962 matches
-
metafizică soft au neobositul obicei de a identifica aposteriori în opera, în comportamentul și în gestica oamenilor importanți cutremurătoare iluminări premonitorii. Aproape că nu există poet mai simțitor la problemele existenței și mai exersat în priviri melancolice și în tonuri elegiace căruia să nu i se găsească, după ce trecerea sa în lumea drepților este neîndoielnică, emoționante sclipiri de luciditate, sau numai de intuiție, în legătură cu propriu-i destin. Citind cu oarecare atenție această literatură de anticipație cu un evident iz macabru, nu
Un pictor și atît by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16086_a_17411]
-
metalice străbătute de un flux magnetic variabil. Miercuri, 12 februarie George Meredith Se împlinesc 175 de ani de la nașterea scriitorului englez George Meredith. A scris romane de observație socială și psihologică, satirizând aristocrația britanică („Calvarul lui Richard Feverel“, „Egoistul“), sonete elegiace („Dragoste modernă“) și poeme de factură spiritualistă. Joi, 13 februarie Richard Wagner Acum 120 de ani a murit Richard Wagner, compozitor, dramaturg, dirijor, teoretician de artă, scriitor și eseist german, una dintre cele mai proeminente figuri ale romantismului. A compus
Agenda2003-6-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280669_a_281998]
-
se numără și acest ciclu conjunctural aparținându- i lui Petre Stoica. Mai mult: că acest ciclu a fost scris într-un răspăr intenționat față de cartea-cult a generației lui. Marcel Tolcea intuiește excelent această frondă atunci când vorbește, en passant, despre „tonul elegiac” al bucăților de aici. Corelată cu titlul, Unsprezece adnotări lirice pentru covoarele {erbanei, observația se explicitează de la sine. {i se potențează pe parcursul lecturii, când întâlnim secvențe ca aceasta: „Cifra 9 care atinge aripa îngerului/ litera gama care atinge orbita timpului
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
și discriminatoriu), Nicolae Dabija figurează în prezent în câteva lucrări de referință importante din țară, parte din aceste prezentări fiind incluse și în volumul de față. Al Cistelican creiona (în Dicționarul esențial al scriitorilor români ) un profil de ,,misionar și elegiac”ce ,,a transformat poemul într-o armă a renașterii naționale”; Dumitru Micu îl numea (în Scurtă istorie a literaturii române, vol.2 ) ,,virtuoz al unui grai de tonalitate moldavă domoală”, stăpânit de reverii și de sentimentul sublimului (,,Haidem, iubito, iar
O CARTE-OGLINDĂ A UNEI PERSONALITĂŢI: NICOLAE DABIJA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383694_a_385023]
-
așezată, nu epatează, nu intrigă și nu scandalizează, nu caută să fie „cool”, este realistă și firească, așa cum sunt rugăciunile vechi ale oamenilor din popor, rugăciuni curate ce ating inima omului și ajung la inima Domnului. Unele poezii au tonuri elegiace, nuanțe filosofice, poetul se confruntă cu probleme majore existențiale: nașterea și moartea, timpul ireversibil, iubirea și ura, păcatul și izbăvirea, mântuirea sufletului, teme serioase, demne de un teolog care predică despre Hristos. Așa predică acest poet de la amvonul sufletului său
DAN IOAN GROZA, UN PELERIN PE “DRUMUL PAŞILOR NEOPRIŢI” de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378158_a_379487]
-
binelui și adevărului împotriva răului și urâtului. Prin simbolistica purității crinului, “a curăției în fața celei de-a doua veniri“(pg.81 ) s-a simțit dăruit cu forța mântuirii neamului său ca în poemul “Frate dragă “sau “Rămas bun “. Între imn elegiac și baladesc, după observația profundă a autorului, poezia lui Valeriu Gafencu, de un inefabil tulburător se înscrie în tonalitatea incantatorie a slăvirii luminii divine, ca eliberare sufletească de sub orice înrobire.El adună suferința și sacrificiul martiric în sinbolul trăirii creștine
