274 matches
-
deocamdată vai nu pot spune”. Nu știu ce spune poetul în cutare sau cutare poezie, și nici nu mă interesează pentru că el vorbește pentru sine, dar dincolo de cântecul lexical e un cântec fără cuvinte, cu care mă înfrățesc spontan, un supra-limbaj de efluvii, pe care-l înțeleg dintr-o dată ca pe o revelație. VALERIU CRISTEA Pornind de la o sfidare retorică, poezia lui Virgil Mazilescu a intrat tot mai adânc în ontologic, atingând substratul de spaimă al existenței poetice. AL. CISTELECAN SCRIERI: Versuri, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
ca să o redea în amănunt, autorul o descrie prin apel la ziare, reviste, scrisori, memorii ale vremii. Cărți de gastronomie, ghiduri turistice, programe de teatru, afișe, stampe sunt transpuse aidoma în paginile care evocă Bucureștii de la cumpăna secolelor XIX-XX, cu efluvii liricizante într-un compozit lingvistic turco-grecesc turnat într-o topică siluită. Anticipat astfel, romanul Amurgul levantinilor (I-II, 1978-1980) este o construcție pe sute de pagini care ascultă de canoanele cronicii de familie și ale frescei istorice, răstimpul evocat fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
înscriși în acest program enumerăm pe: Carniol (boli interne, boli de femei și boli venerice), de pe strada Lascăr Catargiu, nr.46; Dr. A. Nusem Natanson (boli interne, boli de femei, boli venerice, radiații ultra violete, diatermie, diatermo coagulare, fulgurații, etincelagie, efluvii electrice); Dr. C. Singer, strada Ștefan cel Mare, 5; Dr. Max Joseph, cu aceleași specialități ca ale celorlalți, ce avea două cabinete de consultații, primul situat pe str. Lascăr Catargiu, 35 și al doilea pe str. Eroi Negrea, 6; Dr.
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de mult ! -, dacă nu te lași abătut de rele și îți creezi un fond de tristețe boemă pe care să-ți lași capul obosit în vremi de năpastă și urgie - ființa ta, oricât de minusculă, crește într-un lan de efluvii, te simți purtat ca de un vânt de estetism înveselitor, te conformezi realității, o accepți deci. Cristian cântă din liră necontenit. Iubește femeia. O cântă în versuri sonore. Cântă lucrurile, oamenii, peisajele. Viața lui e un bun prilej pentru versificare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Nu se găsea decât un pătrat de covor uzat pe jos. Și mai era, ieșind acuma puternic în evidență și arătând destul de sinistră, consola de fier pentru lampă, zidită în perete, la mare înălțime. Covorul, când călcai pe el, emana efluvii de miros umed. — Mi-e atât de teamă de femeia asta, Charles, nu ai vreo legătură cu ea, nu-i așa? — Nu, nu, nu, mă persecută, asta-i tot, Lizzie... Nu știu ce tot spune, dar n-are importanță. Ascultă-mă, Charles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și distorsionat pe luciul apei, ca într-o suprafață convexă, metalică. În timp ce înaintam de-a lungul drumului, pe lângă arătoasa piatră kilometrică pe care scria: Nerodene - o milă, stâncile galbene care se tolăniseră toată ziua la soare păreau să degaje vagi efluvii de căldură. Prin contrast, casa mea era rece și pregătită, parcă, să se preteze la vreuna din farsele-i sinistre. După lumina radioasă și colorată de afară, atmosfera dinăuntru părea cenușie și îmbâcsită. Se auzeau zgomote slabe, poate că numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
confraților literari următorul pasaj: Într-o literatură este esențial să coexiste onirismul (vechi cât... Visul Maicii Domnului), realismul (vechi cât lumea), psihologismul (care nici el nu purcede numai de la Dostoievski), misticismul laic (cred că nu numai Patristica, ci și mari efluvii incantatorii din epoci păgâne stau la temelia poeziei lui Ion Alexandru) precum și numeroase alte curente a căror bună vecinătate și nu numai ea poate constitui o epocă literară"31. Aceste rânduri, care răspândeau un miros de tămâie în spațiul profan
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ordinului, prezentându-mă urgent în fața ei. Ie țâni tu aista. M-am supus mașinal, mi-era teamă de bunica. Totdeauna când îmi vorbea, mi se adresa cu apelativul "măi țâcî", alăturare de cuvinte care nu erau de natură să provoace efluvii de efuziune față de persoana care le formulase. De aceea, o evitam tot timpul. În definitiv, pentru mine, femeia asta bătrână, cu părul alb-suriu ieșit de sub basma în fire ațoase și năclăite, cu privirea piezișă, era de fapt o străină. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
