398 matches
-
în amonte față de fiecare domeniu BIR. Aceste domenii sunt responsabile de majoritatea interacțiilor proteinelor IAP, incluzând inhibiția caspazelor, legarea cIAP1 și cIAP2 de TRAF (de la TNF receptor-associated factor), interacția XIAP cu proteina TAB1 și cu caspazele inițiatorii (caspaza 9) și efectorii (caspazele 3 și 7). În general, se consideră că în cazul proteinelor care conțin mai multe domenii BIR, cel de al doilea este responsabil de inhibarea caspazelor 3 și 7 (Maier și colab., 2002), iar cel de al treilea BIR
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
-9. Legarea NAIP de LPS (lipopolizaharide), prin intermediul domeniului LRR, induce oligomerizarea NOD, expunerea/activarea domeniilor BIR, formarea „inflamasomului” și activarea caspazelor proinflamatorii (caspaza-1), activarea concomitentă a NAIP fiind necesară pentru supresia apoptozei care ar putea fi determinată de activarea caspazelor efectorii indusă de prezența caspazelor inițiatoare proinflamatorii. 30.3.1.5. Secvența P-loop Un alt domeniu de potențial interes, în cadrul acestei familii, este prezența unei secvențe P-loop conservată, descrisă pentru proteina NAIP. Din acest punct de vedere, proteina NAIP se aseamănă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la pacienții cu SMA (precum delețiile homozigote ale exonilor 5 și 6), pot determina producerea unei proteine trunchiate - lipsită de domeniile BIR sau cu absența completă a NAIP. O astfel de proteină trunchiată pierde capacitatea de a interacționa cu caspazele efectorii și are un efect antiapoptotic diminuat. Deși s-a demonstrat că domeniile BIR sunt inhibitori ai caspazelor, mecanismul prin care NAIP exercită efecte antiapoptotice nu este încă elucidat (Maier și colab., 2002). Inhibarea caspazelor -3 și -7 este determinată de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
domeniul BIR2 poate determina incapacitatea NAIP de a inhiba caspaza-3. Totodată, deleția exonilor 5 și 6 determină absența completă a proteinei NAIP sau generarea unei proteine truncate (absența domeniului BIR2). Consecința acestei deleții poate altera capacitatea de inhibare a caspazelor efectorii (Maier și colab., 2002). Spre deosebire de aceste deleții, pierderea extinsă a secvenței care cuprinde exonii 10 și 11 determină pierderea unei părți din BIR3 și a regiunii carboxi-terminale. Această deleție a fost identificată în unele linii celulare tumorale și se asociază
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Problemele majore nerezolvate, în realizarea unui vaccin HIV-1 sunt următoarele: • nu se cunosc epitopii majori cu reacție încrucișată între diferitele tulpini și subgrupe de virusuri, care ar reprezenta ținte adecvate pentru răspunsul imun umoral sau celular; • prevenirea infecției situsurilor inaccesibile efectorilor imunitari (din sistemul nervos central); • necunoașterea componentelor critice ale răspunsului imun care blochează infecția la nivelul mucoasei, în special când virusul este asociat celulei. Există date care susțin existența unei imunități eficiente a celulei gazdă. Asemenea date se bazează pe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
avea loc numai prin rănirea plantelor. Sistemul virA și virG este un sistem bacterian „clasic” cu două componente în care stimularea unei proteine senzor determină autofosforilarea sa urmată de transferul grupelor fosfat la o a doua proteină cu valoare de efector (fig. 33.16). Proteinele efectoare îndeplinesc aceeași funcție în toate asemenea sisteme duale. VirA formează un homodimer localizat în membrana plasmatică internă și poate răspunde la prezența compușilor fenolici în spațiul periplasmic. Expunerea la compușii fenolici determină autofosforilarea lui VirA
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și de autoreglare a personalității, poate fi definit în termeni de atitudini și de trăsături. În viziunea lui Cattell, atitudinea este o tendință de a acționa într-un mod special într-o situație determinată. Atitudinea conține 2 segmente: orientativ-evaluativ și efector executiv (acesta implicând voința); ea nu are valoare în sine, ci are valoare morală raportată la valorile morale acceptate de societate. Atitudinea se exprimă în comportament prin trăsături de caracter. Nu orice trăsătură este trăsătură de caracter, ci doar cele
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