DR.IONUȚ ȚENE- VALERIU GAFENCU. O BIOGRAFIE TEOLOGICĂ A SFNTULUI ÎNCHISORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382256_a_383585]
-
determinism propriu ci și unul legat de contextualizarea sa. Nu e aci demagogie precum în prestațiile triumfalismului național-ceaușist, ci manifestarea unei umori dintre cele mai onorabile, într-un limbaj încă plin de sevă. Sunetul de trompetă e adus la modulații elegiace. Nu numai poetul sfințește locul, ci și locul sfințește poezia: "Doamne nu pot să impart / trupu-acesta în trei țări / că e mult prea mic și slab / pentru-asemenea-ncercări // cum să-mpart, Doamne, strămoșii / și copiii ce îi am, / cum să-mpart
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
fel dau o importanță providențială unor lucruri de care muribundului puțin îi pasă. Căci tot ceea ce pentru el nu mai înseamnă nimic, decît poate tresăririle dureroase ale încheierii aventurii, pentru un martor devine prilej de consemnare apologetică. Un întreg tablou elegiac se înfiripă din regretele celor prezenți, iar unora chiar li se poate lăuda arta cu care au știut să dramatizeze finalul muribundului. Iar dacă personajul e fost celebru, reportajul elegiac va trece din om în om, în virtutea lanțului de colportaj
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
un martor devine prilej de consemnare apologetică. Un întreg tablou elegiac se înfiripă din regretele celor prezenți, iar unora chiar li se poate lăuda arta cu care au știut să dramatizeze finalul muribundului. Iar dacă personajul e fost celebru, reportajul elegiac va trece din om în om, în virtutea lanțului de colportaj al bîrfei sociale. Numai că actul colportării va duce la deformări, deformările vor duce la multiplicarea versiunilor răspîndite, și la un moment dat ne vom pomeni că una și aceeași
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
Leo Strauss? A doua trăsătură, complementara celei dintîi, stă în acuza de dezertare. Cu alte cuvinte, din cealalată parte a peșterii, de acolo de unde se află foștii mateloți cu care a împărțit puntea corabiei comunismului mesianic, se va auzi reproșul elegiac al incriminării tovărășești: Tismăneanu ne-a părăsit, Tismăneanu ne-a trădat, Tismăneanu este un renegat. Sub unghiul încrîncenării punitive, vechii lui camarazi (unii trăind chiar în Vest) vor fi tot atît de necruțători ca cei din prima tabără, cu deosebirea
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
personalității și de adâncirea sterilă în sine însuși." Cine ar putea crede în neînfricata "sinceritate" a unui cărturar și poet (despre care G. Călinescu spune, în Compendiu, că: "În lirica lui somptuoasă și neagră, Al. A. Philippide e un mare elegiac.") negându-și orientarea estetică a tinereții și a maturității? Oricât de zgârcite și de prudente erau opiniile sale, în rarele noastre dialoguri, intuiam că el își păstra, totuși, o neîndoielnică libertate interioară față de Înalta Poartă realist-socialistă. În ce mă privește
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
Opera din Timișoara. E adevărat, atunci era mai tânără, avea mai multă lumină și, parcă, rolul îi punea în evidență mai mult, extinderea registrelor și aspectul de virtuozitate. Deși, pare o ființă meditativă, deci, într-o oarecare concordanță cu rolul elegiac al Desdemonei, acum, se simțea nevoia unui plus de patos vocal, o participare scenică mai nuanțată între extaz, surprindere, dezamăgire, tristețe, durere și resemnare. Remarcabile au fost însă: liricitatea cântului, boltirile rafinate și pianisimele eterice din ultimul tablou. Față de premieră
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
