1,904 matches
-
Emil Brumaru (Elegie pentru Pino) Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R., Closete vechi de scînduri, oh, cotețe, Eterna Servitoare-o să ne-nvețe Ce are-ascunsă coapsa-n izuri crețe, Sînii boltiți cum nici un cer nu e, Gura-i adîncă, limba-n moi povețe, Saliva-n
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
și de noapte (1954), din care răzbat uneori prospețimi melodioase de tip Esenin: ,Ai! Cum trece vremea prin pădure,/ În poiana naltă ce tăceri! Dorm pîraie. Cine să murmure / Cîntecele unei primăveri?" pentru ca, în Fiul risipitor (1964) să apară primele elegii, strania colografie nocturnă din Vis de zugrav: ,încerc pe sticla umilă, noaptea, să prind/ infinitele forme și linii", neliniști izvorîte din motivul lui ,Ubi sunt". Cuvintele pierite ,sus în azur, în tăcutul azur", iau cu ele o vîrstă biologică, dar
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
pe viață și pe moarte, spre cei ce se atașează liricii sale. Poetul s-a arătat, ziceam, lizibil (prin comparație cu majoritatea poemelor sale) în poezia de dragoste citată mai sus. îl regăsesc într-o dispoziție asemănătoare într-o armonioasă elegie a extincției presimțite. pisica va deschide iar fereastra pisica verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
încheg ceva, cînd acced...humm !... să-mi coc puroiul, să mi-l prăjesc precum scrobul de bubă dulce, să mă scarpin indecent la coajă, împroșcînd în jerbe, în arteziene, cu furtunul de grădină, cu stropitoarea de tablă ruginită, cu gura elegii injurioase... textul să fie cît mai incoerent... mai dezlînat...mai greu de priceput... cu dezacorduri gramaticale... cu expresii vulgare...cu repetiții neglijente, nedorite, bîlbîieli de ramolit lichefiat la creieri, de boșorog redus la fixul memoriei minții ... un soi de limbaj
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
său restrîns de prieteni, viitorii scriitori importanți ai "momentului '68", atestă, cînd și cît s-a păstrat, seriozitatea și patosul intelectual cu care Stănescu pregătea o veritabilă "lovitură de stat" împotriva poeziei oficiale, reabilitînd aventura liricii moderne. De abia după Elegii (1966), ceea ce scria Nichita Stănescu a început să coincidă cu timpul tipăririi și cu afirmarea îndeajuns de liberă a propriei viziuni "neortodoxe" din versurile ținute pînă atunci, cum își amintea și Nicolae Breban, nu în sertar, ci în... buzunar. Din
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
vedea tipărite tocmai poemele care îl apropiau cel mai mult de ,,sinele" său autentic, cel pe care-l va urmări himeric o viață întreagă. Ele dau seamă de ,,istoria secretă" a devenirii liricii lui Nichita Stănescu de pînă la 11 elegii.
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
elementul erotic al sensibilității. Vajnic „Trezit”, îndrăznesc a spune, poetul se deconspiră din acea intimitate neaoșă pornită că n-ar fi avut altfel unde decât în inevitabila relativitate: „ora două a nopții/ tu dormi nu-i târziu/ în pentagrama cantatei/ elegia visului nostru// ora patru a dimineții/ tu dormi și nu-i târziu/ prin labirintul năravului/ s-au topit visele noastre”. E mult mai mult decât o declarație de dragoste, invelita cu un parfum de emoție. Aceasta ar putea fi stadiul
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
de la inundație. “Mereu ni se deschid în față două căi,oare aș fi putut alege în așa fel încât să nu trăiesc vremea întrebărilor, regretelor sau orce aș fi ales vine un timp când te scufunzi ... XII. ATÂTA DOAR O ELEGIE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. noaptea-și dilată insomnia lângă o cafea amară și-o țigară cu tălpile boțite de ploaie aleargă pe ziduri haină de iubire am să o așez la geamul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
aș vedea absența din fiecare cuvânt nu ți-aș simți spinii frământarea de umbră și lumină în care te zbați să-ți construiești plecarea aștept să palești din fiecare detaliu ca să pot trăii ca și cum nu ai fi( fost) decât o elegie ... Citește mai mult noaptea-și dilată insomnialângă o cafea amară și-o țigarăcu tălpile boțite de ploaie aleargă pe zidurihaină de iubiream să o așez la geamul unde nu plouăca să pot trăica și cum nu m-aș sufocacu tâmpla
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ți-ai întins firelenu ți-aș vedea absențadin fiecare cuvântnu ți-aș simți spinii frământarea de umbră și luminăîn care te zbațisă-ți construiești plecareaaștept să palești din fiecare detaliuca să pot trăiica și cum nu ai fi( fost)decât o elegie... XIII. ȘI TOTUȘI NE IUBIM, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. Brațele dimineții zgârie geamul poartă stigmatul îmbrățișărilor grăbite cuvinte ca niște obiecte inutile fac piruete printre aburi de cafea arome perfide decopertează rutina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
