KorAP: Find »[drukola/base=egalitar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...25 >

620 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259

de drepturile sociale În cadrul tematicii contemporane a drepturilor omului caracterul dinamic și deschis al unei libertăți care nu se afirmă decât cu riscul de a se autocompromite și care, pentru a rămâne efectivă, are nevoie să fie contestată prin revendicarea egalitară” (ibidem, p. 682). Probabil că acestea sunt condițiile În care putem spera ca drepturile omului să nu fie corupte de cultul al cărui obiect au fost, din păcate, atât de des. A. P. & BARRET-KRIEGEL Blandine (1989), Les Droits de l’homme

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
În care se vor defini atât integrarea, cât și excluderea se poate Înțelege ca o consecință logică a acestor premise și ca o constatare a invalidității lor empirice. Modernitatea politică a fost gândită, Într-o primă fază, prin prisma principiului egalitar. Teoriile contractului social elaborate În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea privesc societatea ca pe o reuniune voluntară a tuturor cetățenilor locuind În fostul regat al Franței. Noua societate este unită nu prin interdependența ierarhică, ci printr-un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
regat al Franței. Noua societate este unită nu prin interdependența ierarhică, ci printr-un consimțământ prezent În rațiunea individuală a fiecăruia. Sociologii care au dus mai departe aporturile teoreticienilor contractului social În secolul al XIX-lea au aderat la idealurile egalitare ale Epocii Luminilor și ale revoluțiilor franceză și americană. Totuși, recurgerea la un unic principiu, cel al rațiunii individuale, nu mai era suficientă. Inegalitatea n-a dispărut la apariția individualismului democratic. Au apărut noi forme de excludere, cum sunt cele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
cercetătorului să definească profilul unei societăți date, modul său de a se prezenta În interacțiune, În raport cu un anumit număr de valori Împărtășite. Așa se va face distincție Între societăți cu un „etos” mai mult sau mai puțin distant sau apropiat, egalitar sau ierarhic, consensual sau conflictual, caracteristici ce se bazează pe un anumit număr de marcatori pertinenți. Până la urmă, aceste descrieri ar trebui să permită degajarea părții relative a universaliilor, precum și a variațiilor culturale În funcționarea unor astfel interacțiuni (Kerbrat-Orecchioni, 1994

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
concepe că niște frați Întru consum rock, rap sau techno asemenea cu toțiceilalți ar putea să aibă acces la o astfel de dimensiune, sacră, sursă de respect și de influență. Este și motivul pentru care păstrează În cadrul său această normă egalitară. Idolatria Îi apare ca o metodă de a rămâne sudată, de a alunga orice dorință de diferențiere din rândurile sale. Orice istorie a mișcărilor muzicale mai mult sau mai puțin alternative este străbătută de această pasiune ambivalentă (Chastagner, 1998). Ideea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
etnice și culturale și tinde să le minimizeze. În teorie, acestea nu sunt recunoscute și vizibile decât sub forma unor asocieri libere limitate prin lege. Fiecare model are neajunsurile sale: universalismul individualist erodează culturile și nu este chiar atât de egalitar pe cât pretinde. Comunitarismul respectă mai bine culturile, Însă o face În detrimentul libertății individuale și, uneori, În sensul unei segregări. Oricum, prin aceste două forme ale națiunii, ale statului-națiune și ale concepției asupra culturii s-a afirmat libertatea politică modernă. Etnicul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
Unificarea economică este oare mai ușor de realizat pentru că, În fond, se Împacă cu națiunile etnice? Sau,dimpotrivă, dezvoltarea statelor-națiune și a naționalismului În detrimentul imperiilor a fost cea care a favorizat o globalizare de acest tip? În epoca Luminilor, universalismul egalitar de tip francez acționa prin educație și, În principiu, asigura triumful națiunii politice asupra națiunii etnice. Universalismul liberal al modelului englez acționa și acționează Încă prin intermediul „blândului comerț”. El permite coexistența națiunilor culturale și etnice Întrucât acestea Îi sunt mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
stereotipuri rasiste „clasice”, pe de o parte, și, pe de altă parte, valorile individualiste, care constituie cele mai Înalte valori În imaginarul nord-american. În 1981, Sears și Kinder pornesc de laconstatarea că „America albă a devenit, cel puțin În principiu, egalitară din punct de vedere rasial” (Kinder și Sears, 1981, p. 416). Însă recunosc totodată că rezistența la schimbarea rasială persistă. Pe scurt, putem aproba ideea egalității rasiale și, În același timp, să rezistăm tentativelor de a o concretiza În domeniul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
Învățăm să percepem și să analizăm complexul până și În modalitățile de rasializare. S-a remarcat, probabil, că rasismul despre care se vorbește În lucrările cu privire la „rasismul simbolic” este rasismul albilor Împotriva negrilor. Mai trebuie observat Însă că acceptarea normelor egalitare de către albi nu-i Împiedică pe aceștia să-i perceapă În continuare pe negri În mod negativ, prin intermediul unui anumit număr de stereotipuri. Anumiți autori, precum Gaertner și Dovidio, au propus În anii ’80 ca acest amestec aparent contradictoriu să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
o societate democratică, indivizii au un adevărat cult al egalității, care constituie o pasiune dominantă, În sensul dat de Tocqueville. Astfel, după cum a observat Raymond Boudon, „teoriile ce conduc la concluzia că toate opiniile trebuie respectate și tratate după principii egalitare, ba chiar considerate echivalente, tind să devină obiectul unei atenții selective și să fie reținute cu prioritate” (Boudon, 1994, p. 36). Scepticismul radical este prin urmare puternic Încurajat: „Dacă există doar etno-adevăruri și etno-valori, etica, estetica și epistemologia pot fi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
a societăților sclavagiste. Ceea ce Înseamnă reînscrierea ipotezei lui Pagès-Lemaine În modelul modernității propus de Louis Dumont și prezentat canonic În Homo hierarchicus (Dumont, 1966). Astfel reinterpretată, această dorință se ivește atunci când societățile holiste se dislocă, permițând coexistența, Într-un spațiu egalitar și competitiv, a unor indivizi reduși la caracteristicile lor vizibile, judecați și judecându-se după Înfățișare, clasați și clasându-se după categorii esențializate improvizate pe baza unor trăsături fenotipice. Firul continuu și practic nesfârșit, de la strămoșii cei mai Îndepărtați până la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
de ansamblul condițiilor sociale și politice care conservă integritatea personală” (Renault, 2000, p. 50). Se poate acum lua În calcul construirea unei politici pe baza acestei morale, dorința unei conștiințe de a fi recunoscută de către celălalt fiind În mod fundamental egalitară (vezi Hegel, 1991, cap. IV). În consecință, suntem În măsură să Înțelegem În ce fel se servește opera lui Taylor de proiectul hegelian pentru a-l adapta condițiilor concrete de coexistență În societățile noastre multiculturale. Recunoașterea este percepută ca o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
Corola-publishinghouse/Science/303_a_645

