, cei doi neuroni ai căilor vegetative eferente sunt articulați sinaptic la distanțe diferite de organe efectoare. Cei doi neuroni ai căii eferente vegetative articulându-se sinaptic la distanță de organul efector în cazul simpaticului, și în apropierea acestuia în cazul căii parasimpatice, asigură dispersia și difuzia la distanță a influxului nervos în primul caz și limitarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intensificând degradarea mecanică și chimică a alimentelor, întregită de activarea proceselor de absorbție și depunere a nutrimentelor în țesuturi. În general, cele două componente ale sistemului nervos vegetativ sunt dominante în anumite condiții și produc fie excitația fie inhibiția organelor efectoare. Modularea balansată și integrată a activității lor interdependente asigură adaptarea și menținerea funcțiilor normale ale organismului. II.1.3. ACȚIUNILE EXCITATORII ȘI INHIBITORII ALE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE În general, efectele stimulării simpatice sunt de sens opus acelora produse de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediatorul chimic adrenergic este activator, cel colinergic acționează în sens inhibitor și invers. Regula nu are valoare absolută, întrucât antagonismul simpatico-parasimpatic nu este în multe cazuri adevărat, ci devine interstimulant sau se transformă în veritabil sinergism. În plus, unele teritorii efectoare având numai inervație simpatică (bazele cutanate și musculare, membrana nictitantă la păsări) sau parasimpatică (insulele Langerhans) își modifică activitatea în funcție de tonusul centrilor respectivi. Este cazul reacțiilor vasomotorii de origine simpatică centrală producătoare de paloare sau roșeață a tegumentelor de tipul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
respectivi. Este cazul reacțiilor vasomotorii de origine simpatică centrală producătoare de paloare sau roșeață a tegumentelor de tipul eritemului pudic, sau de reglarea neuroreflexă vagală a secreției de insulină prin intermediul centrilor glicoreglatori, în funcție de nivelul glucozei din sânge. Răspunsurile principalelor organe efectoare la stimularea nervilor simpatici și parasimpatici sunt menționate în tabelul următor: Din tabel rezultă că efectele stimulării simpatice și parasimpatice realizează la nivelul majorității țesuturilor și organelor efectoare o stare de antagonism funcțional integrat și interdependent, ce asigură autoreglarea și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatică intensă inhibă peristaltismul intestinal și crește tonusul sfincterian. Ca rezultat se produce reducerea semnificativă a propulsării bolului alimentar intestinal, asociată uneori cu reducerea activității secretorii, conducând la constipație. II.1.6. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE ASUPRA ALTOR ORGANE EFECTOARE La nivel pulmonar, predominența simpatico-adrenergică provoacă bronhodilatație, iar cea vagală bronhoconstricție, asigurând tonusul bazal al căilor aeriene și variațiile normale ale bronhomotricității. Glandele nazale, lacrimale, salivare și gastrointestinale sunt puternic stimulate de sistemul nervos parasimpatic care induce de obicei stimularea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intramurale sau parietale sunt continuarea plexurilor prevertebrale la nivelul diverselor organe și viscere. Ca și acestea, ele conțin elemente nervoase atât simpatice, cât și parasimpatice, dispuse fie sub formă de rețea perivasculară intraviscerală, fie de butoni terminali la nivelul celulelor efectoare (contractile, secretoare, parenchimatoase etc.). Asemenea plexuri prevăzute cu structuri microganglionare intramurale se găsesc în grosimea mușchiului cardiac și uterin, pereții bronhiilor, uretere, vezică, căi biliare și îndeosebi în musculatura netedă a întregului tub digestiv. Acestea conferă un oarecare grad de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
biologice și adaptării organismului la condițiile variabile impuse de mediul extern sau intern. Contrar mușchiului striat, ca principală structură somatică care declanșează contracții musculare reflexe sau voluntare și care degenerează, devenind incapabil de contracție după denervare, musculatura netedă a organelor efectoare ale sistemului nervos vegetativ își continuă activitatea bazală după suprimarea inervației extrinseci, datorită plexurilor mienterice viscerale prevăzute cu automatism propriu. Deși activitatea de fond persistă, reacțiile de adaptare la condițiile impuse de mediul ambiant, exprimate prin fenomene de predominanță simpatică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de mecanism se realizează reacțiile vasomotorii periferice de origine centrală, producătoare de paloare sau roșeață a tegumentelor, de tipul eritemului pudic, precum și dereglarea neuro-reflexă centrală a secreției de insulină, produsă de fenomenele de predominanță vagală. La rândul lor, reacțiile organelor efectoare la stimularea nervilor simpatici și parasimpatici au sensuri, mecanisme și durate diferite. Stimularea parasimpaticului colinergic determină la nivelul unor organe efecte inhibitorii, iar din partea altora, răspunsuri excitatorii. La fel, simpaticul adrenergic apare uneori stimulator, alteori inhibitor. Sensul reacțiilor vegetative simpatico-parasimpatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din partea altora, răspunsuri excitatorii. La fel, simpaticul adrenergic apare uneori stimulator, alteori inhibitor. Sensul reacțiilor vegetative simpatico-parasimpatice este imprimat atât de mediatorii chimici eliberați și receptorii membranari asupra cărora aceștia acționează, cât și de particularitățile fizico-chimice și metabolice ale celulelor efectoare din teritoriul respectiv. În paragraful anterior s-a arătat că efectele de un tip sau altul ale stimulării simpatico-parasimpatice au la bază procese neuro-umorale complexe, de eliberare fie a acetilcolinei, fie a catecolaminelor ca primi mesageri, dublate de acțiunea lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
