163 matches
-
lumina nu mai luminează. Să le dăm încolo de excepții! Poeții adevărați au deplina conștiință a condiției lirice (cu fiorul, ideea și mesajul ei), hărăzită să facă minuni în univers. Universul ieșean pare spațiul cu cerul lui propriu, ne arată eflorescența de stele sclipitoare în marea de albastru. Parcă numai aici (să fim noi atât de subiectivi?) se regăsesc atmosfera și tensiunea generatoare de constelații simbolice, numai aici (de ce numai aici?) lectura miturilor pare a fi cea mai liberă, iar după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
împrumutat prin reflexiile seninului de cer. Oricum, strălucirea culorilor materiale se relevează prin intensitate și adâncime, prin substanțialități pure. Culorile inefabile ale florilor se întind de la Bucium la Copou și Breazu, de la Galata la Ciric, de la Cetățuia la Grădina botanică, eflorescențele în imaginare ghirlande suspendate dând credit parcă fenomenelor alchimice într-o perpetuă explozie a imaculatului. Dar visătorul este cel care fructifică mai ales culoarea albă, un trandafir, un crin sau o orhidee înduioșează iubirea, pe când piatra albă sfârșește prin a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Școala de la Târgoviște", de grupul "Rugul aprins", de excelenții avangardiști bucureșteni (Ion Caraion și ceilalți). S. A.: Când ai început să simți că această renaștere a culturii române adevărate avea totuși puțini sorți de izbândă? Cât a durat această perioadă de eflorescență? V. N.: A durat, știm bine, foarte puțin, vreo șapte ani, cam '64-'71. În '71, în mod brutal, ca un sunet de gong, au intervenit niște decizii politice de sus și poate că, simultan, a fost la fel de dureros modul
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
nenorociri, fiind generate de o orânduire subliniat iniquă. Pentru prima dată, renașterea României, ce se identifică cu Era Ceaușescu, ne înfățișează o epocă de aur în care guvernează justiția socială, libertatea umană, demnitatea insului omenesc. De aceea prosperitatea materială și eflorescența spirituală e rodul nemijlocit al omeniei, calității și adevărului de neînvins.“ („Omul adevărului“, Familia, nr. 1, ianuarie 1978) EVERAC Paul „Mânuim armele mortale ale unei mai bune așezări în istorie și în civilizație a acestui popor, răspundem în parte de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Mondial al Păcii o susține și o propagă pretutindeni.“ („Dezarmarea“, Contemporanul, 17 octombrie 1958) Beția de minciuni sau de la G. Ivașcu citire (nota V. I.) „Ce anume a contribuit la actualul registru de valori și de certitudini? Cum se explică eflorescența literară a României care construiește socialismul? Răspunsul e cuprins în întrebarea însăși: tocmai orânduirea democrat populară, tocmai orânduirea având ca numitor comun socialismul este aceea care condiționează amplu și generos înflorirea întregii culturi din țara noastră și, în cadrul ei, cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cupolei de sticlă, spre care urcăm cu un ascensor. Facem poze de sus: acoperișul e o imensă esplanadă. Orizontul e invadat de macarale, totul e în schimbare la Berlin, și doar turnul fostei televiziuni est-germane, cu globul său ca o eflorescență de ceapă, pare o relicvă din alte timpuri, în care unanimitatea era cuvântul de ordine... Muzeul Pergamon se află pe un fel de promontoriu al râului Spree, nu departe de Reichstag. Sunt aici pentru a-mi respecta un tabiet: cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al țării întru câștigarea unui loc de frunte în concernul nordic"103. Acest lucru este motivat oarecum de războaiele în care a fost implicată Finlanda, opinia sa fiind că finlandezii nu se află "pe drumul luptei spirituale și al unei eflorescențe literaro-artistice"104. Primul gen literar analizat este cel dramatic, a cărui calitate o contestă, afirmând că este lipsit de un repertoriu autohton, originile sale fiind influențate de teatrul suedez. Din acest motiv nu putem vorbi de foarte multe piese de
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Trecînd, în mod ciudat, peste Macedonski, pe care-l etichetează, spre surpriza noastră, drept un "poet minor", cercetătoarea apreciază, pe bună dreptate că perioada "modernismului înalt" e marcată pe sol românesc de operele Hortensiei Papadat-Bengescu, de apariția revistei Sburătorul, de eflorescența avangardei. Tudor Vianu în calitate de cronicar al ideilor, Liviu Rebreanu în cea de cronicar dramatic și Emil Ciomac în cea de cronicar muzical completează tabloul noului canon cultural. E. Lovinescu, în speță, modifică discursul critic autohton, grație istoricizării valorilor estetice, a
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
cele mai fascinante personaje feminine din întreaga noastră literatură." "Tina se alătură celebrei Vitoria Lipan, ca simbol al tenacității în lupta pentru dreptate." O temă la fel de apropiată a lui Liviu Grăsoiu este aceea a memorialisticii, mult elogiată, mai ales prin eflorescența genului după 1989. Dacă Pia Pillat-Edwards publică un roman transparent autobiografic, nepoata ei, Monica Pillat, în volumul Drumul spre Emaus, dă la iveală un jurnal în care poezia alternează cu proza fantastică. Liantul îl constituie credința, căutarea continuă a lui
