738 matches
-
54"), uitînd că tot ce-i oțios e voluptuos, cu condiția să nu fie judecat sub unghiul rentabilității. În fine, autorul fuge cu orice preț de sentimentalism, pe care îl consideră simptomul vinovat al dulcegăriei superficiale, numai că repulsia față de efuziuni îl împiedică să aibă simț dramatic, de unde tonul rece cu care se judecă pe sine. E ca și cum, ferindu-se să fie patetic, alege o ținută sobră de joasă temperatură descriptivă, din cauza căreia pare o natură delicată fără înclinație spre stridențele
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
de eroismul de paradă a celor care luptă împotriva comunismului după ce el a dispărut. Eugen Simion e un ctitor de proiecte durabile pe care discreția îl oprește de la mărturisiri personale, Nicolae Manolescu, un spirit critic căruia luciditatea nu-i inhibă efuziunile, Alex Ștefănescu, un spirit mucalit excelînd în asociații ingenioase, Ilie Constantin, un receptacul placid așteptînd dicteul divin al ritmurilor poetice, Ioana Pârvulescu, o scriitoare de eleganță a tonului și de precizie a nuanțelor, Ana Blandiana, o candoare vie întruchipată într-
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
cu o prefigurare, parcă, a viitoarei sale automutilări: Asta e nenorocirea: văd prea bine. Aș vrea să nu mai văd deloc. Simpatia mulțimilor nu e nici ea tocmai de dorit: slujitorul Marcos se deghizează când iese în oraș, de frica efuziunilor populare față de Oedip, după cum se travestise până nu de mult pentru a evita să fie linșat de oamenii furioși pe cel care a pricinuit sistarea profețiilor Pythiei. Sursa puterii provine din informațiile acumulate pe ecranul unde se aglomerează noi și
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
lor s-au intersectat totuși. Când Schubert și-a publicat prima compoziție instrumentală importantă - cele Opt variațiuni pe tema unei romanțe franțuzești, op. 10, pentru pian la patru mâini -, în 1822, lucrarea a fost însoțită de o dedicație plină de efuziune pentru Beethoven: „din partea adoratorului și admiratorului său Franz Schubert”. Dintre numeroasele relatări despre întâlnirile personale dintre ei, două se referă la această piesă. Anton Schindler, al cărui cuvânt nu este tocmai demn de încredere și care îi cunoștea pe ambii
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
din nou pe pământ sigur, și-a redobândit controlul reflexelor, iar greața părea să se fi evaporat, ca aburii fierbinți ai ceaiului de mușețel în atmosfera reavănă, răcoroasă, a Lisabonei spălată de ploaie... „Ce întrebare extraordinară!” a exclamat plin de efuziune. Întâmplător, tocmai îi vorbeam tânărului meu prieten Alberto Manguel - un tânăr cărturar extrem de dotat, - despre bucuria de a-l citi pe Stevenson de la o vârstă fragedă, bucurie care - din păcate - se ivește tot mai rar printre tinerii din zilele noastre
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
editurii) Sâmbătă, 20 iunie 1942 Pentru cineva ca mine, a ține un jurnal e o senzație foarte stranie. Nu numai că n-am mai scris niciodată, dar cred că mai târziu nici eu, nici altcineva nu va fi interesat de efuziunile unei școlărițe de treisprezece ani. Dar de fapt nu asta contează, am chef să scriu și, mai mult decât atât, să mă destăinui odată ca lumea și pe de-a-ntregul în privința a tot felul de lucruri. „Hârtia este mai răbdătoare
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
cînd autoarea lasă acribia detaliului infinitezimal și se întoarce la reflecții fine, făcute în marginea unor întîmplări sau amintiri. Atunci Doina Uricariu e în elementul ei, vie, fermă și cuceritoare, dovedind un intelect lucid, de fină discriminare a nuanțelor, fără efuziuni viscerale și fără sentimentalisme cu tentă elegiacă. De fapt, Doina Uricariu are o precizie rece, de aritmetru care a înlocuit cifrele cu cuvintele și care, mișcîndu-se pe un teren lexical, aplică limbii o rigoare analitică. Autoarea are scrupulul tentelor exacte
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
răutatea își bea singură jumătate din venin. Exemple: I. D. Sîrbu, Mircea Zaciu sau Adrian Marino. La primii, scrisul e zel lexical făcut din mania față de norme externe, adică podium de afirmare prin vorbe, la cei meticuloși scrisul e ceremonie de efuziuni insolite, adică oglindă în care își contemplă răsucirile, iar la cei din urmă jurnalul e impuls de eliminare a veninurilor strînse, adică supapă menită echilibrului. Scrupulosul e un habotnic al rigorilor autoimpuse, meticulosul e un sclav al stărilor de spirit
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
