458 matches
-
o parte Grecia și pe de alta Mișcarea Națională Turcă, cea care avea să fondeze Republica Turcia. Grecii au declanșat conflictul deoarece premierul britanic David Lloyd George promisese Atenei importante câștiguri teritoriale în dauna Imperiului Otoman, în condițiile în care elenii ar fi participat la luptele primei conflagrații mondiale de partea Aliaților. La sfârșitul războiului greco-turc, grecii au fost nevoiți să cedeze toate câștigurile teritoriale, să revină la frontierele antebelice și să accepte schimburile de populație cu nou înființat Republica Turcia
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Idei, care ar fi trebuit să cuprindă toate comunitățile elene din Epirul de nord-est, Tracia și Asia Mică. Aliații occidentali, în special premierul britanic David Lloyd George, promiseseră Greciei importante câștiguri teritoriale în dauna Imperiului Otoman, în condițiile în care elenii s-ar fi alăturat taberei Aliaților. Astfel, grecii ar fi urmat să primească Tracia Răsăriteană, insulele Imbros (Gökçeada) și Tenedos (Bozcaada), ca și părți ale Anatoliei apusene, adică teritoriul din jurul orașului Smirna. Repudierii de către italieni și anglo-francezi a Acordului de la
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și împotriva grecilor din nordul și vestul Anatoliei. Premierul elen Eleftherios Venizelos declara de altfel într-un ziar britanic că Grecia nu luptă împotriva islamului, ci împotriva conducerii anacronice otomane și a administrației sale corupte, sângeroase și infame, iar obiectivul elenilor este obținerea controlului în acele teritorii unde majoritatea populației este formată din greci. Amenințarea la adresa minorității elene din Asia Mică a fost exagerată de Venizelos în timpul tratativelor de la Sèvres pentru ca să obțină sprijinul guvernelor puterilor învingătoare. De exemplu, faptul că Junii
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
o asemenea acțiune și eforturile lor s-au dovedit inutile. După eșecul negocierilor din martie, era clar că grecii trebuiau să se retragă pe o serire de poziții mai ușor de apărat în jurul orașului Izmir. În schimb, factorii de decizie eleni au hotărât să rămână pe poziții și au plănuit ocuparea Constantinopolului. Aliații s-au opus acestei ultime opțiuni și grecii au fost obligați să renunțe la plan. Turcii au lansat contraatacul cunoscut și ca „Buyuk Taarruz” (Marea Ofensivă) pe 26
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
După o confruntare grea, armata greacă obține o victorie decisivă, Mardonius fiind ucis, iar forțele persane fiind silite să se retragă precipitate spre Asia. Flota aliată urmărește corăbiile feniciene care au rămas fidele perșilor, în vreme ce corăbiile ionice treceau de partea elenilor, și le zdrobește la Mycale în 479 î.Hr., lichidând ultima rezistență în 478 î.Hr. la Sestos. Chiar dacă războiul se va încheia abia după 30 de ani prin Pacea lui Callias în 449 î.Hr., episodul central se încheie, inagurand o etapă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
eșecul germanilor în fața Moscovei și mai apoi seria de înfrângeri de pe frontul de răsărit. Există și păreri conform cărora invazia din Grecia nu a avut nicio influență asupra datei de declanșare a Operațiunii Barbarossa. Mai mult, intervenția britanică în sprijinul elenilor a fost caracterizată de acești din urmă comentatori ca fiind o acțiune inutilă, o decizie politică și sentimentală sau chiar o gafă strategică. În momentul izbucnirii războiului, premierul elen Ioannis Metaxas a căutat să mențină statutul de neutralitate al țării
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
italienii înregistrând inițial un număr de succese locale. Aceștia au traversat râul Thyamis (Kalamas), dar în scurtă vreme au fost respinși și alungați spre bazele de pornire din Albania. După trei săptămâni de lupte, toți invadatorii fuseseră alungați din Grecia, elenii reușind să organizeze un contraatac încununat de succes. Mai multe localități rurale albaneze au fost ocupate de forțele elene, dar nici schimbarea comandantului, nici sosirea unor puternice întăriri nu i-au ajutat pe italieni să schimbe cursul luptelor. După mai
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
limiteze la atacul împotriva Greciei. Înaltul Comandament German a emis directiva 20 pe 13 decembrie 1940 prin care ordona declanșarea Operațiunii Marița - invazia din Grecia - care avea ca principal obiectiv cucerirea țărmului nordic al Mării Egee până în martie 1944. Restul teritoriului elen trebuia ocupat în măsura în care se dovedea necesar din punct de vedere militar. După ședința convocată în grabă de Hitler ca urmare a loviturii de stat de la Belgrad, au fost lansate pe 27 martie ordine pentru o campanie militară împotriva Regatului Iugoslaviei