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
asupra alienării" (p. 23). Apelul la concepția marxistă revine periodic, ca și în eseul despre Franz Kafka, pentru a arăta că marxismul "nu aruncă peste bord sentimentele ca elemente impure, cum fac viziunile clasiciste, ci le canalizează pozitiv, spre integrala eflorescență a personalității umane" (p. 25). Într-un mod derutant pentru cititorul de astăzi, Radu Enescu alternează mistica medievală a lui Jakob Bohme și viziunea romantică a lui Franz von Baader sau Schelling despre eros, cunoscute direct din sursele germane, cu
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
și literatură (1943) și un altul proiectat, Răsfoind clasicii noștri, ce urma să reproducă cele 43 de prefețe ale celor 50 de broșuri, apărute între 1933-1942, în colecția ,Pagini alese", Seria nouă a Editurii Cartea Românească. Într-o epocă de eflorescență a lirismului nostru, când se confruntau mai viu ca altă dată formulele artistice și punctele de vedere teoretice privind poezia, Ion Pillat, aparținând grupului de la revista ,Gândirea", se află printre cei mai fervenți apărători ai tradiției și clasicismului, al folclorului
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
ca să producă un pretext credibil pentru intrarea sa în război contra Germaniei (pag. 57). Indianismele de tot soiul, cuvinte folosite cu mult în afara contextului lor originar (fractali, geomagnetism, metamatematică) și în grupuri insolite (algoritmul transformărilor poliedrale prin care elementalii produc eflorescențe), galopul de referințe pseudo-erudite și parada barbarismelor (luciferizant) completează cu succes savoarea absurdă a acestui tip de discurs. Meditând asupra naturii simulacrului, Baudrillard constată că fuziunea dintre adevăr și fals e inerentă procesului de simulare: Dacă eu simulez un jaf
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
care îi sunt încredințate în mod benevol (Asociația pentru autobiografie). Toate acestea înseamnă multe schimbări, din anul 1968, și sper să mai trăiesc încă suficient pentru a mai schimba ceva, cât de puțin. Literatura secolului XX a fost una a eflorescenței extraordinare a romanului, dar tot atunci s-a produs și o dezvoltare fără precedent a literaturii cu caracter autobiografic. Care considerați că este cauza unei astfel de proliferări a autobiograficului, în perioada contemporană? Ceea ce este frapant în istoria romanului din
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
poate să asimileze și să utilizeze toate celelalte genuri literare, așa cum a făcut și romanul. Ea poate să dea naștere la unele forme hibride, uzurpând teritorii ale romanului, precum ceea ce numim astăzi autoficțiune. Cărui fapt i se datorează această extraordinară eflorescență? Democratizării scriiturii? Interiorizării psihologiei, așa cum o demonstrează succesul cărților despre „dezvoltarea personală”? Violenței nemaiauzite a celor două războaie mondiale, care i-au transformat pe oameni în „martori”? Dezvoltării noilor modalități mediatice (radio, televiziune, internet)? Accelerării prodigioase a ritmului schimbărilor tehnice
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
vise rele, gândește „învârtejit” și vede lumea ca pânză de păianjen ori tapiserie lipsită de sens, sub un soare spectral și o ceață care „miroase a ceva amărui”. Reapar, în final, Scardanelli și gheara sa, aceasta din urmă prelungire cârcotașă, eflorescență himerică, jonglând cu măști și roluri, exasperată de bogata sa inconsistență. Un crochiu perpetuu sunt povestirile lui Mihai Măniuțiu, iar iminența „torențială” a morții este întâmpinată cu o îndesire a texturii metaforale și secvențe de poem în proză. Umbrele sunt
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
Din elementele unei ambianțe terne țîșnesc feerii geometrizante: "case căpițe garduri molizi/ un păienjeniș de linii/ dezvăluie savante geometrii// cărări ca niște albii secate// petele de zăpadă joacă rolul/ zonelor de vid/ din peisajele chinezești". Chenarul absenței se umple de eflorescențe ivite intempestiv: "absența ta e plină/ de flori de munte și de flori de grădină/ și de imagini alb-negru și color/ ale chipului tău fermecător// de sorginte divină fără nici o îndoială/ fără de veste și fără de pricină". Procedeul favorit îl reprezintă
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
extrasenzorială, descoperă o altă realitate și fundamentează o altă filozofie asupra vieții. în sistemul său imagistic și în universul său de forme construcțiile hegemonice se prăbușesc, miturile diurne se spulberă, și Omul, omul renascentist, înțeles ca summum al firii, ca eflorescență ultimă a creației, nu este decît locul de întîlnire a unor multiple tensiuni și a tot atîtor relativități. Perspectivei teologice i se substituie una de tip magic, iar principiului coerenței absolute și al determinismului demiurgic îi este preferat orizontul alchimic
