255 matches
-
ca virtuți. Aristotel precizează cum ar trebui să se desfășoare, sub forma excelenței și a virtuții, comportamentul cetățeanului atenian liber, ce își trăiește viața de zi cu zi exercitându-și funcțiile sociale, în mijlocul concetățenilor săi, în cadrul polisului grecesc, la începutul elenismului. Aristotel enumera printre virtuți, alături de curaj, stăpânirea de sine, înțelepciunea, faptul de a promova dreptatea, de a spune adevărul, de a fi cinstit, generos, de a avea un suflet mare, de a fi bun cetățean. Cultivarea virtuții presupune alegerea căii
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
bibliografice: Bogdan, Scrieri, 320-335, 340-348, 360-363, 431-438; I.G. Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 298; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 75, II, 438-440, 447-448; Iorga, Ist. Bis., I, 155-158; D. Russo, Elenismul în România. Epoca bizantină și fanariotă, București, 1912, 36-39; Iorga, Ist. lit., I, 151-156; Ilie Minea, Letopisețele moldovenești scrise slavonește, Iași, 1925, 66-98; Pușcariu, Ist. lit., 46; Cartojan, Ist. lit., I (1940), 38-39, 41-42; Călinescu, Ist. lit. (1941), 19-20, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
alchimizate, cele patru straturi. E vorba de ideea romană, respectiv conștiința dreptului roman, instituțiile militare ș. a., credința ortodoxă, în perimetrul căreia "gloria Domnului" se suprapunea peste "gloria împăratului", orientalismul din mentalitatea adesea tranzacțională și din fastul ceremonial, în sfârșit, elenismul ce universalizează limba greacă și impune ideea de ordine (taxis) ca element fundamental al concepției bizantine despre lume. Componentele vor fi diferit accentuate în geografia umană a Imperiului, elenismul de pildă n-a exercitat aceeași influență în toate epocile din
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
orientalismul din mentalitatea adesea tranzacțională și din fastul ceremonial, în sfârșit, elenismul ce universalizează limba greacă și impune ideea de ordine (taxis) ca element fundamental al concepției bizantine despre lume. Componentele vor fi diferit accentuate în geografia umană a Imperiului, elenismul de pildă n-a exercitat aceeași influență în toate epocile din mileniul bizantin, după cum modelele romane au supraviețuit în anumite segmente din corpul social și au dispărut din altele 3. Spectroscopia lui Nicolae Iorga rămâne exemplară și pentru că ilustrează ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
e lucrul cel mai important), problemele pe care Boetius a trebuit să le abordeze erau chestiuni strict filozofice, care nu fuseseră expuse în operele unor scriitori creștini, ci într-o vastă literatură specifică, ale cărei componente puteau fi reperate în elenism sau, și mai bine, în scrierile lui Platon și Aristotel. Așadar, era logic ca și Boetius să discute astfel de probleme ca filozof, cu atît mai mult cu cît în operele precedente, Opuscula theologica, scriitorul abordase ca filozof, adică dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este Dumnezeul iudeilor, care prin propria sa revelație își dovedește toate limitele; și cu mult inferioară eticii grecești este legea ebraică. însă religia creștinilor nu trebuie doar privită cu milă; ea trebuie condamnată ca o apostazie în raport cu iudaismul și cu elenismul. Creștinii se închină unui om mort, afirmînd că a înviat, adică își întemeiază religia pe o minciună; renunțînd la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajînd martiriul, își manifestă propriul fanatism; sînt atei care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale romanului din epopeic, ale epicului din eroic, concluzionând că la baza separației dintre sacru și profan (corespunzătoare binomului epopee/ roman) stă înclinația către parodiere a autorilor, care a intrat în spațiul scriiturii o dată cu invazia realului în imaginar. "În epoca elenismului are loc contactul cu eroii ciclului epic troian; eposul se transformă în roman", dar "materialul epic se transformă în material romanesc" numai prin mijlocirea acelui stadiu numit de Bahtin al "familiarizării și al râsului", prin parodie spărgându-se clișeele pietrificate
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ambivalență regeneratoare". În epocile în care romanul devine genul predilect, excesiv iubit de creatori, dar și de public, au loc fenomene stranii prin apropierea lor, Bahtin remarcând apariția unui "criticism al genurilor". Indiferent dacă ne aflăm în "unele perioade ale elenismului, în epoca Evului Mediu târziu și în cea a Renașterii"34 sau în plin postmodernism, convenționalismul celorlalte forme e dezvăluit cu vehemență chiar de parodiile romanești. "Stilizările parodice ale genurilor și stilurilor directe ocupă un loc important în roman. În
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
