232 matches
-
a Crezului creștin, care vede Întruparea Cuvântului ca pe un nou „început al mântuirii noastre”. Fără trup, accesul la adevăratul „sine” al omului rămâne blocat tout court. Această înțelegere a corporalității îndumnezeite este imposibil de găsit în tradiția clasică a elenismului târziu. Din fericire, numai o asemenea corporalitate este constitutivă pentru sinele nostru adânc, acel superior summo meo et interior intimo meo despre care vorbea Augustin în Confesiuni (III.11). Cel care a interpretat mai adânc angoasa omului european în fața corporalității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
senzuală. Grecii au fost primii care au admis nuditatea publică, frumusețea naturală a corpului. Pentru prima dată în istorie, nuditatea devenea un motiv al culturii publice, al plasticii și literaturii. Opera lui Praxitele era închinată tinereții și frumuseții carnale, senzuale. Elenismul a descoperit varietatea frumuseții și criteriul adevărului ca factor al plăcerii estetice. Arta romană, prin extensie, este considerată o formă de exprimare a artei ele-nismului. Renașterea reprezenta o redescoperire a lumii și a omului. Știința nudului a fost o disciplină
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
felul acesta. Trăiam, de fapt, în plină apostazie culturală și nu mai puteam jertfi nici o părticică din mine pe altarele vechilor zei. Adevărul era că lumea în care trăiam "după revoluție" evacuase panteonul clasic și pusese în locul lui dezmățul unui elenism obosit. Preoții vulgari ai ziaristicii și televiziunii ocupaseră piața publică și din vechile temple ale culturii zeii fugiseră. Nu mai știam prea bine cine ne sânt credincioșii. S-ar fi cuvenit, în răspărul acestei alte lumi, să intrăm din nou
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dacă o aseminea părere e justă sau nu e o altă cestiune, pe care vom lămuri - o mai la vale. D. admiral Jurien de la Graviere încheie cartea sa cea mai nouă "La situation du Levant", cu dorința de a vedea elenismul în Turcia opuindu - se panslavismului. După d-sa rezultatul cel mai însemnat al revoluției grecești din 1821 n-au fost crearea micului regat grecesc, ci transformarea Turciei. Între cele 12 milioane de creștini autorul crede că neamul lui Kyrios Pappadakys
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
noapte, apoi își petrec primele ore ale dimineții unul în brațele celuilalt, fără ca apoi să se mai întâlnească vreodată... Poezia lui Cavafis este simplă, realistă, fără metafore dar intens lirică și cu o încărcătură emoțională deosebită. Unii îl apreciază pentru elenismul generalizat care a idealizat tot ce este grec; alții, ca Yourcenar, au înțeles că a fost îndrăgostit de civilizațiile în declin, după ce acestea își atinseseră zenitul, în special culturile antice elenistică și bizantină, pe care Cavafis le-a preamărit. Și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ale romanului din epopeic, ale epicului din eroic, concluzionând că la baza separației dintre sacru și profan (corespunzătoare binomului epopee/ roman) stă înclinația către parodiere a autorilor, care a intrat în spațiul scriiturii o dată cu invazia realului în imaginar. "În epoca elenismului are loc contactul cu eroii ciclului epic troian; eposul se transformă în roman", dar "materialul epic se transformă în material romanesc" numai prin mijlocirea acelui stadiu numit de Bahtin al "familiarizării și al râsului", prin parodie spărgându-se clișeele pietrificate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ambivalență regeneratoare". În epocile în care romanul devine genul predilect, excesiv iubit de creatori, dar și de public, au loc fenomene stranii prin apropierea lor, Bahtin remarcând apariția unui "criticism al genurilor". Indiferent dacă ne aflăm în "unele perioade ale elenismului, în epoca Evului Mediu târziu și în cea a Renașterii"34 sau în plin postmodernism, convenționalismul celorlalte forme e dezvăluit cu vehemență chiar de parodiile romanești. "Stilizările parodice ale genurilor și stilurilor directe ocupă un loc important în roman. În
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
moderație, orgoliu expansionist și spirit polemic strălucit au decis o estetică în care inteligenta mânuire a stilurilor consacrate și spiritul critic sau geniul retoric prevalează asupra invenției de noi structuri artistice"133, avea să noteze Mirela Roznoveanu. Prestigiul secular al elenismului exercitase o capitală înrâurire asupra clasicismului latin; însușindu-și literatura unor autori precum Homer, Hesiod, Sapho sau Arhiloc, spațiul unei limbi atât de atent ancorată în tipare precum cea latină reunește exemple din cele mai diferite, creatori de epopee de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