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
trupe în Creta pe 31 octombrie, ceea ce a permis grecilor să-și aducă pe continent Divizia a 5-a de infanterie. Pe 17 noiembrie 1940, Metaxas a propus britanicilor declanșarea unei ofensive comune în Balcani, pornind de la bazele deținute de eleni în Albania de sud. Britanicii nu s-au arătat dornici să discute propunerea lui Metaxas, pentru că o asemenea ofensivă ar fi trebuit să fie dusă la îndeplinire cu ajutorul transferului de trupe ale Commonwealthului, care erau deja implicate în luptele din
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Arthur Samuel Allen. Alte două batalioane de infanterie australiene s-au mutat spre regiunea Elatia la sud-vest de chei, având ordin să reziste aici minim trei sau patru zile. Pe 16 aprilie, generalul Wilson s-a întâlnit cu omologul său elen Papagos la Lamia și l-a informat despre decizia de retragere la Termopile. Generalul Blamey a împărțit responsabilitățile retragerii între generalii Mackay și Freyberg. Mackay trebuia să apere flancurile diviziei de neozeelandezi până la o linie est-vest care trecea prin Larissa
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
vestul Greciei. Succesle inițiale ale grecilor au fost puse sub semnul de întrebării de înfrângerile din bătăliile de la Alamana și de la Eleftherohori în fața lui Omer Vrioni. O altă piedere importantă a grecilor a fost moartea lui Diakos, un lider militar elen promițător, care a fost capturat la Alamana de către turci, care l-au executat mai apoi, atunci când a refuzat să jure credință sultanului. Grecii au reușit să oprească șirul succeselor otomane în bătălia de la Gravia. Aici, Odysseas Androutsos, în fruntea unei
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
precum cele ale lui Daskalogiannis, ucis în lupta cu turcii. Rebeliunea grecilor din 1821 din Creta a primit un răspuns violent din partea autorităților otomane. Un mare număr de cretani, inclusiv preoții considerați capii răscoalei, a fost executat. În ciuda represiunilor dure, elenii nu au cedat și sultanul Mahmud al II-lea a fost forțat să ceară ajutorul vasalului său, Muhammad Ali al Egiptului, căruia i-a promis stăpânirea asupra pașalâcului cretan. Pe 28 mai 1822, o flotă egipteană de 30 de vase
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
a războiului civil s-a încheiat în mod oficial pe 22 mai, dar cei mai mulți membri ai executivului s-au arătat nemulțumiți de termenii „blânzi” ai înțelegerii semnate de reprezentanții executivului, Londos și Zaimis. În acestă perioadă au fost livrate guvernului elen primele două tranșe ale unui împrumut britanic, ceea ce a întărit mult pozițiile guvernului elen, dar a creat condiții pentru noi lupte interne. Sprijinitorii lui Kountouriotis au intrat în conflict cu guvernul și, după ce s-au aliat cu Kolokotronis, au redeschis
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Ibrahim. La începutul toamnei, vasele elene de sub comanda lui Andreas Miaoulis a forțat flota turcă din Golful Corint să se retragă, folosind cu succes tactica vaselor incendiare. Egiptenii s-au alăturat turcilor în ianuarie pentru întărirea asediului de la Missolonghi, dar elenii au reușit să reziste atacului comun. În primăvara anului 1826, Ibrahim a reușit după lupte sângeroase să cucerească mlaștinile din jurul orașului, izolându-l astfel de mare și tăindu-i aprovizionarea. Egiptenii și turcii le-au cerut asediaților să capituleze și
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
amicale cu Turcia numai în condițiile în care drepturile supușilor creștini ai sultanului erau respectate. Comisarul britanic al Insulelor Ioniene, care erau sub controlul Londrei, a primit ordinul să-i considere în stare de război cu turcii, ceea ce ușura acțiunile elenilor de perturbare a aprovizionării turcilor. Aceste măsuri au dus la creșterea influenței britanice în zonă. Această influență a crescut odată semnarea unor înțelegeri de împrumut dintre greci și mai multe bănci britanice în 1824 și 1825. Aceste împrumuturi au transformat
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
va duce la distrugerea acesteia. Ibrahim a acceptat să ceară sultanului în scris schimbarea ordinului de atac și, în același timp, a cerut oprirea acțiunilor ofensive ale grecilor și filelenilor. Codrington a promis la rândul lui că va opri atacurile elenilor împotriva armatei musulmane. Mai apoi, a permis majorității navelor de sub comanda sa să părăsească Navarino și să se reîntoarcă la Malta. În același timp, flota franceză a plecat la rândul ei în insulele Mării Egee. În momentul în care un filogrec