analiză pertinentă această "bijuterie perisabilă", confratelui său întru simțuri: organul olfactiv. Acesta, la început timid, apoi cu siguranță din ce în ce mai mare, dilata și contracta orificiile nazale, asemenea unui burduf de acordeon, mânuit cu o desăvârșită măiestrie de Fărâmiță Lambru. Erau fascinate! Efluviile aromatice invadau căile de acces, ducându-se instantaneu la organul decizional, pentru a se încerca o diferențiere, ordonare și clasificare a stimulilor care puseseră deja în funcțiune, la capacitate maximă, activitatea glandelor salivare. Iarba udă și proaspătă, verde și suculentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rază de soare care se strecoară printre crestele Alpilor drept spre nasul meu. Deschid fereastra și amestecul de culori ce se revarsă de pe culmile sure peste brazii de pe văi pînă în parcul înflorit al gazdelor mele, mă năpădesc într-un efluviu de aer tare și pafumat. Simt cu bucurie binefacerile civilizației în mijlocul unei naturi mirifice, dar, în mijlocul contemplării mele, propria mea ființă mă înștiințează că nu poate supraviețui doar cu miresme și culori... și cobor la masă. Întreaga familie mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
1957, va conduce Cenaclul „George Bacovia” de la Bacău și Muzeul Memorial „George Bacovia” din București. Numeroasele cărți de poezie publicate de G.-B. - Armonii crepusculare (1923), Muguri cenușii (1926), Pe culmi de gând (1934), Lumină (1965), Cu tine, noaptea (1969), Efluvii (1977), Șoaptele iubirii (1979) - exprimă o personalitate lirică definită de un simbolism delicat, eteric și temperat, aflat la confluența poeziei meditative cu cea de tip intimist. Consecventă formulei lirice alese, autoarea, pentru care interioritatea ritmează întregul curs al timpului obiectiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
1938; Bacovia. Viața poetului, București, 1962; ed. 2 (Bacovia. Poezie sau destin), București, 1972; Lumină, București, 1965; Poezie și proză, pref. Mihail Petroveanu, București, 1967; Cu tine, noaptea, București, 1969; Versuri, București, 1970; Poezie sau destin. Viața poetei, București, 1971; Efluvii, București, 1977; Șoaptele iubirii, București, 1979; Poezie sau destin. George Bacovia. Ultimii săi ani, București, 1981. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 281-286, 526; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 309, 313; Al. Botez, „Bacovia. Viața poetului”, ST, 1963, 1; Camil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
o pecete fantezistă indelebilă, multe din poeziile cuprinse în volumul Sarcasm și ideal (1897) sunt mărturii ale unei dramatice măcinări lăuntrice. Se retrage la Câmpina, unde construise un castel bizar, al cărui proiect ar fi fost transmis de Iulia prin efluvii de natură mistică. Dintre destinele Hâjdeilor, solidari în voința și mândria de a crea, doar cel al lui H. s-a aflat sub o zodie norocoasă, în primul rând pentru că moștenirea primită a fost fructificată în interiorul culturii române, unde personalitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
și de transfigurare în lumina aurului stelar. Dificilă încercare de răzbatere, "târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir", "ascunsele comori" ajung în cele din urmă să rodească în zarea ființării depline: "și peste mări de umbră și liniște, aruncă/ Efluviile unor neprihănite zori". Imaginea care încheagă această trudnică ieșire din ascundere este mai întâi o formă neclară a adâncului, tulburea întrepătrundere a umbrei cu lumina: Spre sânul adâncimei fluide am privit;/ Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit/ De-a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
contemplându-și esența" (ibidem, p. 55). 27 Precum "în inima muntelui, în piatra încă fericită, e virtualitatea tuturor statuilor lumii, e oceanica vultoare a tuturor modelărilor posibile" (ibidem, p. 43). 28 Ibidem. "Acolo e cerul pe care-l ascultăm în efluviile nopții. Regiunea solemnă și limpede a Dikei. Justiție a luminii, concordie a spațiilor. Acolo sunt numai raporturi cristaline, simetrii de roză" (ibidem, p. 42). 29 Dan Botta, Despre arta poetului, în op. cit., vol. IV, p. 178. 30 Dan Botta, Charmion
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să plutească lângă mine, în apropierea mea, împrejurul meu. Așa că nările au inspirat adânc și cu nesaț aromele degajate de aburii acestui produs gastronomic a cărui taină încercam s-o pătrund. Și... EVRIKA! În sfârșit, descoperisem locul de unde se degajau efluviile aromatice care aduseseră într-o stare de excitație delirantă toate mecanismele celui de-al treilea simț mirosul. Da. Comoara misterioasă care-mi umpluse până la refuz fiecare alveolă pulmonară și mă amețise aproape până la stadiul de catalepsie era aici, sub nasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cuțit de aur, dorința acută de a fi imediat fericit mi-a străpuns pieptul, în care totodată se înfipsese certitudinea că fericirea, palpabilă, e undeva foarte aproape, la doi pași, după colț; că, purtată de curentul acelui șuvoi uman, de efluviile serii de mai, ea însăși a pătruns pe strada Matei Corvin, ca un superb, multicolor dirijabil, plutind deasupra mulțimii, între cele două rânduri de case foarte apropiate; și pe care, dacă m-aș fi aplecat un pic mai mult în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