cu o concluzie dinainte stabilită, ilustrînd o poziție politică sau alta : "Ori ne așezăm obstinați în raza unor verdicte obtuze și simplificatoare, ori alunecăm într-o simpatie frenetică și nostalgică, o simpatie care, mărind neașteptat proporțiile fenomenului, împrumută un ton elegiac de prohod istoric. În ambele situații, distanța optimă în fața temei dezbătute e ratată. Perspectiva lipsește, iar putința de a vorbi cu o minimă adecvare despre fenomenul legionar piere". Într-atît de pasională e atmosfera ce înconjoară fenomenul istoric cu pricina, încît
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
-l câștiga. Experiența discretă a evreității este înlocuită cu experiența dictaturii. Punctul de inflexiune e o nuvelă cu multe elemente comune cu primele romane ale lui Norman Manea, Captivi (1970) și Atrium (1974): decepția maturității, tentaculele mediocrizării, cotidianul mocirlos, apatia elegiacă. Monotonia, platitudinea, suspiciunea, banalitatea, resemnarea, captivitatea sunt trăite de recentul absolvent al facultății cu un sentiment din ce în ce mai acut al disperării. Senzația de sufocare, de înecare (chiar trecuse printr-un asemenea accident la mare) îl determină să caute evadarea. Politizarea situației
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
disperării. Senzația de sufocare, de înecare (chiar trecuse printr-un asemenea accident la mare) îl determină să caute evadarea. Politizarea situației e evazivă. Marea și, uneori, amurgul îndeplinesc rolul de rezonatori sufletești pentru o stare depresivă, realizată stilistic la modul elegiac, cu o virtuozitate a mijloacelor împinsă până la limita artificiului poetic. Se simte un învins, eșecul îl amenință, ca în proza existențialistă. Anchetatorul și informatorii îl obsedează. Pentru a scăpa de presiunile unei lumi detestabile caută un fel de terapeutică a
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
categoriilor estetice la Evanghelos Moutsopoulos despică stilurile muzicale în domenii a căror haturi sunt plantate nu numai din rațiuni logice, ci și emoționale. Astfel, frumosul, urâtul, sublimul, nostimul, fermecătorul, grațiosul, elegantul, simplicitatea sunt considerate categorii tradiționale, în timp ce poeticul, antipoeticul, liricul, elegiacul, idilicul, funebrul și macabrul sunt adunate în buchetul categoriilor eidologice statice, iar epicul, comicul, caricaturalul, spiritualul, umoristicul, satiricul, grotescul, ironicul dramaticul și tragicul în cel al categoriilor eidologice dinamice. Prelegerile de estetică muzicală semnate de Ștefan Angi sunt investigate succint
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
alegere s-a pus în evidență - dacă mai era nevoie - calitatea acestei renumite orchestre. Solistul serii, violoncelistul brazilian Antonio Menses , nu a fost ales întâmplător, stilul său sobru fiind unul cât se poate de potrivit pentru aerul predominant contemplativ și elegiac care traversează lucrarea, Concertul pentru violoncel op.85 (1919) . La vremea când Antonio Menses intra în activitatea competițională exigențele erau altele decât astăzi; erau concursuri puține și un Premiu I la „Ceaikovski” însemna deja o carieră „garantată” ca să o numim
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
transpus cu curaj în melodii, armonii și ritmuri. Muzica sa, mereu imprevizibilă, poartă marca unui imens talent, de la bijuteriile pentru pian solo la capodoperele muzicii corale (precum vertiginosul și energicul Dar de nuntă), de la zglobiul Cvartet de coarde și elegiacele cântece pe versuri de Eminescu, la monumentalul și fascinantul Concert pentru pian și orchestră. Am avut posibilitatea de a-i programa și cânta Cvintetul pentru suflători, lucrare care a zăcut în sertar ani de-a rândul. Și asta, prin bunătatea
Radu Paladi - o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]
-