orientale, în timp ce contactele devenite tot mai frecvente cu lumea orientală au reușit să deschidă într-un final porțile capitalei Imperiului cultului Belonei, de proveniență capadociană, și zeiței egiptene Isis. Elementelor religioase li s-au adăugat și penetrarea ideilor filozofice ale elenismului printre categoriile cele mai elevate ale Romei atrase îndeosebi de gândirea stoică; odată cu acestea au preluat și critica distructivă a divinităților și concepția deterministă a lumii. La Roma scepticismul propagat în cercurile romane de prestigiu referitor la credința în vechile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de bucurie: Adonis trăiește! Chiar și simbolismul acestui cult în care se exprima durerea pentru o moarte cu totul prematură și dorința arzătoare a unei învieri care ar fi readus întinerirea, trebuie să-i fi procurat mulți adepți în perioada elenismului târziu. În ciuda atâtor diversități de detalii, cele trei culte ale misterelor au vizibil o idee fundamentală în comun: moartea și continua reînflorire constatată în natură se condensează simbolic în mitul unei divinități tinere a vegetației, pe care o smulge o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu trebuia să existe și pentru ei, ca și pentru tânărul zeu al mitului o înviere într-o lume misterioasă de apoi? Unica posibilitate, făgăduită în mit, a unei asemenea speranțe escatologice trebuie să fi trezit interesul omului din perioada elenismului. Incapacitatea religiilor antice greco-romane de a oferi un răspuns îndestulător acestui interogativ palpitant al omului au determinat orientarea acestuia spre noile forme de credință, a căror forță de atracție era sporită continuu de natura misterioasă și neobișnuită al ceremonialului de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de orice măreție pământească, era superior din acest motiv oricărui salvator imaginat sau predicat de religiile antice și care putea să ofere chiar și o izbăvire trecătoare. În fine, puternicul impuls spre monoteism, care apare evident în lumea religioasă a elenismului, a constituit un punct de plecare ideal pentru predicarea misionară creștină prin țările din lumea clasică, întrucât plinirea timpurilor (Gal 4, 4) s-a înfăptuit și pentru aceste popoare. 3. Situația politico-religioasă din Imperiul roman 3.1. Concepția creștină despre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acorda astfel cu teoriile filozofice și religioase ce proclamau egalitatea tuturor oamenilor în baza dreptului natural, teorii care se propagau de multă vreme dinspre Orientul elenistic spre toate straturile sociale, din orice parte a Imperiului. Prin urmare, sinteza culturală a elenismului s-a datorat comunicării negustorilor cu popoarele aflate în calea comerțului lor și soldaților în timpul staționări lor în zonele orientale. Extinderea creștinismului poate fi înțeleasă prin istoria religioasă a antichității: decăderea cultelor naționale și răspândirea celor aparținând misterelor, eterogenitatea popoarelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
II-III ne-a fost prezentată o dezbatere a problemelor de caracter moral, analiza care ne rezultă este destul de diferită față de cea plină de severitate a unor scriitori latini, precum Tertulian sau Ciprian. Spiritul creștin al alexandrinului este pătruns de un elenism specific, cu toate influențele stoice și platonice revăzute în lumina unei gnoze diferite de cea concepută de cultura greacă clasică, dar și față de cea înțeleasă de sectele gnostice. Autorul este înclinat spre sincretismul ocult dintre cultura greacă și mesajul creștin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este complex și s-a manifestat, în primul rând, datorită universalismului spiritului grec și mesajului evanghelic, dar și grație vastelor dimensiuni terestre ale Imperiului roman. Scythia Minor a beneficiat de universalismul culturii grecești și de cel al latinității prin romanizare. Elenismul și latinitatea se întâlneau însă, în Scythia Minor pentru că ea era o ,,cale de circulație a civilizației“. Grecii Asiei Mici și ai altor părți ale lumii făureau, prin coloniile lor, o complexă operă de cultură și artă. Pe malul stâng
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
comunitare. Deși Grecia este condamnată, în mai 1944, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Parlamentul a refuzat să modifice o lege care pune țara în contradicție cu obligațiile sale europene. Conform unui sondaj recent, 81% dintre persoanele interogate consideră că elenismul și ortodoxia sînt indisolubil legate (Le Monde, 21 mai 1994). În acest context, este surprinzător să găsești totuși un partid creștin-democrat puternic. Este vorba de Nea Demokratia lui Constantin Mitsotakis (astăzi înlocuit de Miltiades Evert), care a jucat un rol
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al dezvoltatelor sisteme intestinale de la bursa din Viena." (Planul unei confederațiuni balcanice). Eminescu nu neagă beneficiile unei confederațiuni balcanice, dar aceasta să nu atârne de nici o putere imperială. Soluția grecească era ideea amiralului francez Jurien de la Gravière, care credea că elenismul se poate opune în zonă expansiunii rusești. Eminescu respinge și această utopie, în articolul Elenismul, cunoscând bine ce pot grecii care au dominat în Principate în secolul fanariot: În faptă, predominarea intrigantului și răutăciosului element grecesc în Orient ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