moderație, orgoliu expansionist și spirit polemic strălucit au decis o estetică în care inteligenta mânuire a stilurilor consacrate și spiritul critic sau geniul retoric prevalează asupra invenției de noi structuri artistice"133, avea să noteze Mirela Roznoveanu. Prestigiul secular al elenismului exercitase o capitală înrâurire asupra clasicismului latin; însușindu-și literatura unor autori precum Homer, Hesiod, Sapho sau Arhiloc, spațiul unei limbi atât de atent ancorată în tipare precum cea latină reunește exemple din cele mai diferite, creatori de epopee de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Paris: Seuil, 2005. Yerasimos, Stéphane. Constantinople. Istanbul's Historical Heritage. Paris: Eric Koehler, 2000. Zanetti, Gianfrancesco. "Il pensiero politico di Aristotele". Dolcini 35-70. Zumthor, Paul. Încercare de poetică medievală. București: Univers, 1983. [1972] Whittaker, Thomas. Neoplatonismul. Un studiu asupra istoriei elenismului. București: Herald, 2007. [1998] Wunenburger, Jean-Jacques. Imaginarul. Cluj-Napoca: Dacia, 2009. [2003] Lista ilustrațiilor Fig. 1. Togatus Barberini. Nobil cu togă, ținând busturile strămoșilor. A doua parte sec. I î.Ch. Muzeul Capitolin, Roma. Fig. 2.a. Jupiter Otricoli (replică a
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
e lucrul cel mai important), problemele pe care Boethius a trebuit să le abordeze erau chestiuni strict filosofice care nu fuseseră expuse în operele unor scriitori creștini, ci într-o vastă literatură specifică ale cărei componente puteau fi reperate în elenism, sau, și mai bine, în scrierile lui Platon și Aristotel. Așadar, era logic ca și Boethius să discute astfel de probleme ca filosof, cu atât mai mult cu cât în operele precedente, în Opuscula theologica, scriitorul abordase ca filosof, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
grecilor este Dumnezeul iudeilor care prin propria sa revelație își dovedește toate limitele; și cu mult inferioară eticii grecești este legea ebraică. Însă religia creștinilor nu trebuie doar privită cu milă: trebuie condamnată ca o apostazie în raport cu iudaismul și cu elenismul. Creștinii se închină unui om mort afirmând că a înviat, adică își întemeiază religia lor pe o minciună; renunțând la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajând martiriul, își manifestă propriul fanatism; sunt atei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
detronara lui Constanțiu și reintroducerea pe față a păgânismului. Criza ia proporții; conjurații devin atât de mulți încît armata alcătuită din grupuri de popoare și secte, îl proclamă ca împărat pe cel mai cult, mai fanatic și mai îmbibat de elenism dintre ei, pe Julian Apostatul, cel care a fost creștin și care l-a renegat pe Isus, pentru a se întoarce la planete și la zeii păgâni - 361 en. Inițiat în mistere de Edeusis și Maxime de Theurgis, discipolul școlii
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
studia dintr-un manual din care au fost rupte primele 20 de pagini. Deci: la întrebarea dacă Aristotel, Hippocrate și Leonardo da Vinci aparțin progresului bio-fizico- medicinei, răspunsul este DA. Spiralogia cunoașterii ne invită să medităm asupra următoarelor teme: I. Elenismul antic, care a avut ca figuri reprezentative (pentru biomedicină) zece personalități paradigmatice, și anume: Pitagora, Socrate, Hippocrate, Democrit, Platon, Aristotel, Euclid, Ptolomeu, Arhimede și Galen. Ei reprezintă 700 de ani de cultură și civilizație care, prin valoarea descoperirilor lor în
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
13. Spira "biochimiei", reprezentată prin: Antoine Lavoisier, Friedrich Wohler, Dimitri Ivanovici Mendeleev. 14. Spira "biofizicii" cu reprezentanții săi: Isac Newton, Georg Friedrich Riemann. 15. Spira "cuantică", reprezentată prin: Albert Einstein, Niels Bohr, Campton, Werner Heisenberg, John Kovac. Personalitățile paradigmatice ale elenismului Pitagora din Samos (570-495 î.e.n.), filosof și matematician grec, este figura dominantă a filosofiei presocratice a secolului VI î.e.n. Se bucură în timpul vieții de un enorm prestigiu, fapt remarcat de Platon și de Aristotel. În paralel cu intensele sale studii
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
unui singur aspect din opera sa târzie (rămasă neterminată 2). Ea oferă o spectaculoasă sociologie a cunoașterii de sine plecând tocmai de la atitudinea epocilor premoderne față de trup și sexualitate. Vom nota mai întâi tezele lui Foucault cu privire la semnificația corporalității în elenismul târziu și ecoul acestor idei în scrierile din primele secole creștine. Vom analiza apoi limitele interpretării orizontale a textelor creștine despre corporalitate, introducând argumentele lui Michel Henry în favoarea unei mai juste comprehensiuni, filozofice și teologice, a relației dintre trup, revelația