poate fi identificat și definit decât fiziologic. Ca mijloc de diferențiere, s-a folosit, printre altele, denervarea teritoriului respectiv, care provoacă paralizia mușchilor striați și dispariția sensibilității, fără tulburări vegetative importante. Suprimarea controlului nervos afectează nu atât activitatea bazală a efectorului vegetativ, cât mai ales capacitatea sa de a reacționa adecvat la nevoile locale și generale ale individului. Cannon și Rosenblueth (1949) au descris fenomenul de creștere a sensibilității structurilor denervate față de factorii umorali vegetativi, caracteristic musculaturii netede viscerale și glandelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al doilea neuron. O situație inversă are loc în cazul căii eferente simpatice în care primul neuron este scurt, iar cel de al doilea este lung. Spre deosebire de căile nervoase simpatice ale căror articulații ganglionare se realizează la distanță de organul efector, fibrele preganglionare parasimpatice sunt lungi și se articulează sinaptic cu cel de-al doilea neuron în ganglionii situați în apropierea sau la nivelul structurii efectoare. Excepție face doar glanda medulosuprarenală care comportându-se ca un ganglion simpatic mai dezvoltat este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formației reticulate, se produce deplasarea prin capilarele sistemului portal a unuia sau mai multora din factorii eliberatori spre hipofiza anterioară, în vederea lansării în circulație a tropilor respectivi. În modul acesta s-a precizat că hipofiza se comportă ca un organ efector supus controlului nervos și umoral al hipotalamusului. Atât influențele hormonale periferice asupra secreției de hormoni adenohipofizari, realizate prin mecanismul de feedback negativ sau pozitiv, cât și reacțiile hipofizare de cele mai variate cauze, se produc cu participarea obligatorie a hipotalamusului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plexiformă pe fața anterioară a aortei toracoabdominale sau a unora din ramurile sale. Căile aferente vegetative extranevraxiale prezintă particularitatea că, contrar căilor somatice, sunt formate din doi neuroni periferici, care se articulează în ganglionii organo-vegetați situați la distanță de organul efector în cazul simpaticului sau în vecinătatea sa în cazul parasimpaticului (fig. 13). Primul neuron, preganglionar, este situat în nucleul motor visceral, axonul său mielinizat se articulează sinaptic cu 15-20 de neuroni postganglionari, permițând difuzarea efectelor viscerale mai evidentă în teritoriul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în absența input-urilor cerebrospinale, reglează întreaga activitate motorie a tubului digestiv, coordonează procesele de secreție și absorbție, controlează vasomotricitatea locală și modulează răspunsurile imune și endocrine (2). Această independență care se datorează organizării neuronilor enterici în microcircuite locale complexe, efectorii și senzitive, l-a determinat pe Gershon să numească SNE „the second brain” (3). Pe de altă parte, SNE reacționează similar SNC în procesul de îmbătrânire, dezvoltă precoce corpusculi Lewy în stadiile inițiale ale bolii Parkinson, este afectat de boli
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și colinergice apar precoce în săptămânile 9-10 de sarcină, iar după săptămâna a 12-a este decelabilă inervația nitrinergică. Serotonina, insulina, glucagonul, gastrina și somatostatina sunt identificabile în săptămâna 24, iar în săptămânile 25-26 de sarcină se definitivează conexiunile cu efectorii și apar primele semne ale motilității intestinale (22). Multiplicarea elementelor neuroenteroformatoare și diferențierea neuronilor enterici continuă în primii doi ani de viață. Morfogeneza și diferențierea SNE este controlată de multiple mecanisme genetice moleculare (38). Astfel, factorul neurotrofic glial (GDNF) este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În sensul strict al cuvântului, sinapsa este zona diferențiată morfofuncțional care asigură ca un macaz, comutarea și transmiterea într-o singură direcție (tip valve-like) a impulsurilor excitatorii sau inhibitorii de la un neuron la altul sau de la terminațiile nervoase la organul efector. Criteriile de identificare a sinapselor sunt, în linii, mari următoarele: -Sinteza neurotransmițătorului la nivelul terminațiilor presinaptice; -Depunerea mediatorului în vezicule secretorii presinaptice; -Eliberarea reglată a mediatorului în spațiul sinaptic; -Prezența receptorului specific în spațiul postsinaptic; -Inactivarea mediatorului chimic eliberat. I.
