117 matches
-
în diferite curente și școli filozofice, "spre sensuri din ce în ce mai abstracte, păstrând în același timp o legătură organică cu conținutul concret senzorial, plastic-corporal al intuițiilor originare" (Dicționar de filozofie, 1978: 222). Reprezentanții filozofiei naturii îl concepeau ca "imagine" (Leucip, Democrit). Unii eleați, dintre care Parmenide conferă conceptului de eidos accepțiunea de esență perceptibilă. Sofiștii, cum ar fi Protagoras, i-au atribuit pe lângă sensul tradițional și unul logic-formal, de noțiune specifică. Platon (Platon, Dialoguri, 2010) considera lucrurile concret determinate ale lumii materiale imagini
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cele de mai veche tradiție greacă): imago, spre exemplu, denumea în cazul numit un obiect, o mască de ceară, cu o funcție riguros încadrată în ceremonialul public al morții și cu un simbolism nobil, bine determinat (după cum vom vedea). Înainte de eleați, grecii par a fi fost sensibili și ei la prestigiul imaginii (subliniază Joël Thomas, cu prudență însă, din cauza surselor puțin numeroase). Practica "literară" a ékphrasis-ului oglindea destul de limpede fascinația exercitată de iluzia prezenței unei realități ("vizualizate" doar mental
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imagine irealizabilă. El ar dori-o și frumoasă și capabilă de speculația filozofică, de aceea exclamațiile soției "Uf... și filozofia asta" îl exasperează și se încearcă a-i face în patul conjugal o mică Einführung în metafizică, vorbindu-i despre eleați și heraclitieni. Soția se arată (efect mai mult al antipatiei scriitorului) nefilozoafă, geloasă, înșelătoare, lacomă, seacă și rea. Observația morală obiectivă nu-i din cele mai acute. Totuși figura lui Tănase Vasilescu Lumînăraru, omul care nu știe să scrie și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-o în discuție: ,,Cele două curente despre care am vorbit, unul care afirmă iluzia devenirii și altul care susține realitatea acesteia, sunt cele două mari concepții ale antichității care, sub o formă sau alta au fost susținute până în timpul nostru. Eleații au preluat ideea că realitatea este imuabilă, fără modificări și că devenirea nu este decât o aparență și o iluzie. Dimpotrivă, Heraclit se interesează de această mișcare pe care eleații o negau, pentru el toate curg, lumea seamănă cu o
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o formă sau alta au fost susținute până în timpul nostru. Eleații au preluat ideea că realitatea este imuabilă, fără modificări și că devenirea nu este decât o aparență și o iluzie. Dimpotrivă, Heraclit se interesează de această mișcare pe care eleații o negau, pentru el toate curg, lumea seamănă cu o bătură fermentată care are nevoie să fie mișcată tot timpul pentru a nu se descompune". Anton Dumitriu, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987, p. 123. 224
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
muzică ("Peri rythmon kai harmonies - Despre ritmuri și armonie"), grupate în tetralogii. Gândirea lui Democrit, cel mai de seamă filosof materialist al lumii antice, a exercitat o puternică influență de la Epicur și Lucrețiu până la Francis Bacon, Galileo Galilei și Leibniz. Eleații au pregătit drumul spre atomismul materialist, prin viziunea lor despre o materie constantă și imobilă, care nu poate fi sesizată decât de gândire, aceasta fiind singura modalitate care este există cu adevărat și care se deosebește de schimbarea înșelătoare a
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
ea n-a, putut găsi, și n-are nici o perspectivă să găsească, o punte între fenomenele materiale și cele sufletești, ce se petrec în creierul ființelor care gândesc conștient. Democrit a fost influențat în concepția sa despre calitățile senzoriale de către eleați. Acestia au negat posibilitatea mișcării și a schimbării, pe care le-au declarat a fi aparență și anume o aparență identică cu nimicul. Democrit s-a mărginit să facă o asemenea apreciere numai cu privire la calitățile senzoriale. El zice : "Dulcele, amarul
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
() (cca. 490 î.Hr. - cca. 430 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic, din sudul Italiei, și membru al școlii filozofice a eleaților, întemeiată de Parmenides. Numit de Aristotel fondatorul dialecticii, el este cel mai bine cunoscut datorită paradoxurilor (aporiilor) sale. Se cunosc 40 de aporii ale sale. Se cunosc puține date despre viața lui Zenon. Prima sursă de informații biografice care ne-
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
să se apropie . Problema raportului între cultura filosofică și cultura literar-retorică nu este nouă la Boethius, nici măcar la Augustin (care „optase” și el pentru „convertirea la filosofie”, după o îndelungă practicare a retoricii), ci datează din perioada începuturilor culturii antice: eleații se opun adepților lui Protagoras, Platon se afirmă ca un oponent consecvent al sofiștilor. Cultura latinilor, departe de a fi o simplă formă epigonală a celei grecești, izomorfă, totuși, în anumite aspecte, se formează între limitele aceleiași opoziții: cultură „literară
