314 matches
-
perete al naosului, înspre culoar, se află mormântul Doamnei Elena Rareș, soția ctitorului și fiica țarului Despot. Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său conține următoarele cuvinte: Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, doamna lui Petru Voievod, fiica lui Despot țarul, care s-a strămutat în acest lăcaș și în veșnicele lăcașuri, Veșnica ei pomenire. 7..."" Tot de-a lungul peretelui sudic, dar înspre naos, se află două morminte având lespezile tombale de
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
ce-mi sare mie în ochi procedând astfel e o foarte eclectică cultură literară. Format în mediul universitar ieșean, unde, dacă nu greșesc, a și predat o vreme, acesta pare să fi asimilat intelectual zone de o diversitate remarcabilă. De la elină și latină până la învățăturile marilor teologi ortodocși (stau mărturie și volume de versuri, ca Nicolina blues, și romane, ca Rădăcina de bucsau). Arhivistica nu-i este, nici ea, necunoscută. Unde pare oarecum deficitar e în zona de speculație teoretică. E
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
Năsturel din Fierești, pe vremea când viitorul mare cărturar Udriște se ținea Încă, trăgându-și mucii și bâzâind, de fustele doicii și ale mamei sale, jupâneasa Despina, cu câțiva ani buni Înainte ca, buchisind Împreună cu frații săi Șerban, Cazan și Elina, să Învețe latinește de la un perceptor catolic din Occident și slavonește și grecește de la un călugăr din Rusia sau Ucraina. Marele logofăt, fără să-i dea prea mare importanță, a azvârlit epistola la grămadă cu alte hârtii fără Însemnătate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe hrisovul de danie, din 1374, pentru mănăstirea Dionisiu, de la Muntele Athos. Actul de danie al lui Radu Mihnea a fost păstrat în tainița de la Dealu, constituind modul după care au fost miniate portretele domnului Matei Basarab și a doamnei Elina, pe hrisovul din 21 mai 1651 (redatat, 165220), prin care a fost întărit mănăstirii dreptul de a lua „vinăriciul“ din viile de la Răzvad. Cel de-al treilea act, din acest grupaj, este o danie făcută, la 9 aprilie 1646, de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cultivarea limbii naționale 67. În învățământul public însă, limba greacă nu dispare complet, fiind inclusă în programele didactice, adesea la capitolul cursuri facultative. Existau numeroase școli private cu limba de predare greaca și profesori care țineau în particular ore de elină 68. Mai mult, învățământul public românesc aplica metoda lancasteriană după tabelele alilodidactice ale pedagogului grec Gh. Cleobul, deși nici unul dintre autorii tabelelor românești adaptate nu recunoștea acest lucru 69. • Olga Cicanci, op. cit., p.28. • „O Z◊furoj tou Istrou“, București
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
perioada regulamentară, când observăm o circulație a cărții grecești sufocată de publicațiile franceze, germane și engleze. Relevantă este chiar ușurința prin care, între 1821 și jumătatea veacului, modelele grecești sunt înlocuite cu altele, de sorginte occidentală, fără îndoială mai evoluate. Elina nu mai era la modă, iar generația care își împlinește • P.P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, ediție de Silvia Panaitescu, prefață, note, bibliografie de Dan Zamfirescu, București, Editura Minerva, 1971, p. 30. O matură abordare bibliografică a istoriografiei culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
477. Ehlers, J. 65. Eichler, S. 222. Eidelman, N. 481. Einhorn, Abraham 222. Elefterie, arhiepiscop de Rostov 229. Elena, soția lui Baudoin al II-lea 39. Eliade, Mircea 503, 518, 519. Elian, Al. 49. Elias, Jaques 219. Eliat, M. 130. Elina, soția lui Matei Basarab 120. Ellul, Jacques 413. Elschek, K. 475. Elton, G. 103. Emandi, Emil I. 204. Emeric 60. Eminescu, Mihai 15, 178, 363, 511, 513, 514. Emmanuel, Victor 347. Encause, Héléne Carrieerre d’ 415, 419. Ene, Vasile 447
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Antichitatea greco-latină și cel privitor la secolul al XVII-lea francez. O sintetizare a numeroaselor opinii critice ar duce la evidențierea a trei mari direcții, în funcție de perspectiva diferențiată în ceea ce privește axul fundamental al clasicismului. Astfel, considerarea Antichității, mai ales a celei eline, drept lăcașul clasicismului ideal, al clasicismului-model, reprezintă o primă viziune ce tinde să marginalizeze în acest fel chiar și mișcarea din Franța Regelui Soare, care, fiind numită, în acest context, neoclasicism, a fost asimilată unei formule ce presupune o reactualizare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