remarca o importantă modificare a statului copiilor, cel puțin al celor apartenenți elitei: miză a investițiilor educative și schimburilor matrimoniale, ei devin obiectul unor elaborate ritualuri de inițiere. Principala concluzie ce reiese în urma reevaluării propuse aici o reprezintă importanța mecanismelor egalitare în stoparea permanentei tendințe sociale către stratificare și ierarhie; ele au inhibat sistematic și emergența inegalității dintre sexe, instituită târziu, în opinia autorilor, după adoptarea economiei productive. Evidențierea importanței vitale a contribuției culturale a femeilor și copiilor este însoțită, în

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
iar interdicțiile simbolice ce separă cele două universuri, deși larg răspândite, nu sunt rareori lipsite de consecințe practice. Diferențierea minimă de statut între membrii acestor comunități nu trebuie, nici ea, absolutizată: la rigoare, nu există societăți etnografice riguros și absolut egalitare (Flanagan 1989). Egalitarismul este rezultatul aproximativ și în fond anevoios al unui permanent proces de monitorizare din partea ansamblului comunității, ca și al unor instituții de schimb generalizat care descurajează acumularea materială și asimetriile exagerate în prestigiu (Binmore 2001; Boehm 1999

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
generalizat care descurajează acumularea materială și asimetriile exagerate în prestigiu (Binmore 2001; Boehm 1999; Runciman 2005; Spikins 2008; Wiessner 2005; Woodburn 1982). Că acest tip de „contract social” eșuează frecvent o demonstrează societățile vânătorești „de rang mediu” (Arnold 1993), „trans egalitare” (Hayden 1995; Owens & Hayden 1997), deja parțial stratificate în termeni de statut și posesiuni, ca să nu le amintim pe cele în care ierarhia ereditară și chiar practica sclavajului constituie norma (Ames 1995). Mai mult, deși esențiale pentru sancționarea ei instituțională

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
unei game specifice de resurse (colectare de moluște - Bird & Bliege Bird 2000); în altele, autonomia lor economică apare târziu (15 ani, pentru femei, 20 pentru bărbați, la boșimani) (Blurton Jones et al. 1994; Hames & Draper 2003). În societățile „simple”, riguros egalitare, educația copiilor este rareori formalizată, socializarea lor revenind mai degrabă grupurilor specifice de vârstă. O trăsătură generală o reprezintă educația liberă și în mare parte colectivă de care au parte, dar și dificultatea integrării lor în activitățile adulților, cel puțin

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
revine copiilor mari în diverse activități de la care erau excluși înainte vreme, cum ar fi inclusiv grija și educația fraților mai mici, crește și se afirmă de timpuriu (Hames & Draper 2003; Kelly 1992: 59). Fascinați de eficiența și exoticitatea mecanismelor egalitare, antropologii au pierdut din vedere câteva aspecte legate de integrarea socială a vânătorilor-culegătorilor, de maximă relevanță pentru analiza diacronică a tradițiilor culturale paleolitice. Gradul de integrare constituie, în fapt, o variabilă a complexității și stratificării acestor comunități: minim, în cazul