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
soarele sudului mirific; mâinile și rădăcinile sunt temele obsesive ale artistului, de altfel. Ieri, la sediul din centru al universității orașului de la Mediterană, a fost vernisată expoziția pictorului Marcel Lupșe, Plante de leac, misterioase, delicate forme vegetale de la noi, frunze, eflorescențe, bulbi, expo prezentată de Aurel Rău, cel care va împlini 80 de ani la 9 noiembrie, dar se dovedește cel mai expansiv din grup, mai curios, mai neobosit. Prietenii noștri spanioli sosesc punctuali, vizităm Biblioteca generală, întâlnirea e cu Juan
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
universul cu planete, meteoriț i, constelații etc. Sub coroana generoasă a arborelui lui Malick se strâng imaginile splendide ale unei cosmogonii în care planetele valsează în dantele de gaze ucigașe de culori minunate, unde explozii solare se desfac asemeni unor eflorescențe fascinante, în care melancolice crepuscularități lunare desfășoară formele fantastice ale unui teritoriu pustiu, de o ariditate glasată, unde nuclee pulsatile înoată vibratil în citoplasmele lumii moleculare, unde atingeri diafane conduc la exploziile arhitecturilor abstruse ale unui Gaudi specializat în design
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
o anume șlefuire intelectuală. Dominant rămâne limbajul adesea "golănesc" din "Târgul Moșilor" și din Șoseaua Colentinei, care imprimă și atmosfera aceea pestriță, cosmopolită (români, greci, evrei, armeni, muscali, unguri, țigani) și cutumele încă patriarhale din margine de București, în plină eflorescență economică între cele două războaie. Tipologia, precum și numele, de obicei, cu rezonanțe simbolice, al personajelor trimit nu o dată la Groapa lui Eugen Barbu, care imortalizase, cum se știe, o altă mahala, pe aceea a Cuțaridei. Mai întâi, memorialistul ne înfățișează
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
ani anticipau o crepusculară dornică de a se mistui într-o eminesciană Nirvana (cupio dissolvi), precum și o senzitivă a stărilor purgatoriale cu cromatica și sonurile lor de precursori ai morții (întreg amurg și zori, zăbranic și lumină, nenuntire și sacră eflorescență), volumul de față bate monedă pe aforismul elegiac, pe epitaful - artă poetică, pe confesiunea ultimativă emisă parcă dintr-un limb postum. Sunt mesaje venite parcă dintr-un laborator tombal în care poezia se contemplă în emitent în virtutea unui legământ pe
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
de narator al acestor confruntări, dar și de reconciliator. Simfonia a XV-a aduce noutate și frumusețe în spiritul enunțat în Estetică: „Frumusețea veche este permanentă în mlădierea, forța ei și inepuizabila ei facultate a-tot-creativă; frumusețea nouă, una din infinitele eflorescențe posibile ale celei vechi, nu poate fi decât accidentală. În arta adevărată, care este privilegiul exclusiv al unui geniu al cerurilor, nu al unui geniu al lumii, o nouă frumusețe este întotdeauna cerută de o necesitate similară. Altmintrelea, nu mai
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
astăzi simbolul unei astfel de Săptămâni a cărții: un cap de măgar în vitrină, dedesubtul căruia scrie "numai eu nu citesc"! Este scanată gazetăria ca stil de viață și de a rezona cu realitatea imediată, dar care, uneori, poate perverti. Eflorescența culturală legată de lumea cărții este spectaculoasă, dar greșelile de tipar existau cu prisosință și pe vremea interbelicilor. În revistele literare, la poșta redacției se răspunde cu ironie și umor; interviurile sunt suculente și strălucitoare. Un potpuriu incitant îl constituie
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
cele din anii optzeci și, de atunci începând, pe toate treptele timpului - , putem azi arunca o privire asupra constanței unei evoluții creatoare în care acești poli ai expresiei s-au îmbinat și au crescut din surse îngemănate de inspirație și eflorescență. în limbajul propriu acestui creator de nobilă stirpe, - de la huma umilă din care tot trupul se plămădește, la transfigurări ale realului ca cele acum oferite nouă în expoziție; prin purcedere, de la mai vechi întrupări simbolice ale chipului uman încastrat cândva
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
câtă vrei. Mafia economică a înlocuit mafia politică din vremea comunismului, iar banditismul de gașcă se suprapune banditismului de stat. Ceea ce Europa a stârpit în urmă cu câteva decenii — corupția, instabilitatea socială, abuzul politic — la noi se află în plină eflorescență. E inevitabil să se întâmple astfel? Nu cred. Argumentul e de găsit în tranzițiile din celelalte țări post-comuniste. Dacă în unele din ele (Rusia, Albania, parțial Bulgaria) pot fi găsite identități comportamentale cu cele de la noi, în altele (Polonia, Cehoslovacia
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]