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
electrice transmembranare modulate în frecvență sub formă de influx nervos sunt transmise cu latență mare de 0,3-0,5 msec de la nivelul terminațiilor axonale presinaptice spre teritoriul postsinaptic reprezentat fie de axonul, dendritele sau corpul neuronului următor, fie de organul efector corespunzător cu participarea obligatorie a mediatorului chimic excitator sau inhibitor. În funcție de natura chimică a neurotransmițătorului, sinapsele se împart în colinergice, adrenergice, histaminergice, serotoninice, peptidergice, aminoacidice, purinergice, nitrinergice etc. După acțiunile postsinaptice ale neuromediatorului, sinapsele pot fi excitatorii și inhibitorii. La
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tip II ar secreta în vasele sanguine locale, cu efecte la distanță. La rândul lor, axonii principalilor neuroni postganglionari sunt lungi și se distribuie la organele efectoare în diverse moduri. Ei pot ajunge ca ramură principală la organul sau țesutul efector, se pot atașa prin ramurile comunicante cenușii la nervii spinali pentru a fi distribuiți vaselor, glandelor sudoripare și mușchilor piloerectori ai firelor de păr din teritoriul respectiv, sau se pot ramifica într-o rețea perivasculară și continuă, până la organul situat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în cel otic, chiar de către fibre eferente, dar nici una din acestea nu fac sinapsă în ganglionii respectivi. Spre deosebire de fibrele postganglionare simpatice, fibrele neuronilor postganglionari parasimpatici, având sediul ganglionar previsceral sau chiar intravisceral, sunt nemielinizate, scurte și cantonate la organul respectiv efector. La nivelul atriilor, de exemplu, fibrele postganglionare vagale se distribuie fie independent, fie împreună cu vasele sanguine la țesutul septal și celulele musculare. La om există neuroni intrinseci cardiaci limitați la atrii și la septul interatrial, fiind mai numeroși în țesutul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
substanțele neuroactive specifice, afectând răspunsurile locale imune. Principalele componente receptoare și efectoare ale celulelor limfoide circulante sunt următoarele: fig. 31. Acestea îndeplinesc rol dublu, atât senzorial de detectare și recunoaștere a constituenților tisulari self de cei non-self, cât și rol efector de apărare prin neutralizare sau distrugere a agenților patogeni. Pe plan funcțional s-a constatat o complexă interdependență între reacțiile electrice produse de stimularea terminațiilor vegetative locale și capacitatea citokinelor eliberate de organele limfoide și limfocitele circulante de a influența
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de transducere (fig. 39). Marea majoritate a receptorilor specifici substanțelor chimice cu rol de neurotransmițători sinaptici au sediul membranar. Ei prezintă un pol de recunoaștere care, fiind situat pe fața externă a membranei celulare realizează recepția propriu-zisă a mesajului. Polul efector, executiv, este situat pe fața internă, citoplasmatică, a membranei cu rol reglator asupra permeabilității ionice, generatoare de manifestări electrochimice membranare, urmate de răspunsul celular specific. Această bipolaritate funcțională a receptorilor membranari asigură suportul celor două proprietăți fundamentale ale acestora, afinitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