blândă față, / Își pleacă fruntea asupra mea. // Ea atunci lira îmi încordează / Și îmi rezice c-un glas ușor, / Povestiri multe ce-nminunează / Bravilor care nu mai viază, / Ce zac în ticnă în groapa lor." În poezia "originală" e melancolic și elegiac, naiv și prozaic, chiar mai jos de sursele preromantice Young, Légouve, Gessner, Derjavin, Jukovski. G. Călinescu găsește unele "figuri și colori" în poezia lui Negruzzi. Poemul Aprodul Purice, subintitulat "anecdot istoric" nu-i decât o cronică versificată cu puține imagini
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
despre Dumnezeu." Poeta pendulează între dialogul și corespondența cu cel Atotputernic, cu îngerul "gardian" Ion, și epica realistă ce developează climatul craiovean și domestic, cu petele de culoare aferente (dintre blocul 13 și 13 bis), trăită pe fundalul unei singurătăți elegiace căreia doar rugăciunea și umorul amar sau incisiv îi vin de hac în chip homeopatic: "Doamne și Tu, nu mă mai lua în balon,/nu mai face mișto de mine/de parcă-ai fi jăndarul de la colțul străzii,//motanul vecinei de la
Noile aventuri ale văduvei trandafirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8124_a_9449]
-
nu le vei mai deschide. Cartea lui George Steiner e la polul opus: impresia cu care rămîi este că autorul își simte atît de pregnant ideile încît literalmente suferă pentru ele. Iar asta o simți din tonul cărții, din tenta elegiacă pe care o dă admirabilei sale lucrări de filozofie a culturii. E paradoxal să vezi cum, cu toată perspectiva sumbră pe care o zugrăvește - e vorba de declinul iremediabil al genului artistic al tragediei antice -, efectul pe care Moartea tragediei
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
o solemnitate de rugăciune, lipsită de orice stridenta retorica (V. Ierunca vorbește, foarte expresiv, despre "economia oraculara" a acestui discurs). Subiectul liric pare a-și rosti poemul, precum Blaga ceva mai devreme, "cu cuvinte stinse în gură", cu o discreție elegiaca ce pune o pedala tensiunii lăuntrice, unei deznădejdi care refuză clamarea în ton "înalt" și spectaculos: "O! unora le plac volutele înalte/ noru-n război cu trandafirul și azurul vântului/ A umblă îmi ajunge Cuvântul meu e viata-mi/ Și totul
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
la-nceputuri./ lumea în cercurile ei/ cerul în numerele lui/ tu eu/ - și acest nimb de necrezut/ ce ne-nfăsoară-n candidele scutece/ în scutecele-n care ne-am născut/ în veacuri/ în fragedă în verdea dimineață a lumii" (Nimb). Puternic, stratul elegiac al liricii lui Alexandru Busuioceanu suporta el însuși un proces de transfigurare (că în ciclul Aproximații, datat 1954-1960), în sensul înseninării durerii mărturisite, deschise, cumva, spre un orizont promițător de noi lumini, catre "vedenia depărtării". Poemul devine atunci o succesiune
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
ceea ce aruncă fenomenul în absurd. Reținem însă funcția lui punitivă. Spuneam, la un moment dat, că sintagma Întunecatul April este o metaforă a teatrului în negativ. Vladimir Streinu remarca: "April, pentru poetul nostru, se dovedește "întunecat" nu numai datorită rezonanței elegiace și sarcastice a temperamentului său (...), ci și datorită unui material de intuiții mortuare"48. Acest conglomerat de "intuiții mortuare" procură materia primă a teatrului despre care vorbim. Râsul tăcut este metafora cea mai puternică prin efectul său contrastant. Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
îl fac să se considere mai mult decât un „Don Juan întârziat”. Din păcate, bucuria de a o fi întâlnit este urmată adesea de presentimentul că o va pierde. I-a mărturisit-o într-o zi, pe un ton „fatalmente elegiac”, motivând cu inexorabila amenințare a îmbătrânirii și neputinței. Răspunsul ei i-a dat speranță („Un bărbat poate fi iubit și la 80 de ani...”), dar nu i-a îndepărtat cu totul stările anxioase. Totuși, Teodora este unica ființă care îi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]