departe de Iași), dar peste puțin timp familia sa va fi silită să se exileze în Polonia. Aici el are prilejul să studieze la o școală cu profil umanistic din Lvov, în a cărei programă figurau limba și literatura latină, elina și polona, istoria Poloniei. Revenit în țară, este posibil să fi ocupat unele dregătorii mărunte, dar prima atestare (1628) îl indică logofăt al treilea la Curtea lui Miron Barnovschi. O experiență specială a trăit în 1631, când a făcut parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
labirint, dar nu se lasă prins; dincolo de melancoliile lui (trecătoare), dincolo de aventura în medii răscolite, întoarse pe dos, persistă (la limita dintre luciditate și subconștient) o lume interioară ca nostalgie ascunsă. Negurile teatrului absurd nu-l confiscă. III Glycera (în elină: cea dulce) și Reparata, siluete de canțonier jucăuș, intră ele în categoria idilicului? Bizarele figuri par niște fantasme; imaginarul deformant dilatează sau restricționează; efuziunile sunt gâtuite dintru început. Femeie cu trei sâni, Reparata, personaj liric focalizant (în Dulapul îndrăgostit), e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
University Press, Karachi, 2011. Windfuhr, Gernot (editor), The Iranian Languages, Routledge, Londra, 2013. 6.2.2. Ramură europeană 6.2.2.1. Limbi indo-europene izolate: greacă, armeana, albaneză Limba greacă are o evoluție "pe verticală": protogreaca, greacă miceniana, greacă veche (elina), greacă comună (koiné), greacă medie (bizantina), greacă modernă (neogreaca). Macedoneană antică (l.m., considerată dialect grec sau limba înrudită cu greacă veche sau limba paleo-balcanică), sec. VII i.C. - 150 i.C., a fost înlocuită de greacă koiné. A atins apogeul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
atins apogeul în vremea lui Filip al II-lea și Alexandru cel Mare (356-323 i.C.). Nu trebuie confundată cu limba macedoneană actuala, limba slavă oficială în Macedonia și nici cu macedo-româna (aromana), dialect sud-dunărean al limbii române. Greacă veche/elina (l.m.): mileniul ÎI i.C. - sec. IV i.C. Sec. XVI-XI i.C. - limba miceniana cu scriere linear B. Alfabet caracteristic cu 24 de litere de origine feniciana. Poemele homerice Iliada și Odiseea (sec. IX- VIII i.C.) în dialectul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
caractere latine și runice 130. greacă (veche, koiné, bizantina și neogreaca) O Grecia, Cipru; patru perioade: 1. protogreaca (cca 2000 i.C.); 2. greacă miceniana (cca 1600 - 1100 i.C.); linearul B - scriere silabica de origine cretana; 3. greacă veche, elina (cca 800-300 i.C.); dialecte: eolic, arcado-cipriot, ionic-atic (Eschil, Sofocle, Platon), doric, grec homeric (poemele Iliada și Odiseea, sec. IX-VIII i.C.); 4. greacă comună, koiné (sec. IV i.C. - sec. VI d.C.); formată pe baza dialectului atic; 5. greacă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
fiind de c. 1,62 m. De asemenea, Ferdinand, timidul Ferdinand cel Loial, îi era net superior din punct de vedere cultural (era îndrăgostit de istorie, arte plastice și muzică), lingvistic (vorbea franceza și engleza și avea cunoștințe solide de elină și de ebraică) și științific (Ferdinand era un botanist de forță). Un lucru (poate) moștenit de la Eduard era pasiunea pentru vînat; era chiar unul din primii zece trăgători de elită din regat, ceea ce nu e puțin lucru într-o țară
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
față de ea. Deosebirile dintre limbi ar oglindi diferențele de mentalitate: toți aceia care gândesc într-o anumită limbă își modelează gândirea în conformitate cu structurile limbii respective, contactul lor cu lumea fiind mediat de o primă interpretare a realității prin limbă. Cazul elinei este elocvent: fraza greacă, cu valori sintactice exprimate prin desinențe, are drept nucleu subiectul flancat de atribute, ceea ce a putut determina gândirea greacă să caute substanța unică din care emană însușirile lucrurilor. Se supralicitează uneori factorul limbă, de pildă atunci când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
atribute, ceea ce a putut determina gândirea greacă să caute substanța unică din care emană însușirile lucrurilor. Se supralicitează uneori factorul limbă, de pildă atunci când sunt diferențiate tipul european și cel oriental de filosofie sau când este socotită străină de spiritul elinei o filosofie depărtată de modelul clasic, precum stoicismul, care urmărește raportul dintre fenomene, iar nu pe acela dintre subiect și predicat. În general, autorul evită însă absolutizările, refuză determinismul simplist și declară tranșant că limba nu conține în mod virtual
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
lucrare, neterminată, studiază temele plotiniene de origine orientală (teoria creației prin contemplație, provenind de la egipteni, și aceea, de sorginte indiană, a identității dintre sufletul uman și absolutul divin). Deși nu crede într-o influență reală a gândirii orientale asupra celei eline înainte de epoca alexandrină, F. susține că grecii au intrat încă din perioada preclasică în contact cu egiptenii, persanii sau indienii, de la care au preluat cunoștințe practice de detaliu. Mai mult, el observă numeroase analogii, cum ar fi cele dintre epopeea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