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
fapt, o variabilă a complexității și stratificării acestor comunități: minim, în cazul vânătorilor culegătorilor „simpli”, „generaliști” („foragers”, sensu Binford 1980), mai ridicat în societățile complexe, para-sedentare, care practică o exploatare logistică a resurselor („collectors”, sensu Binford 1980). În societățile puternic egalitare, fluide, unite mai degrabă de co prezența indivizilor (Ingold 1999), instituționalizarea rolurilor și statutelor este periculos de scăzută: ele nu au nici principii de excludere, dar nici coduri sociale stricte de includere. Ele sunt prin definiție instabile și vulnerabile față de

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
ea solicită un îndelung efort de pregătire, ca și unul de procesare a prăzii, femeile jucând astfel un rol esențial tocmai în activitățile vânătorești. În general, există o unanimitate de opinie cu privire la faptul că, cel puțin ca funcție a mecanismelor egalitare, în virtual toate societățile de vânători-culegători, femeile nu dețin un statut propriuzis inferior, cel puțin în comparație cu unele societăți agrare sau horticole (Flanagan 1989, Peterson 1993), cu excepția unor excluderi generale din sfera activităților masculine (Graves-Brown 1996: 315). Măsura în care acestea

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
din sexe să aibă dreptul asupra producției celuilalt), devine inoperantă, în absența ranforsării adusă de proprietate (Graves-Brown 1996; Ingold 1999); ea nu se manifestă decât în societățile vânătorești acceptate drept „complexe”. Realitatea diviziunii activităților este, așadar, mai subtilă: în societățile egalitare, unite în primul rând de legături de rudenie, și unde nu există o separare clară între sfera domestică și cea publică, diferențele dintre sexe nu constituie un principiu discriminator supraordonat (Trocolli 1999). Exagerarea opoziției dintre sexe este cu siguranță un

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
pe termen lung, a parametrilor macro-modelului social standard: un grafic climatic și demografic sincopat, agravat de evenimente catastrofice, o existență economic fragilă, care a perpetuat insecuritatea și a stimulat conservatorismul și regenerarea practică a unui tip particular de contract social, egalitar (Binmore 2001; Richerson & Boyd 2001). Însă, pentru obiectivele urmărite de noi, lucrurile apar mai complicate. Existența unor hominide cel puțin prezumtiv lipsite de abilitățile psiho-sociale ale lui Homo sapiens sapiens interzice extrapolarea neglijentă a modelelor sociale proprii acestuia, pentru simplul

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
șansele instituționalizării acesteia sunt minime. Propensiunea etologică a hominidelor către realizarea de alianțe tranzitorii a reprezentat, cu siguranță, mecanismul esențial în descurajarea tendințele egoiste, cel puțin în privința împărțirii hranei, echilibrând aportul nutrițional cotidian și stabilizând o formulă socială in nuce „egalitară” (Marlowe 2005). Fie și din rațiuni de succes reproductiv, chiar și fără certitudinea paternității, sexul masculin preluase responsabilitatea suplimentării aportului de hrană al femeilor și copiilor (Gowlett 2008). Diviziunea activității pe sexe, cel puțin în raport cu exemplele etnografice, trebuie să fi

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
emergența societăților ereditar ierarhizate, deși, foarte probabil, mai frecventă și mai consistentă decât este uneori acceptat (Runciman 2001, Richerson & Boyd 2001), trebuie restrânsă la situații de abundență locală a resurselor cinegetice sau acvatice. Ea putea fi ușor erodată de mecanismele egalitare, perfect funcționale și ușor de regenerat în contexte de criză ecologică, capabile să întrerupă rețelele de alianță ale elitelor și circuitele de redistribuție pe care se bazau ele: reculul parțial adus de ultimul Maxim Glaciar și, ulterior, de mezolitic (cf.

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
ale unei elite, suprapuse, de exemplu, vânătorilor tineri din lineaje subordonate. Pe fondul acestei tensionări sociale tot mai vizibile, copiii trebuie să-și fi pierdut, într-o oarecare măsură, libertatea hedonică de care beneficiau în contextele sociale fluide și riguros egalitare. Indiferența prietenoasă cu care fuseseră tratați a fost, foarte probabil, înlocuită de importanța lor ca miză a schimburilor matrimoniale. Leau revenit, prin urmare, sarcini sociale noi, precum o crescută implicare în activitățile productive sau deprinderea unor tehnologii specializate, ca și

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
condus inclusiv la transformări fiziologice (Boehm 1999; Steele 1996). Simțul dreptății și al împărțirii echitabile (Binmore 2001; Richerson & Boyd 2001), reacțiile spontan negative la încercările explicite de subordonare (Chance 1996; Erdal & Whiten 1994; Spikins 2008), ca și tendința către organizarea egalitară a grupurilor umane de mici dimensiuni, toate indică imprimarea în psihismul uman a unor propensiuni de neregăsit în lumea animală. Ea nu se putea realiza decât în contextele sociale paleolitice. În acest sens, vagul „mediu ancestral” al psihologilor evoluționiști nu

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]