respectiv. În paragraful anterior s-a arătat că efectele de un tip sau altul ale stimulării simpatico-parasimpatice au la bază procese neuro-umorale complexe, de eliberare fie a acetilcolinei, fie a catecolaminelor ca primi mesageri, dublate de acțiunea lor asupra organelor efectoare prin intermediul receptorilor membranari colinergici și adrenergici. Aceștia imprimă, în ultimă instanță, sensul răspunsurilor induse de stimularea simpatică și parasimpatică la nivelul diverselor țesuturi și organe. În timp ce sistemul nervos simpatic intensifică activitatea organelor implicate în reacțiile catabolice eliberatoare de energie de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
musculatura bronșică, pentru a ușura schimburile de gaze dintre organism și mediu. Efectele inverse ale excitării simpaticului toracic asupra inimii și căilor respiratorii nu au încă o explicație satisfăcătoare. Ele țin, desigur, de proprietățile morfo-chimice ale musculaturii celor două teritorii efectoare. Fiind organe dublu inervate, atât cordul, cât și căile respiratorii inferioare prezintă reacții de sens opus în cazul stimulării parasimpatice. Predominanța vagală se însoțește de deprimarea activității ritmice a inimii și de bronhoconstricție. Oprirea cordului produsă de excitarea electrică a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prevăzute cu funcții vegetative este sub influența modulatoare a inervației simpatico-parasimpatice. Rolul nervilor vegetativi este, deci, hotărâtor și indispensabil nu atât în declanșarea răspunsului, ca în cazul inervației motorii somatice, cât mai ales în reglarea, coordonarea și adaptarea activității organelor efectoare prevăzute cu funcții vegetative la nevoile de moment ale individului. În modul acesta, componenta vegetativă a sistemului nervos asigură răspunsurile neuro-umorale și endocrino-metabolice adecvate necesităților, permițând organismului să se adapteze la noile condiții și să se comporte ca un tot
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
normale și, mai ales, patologice. Concentrații mari de ANF conțin sub formă de prohormon (126 de aminoacizi) cardiomiocitele urechiușelor atriale. Ca hormon circulant, ANF acționează asupra vaselor, inclusiv coronare, rinichilor, glandelor suprarenale, creierului, complexului hipotalamo-hipofizar, tubului digestiv și altor teritorii efectoare, în vederea producerii de reacții cardio-vasculare și hidro-electrolitice compensatoare, indispensabile contracarării modificărilor induse de factorii de distensie exagerată a atriilor. În afara proprietăților vasodilatatoare predominant renale, ANF provoacă inhibiția secreției de renină de la nivelul celulelor granulare ale arterei aferente renale, precum și a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
circulației prin intermediul cordului, a cărui frecvență și forță de contracție diminuate contribuie la scăderea debitului cardiac și la coborârea presiunii sanguine ori de câte ori aceasta are tendință la creștere peste valorile normale. Făcând legătura între centrii coordonatori ai activității cardiovasculare și organele efectoare respective, căile eferente vago-simpatice constituie veriga indispensabilă oricărei ajustări hemodinamice impuse de nevoile locale sau generale ale organismului. La nivel capilar, reglarea nervoasă vegetativă operează indirect fie prin intermediul modificărilor de tonus arteriolar (fig. 75), fie cu participarea căii derivate arterio-venoase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
promptă a dezechilibrelor hemodinamice create, constituind primul mijloc de apărare contra pericolului de dereglare circulatorie. Reacțiile cardio-vasculare rezultate se produc cu participarea obligatorie a zonelor reflexogene, căilor aferente, centrilor neuro-reflecși bulbari și a inervației aferente simpatico-parasimpatice, care guvernează activitatea organelor efectoare, reprezentate de mușchiul cardiac și arborele vascular. a) Zonele reflexogene sinocarotidiană și endocardoaortică sunt structuri neurovasculare, bogate în țesut elastic și elemente nervoase preso- și chemosensibile, cu sensibilitate maximă la variațiile de presiune, întindere sau compoziție chimică a sângelui circulant
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diminuate contribuie, alături de scăderea tonusului nervos simpatic, la reducerea debitului cardiac și la coborârea presiunii sanguine, ori de câte ori aceasta are tendință la creștere peste valorile normale. Căile eferente vago-simpatice asigură astfel legătura dintre centrii reflecși coordonatori ai activității cardio-vasculare și organele efectoare respective, constituind veriga nervoasă indispensabilă oricărei ajustări hemodinamice rapide impuse de nevoile locale sau generale ale organismului. II.2.7.3. Reglarea umorală Reglarea umorală completează și prelungește în timp efectele reglării nervoase. Ea se realizează cu ajutorul substanțelor vasoconstrictoare și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
față de valoarea propriu-zisă a presiunii arteriale și se resetează rapid. În general, mecanismele nervoase de control presional sunt eficace pe termen scurt și mediu. Pe termen mediu și mai ales lung, presiunea arterială este reglată prin controlul lichidelor corpului, mecanismele efectoare fiind ingestia de apă și sare și excreția lor renală. Pentru controlul pe termen lung al presiunii arteriale, mecanismul principal este reglarea excreției renale de apă, prin fenomenul de diureză și natriureză presională. Emisia zilnică de urină (diureză) depinde de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipofizei posterioare. Astfel reglarea reflexă neurohormonală întregește componenta volitivă conștientă a reglării ingestiei de lichide asigurând echilibrul normal între ingestie și eliminare de apă, săruri și reziduuri. II.5. REGLAREA FUNCȚIILOR RENALE ȘI CĂILOR URINARE Ion HAULICĂ Ca principale organe efectoare de depurare și eliminare urinară a produșilor toxici de degradare, rinichii participă împreună cu plămânii, ficatul, pielea și tubul digestiv la menținerea în limite normale a constantelor hidroelectrolitice și realizarea echilibrelor homeostazice ale organismului în general. Pe de o parte, ei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]