1,310 matches
-
supraviețuitori și de la victimele recente, din decembrie '89, la răniți și la urmași, ca să nu mai punem la socoteală și scadențele timpurilor istorice, s-au întrecut cu toții, direct sau prin legatari mai mult sau mai puțin îndreptățiți, să-și fixeze efigia într-un monument public. Mai puternic decît grija pentru ziua de mîine sau decît îngrijorarea pentru cea de azi s-a manifestat, prin nu se știe ce complicată alchimie sufletească, morală ori, poate, numai propagandistică și narcisiacă, preocuparea fierbinte pentru
Ieșirea din fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17111_a_18436]
-
Emergency. Poetul american este de astfel amintit într-un poem (Ultramarină) - mai precis, e evocat episodul morții acestuia ("...te/ întreb cu ce-o fi fost îmbrăcat Frank O'Hara/ cînd l-a izbit grapa"). Acidentul, sinistru în banalitatea lui, devine efigia acestei lumi care, pregătindu-se să "se care", se trezește într-o bună zi golită de viață. Sub pasta groasă de umor rece, sec, sub aparenta lipsă de miză a acestor "fragmente de concret" se află mereu încă ceva. Anxietatea
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
dumiri: comparați �euronaționalismul" patronului cu xenofobia din articolele lui Ion Coja și Dan Zamfirescu și veți vedea ce înțelege senatorul format-mare prin formula aruncată imprudent pe piață! în rest, jale mare: îi batem la fotbal pe unguri, îi spânzurăm (în efigie) pe evrei, detestăm țopește tot ce n-are sânge tricolor în vene, ne plângem de conspirații iudeo-masonice, ne pretindem cei mai deștepți și mai frumoși indivizi de pe mapamond, dar nivelul nostru de trai se va ciocni curând de cel al
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
gingașă floră înnebunește în serele-ospicii, totul fiind îngăduit "întru surparea trunchiului Ființei" (Cărțile junglei de asfalt). Evident, amoralitatea își pune pecetea pe această rezervație a zădărniciei care e universul transpus în "limbajul spaimei", în "dialectul groazei", inspirate de el însuși. "Efigiile Binelui și Răului s-au șters de pe monezile date la topit" (ibidem). Or, indistincția dintre Bine și Rău ce înseamnă altceva decît o biruință a Răului? Dan Damaschin: Cartea expierilor, Poeme (1975-1995), Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București, 1996, 176
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
poemul ca un pistol versurile ca gloanțe viața ca vestă antiglonț/ purtată direct pe iriși sînge și mușchi" (dîra de miere și sînge plutește între cer și pămînt). Firește, totul e doar o înscenare, un simpatic décor al violenței în efigie, în felul în care Breton nu ezita să afirme: ,,actul suprarealist cel mai simplu constă în a ieși cu revolverul în stradă și a trage în mulțime, la întîmplare". Un terorism de cabinet! Precum în frenetica învolburare a unui carnaval
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
poalelor peste cap nu e atît indecentă, cît întristătoare pentru moralul nației. De parcă n-ar fi așteptat decît acest prilej ca să iasă la război, oștiri întregi de apărători ai demnității naționale s-au năpustit pe articol, rîvnind să distrugă, în efigie, imaginea dușmanului generic al românității. în loc să vedem partea bună a lucrurilor - și anume, că un intelectual de super-clasă precum Tony Judt dedică un articol României, și încă într-o revistă de extraordinar prestigiu - căutăm noduri în papură acolo unde ele
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
orașelor și satelor. O modalitate în plus de a-și îngădui toate ororile. A-i contesta atotputernicia însemna a-i anula ani de "muncă", punându-i sub semnul întrebării legitimitatea - ca forță irezistibilă, reprezentând absolutul. Însemna să o negi în efigie, să o sabotezi, îngenunchind-o pe propriul teren, să o sfidezi, de unde vitrega soartă rezervată celor ce i se sustrăgeau, procedimentele de maximă desfășurare în capturarea victimelor. Alte instituții i se constituiau în anexe, miliția, bunăoară, putea intra oricând în
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
acestei vieți pe care o consideră perfectă și completă îl scoate, brusc, porumbelul oprit în fața ușii camerei sale într-o dimineață de august. Pasărea intrată întîmplător pe fereastra uitată deschisă a holului are, pentru etern ordonatul Jonathan Noel, forța unei efigii a haosului. Ochii îngroziți ai bărbatului înregistrează detalii mărite pînă la monstruos și halucinant. Terorizat de moarte, Jonathan trîntește ușa, își face valiza și pleacă de acasă. Cu percepția lumii exterioare brusc sensibilizată de ciudata întîlnire cu pasărea, Jonathan începe
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
-i mai ajung oamenii." În același timp scrisul e însăși frivolitatea, "comerțul" cu viață: "Noaptea scrii bancnote mici, contravaloarea ființei tale pe care, poate, vrei s-o cumperi, s-o răscumperi. Nu mai bați monedă - gesturi zgomotoase de împietrire în efigie: dar în cuvinte." Poemele lui Bogdan Ghiu, poeme-confesiune, poeme-eseu, au forma fluctuantă, discontinuă și "fractalică" a subiectivității și realității și își sublimează strigătul într-un stil pur, cu metafore abstracte fără a fi reci, traducând obsesiile constante, copleșitoare ale unei
