114 matches
-
formează un arc electric. Rolul de stingere a acestui arc revine camerei de stingere a întrerupătorului. Întreruptoarele automate folosite la tensiuni mari au ca mediu de stingere a arcului electric: vidul, gaze inerte, (hexafluorura de sulf - SF un gaz puternic electronegativ) sau uleiul dielectric. Întreruptoarele moderne sunt construite cu limitare de curent (curent maxim admisibil), astfel că în cazul unui scurtcircuit sau suprasarcini neadmisibile, curentul nu poate atinge valoarea maximă teoretică. Curentul maxim pe care îl poate întrerupe un întreruptor poartă
Întrerupător automat () [Corola-website/Science/311124_a_312453]
-
l este un element chimic cu simbolul Fr și numărul atomic 87. În trecut era cunoscut ca eka-cesiu și actiniu K. E unul din cele două elemente cel mai puțin electronegative, celălalt fiind cesiul. l este un metal foarte radioactiv ce se descompune în astatiniu, radiu și radon. Fiind un metal alcalin, are valentă unu. Franciul în sine nu a fost niciodata văzut. Judecând după aspectul celorlalte elemente din grupa să
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
Franciul are o energie de ionizare puțin mai mare decât cesiul, 392.811 (4) kJ/mol față de 375.7041(2) kJ/mol pentru cesiu, după cum s-ar aștepta de la efectele relativistice, iar asta ar implica că cesiul e mai puțin electronegativ decât franciul. Franciul ar trebui de asemenea să aibă o afinitate electronică mai mare decât cea a cesiului, iar ionul Fr ar trebui să fie mai polarizabil decât ionul Cs. Se prezice că moleculă CsFr ar avea franciu la capătul
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
de bază, deoarece acești izomeri se dezintegrează prin dezintegrare beta, și nu prin tranziție izomerică. Ytriul e un metal de tranziție moale, metalic-argintiu, lucios și cristalin din grupa a 3-a. Conform trăsăturilor elementelor din tabelul periodic, e mai puțin electronegativ decât predecesorul său în grupă, scandiul, și mai puțin electronegativ decât următorul membru al perioadei 5, zirconiul; în plus, are o electronegativitate comparabilă cu succesorul său în grupă, lutețiul, din cauza contracției lantanide. Ytriul e primul element din blocul d în
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
și nu prin tranziție izomerică. Ytriul e un metal de tranziție moale, metalic-argintiu, lucios și cristalin din grupa a 3-a. Conform trăsăturilor elementelor din tabelul periodic, e mai puțin electronegativ decât predecesorul său în grupă, scandiul, și mai puțin electronegativ decât următorul membru al perioadei 5, zirconiul; în plus, are o electronegativitate comparabilă cu succesorul său în grupă, lutețiul, din cauza contracției lantanide. Ytriul e primul element din blocul d în a 5-a perioadă. Elementul pur e relativ stabil în
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
în stare solidă se organizează sub formă de cristale, care datorită tipului de legătură se numesc cristale ionice. Cristalele ionice tipice se formează ca rezultat al reacției dintre un element metalic puternic electropozitiv (grupele I,II) cu un element puternic electronegativ (grupele VI, VII). Metalele de tranziție pot forma și ele cristale atunci când diferența de electronegativitate este îndeajuns de mare. ex tipic:clorura de sodiu (NaCl) Teoria clasică a lui Born și Madelung dă o imagine clară asupra naturii legăturii ionice
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
1932) și scala Mulliken (propusă în 1934). Există și o așa-numită scală Allred-Rochow. Scala Pauling este cea mai răspândită și mai pregnantă scară de valori ale electronegativității, dezvoltată inițial de Linus Pauling în 1932. Pe această scală, cel mai electronegativ element chimic (fluorul) are valoarea 4,0, în timp ce cel mai puțin electronegativ element (franciu) are valoarea 0.7. Celelalte elemente au primit valori intermediare. Elementele din perioada a doua a tabelului periodic au valori rotunde : Pe scala Mulliken, numere sunt
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