schimbă tonul în alte poezii, într-unul plin de sensibilitate și duioșie, în pastelurile care alternează cu versurile protestatare; poeziile devin elegiace, eufonice, șoptite în „sunetul unui clavir”; „la ceasul unei seri tăcute” - rechemând amintirile plăcute. Însuși limbajul este adecvat elegiilor, romanțelor, madrigalelor, e un limbaj baladesc pe care-l foloseau în vechime, menestreii cu lira lor cântând frumoaselor domnițe, serenade sub balcon: „ceasul de vecernie”; sihăstrie, clavir, elixir, suvenir, amor, ș.a. Aceleași sentimente nostalgice se regăsesc în poeziile: „Am vizitat
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
fecioare,vântul țâfnos nu se dă-n lăturisă se dezlănțuie...și-alăturide fantomatice fanfarecântă-n funebră cadențareromanța vieții trecătoare. În toamna frunzelor fecioare,cu ruginiul prins pe glezne,trufas, timpul ne ia în plezneși ne predă la fiecareexemplul frunzei care moare... XXXI. ELEGIE DE TOAMNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014. Sub semnul gândului ce-a-ncărunțit e valea dintre noi tot mai adâncă; copaci suntem și trupul desfrunzit un vânt tăios în palmă ni-l descântă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
statuare, aforisme despre care n-ai îndrăzni să spui că nu sună, totuși, bine: Cine e omul de nebiruit?/ E numai cel pe care nu-l clintește/ nimic din ce nu stă-n puterea lui." (Epictet) Între unele și altele, elegii picurate sau credințe spuse tare, încape o poezie ce, se vede, va fi căutat mult formula lămuririi ei definitive. O strigare de Iov, închisă într-un suspin, dă măsura unei lirici gonite, într-o sticlă, de la mal: "De ce să strig
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
o manifestare inițial primitivă, ulterior elevată a dragostei, cu acroșări intempestive ale unei simbolistici când profane, când sacre ori cu treceri abrupte de la comic la tragic, de la lirism la prozaic, de la poetic la narativ. în fond, am asistat la trei elegii erotice în care au dansat cu ardoarea și pasiunea proprie îndrăgostiților Marie-Agnes Gillot și Manuel Legris, Myriam Kamionka și Alessio Carbone (sinceri, candizi, dar și pătimași, ca la prima iubire), Jeremie Belingard, Kader Belarbi, Miteki Kudo și Wilfried Romoli (oarecum
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
citirea acestui roman al lui Marin Mincu, despre care cred că este mult sub valoarea studiilor sale critice și chiar a romanului Intermezzo. Cum, însă, aceeași carte l-a încântat pe Umberto Eco (,M-am simțit atras deopotrivă atât de elegia poetului disperat, cât și de epopeea geților care l-au iubit. Și, chiar dacă Ovidiu n-ar fi existat niciodată, această carte a lui Marin Mincu m-ar fermeca în aceeași măsură"), este dreptul fiecărui cititor să judece cartea așa cum crede
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
Face completări, observații critice justificate de familiaritatea cu obiectul de studiu și corectări de istorie literară în privința paternității unor texte. Preotul celibatar e un sentimental sfios, un romantic autocenzurat ce nu vrea să-și dezvăluie numele ca autor al unor elegii de dragoste stinsă. Într-un sonet trimis lui G. Bariț simte în sine "un foc prea fierbinte", pe care îl ascunde "supt șepte tari peceți" (p. 396-397), dar cere să nu-i fie deconspirat numele: "că știți că io nu
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
Doriți ceva?, ne-ntreabă. Noi dorim!// Și discutând cu ele gogorițe/ și bazaconii, după kilul prim,/ Le-aplaudăm când fac din șolduri fițe/ și cu delicatețe le ciupim// Pe chelnerițele de printre șprițe..." Sunt chelnerițe blonde printre șprițe). Rondelurile, sonetele, elegiile, baladele, cântecele și bocetele lansate de pe acest submarin erotic repede ieșit la suprafață mixează registrele și reinterpetează liniile melodice, în acord cu starea sufletească de moment a "Îngerului jongler Emil Brumaru". Am văzut cum de la nota lirică eminesciană din Caligrafiile
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
niciodată. Norii lui Radu Petrescu nu aduc ploaia. Nici atît, înseninarea. Doar plăcerea de-a te pierde pe drumuri ca și cum, în care te afunzi fără să răzbați, tot dînd în alte cărări. Un canon occidental, care nu are nevoie de elegie, lasă, din vechile, îngroșate, întărite vine, să plece căi vii. Constatarea evidentă că toate motivele sînt tutelate de cîteva cărți, sau sînt de găsit în cărțile mari, duce, așa cum o formulează Radu Petrescu, mai repede la victorie decît la ratare