manifestări electrochimice membranare, urmate de răspunsul celular specific. Această bipolaritate funcțională a receptorilor membranari asigură suportul celor două proprietăți fundamentale ale acestora, afinitatea și activitatea. În unele cazuri, cei doi poli sunt situați pe aceeași moleculă, iar în altele, polul efector este net separat de cel receptor, de către sistemul de transducere. La mamifere și om, receptorii specifici neurotransmițătorilor sinaptici sunt de două feluri, ionotropi și metabotropi. Ei se diferențiază prin structură, mod de acțiune asupra permeabilității membranare și rapidității efectelor celulare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la fenomenul de cuplare a excitației cu contracția, în mușchiul cardiac. Cuplajul cu proteina G este specific majorității receptorilor metabotropi. Ca și receptorii, proteina G este o structură membranară activă ce leagă nucleotidele guanilice (GDP, GTP), în vederea activării sau inhibării efectorilor enzimatici de pe fața internă a membranei, ca generatori de mesageri secunzi. Până în prezent s-au descris cinci proteine G. Acestea sunt: proteina Gs-stimulatoare a adenilciclazei, Gi-inhibitorie a adenilciclazei, Gq-activatoare a fosfolipazei C, Gt-transducina, activatoare a fosfodiesterazei GMP dependente și Go-diferită
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Go-diferită de cele precedente. Toate proteinele G sunt constituite din trei subunități intramembranare, alfa, beta și gamma. Subunitatea alfa este partea cea mai specifică a moleculei, cu rol determinant în cuplajul receptor-efector. Prezentând mai multe situsuri de fixare (pe receptor, efector și nucleotide guanilice), ea conferă specificitatea diferitelor proteine G. Spre deosebire de subunitatea alfa, subunitățile beta și gamma sunt identice. Transferul de informație între receptorul activat și efector depinde de ciclul de activare/inactivare a proteinei G cu ajutorul schimbului GDP/GTP. Legarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu rol determinant în cuplajul receptor-efector. Prezentând mai multe situsuri de fixare (pe receptor, efector și nucleotide guanilice), ea conferă specificitatea diferitelor proteine G. Spre deosebire de subunitatea alfa, subunitățile beta și gamma sunt identice. Transferul de informație între receptorul activat și efector depinde de ciclul de activare/inactivare a proteinei G cu ajutorul schimbului GDP/GTP. Legarea unui agonist la receptor scade afinitatea subunității alfa pentru GDP și o crește pentru GTP. Subunitatea alfa-GTP disociindu-se de proteina G, reprezintă forma activă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inactivare a proteinei G cu ajutorul schimbului GDP/GTP. Legarea unui agonist la receptor scade afinitatea subunității alfa pentru GDP și o crește pentru GTP. Subunitatea alfa-GTP disociindu-se de proteina G, reprezintă forma activă a acesteia, care interacționează cu un efector generator de mesager secund. Efectorul poate fi o enzimă, ca adenilciclaza cu cuplaj pozitiv sau negativ, ori un canal ionic. Subunitatea alfa posedând activitate GTP-azică intrinsecă produce hidroliza GTP și stoparea imediată a activității efectorului. O singură proteină G activată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
schimbului GDP/GTP. Legarea unui agonist la receptor scade afinitatea subunității alfa pentru GDP și o crește pentru GTP. Subunitatea alfa-GTP disociindu-se de proteina G, reprezintă forma activă a acesteia, care interacționează cu un efector generator de mesager secund. Efectorul poate fi o enzimă, ca adenilciclaza cu cuplaj pozitiv sau negativ, ori un canal ionic. Subunitatea alfa posedând activitate GTP-azică intrinsecă produce hidroliza GTP și stoparea imediată a activității efectorului. O singură proteină G activată poate activa mai mulți efectori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]