exantematic, colectivizarea forțată a agriculturii/aria); anii de școală (învățători, profesori, colegi, întâmplări memorabile); oamenii de seamă ai satului (lista este urmată de câteva fișiere biobibliografice folositoare). În gramatica discursului Răduța Vasilovschi introduce uneori creații în versuri compoziții proprii, ca efluvii ale bucuriei depline ori "melancolii livrești", cu rol în potențarea mesajului, în racordarea secvențelor de istorie locală narate la experiențe ale colectivității etnice ori general umane. Alteori, acestea au rostul de a realiza, glisando, prin contrapunct, fluxul (re)trăirii unor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
format persona litatea, nu poți decît să-l flatezi. Iar dacă ești o jună sensibilă, realizatoare de emisiuni culturale la TVR, și lîngă personalitate mai adaugi și creatoare, atunci lucrurile nu pot sta decît perfect. Orgoliul se va revărsa în efluvii de elocință și evocări. Juna va sorbi tăcută și cu un zîmbet de admirație vorbele maes trului, îl va privi cum numai ea știe să-l privească și astfel maestrul nostru se va simți, în plus, și bărbat adevărat. (S-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lui Faur, când un concert de privighetori marca dintr-odată un eveniment de ordinul miracolelor irepetabile; moment amintit întâi (în 1908) într-un scurt comentariu: Rădășenii și sărbătoarea sfântului Mercorie. După mulți ani (în 1925), un Sadoveanu patetic, larg închis efluviilor naturiste și dispunând de o excepțională memorie senzorială rememorează mișcat: "Beldiceanu a murit și primăvara aceasta mi l-a evocat, așa de tânăr, de entuziast, de idealist și de bun. El e în pământ și privighetorile cântă iarăși la pârâul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Gaulle, în mai 1968. De îndată ce ușa avionului s-a deschis, în clipa în care generalul avea să coboare în mijlocul mulțimii ce se îmbulzea pe aeroportul Băneasa, mirosul și lumina României au năvălit prin deschizătură. Am recunoscut aerul, căldura blândă, efluviile pământului. Era clima în care se scăldau amintirile mele din anii ce aveau să se sfârșească, pentru noi, în exil. Un parfum de trandafiri îmbălsăma aerul, în vreme ce cortegiul s-a pus în mișcare, cu generalul în frunte, în picioare, într-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
muzicală. În orice caz, în 1929, după ce debutează cu versuri în „Adam”, colaborează și la „Hașmonaea”, revista studenților sioniști. Întrucât la „unu” i se refuză publicarea unor poezii în franceză, C. se grăbește să-și tipărească în regie proprie placheta Efluvii (1931) și se apropie de „Contimporanul”, în care face să apară versuri și notițe iscălite Leo-Albert Werner și V. Cristian. Redactor la „Facla” în anii 1932-1933, mai colaborează la „Zodiac”, „Tiparnița literară”, „România literară”, „Clopotul”, „Ulise”, „Litere”, „Azi”, „Revista Fundațiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
A mai semnat articole și cronici muzicale în periodice de specialitate. În 1977 emigrează, stabilindu-se la Paris. Prezumțiozitatea tânărului C., care afișa atitudini de rege exilat chiar și în fața lui E. Lovinescu, era prea puțin justificată. Încercările juvenile din Efluvii relevă îndemânare în versificație și un limbaj imagistic mai mult de factură simbolistă, dar reminiscențele din lirica lui Camil Baltazar, a lui Ion Vinea ori a lui Ion Barbu sunt numeroase, iar alunecarea în retorism frapează pe alocuri. Ulterior, deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
de aplomb și de lecturi întinse. Lipsa de perseverență, poate și împrejurările nefavorabile au împiedicat accederea în primele rânduri, dar contribuția muzicologului, în a doua parte a vieții, mai ales în condițiile „culturalizării” proletcultiste, e mai mult decât meritorie. SCRIERI: Efluvii, București, 1931; Paladinul păcii. Viața și doctrina Papei Pius XI, pref. Andrea Cassulo, București, 1939; Wolfgang Amadeus Mozart, București, 1956; M. P. Mussorgski. La 75 de ani de la moartea compozitorului, București, 1956; Ghid de concert (în colaborare cu Eugen Pricope și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
Guillévic, Jean Laporte, Henry Michaux, Léon Moussinac, Tristan Tzara], în Din lirica libertății, București, 1946; V. V. Stasov, Mihail Ivanovici Glinka, București, 1956 (în colaborare cu S. Recevski); Franz Liszt, Chopin, București, 1958. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, Poezia lui V. Cristian. „Efluvii”, VRA, 1931, 191; Eugen Jebeleanu, Trei cărți, RP, 1931, 4019; Stephan Roll, Cronica pe o confettă, „unu”, 1931, 36; Perpessicius, Opere, V, 315-316; Podoleanu, 60 scriitori, I, 81-84; Lovinescu, Scrieri, VI, 170; Predescu, Encicl., 237; Gino Lupi, Novecento letterario romeno
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]