imagina. Culoarea este Universul, în toată indeterminarea sa, este explozia și coagularea, incandescența și stingerea, este gaura neagră, pitica albă și deplasarea spre roșu, este materia, visul, speranța. Fără să-și piardă vreo clipă rigoarea și fără să cadă în efuziuni, de felul acelora pe care tocmai le-am oferit în frazele de mai sus, Tratatul de Cromatologie al lui Liviu Lăzărescu este, în subtext, un imn închinat culorii. Adică existenței, adică vieții. Și în mod esențial, rațiunea sa pedogogică stă
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
decît cu medalioane literare închinate unor personalități. E o impostație de amvon în scrisul Zoiei Dumitrescu-Bușulenga, iar observația aceasta nu are darul de a dezvălui o deficiență lăuntrică, cît de a arăta o stofă sufletească: o natură teoretică pentru care efuziunile personale erau fruct ilicit. De aceea, scrisul doamnei Bușulenga are o solemnitate de capelă rece, fără gingășii și spovedanii neașteptate. O rigoare austeră de erudiție strictă îi străbate textele, molipsindu-și cititorul cu gravitatea strînsă a unei atitudini oficiale. O
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
mai mult decât periculos de personală, e solipsistă. Iar asta în asemenea măsură încât nu o dată se ivește între paranteze o voce dedublată, cârcotașă, care-i pune căluș naratorului și căreia i se dă, sistematic peste fălci. Multe din eventualele efuziuni sunt în felul acesta temperate ironic și reinstaurate dictatorial. Și acum artificiul are consecințe tactice, delimitând cu finețe natura crizei individuale: aceea a bărbatului la patruzeci de ani, accentuată de un divorț la fel de neoficial pe cât fusese cununia, și aceea a
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
parte, intelectual dedublat la sânge între dogmatismul stalinist, vehement și intolerant, și o mlădiere de suprafață, o fluiditate înșelătoare a vorbirii, un gust intrinsec pentru artele subtile, pentru ideile întortocheate, dat în vileag în clipe de neatenție sau de mare efuziune. Petru Dumitriu l-a numit «Malvolio» și a făcut din el prototipul intrigantului perfid. N-a fost numai atât: omul întruchipa o dramă, din păcate cea mai derizorie posibilă, a celui ce se confundă într-atât cu o îndatorire precară
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
nu înaintează, ci stă pe loc, rotindu-se în jurul unor expresii sinonimice. Spune același lucru de cîteva ori, dar ce spune nu sunt idei, ci dispoziții sufletești, ca și cum natura lui lirică îl împiedică să facă pasul spre exprimarea precisă. O efuziune de generalități emfatice, un fel de incantație care probabil are un efect de liniștire asupra scriitorului, în timp ce lectorul e iritat. În fine, condiția echivocului e abstragerea de la detalii concrete: Pătulescu nu dă amănunte, ci plutește în aerul vag al tropilor
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
slujbă. Vocea narativă, care trece, aleatoriu, de la persoana I la a III-a (într-un mic pasaj chiar și printr-a II-a), te duce cu gândul la un cub de gheață plutind într-un pahar plin de cinism. Fără efuziuni emoționale, fără urmă de pudoare, micile și marile drame sau umorul (câteodată negru ori scabros al) existenței intră în pagină, umplând-o de mizerie, dar și de savoare. Istoria lui Cristi, dincolo de particularitățile ei, ar putea fi, totodată, și povestea
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
să intrăm iar în arenă cu blocnotesul umflat de sarcini / Cui îi mai pasă de visul de azi-noapte / Ori de vreun oricare vis” (Curățenie). Autorul pare a-și fi introdus o disciplină a renunțării, o austeritate ce-l oprește de la efuziuni, de la patetisme care n-ar fi decît zădărnicii. Imaginarul e restrîns, sobru, ascetic. Mirajul unei existențe plenare apare întrezărit cu sfiiciune, precum o lumină puternică prin crăpătura unei uși: „Ne-am oprit să ne luăm rămas bun. Într-o pată
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
despre mistică sau despre valoarea etică a faptelor. Nici urmă de patetism în rîndurile soldatului austriac, doar o răceală înfiorătoare de anatomopatolog care trece sub lupă muchiile unei nerv disecat. Un duh golit de tresărire lirică și o ființă fără efuziuni de suflet. De aceea, citindu-l, simți că ai de-a face cu o natură draconic de lucidă, care își face din logică unealta unică de înțelegere a lumii. Pentru Wittgenstein, fără cuvinte nu putem gîndi, și cum cuvintele le
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
ei, isprăvi aflate în orizontul mitului. Nu doar vitejii în stare să ucidă, ca Siegfried, dragonul unor spaime primordiale, și să se scalde în sîngele lui, atingeau subit acest har, umplînd de presciență misterioasă universul. Acolo unde sufletul rîurește în efuziuni de dulce umilință creștină, făpturile înaripate își scutură neîncrederea și teama, Sfîntul Francisc le poate ține o predică, adunate cuminte în jurul jubilației sale, prevenitoare și calmă. Episodul, pe care Giotto l-a nemurit în ciclul picturilor din biserica superioară de la