scală Allred-Rochow. Scala Pauling este cea mai răspândită și mai pregnantă scară de valori ale electronegativității, dezvoltată inițial de Linus Pauling în 1932. Pe această scală, cel mai electronegativ element chimic (fluorul) are valoarea 4,0, în timp ce cel mai puțin electronegativ element (franciu) are valoarea 0.7. Celelalte elemente au primit valori intermediare. Elementele din perioada a doua a tabelului periodic au valori rotunde : Pe scala Mulliken, numere sunt obținute prin medierea potențialului de ionizare și afinității pentru electroni. În consecință
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
obținute prin medierea potențialului de ionizare și afinității pentru electroni. În consecință, electronegativitățiile Mulliken sunt exprimate direct în unități de energie, de obicei volți. Fiecare element are o electronegativitate caracteristică, de la 0 la 4 pe scala Pauling. Un element puternic electronegativ, ca și fluorul, are o electronegativitate apropiată de 4 în timp ce elementele slab electronegative, ca și litiul, primesc valori apropiate de 1. Legăturile dintre atomii cu o diferență mare de electronegativitate (mai mare sau egală cu 2,0 pe scala Pauling
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
Mulliken sunt exprimate direct în unități de energie, de obicei volți. Fiecare element are o electronegativitate caracteristică, de la 0 la 4 pe scala Pauling. Un element puternic electronegativ, ca și fluorul, are o electronegativitate apropiată de 4 în timp ce elementele slab electronegative, ca și litiul, primesc valori apropiate de 1. Legăturile dintre atomii cu o diferență mare de electronegativitate (mai mare sau egală cu 2,0 pe scala Pauling) sunt considerate în general a fi de tip ionic, în timp ce valorile între 2
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
elemente (carbon și hidrogen), deși producerea gazului de sinteză în procedeul Fischer-Tropsch poate fi considerată aproape o excepție deoarece procesul folosește carbonul din cărbunele, iar hidrogenul poate fi generat în proces din apă. Hidrogenul poate forma compuși cu elmentele mai electronegative decât el, cum ar fi halogenii; în acest tip de compuși, hidrogenul prezintă o sarcină pozitivă parțială. Când se leagă de fluor, oxigen sau azot, hidrogenul participă la formarea unei legături puternice numite legatură de hidrogen, ce este un factor
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
pozitivă parțială. Când se leagă de fluor, oxigen sau azot, hidrogenul participă la formarea unei legături puternice numite legatură de hidrogen, ce este un factor important în stabilitatea multor molecule biologice. Hidrogenul poate forma compuși și cu elementele mai puțin electronegative, cum ar fi metalele sau semimetalele, având o sarcină parțial negativă. Acești compuși sunt cunoscuți sub numele de hidruri. Hidrogenul formează o varietate de compuși cu carbonul. Datorita asocierii în general a acestora cu organismele vii, aceștia sunt numiți compuși
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
mai diverse domenii de la polimeri termorezistenți pînă la domeniul medical. O-carboranul este denumit compus superaromatic deoarece se supune regulii lui Huckel, având o stabilitate termică mare.la fel ca și arenele carboranii suferă reacții de substituție electrofilă Un carboran puternic electronegativ este CHBH, utilizat în sinteza superacizilor. superacid H(CHBCl) este de circa 1 milion de ori mai puternic decât acidul sulfuric fumans.Această aciditate extrem de puternică este dată de anionul acid CHBCl, extrem de stabil și care poate fi substituit cu
Carboran () [Corola-website/Science/317521_a_318850]
-
CHBH, utilizat în sinteza superacizilor. superacid H(CHBCl) este de circa 1 milion de ori mai puternic decât acidul sulfuric fumans.Această aciditate extrem de puternică este dată de anionul acid CHBCl, extrem de stabil și care poate fi substituit cu substituenți electronegativi. H(CHBCl) este uncil acid cunoscut care poate protona C fulerenă fără a le descompune.. De asemenea este unicul anion capabil să formeze o sare stabilă cu benzenul protonat CH. Unul dintre cei mai intens studiați carborani este CBH, cu
Carboran () [Corola-website/Science/317521_a_318850]