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
filtrând și ecouri din Elytis, Montale, Ritsos, gramatica acestora de epitaf și aforism evidențiindu-se în poemele scurte, unele admirabile. Un compendiu de instantanee ce atestă spirit de asimilare și puterea de transfigurare a unui real nefast în faste, memorabile efigii și embleme, cu sentimentul atașamentuilui față de valorile vieții. Nimic tragic, nimic sfâșietor în poezia lui Motoc, de vreme ce poetul în vocația iubirii (amor vincit omnia) de a eclipsa dizarmonia și negativitatea lumii. Hiperbola și climaxul sunt operații predilecte în a restitui
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
partea documentară, fotografia antropologică și desenul profesional, creează dimensiunea științifică și practică a evenimentului, în timp ce radiografierea eliptică a umanului, scrutarea lui în cheie spectrală și așezarea lecturii într-o perspectivă în care clinicul își cere și el dreptul său la efigie și la atemporalitate, construiesc, discret, dimensiunea metafizică a expoziției și pun totul în acea lumină palidă în care infernul se estetizează și spaima eschatologică capătă accente melancolice. Cu un curaj moral și estetic remarcabil, Sorin Dumitrescu a realizat la Catacomba
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
pentru figurile puternice, decupate pregnant prin știința exactă a desenului academist. Unde, însă, nici Laurens n-a putut să-l convingă pe Ressu și unde eșuase și Mirea, erau temele tipice pentru academism, acele refugii în mitologii moarte și în efigii seci. Spre deosebire de Stoenescu, de pildă, care coborîse din creuzetele aseptice ale aristocrației românești de la sfîrșit de secol, Ressu venea din viața reală și puțintel chiar din mediul promiscuu și suculent al proletariatului portuar. Iar acestui spectacol trist al lumpenului, cunoscut
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
conferit energie și fermitate rolurilor Oedip și Tiresias, secondat de tenorul Marius Budoiu, foarte convingător, de asemenea, în susținerea partiturii lui Oreste, în timp ce mezzosoprana ungaro-franceză Katalin Karolyi și sopranele Lavinia Cherecheș și Angela Țibrea au interpretat "comentariile" de spectator în efigie conferit de structura textului tragic. Să notăm, în fine, că la această valoroasă premieră au fost prezenți și autorul libretului, poetul Olivier Apert, compozitorul francez Bernard Cavanna, director al Grupului de Muzică Contemporană "20 2m" și regizorul de platou Olivier
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
vedere: o perspectivă categorială care include teme majore. Erosul, de exemplu, explorat în multe dintre semnificațiile sale, începînd, desigur, cu religia iubirii pe care va fi adus-o Iisus Christos: " Crezînd în flori, tu și eu,/ ca într-ale iubirii efigii,/ am învățat să cred și-n Dumnezeu,/ devenind umili slujitori/ a două religii", scrie poetul în Convertiri, descriind calea: prin iubire spre divin, așa cum ne învață Noul Testament și textele Sfinților Părinți. Foarte interesantă în economia perceperii limbajului poetic și a
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
plata, cei "loviți" dintre ei, prin lipsurile pe care le vor găsi Istoriei civilizației române moderne. Dar nu simplele inimiciții și "așezări" periodice de tabere literare trebuie, în primul rînd căutate în revizuirile lovinesciene. Se conturează acolo, mai curînd, o efigie de critic responsabil, în felul în care a fost Maiorescu. Un critic - curator, pus să "îngrijească", în cunoștință de cauză, o moștenire. Lovinescu, "progresistul" de-al cărui nume se leagă "arderea etapelor" era, iată, în tinerețe un iubitor de "statui
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
Pavel Șușară Fizionomia, tratată naturalist la un prim nivel, este aprofundată și extinsă printr-un evident efort de caracterizare psihologică și morală, iar acest portret, odată realizat, este supus unei încercări de extragere din contingent și de transfer în efigie. Indiferent de punerea în pagină, de densitatea cromatică și de energia tușei, care de puține ori se repetă identic, pictorul recurge aproape stereotip la același gen de accentuare; un fundal cu o minimă animație, neutru sau chiar complet opac, detașează
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
activitate prodigioasă, întregul traseu de la spectacol la ceremonial și de la retorică la semn. De la voluptățile reci ale unei peisagistici, care conținea deja în sine germenii viitoarelor disoluții, la autoportretele în chip de sacerdot sau de mag elenistico-bizantin, la acuplările în efigie și pînă la recuperarea virginității paradisiace a pînzei prin discretul contrast al unui desen abia enunțat, el și-a construit un itinerariu solitar prin hățișurile unei duble tentații. Din partea stîngă a picturii sale se aud, chiar dacă din ce în ce mai stins, glasuri de