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
mai curând cu putință, deoarece cuprinde secvențe, imagini, precizări și observații extrem de importante pentru o mai clară înțelegere a vieții literare și culturale românești din anii 1915-1970. * [București], 30 decembrie 1956 Scumpe domnule Oprescu, Cu toate că impropriu, din cauzele ce cunoașteți, efuziunilor sentimentale - nu mă pot abține să vă mulțumesc din suflet pentru frumosul Storck 2, ce ați avut bunătatea să-mi trimiteți, ca și pentru mult amabilul autograf. Rareori un comprimat monografic a fost mai convingător ca acesta al d[umnea
Noi completări la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5365_a_6690]
-
în prinvința conținutului. Din însemnările de jurnal nu aflăm mai nimic; ar trebui astfel să luăm aici în calcul observațiile pe care obișnuia să le facă pe textul manualelor pe care le citea. Într-o epocă ce căuta și aprecia efuziunile sentimentale în corespondența amicală, el se situa la polul opus, manifestând scepticism față de astfel de apucături. Scrisorile sale nu sunt decât completarea și continuarea ideilor pe care le-a expus în tratatele sale științifice și filosofice; ca atare, ele au
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
dar fără imaginație și lipsit de nerv. O susceptibilitate - mai generală, la poeții cei mai recenți - față de orice formă de patetism, sentimentalism sau metafizic stă trează, ca Big Brother, de-a lungul întregului volum, paralizând din fașă orice urmă de efuziune. Poemele se chircesc într-o expresivitate neutră, rece și cerebrală, amorțită la tot pasul de sentințe și definiții așa-zis tehnice (în fond, banale): „categoria este facilul prin definiție”, „normalul preferă durerea speranței”, „fără nuanțe/ totul este real/ iar drumurile
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
se prelinge/ peste canaturi/ sângele din pungă/ face peliculă” („rh-”). Ceea ce rezultă de aici e un minimalism de laborator, manierist și artificial, al cărui singur pariu pare acela de a spune cât mai puțin. Nici tehnicizarea limbajului, nici alergia la efuziunea lirică („răceala”) nu sunt defecte în sine, chiar și numai pentru că „Ochi roșii polaroid” al lui Gabi Eftimie sau „umilirea animalelor” lui val chimic au demonstrat, în ultimii ani, că se poate scrie bine-merci și în absența acestor ingrediente. Câtă
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
plan conștient, nu e un sentiment din a cărui tensiune să-și poată trage forța unei vedenii. Neavînd, așadar, predispoziții de dospire mistică, Dan Iacob e o natură meditativă de ordin liric, la care paroxismele de credință sunt înlocuite cu efuziuni de sentiment. Într-un cuvînt, Dan Iacob e un emotiv dornic de dispoziții plăcute în dauna răscolirilor stridente, natura lirică împrumutîndu-i evidente porniri histrionice, alături de o nevoie acută de hrană spirituală. Paradoxul firilor lirice e că vibrațiile de care sunt
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
neîndoielnic, mulțumită de micile ei privilegii ca să riște a le pierde simpatizînd cu victimele. În realitate nu era ignoranță, era absența dorinței de a ști, deși parte dintre abominabilele realități le cunoștea”. Ca și: „Vădit anticeaușistă, dar și pro-stalinistă cu efuziuni și entuziasme penibile și impardonabile, Nina Cassian își face o mea culpa tîrzie, mizînd pe neștiința sau, pur și simplu, pe nerozia unui cititor neinformat”. Excelenta carte a Lianei Cozea ne îngăduie însă a vorbi și de o altă variantă
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
nu are virulență, cum nici bestiile nu sunt inumane. Aceste trei trăsături - finețea limbii culte, unghiul de vedere al perspectivei păsării și firea sarcastică - fac din Pavlovici un observator al cărui intelect nu îngăduie paroxisme sufletești. Autorul nu suferă patetismele, efuziunile, tensiunile sau încordările pînă la limita colapsului. În schimb preferă poanta, surpriza caraghioasă, ridicolul situației. Într-un cuvînt, are predilecție pentru comedia de situații, nu pentru drama de caractere. Din acest motiv Pavlovici e un martor sulfuric, depunător de mărturie
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
reverberații, fie ele faste sau nefaste. Noua experiență, transcontinentală, aduce cu sine alte urgențe. Cel mai probabil în mod voluntar, Dósa abandonează unul câte unul toate reflexele locale. Dacă în prima carte, poezia lui era oricum una „rece”, lipsită de efuziuni sentimentale, în aceasta se poate vorbi chiar despre una pur și simplu „înghețată”, aflată la limita de sus a reportajului interior. Nu întâmplător, până și cel mai personal poem de aici e unul în care voința însăși e anulată, iar
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]