S-ar putea vorbi, în acest caz, despre o asimetrie simetrica (fiindcă ea este reiterata conștient, de la caz la caz)123. Conexiunea dintre neglijență căutată și geniu este subliniată chiar de "Longinus", autorul faimosului tratat clasic, Despre sublim (elaborat în elina, cel mai probabil în secolul I p.Chr.), cu diferența că, acolo, erorile sunt considerate involuntare. 2. Simplitate. Oricât de paradoxal ar părea, operă de artă blakeană are în centru o simplitate dezarmanta, care este însă protejată de o complexitate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
multe amănunte, cf. Davis, 1977, p. 156. 57 Cf. Cooper, 1996, pp. 212-213. 58 Pentru o discuție a scopurilor poeziei și a funcțiilor imaginației, cf. Kant, 1928, pp. 176-177. 59 Perechea terminologica din limba engleză este imagination/fancy. 60 În elina, phantasia este sinonim cu "aparentă". Pentru o discuție mai lungă privitoare la avatarurile intelectuale ale conceptului în filosofia greacă, de la Platon și Aristotel la Philostrat și Proclus, cf. Sheppard 1994, pp. 12-18. 61 Pentru o utilă prezentare sintetică a termenilor
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
CANTACUZINO, Constantin, stolnicul (c. 1640, Târgoviște - 7.VI.1716, Istanbul), istoric, umanist. Este fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și al Elinei, fiica domnitorului Radu Șerban. Inteligență critică ascuțită și setoasă de cunoaștere, spirit politic pătrunzător și eficient, conștient de valoarea personală și de ascendența sa nobiliară (din Cantacuzini, legați de istoria Bizanțului, și din Basarabi, voievozi ai Țării Românești), stolnicul a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
la care nu se adaugă nimic din afară, dar din care, în lucrarea artei, multe lucruri superficiale sunt înlăturate 1183 (tr. a.). Heidegger a vrut să extragă din cuvânt toată încărcătura lui de gândire. A realizat studii minunate folodindu-se de elină ca de o limbă originară. Platon, în Cratylos, ne atrage atenția că în vechea limbă, sunt multe cuvinte al căror înțeles grecii nu-l mai știau (cu 400 de ani înainte de Cristos). Este foarte greu să te sprijini pe cuvinte
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gliseze, de la dreapta spre stânga descoperind intrarea sălii cu pereți auriți, care avea în centru un sarcofag enorm de granit, în al cărui capac era înfiptă sabia lui Horus cu mânerul de aur în cruce. Pe capacul sarcofagului scria în elină:SMULGE-MĂ DIN ABIS ȘI TE VEI SCUFUNDA ÎN INFINIT. Rămase pe gânduri. Compară sabia sa cu sabia înfiptă-n sarcofag. Erau identice cu excepția mânerului. Smulse fulgerător sabia lui Horus, înlocuind-o imediat cu sabia sa. Lespezile de granit au
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
prozator, gazetar și traducător. Este fiul Olimpiei (n. Vlahopol) și al lui Alexandru Iovanache. Mama, născută la Constantinopol, are ascendență grecească (lucru trecut sub tăcere de scriitor, care se străduia să-și reconstruiască un arbore genealogic exclusiv românesc); profesoară de elină cu studii la Paris, Olimpia Iovanache îi va transmite întâiului ei născut pasiunea pentru studiu, imaginea sa regăsindu-se, însuflețită de tandrețe, în romanul Lunatecii (I-II, 1965). Tatăl, mic proprietar funciar, a urmat prestigioasa École Centrale pariziană, însă nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
la Mănăstirea Neamțului, și învârtea sabia alături de frații săi. Între "oamenii Măriei-Sale" se află și arhimandritul Amfilohie Șendrea, filosof, om de cultură, om politic, om de taină al lui Ștefan cel Mare, dascăl al lui Alexăndrel, cunoscător de latină și elină. El este activ și energic, are o aură de mit și legendă: Ființa lui, deși uscată, avea în ea lumina duhovnicească care-i înfrumuseța mai ales ochii și fruntea înaltă". Fiind devotat domnitorului, îl admiră și-l sfătuiește să-și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
alcătuit manuale școlare de limba franceză și, împreună cu D. Evolceanu, de limba latină. A tradus din Dialogurile lui Lucian. După o lucrare de licență referitoare la opera poetului grec Herondas, reluată și publicată în 1901, L. se dedică studiilor de elină și bizantinologie, contribuțiile sale având un caracter documentar. Vreme îndelungată lucrează la clasarea manuscriselor grecești aflate în Biblioteca Academiei Române. Astfel, realizează o bibliografie fundamentală pentru istoriografia și istoria literară românească, Catalogul manuscriptelor grecești (1909), în care înregistrează manuscrisele și tipăriturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287837_a_289166]