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
însoțit pe omul ce venea după prea multă jale pe meleagurile Valahiei și Moldovei ca să mai aducă vărsare de sânge. Faptele i-au fost judecate la marea judecată a Istoriei. Unii vor să-l alunge de pe piedestal. Alții îl consideră efigie demnă de pus la altar. Oricum ar fi fost pentru contemporanii din țară, din Europa sau de la Constantinopol, bănățenii l-au prețuit deosebit. Drept dovadă, i-au alinat puțin ultimele zile printre conaționali, înainte de exilul din care avea să se
Agenda2003-4-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280625_a_281954]
-
l Bill Clinton a declarat că S.U.A. trebuie să facă tot ceea ce este necesar pentru a împiedica Phenianul să vândă bombe atomice. Marți, 28 ianuarie l Șeful Guvernului României s-a aflat la Paris, unde a participat la ceremonia amplasării efigiei „Nicolae Titulescu“ la sediul Academiei Diplomatice Internaționale, și a primit premiul „Curaj politic“, conferit de Asociația pentru Politică Externă a Universității Sorbonne și publicația „Politique internationale“. l Președintele Ion Iliescu a avut întâlniri cu reprezentanți ai tuturor partidelor politice, cu excepția
Agenda2003-5-03-2 () [Corola-journal/Journalistic/280631_a_281960]
-
Grigurcu Poezia lui Marian Drăghici e cea a unui mare solitar. Singură tatea e la d-sa nu doar o stare de spirit, ci și o manieră stilistică, vădită în factura versurilor. Aceasta e frecvent lapidară, apăsată, cu aer de efigie, deoarece solitudinea nu se revarsă în comunicarea cu semenii, tinzînd spre economie. Chiar dacă frazele se ramifică, ele pot fi descompuse în unități simple, în virtutea unui ritm sintactic al concentrării: „vers după vers poem după poem/ imprimate pe creier, în gînd
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
turbulențe spre a trece la represiuni sângeroase, până la un război total. Într-adevăr, cunoscuse deja două experiențe conflictuale și tensiunea în relațiile cu populația locală era maximă. Mai întâi, încercarea sa de a accentua dominația romană asupra Ierusalimului prin introducerea efigiilor imperiale în oraș, încălcând astfel datinile iudeilor a eșuat, în fața dârzeniei acestora, care au preferat să moară, decât să se abată de la exigențele legii strămoșești. A urmat apoi episodul revoltei legate de apeduct; pentru a asigura cerința de apă necesară
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
Frida Kahlo, Anaïs Nin, Aglaja Veteranyi. Nu fără precizarea unei ambiții a unicității în suferință: („să port calvarul și umilința ca nimeni alta”). Frustrarea e însă liric productivă. Incapabilă a-și reface autobiografia, Clara Mărgineanu se „răzbună” asupra acesteia în efigie, conturînd un peisaj morbid, sălaș al unei entropii lăuntrice, aparent fără leac. Vîrsta aurorală revine stăruitor în memoria lirică: „tăcerea i-a născut în inimă un monstru: umilința/ pe viață,/ nici măcar nu i s-a spus că mai are un
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
sub ochi analiza unor caractere cărora cititorul nu le poate lipi un chip fizic. Cel mai conturate personaje sunt cele secundare, Bazil Dumitrescu sau nefericita Aglaie. Dar Damian, Octavian și Vera sunt tipare morale, nu indivizi în carne și oase. Efigia lor e abstractă și cu precădere eticspirituală, Gabriel Chifu fiind pe zeci de pagini un filosof a cărui miză e de-a înțelege de ce un om trece de partea răului, în vreme ce altul, pus în aceeași situație, trece de partea binelui
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
revistă Poetry, din acest oraș, care a pus bazele modernismului, sau Expoziția The Armory Show, din New York, unde expune avangarda europeană, în frunte cu Brâncuși, redeschisă la 24 martie 1913 și la Institutul de Artă din Chicago, situație în care efigiile lui Brâncuși, Matisse și Walter Pach (organizatorul american al expoziției) sunt arse de studenții instigați de artiștii conservatori. La aproape un secol, un român, un alt oltean, scrie o carte despre acest oraș. Sculptorul ducea zvon de modernitate peste ocean
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
operelor sale după valoarea intrinsecă a acestora sau, în unele cazuri, după afinități sau animozități cu acesta. Alteori, nici atât. Totuși, ca... noutăți, desigur nu în premieră absolută!, sunt textele critice despre Belu Silber - un martor mincinos, Jeni Acterian - sinucidere în efigie. Laud fără măsură comentariile vizând patrulaterul M.R.Paraschivescu - Ion Caraion - Geo Dumitrescu - Marin Preda. Văzuți separat, în devenirea lor - biografică, dar și scriitoricească, ei prezintă luări aminte față de istoricitatea care îi înconjura, înclinând balanța spre integrare (totală, parțială) sau de
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]