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a Crezului creștin, care vede Întruparea Cuvântului ca pe un nou „început al mântuirii noastre”. Fără trup, accesul la adevăratul „sine” al omului rămâne blocat tout court. Această înțelegere a corporalității îndumnezeite este imposibil de găsit în tradiția clasică a elenismului târziu. Din fericire, numai o asemenea corporalitate este constitutivă pentru sinele nostru adânc, acel superior summo meo et interior intimo meo despre care vorbea Augustin în Confesiuni (III.11). Cel care a interpretat mai adânc angoasa omului european în fața corporalității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
stabilindu-se în contextul unor confruntări militare. Însuși Alexandru Macedon ne-a călcat pământurile într-o incursiune îndrăzneață în nordul Istrului. Întâlnise un trib numeros care-l impresionase prin bogățiile sale și belșugul ținuturilor stăpânite. Dar atunci când a bătut ceasul elenismului, grecii s-au aventurat spre zări îndepărtate de la răsărit (Asia) sau miazăzi (Africa), și nu în nordul apropiat (Europa). Curgerea torentului macedonean spre Asia se datora, fără îndoială, chemării unei datorii. De a zdrobi, în numele lui Ares, și spre gloria
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-o cu filosofia, și despre aer, care tot drum este, comparându-l cu poezia. Pentru că este sigură intrarea poeziei între științe. Aici voi insera despre "simțurile umede" ale lui Homer și, cu această ocazie, voi vorbi despre Homer și despre elenism. ETIMOLOGIA Cuvântul cocotologie se compune din două părți, din francezul cocotte, păsărică din hârtie, și din grecescul logos, tratat. Cuvântul francez cocotte este infantil și se aplică în sens restrâns, puilor iar prin extensie, la toate păsările. În sens larg
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
extinde stăpînirea asupra Greciei a dus la formarea unor uniuni ale polisurilor și la respingerea agresi-unii, iar Alexandru cel Mare (secolul al IV-lea î. Hr.) a reușit chiar să cucerească întregul Imperiu persan. În acest mod, s-au pus bazele elenismului, adică ale simbiozei culturale și de civilizație între Orient și Grecia. Uniunea s-a destrămat însă curînd, iar statele care au luat naștere după moartea lui Ale-xandru (regatele elenistice) s-au angrenat într-o istovitoare luptă pentru hegemonie, care le-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
, „Cine zice slavism, zice bizantinism - afirma Demostene Russo în cartea sa Elenismul în România (1912) -, căci slavonismul nu era altceva decât trupul exterior mișcat de sufletul bizantin.” Remarca reputatului bizantinolog cuprinde o doză importantă de veridicitate, dar are și tendința de a trimite către o generalizare (excesivă și oarecum exclusivistă) a „stării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
-se ca o adevărată literatură europeană. Repere bibliografice: Karl Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des Oströmischen Reiches (527-1453), München, 1897; D. Russo, Studii bizantino-române, București, 1907; D. Russo, Studii și critice, București, 1910; D. Russo, Elenismul în România, București, 1912; O. Dalton, East Christian Arts, Oxford, 1925; Charles Diehl, Manuel de l’art byzantine, I-II, Paris, 1926; N. Iorga, Histoire de la vie byzantine. Empire et civilisation, I-II, București, 1934; ed. (Istoria vieții bizantine. Imperiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
î.Ch.), adus ostatic la Roma, care va exercita o puternică și pozitivă influență asupra sa. Prin așa-zisul „Cerc Scipionic”, Scipio va promova cultura greacă la Roma, preluând idealurile cele mai înalte ale acesteia. Un rol important în promovarea elenismului la Roma l-a avut, înaintea lui, Livius Andronicus (284-204 î.Ch.), inventatorul artei traducerii, cel care a tradus pentru prima dată Iliada lui Homer în limba latină. Al doilea arhitect al transferului elenismului în Imperiul Roman a fost Marcus
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
acesteia. Un rol important în promovarea elenismului la Roma l-a avut, înaintea lui, Livius Andronicus (284-204 î.Ch.), inventatorul artei traducerii, cel care a tradus pentru prima dată Iliada lui Homer în limba latină. Al doilea arhitect al transferului elenismului în Imperiul Roman a fost Marcus Tullius Cicero (106-43 î.Ch.), personalitate covârșitoare în cultura romană, care a introdus la Roma toate criteriile filosofiei grecești, pe care și-a însușit-o de la filosoful epicurean Philon din Larisa (conducătorul Academiei din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
alături de bulgari trăiau [În oraș] atâtea alte naționalități : sefarzi, turci, români, armeni, ruși” <endnote id="(325)"/>. În perioada august-octombrie 1919, Benjamin Fundoianu a publicat În revista evreiască de limbă română Mântuirea o serie de 11 eseuri, sub titlul „Iudaism și elenism”. În 1980 s-a Încercat republicarea acestui text important Într-un amplu volum cuprin- zând publicistica lui Fundoianu <endnote id=" (529)"/>. Până la urmă Însă, cenzura a impus eliminarea eseului respectiv din cuprinsul cărții. Acest important studiu filozofic a fost reeditat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]