beneficiile unei confederațiuni balcanice, dar aceasta să nu atârne de nici o putere imperială. Soluția grecească era ideea amiralului francez Jurien de la Gravière, care credea că elenismul se poate opune în zonă expansiunii rusești. Eminescu respinge și această utopie, în articolul Elenismul, cunoscând bine ce pot grecii care au dominat în Principate în secolul fanariot: În faptă, predominarea intrigantului și răutăciosului element grecesc în Orient ar fi o nenorocire și mai mare decât supremația turcească. Demosul grecesc din antichitate și până astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
acest demos desculț și palavragiu cu ostracismul; imperiul bizantin venit în urmă, e cuibul vicleniei, deșertăciunii și corupției în toate; noul regat grecesc e o jertfă a celei mai obraznice și mai ignorante demagogii..." Că Eminescu avea dreptate în privința incapacității elenismului modern de a se mai ridica la înălțimea grecității antice, stă dovadă și mediocritatea statului de astăzi, ajuns în pragul falimentului financiar. Panslavismul venea, la rându-i, cu geopoliticienii lui, între care N.I. Danilevski, autorul unei cărți de răsunet: Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
stabilindu-se în contextul unor confruntări militare. Însuși Alexandru Macedon ne-a călcat pământurile într-o incursiune îndrăzneață în nordul Istrului. Întâlnise un trib numeros care-l impresionase prin bogățiile sale și belșugul ținuturilor stăpânite. Dar atunci când a bătut ceasul elenismului, grecii s-au aventurat spre zări îndepărtate de la răsărit (Asia) sau miazăzi (Africa), și nu în nordul apropiat (Europa). Curgerea torentului macedonean spre Asia se datora, fără îndoială, chemării unei datorii. De a zdrobi, în numele lui Ares, și spre gloria
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
turnanta secolelor și din timpul Republicii de la Weimar. Mai simplu spus, s-ar putea să descoperim că dorința secretă a școlii germane de istorie a religiilor a fost să pună În evidență originile orientale ale ideologiilor și instituțiilor Occidentului, prezentînd elenismul, iudaismul, gnosticismul și creștinismul ca pe niște produse tîrzii ale influenței orientale. Drept candidată la rolul de „sursă” În istoria ideilor Occidentului a fost aleasă cea mai neverosimilă, dar și cea mai puțin Înțeleasă dintre religii - și prin urmare, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unui accent mai puternic asupra elementelor filozofice din platonismul mijlociu, considerate drept componente primare ale gnosticismului 17. Atît Simone Pétrement, cît și Ugo Bianchi au văzut rădăcinile dualismului anticosmic În Grecia antică; pentru ei gnosticismul a devenit o consecință a elenismului, totuși nu În sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era numit „eine akute Hellenisierung des Christentums”, o elenizare acută a creștinismului, ci mai degrabă În sens opus: o creștinare acută a elenismului 18. Evident, chestiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o consecință a elenismului, totuși nu În sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era numit „eine akute Hellenisierung des Christentums”, o elenizare acută a creștinismului, ci mai degrabă În sens opus: o creștinare acută a elenismului 18. Evident, chestiunea relației dintre (pretinsul) gnosticism iranian timpuriu și creștinism, care a constituit o obsesie a școlii germane de religie și căreia i s-a dat un răspuns inechivoc de către Rudolf Bultmann (creștinismul este o variantă a gnosticismului), a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Hircan I și Aristobul I s-a fondat și comunitatea eseniană. Esenienii se deosebeau de farisei în mai multe privințe. Este important să menționăm că textele biblice erau percepute în mod diferit de către comunități diferite: cei care erau deschiși către elenism și cei care se opuneau elenismului; cei pentru care scrierile mozaice și cele homerice se situau pe același nivel; cei care socoteau scripturile drept sfinte; cei care înțelegeau tradiția orală drept o extensie a legii mozaice și cei care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a fondat și comunitatea eseniană. Esenienii se deosebeau de farisei în mai multe privințe. Este important să menționăm că textele biblice erau percepute în mod diferit de către comunități diferite: cei care erau deschiși către elenism și cei care se opuneau elenismului; cei pentru care scrierile mozaice și cele homerice se situau pe același nivel; cei care socoteau scripturile drept sfinte; cei care înțelegeau tradiția orală drept o extensie a legii mozaice și cei care nu luau în seamă legea orală; cei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]