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
544-484 i.Hr) consideră focul că și constituent, privind lucrurile din perspectiva unei schimbări continue. Școală eleata, reprezentată de Parmenidae (515-450 i.Hr) consideră lumea ca fiind o unitate și schimbarea era privită drept o iluzie. Urmandu-l pe Parmenidae, eleatul Empedocle din Agrigentum (495-435 i.Hr) se va opune ideii de definire a aerul că și substanță primordială, propunând existența a 4 elemente primare: foc, apa, aer și pământ. Școala atomista, reprezentată de Leucip și Democrit vor determina faptul că
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
acestei poezii stă deopotrivă ca și a colegilor de generație Emil Gulian și Simion Stolnicu, sub zările autohtone barbiene și sub fantasticul misterios și tragic al lui Edgar Allan Poe. Cuvântul gustat și visat al acestor tineri triumviri poetici este eleat. Dealtfel, Simion Stolnicu își intitulează unul dintre volume: „Pod eleat”. Eleații Parmenide, Zenon și Melissos susțineau unitatea, imobilitatea și imuabilitatea existentului, considerând iluzorie multiplicitatea, mișcarea și devenirea.Ridicarea așadar în „nadirul latent” vine la Dan Botta pe mai multe căi
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
Emil Gulian și Simion Stolnicu, sub zările autohtone barbiene și sub fantasticul misterios și tragic al lui Edgar Allan Poe. Cuvântul gustat și visat al acestor tineri triumviri poetici este eleat. Dealtfel, Simion Stolnicu își intitulează unul dintre volume: „Pod eleat”. Eleații Parmenide, Zenon și Melissos susțineau unitatea, imobilitatea și imuabilitatea existentului, considerând iluzorie multiplicitatea, mișcarea și devenirea.Ridicarea așadar în „nadirul latent” vine la Dan Botta pe mai multe căi. Corsican după mamă, el va avea nostalgia coloniei Eleea, aflată
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
Gulian și Simion Stolnicu, sub zările autohtone barbiene și sub fantasticul misterios și tragic al lui Edgar Allan Poe. Cuvântul gustat și visat al acestor tineri triumviri poetici este eleat. Dealtfel, Simion Stolnicu își intitulează unul dintre volume: „Pod eleat”. Eleații Parmenide, Zenon și Melissos susțineau unitatea, imobilitatea și imuabilitatea existentului, considerând iluzorie multiplicitatea, mișcarea și devenirea.Ridicarea așadar în „nadirul latent” vine la Dan Botta pe mai multe căi. Corsican după mamă, el va avea nostalgia coloniei Eleea, aflată în
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
adevărat, subtilul cărturar greșește, sub vraja barbiană tocmai în limbaj, neexagerând în patinarea acestuia pe loc, precum Barbu Brezianu în „Zăvor fermecat”, dar exagerând, totuși. Drumurile devin...”mediane”, ținuturile sunt „lande” etc. Fondului eladic, la care se ajunge prin puritățile eleatului, Dan Botta îi suprapune cultura spirituală a vechii Thracii. În eseul „Limite” afirmă că: „Pantheismul concepției thracice străbate până în fundurile ei, ca o lumină de miracol, poezia noastră populară”. În „Poezie și cântec” el atrage atenția asupra faptului că „poporul
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
discipolului acestuia, Musaios ("xrhsmoi" și "teletai"). Alte așa-zise "Scrieri ale lui Orfeu" sunt: "triagmoi" (atribuite lui Ion), "ieroi logoi" (ale tesalianului Teognet și pitagoricului Chercops), "sothria" (de Timokles sau de Persinos), "krathres" (Zopyros), "tronismoi mhtrooi kai Bakxika" (de Nichias Eleatul), "eis Aidoy katabasis" (de Herodicos din Perint), "peplos kai diktyon" (de Zopyros sau de Brontinos), "pysika" și un imn pitagoreic despre coborârea în infern (Brontinos). Diversele teogonii orfice au putut fi datate înaintea anului 500 î.Hr., doar o "katabasis" dedicată
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
dobîndească un caracter mai puțin fizic, mai matematic. Se naște o altă configurare a ideii de principiu decât ca substanță (apă, aer ca la milesieni), ideea principiului conceput ca formă, numărul sau relația dintre numere. Începând cu Parmenide și cu eleați s-a manifestat treptat problema cauzei prime a mișcării. Parmenide considera că lumea este în repaus absolut, că mișcarea și transformarea sunt ireale și că de această iluzie sunt vinovate simțurile (ceea ce este, este, ceea ce nu este, nu este și
Presocratici () [Corola-website/Science/301484_a_302813]
-
cauzei prime a mișcării. Parmenide considera că lumea este în repaus absolut, că mișcarea și transformarea sunt ireale și că de această iluzie sunt vinovate simțurile (ceea ce este, este, ceea ce nu este, nu este și niciodată nu survine nimic); spre deosebire de eleați, Heraclit credea că repausul este imposibil și că lumea este un ciclu continuu de transformări. Totul este în mișcare și nimic nu dăinuie veșnic. Restul perioadei presocratice, filosofii naturii au fost marcați de trecerea de la fizica monistă la cea pluralistă
Presocratici () [Corola-website/Science/301484_a_302813]