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
ștefan cel Mare și Sfânt și Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni 1890-2010) Corneliu Leu (Studii, metode și ipoteze de filosofie personalistă), Nicolae Georgescu (Scrisul ca o taină), Sorin Cerin ( Poeme de dragoste și Învață să mori), Ion PachiaTatomirescu (Elegii din Era Arheopterix), Nicolae Bălașa (Vămile apocalipsei plus Viața ca iluzie și clipa ca destin), Theodor Răpan (Evanghelia Tăcerii - Solilocvii, Evanghelia inimii - Anotimpuri și Evanghelia cerului Zodii de poet), Luchian C. Deaconu (Craiova 1898-1916), Cornel Rusu (Pelerin în Românitate), Ioan
Două manifestări de marcă, cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
realizat serviciul comercial radiotelegrafic peste Oceanul Atlantic. Duminică, 28 martie EUGENE IONESCO În 1994 a murit dramaturgul și eseistul de origine română Eugene Ionesco. Stabilit în Franța în 1941, el a scris foarte puțin în limba română (un volum de versuri, „Elegii pentru ființe mici“, și un volum de critică literară, „Nu“, plus articole în principalele reviste litrerare ale vremii). Este creatorul teatrului absurdului, piesele cele mai cunoscute fiind „Cântăreața cheală“, „Lecția“, „Scaunele“, „Rinocerii“ și „Regele moare“. În 1970 a devenit membru
Agenda2004-13-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282243_a_283572]
-
călător german, trecând prin 1842 prin Banat și auzind de turnul din Caransebeș, notează: „Din Banat și până la Varna și de la Varna la gura Nistrului - Ovidiopolis - se pare că fiecare popor vrea să-și acapareze onoarea că poetul a scris elegiile la el. Cel puțin cinci asemenea locuri există aici, unde Ovidius ar fi putut să-și deplângă soarta nemiloasă”. Avanpostul comitelui de Timiș Care este, totuși, adevărul despre turnul din Caransebeș? Un prim element ni-l relevă datele istorice de
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
În colecția „Poeți contemporani“ a Editurii clujene „Dacia“, a apărut, în 2011, volumul de versuri al lui Ion Pachia-Tatomirescu, „Elegii din Era Arheopterix“. Mărturisesc că abia acum mă familiarizez cu personalitatea complexă a scriitorului (deși, sporadic, îl citisem de multă vreme): poet, eseist, prozator, dacolog, monografist, autor de dicționar esteticoliterar, lingvistic, religios și de teoria comunicației etc. Dar, înainte de toate
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
doar prilej de „rescriere“ parodică, precum se-ntâmplă la postmoderniști. Altminteri, o dimensiune centrală a operei sale este arheitatea daco-pelasgă, arheitate care răzbate masiv, dar cu abilitate și rafinament stilistic, încă din titlul volumului de la care au pornit aceste note: Elegii din Era Arheopterix. întâlnirea „paradoxistă“ este între arheitate și prezenteitate, la modul holonic. Deopotrivă, textele sunt și nu sunt „elegii“, integrând diverse forme lirice, de la imn la satiră, calitatea lor principală fiind energia transfigurată a verbului. De fapt, întreaga operă
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
arheitate care răzbate masiv, dar cu abilitate și rafinament stilistic, încă din titlul volumului de la care au pornit aceste note: Elegii din Era Arheopterix. întâlnirea „paradoxistă“ este între arheitate și prezenteitate, la modul holonic. Deopotrivă, textele sunt și nu sunt „elegii“, integrând diverse forme lirice, de la imn la satiră, calitatea lor principală fiind energia transfigurată a verbului. De fapt, întreaga operă poate fi considerată un imn închinat verbului, cum se prefigurează în Ars poetica, din prima parte. Ciclul se deschide cu
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
receptat / pe-acest segment temporal / de oră-suliță - / domnule Petre Pandrea...“ (Nu îngădui decât Poemul...). Desigur, nouă atitudine de Mandarin Valah. După acest preludiu metapoetic, Ion Pachia-Tatomirescu își construiește, mai departe, cartea pe o simetrie septenară, holonică: urmează cinci cicluri de elegii ale elementelor primordiale (Elegiile elementului Aer, Elegiile elementului Apă, Elegiile elementului Foc, Elegiile elementului Lemn, Elegiile elementului Pământ), pentru ca a șaptea secvență să fie împlinită în „clipa suspendată“ a Erei Arheopterix, care dă și titlul volumului. Altfel spus, întregul ființei-ca-ființare
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]