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Astăzi grecii își spun „eleni” ("Έλληνες" - ellenes), deși au fost cunoscuți sub diferite denumiri de-a lungul istoriei. Soldații greci care au căzut în Bătălia de la Termopile din august 480 î.Hr. erau considerați „eleni“, protectori ai Hellas-ului. În perioada elenistică acest nume a ajuns să
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
elenistică acest nume a ajuns să se refere la o persoană care îmbrățișa modul de viață și valorile grecești. În timpul lui Isus din Nazaret termenul și-a schimbat înțelesul, și orice persoană care nu era de rit iudaic era numită "elen". Către sfârșitul antichității, grecii își spuneau "romaioi", adică romani (după Edictul lui Caracalla din 212, practic toți grecii erau cetățeni romani). După convertirea la creștinism a Imperiului Roman de Răsărit, "elen" a ajuns să fie sinonim cu "păgân", recăpătându-și
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
persoană care nu era de rit iudaic era numită "elen". Către sfârșitul antichității, grecii își spuneau "romaioi", adică romani (după Edictul lui Caracalla din 212, practic toți grecii erau cetățeni romani). După convertirea la creștinism a Imperiului Roman de Răsărit, "elen" a ajuns să fie sinonim cu "păgân", recăpătându-și sensul inițial național la începutul celui de-al doilea mileniu. Europenii occidentali folosesc numele de "greci", iar perșii și turcii folosesc numele "Yunan", adică ionieni. O formă unică și interesantă e
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
latinescul argentum. "Danaani" este numele primului trib care a dominat Peloponezul și regiunea din apropiere de Argos. "Ahei" este numele acelui trib care, împreună cu eolienii, a dominat pentru prima dată teritoriile grecești, având centrul la Micene. În perioada Războiului Troian, elenii erau un trib relativ mic dar puternic din Phtia, Tesalia, cu centrul în așezările din Alos, Alope, Trehine, și Argosul pelasgic. Mai multe etimologii au fost propuse pentru cuvântul "elen", însă niciuna nu a fost pe deplin acceptată. Printre acestea
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
teritoriile grecești, având centrul la Micene. În perioada Războiului Troian, elenii erau un trib relativ mic dar puternic din Phtia, Tesalia, cu centrul în așezările din Alos, Alope, Trehine, și Argosul pelasgic. Mai multe etimologii au fost propuse pentru cuvântul "elen", însă niciuna nu a fost pe deplin acceptată. Printre acestea se numără "sal" (a se ruga), "ell" (muntos) și "sel" (ilumina). Un studiu mai recent leagă numele de un oraș numit "Hellas" în apropiere de râul Spercheus, care și-a
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Epir. Ptolemeu a denumit Epirul "primul Hellas", iar Aristotel vorbește despre o catastrofă care a avut urmările cele mai grave "în anticul Hellas, între Dodona și râul Achelous [...], țară ocupată de seli și graeci, cunoscuți mai târziu sub numele de eleni". Posibilitatea ca elenii să fi fost un trib din Epir care mai târziu au migrat către sud spre Phtya în Tesalia rămâne probabilă. "Eleni" în sensul său mai larg apare pentru prima dată în scris într-o inscripție a lui
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
denumit Epirul "primul Hellas", iar Aristotel vorbește despre o catastrofă care a avut urmările cele mai grave "în anticul Hellas, între Dodona și râul Achelous [...], țară ocupată de seli și graeci, cunoscuți mai târziu sub numele de eleni". Posibilitatea ca elenii să fi fost un trib din Epir care mai târziu au migrat către sud spre Phtya în Tesalia rămâne probabilă. "Eleni" în sensul său mai larg apare pentru prima dată în scris într-o inscripție a lui Echembrotus, dedicată lui
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Dodona și râul Achelous [...], țară ocupată de seli și graeci, cunoscuți mai târziu sub numele de eleni". Posibilitatea ca elenii să fi fost un trib din Epir care mai târziu au migrat către sud spre Phtya în Tesalia rămâne probabilă. "Eleni" în sensul său mai larg apare pentru prima dată în scris într-o inscripție a lui Echembrotus, dedicată lui Heracles pentru victoria sa în Jocurile amfictonice, și se referă la cea de-a XLVIII-a Olimpiadă (584 î.Hr.). Cuvântul se
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
se pare că a apărut în secolul al VIII-lea î.Hr. odată cu Jocurile Olimpice, și a intrat permanent în uz până în secolul al V-lea î.Hr. După războaiele greco-persane, la Delphi o inscripție a fost dedicată victoriei și generalului Pausanias, conducătorul elenilor. Conștiința unității pan-elene a fost promovată de festivaluri religioase, cele mai importante, Misterele eleusine, în care inițiații trebuiau să vorbească greaca, și aproape la fel de important, prin participarea la cele patru Jocurile pan-elene—inclusiv Jocurile Olimpice—în care participanții erau
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]