314 matches
-
acestor boiari carei scriu mai sus, ca să le fie de mare credință și de pomenire lor și coconilor lor, și nepoților și strănepoților în veci”) - generozitatea Cantacuzinilor (să fi contat ei pe asprimea inflexibilă a Judecății de Apoi?), a jupânesei Elina (o „văduvă milostivă”), în primul rând, a fost răspunsul la cererea de iertare a vinovatului: „Deci, Stroe vornicul, fiindŭ asupra morții, căzut-au cu multă rugăciune la jupăneasa Elina postelniceasa și la feciorii ei, ca să-i ierte capul și să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
contat ei pe asprimea inflexibilă a Judecății de Apoi?), a jupânesei Elina (o „văduvă milostivă”), în primul rând, a fost răspunsul la cererea de iertare a vinovatului: „Deci, Stroe vornicul, fiindŭ asupra morții, căzut-au cu multă rugăciune la jupăneasa Elina postelniceasa și la feciorii ei, ca să-i ierte capul și să-i dea zile de la dănșii, și să le plătească toată paguba ce li s-au făcut pre limba lui”. Cantacuzinii - „giupăneasa Elina cu feciorii ei” - „ca niște creștini buni
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căzut-au cu multă rugăciune la jupăneasa Elina postelniceasa și la feciorii ei, ca să-i ierte capul și să-i dea zile de la dănșii, și să le plătească toată paguba ce li s-au făcut pre limba lui”. Cantacuzinii - „giupăneasa Elina cu feciorii ei” - „ca niște creștini buni și temători de Dumnezeu, nu s-au potrivit faptelor lui celor réle, ci i-au iertat capul” (se mai întâmplau astfel de aranjamente, având, de obicei, motivații materiale; aceasta nu lipsea nici în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i-au iertat capul” (se mai întâmplau astfel de aranjamente, având, de obicei, motivații materiale; aceasta nu lipsea nici în „cazul” Stroe-Cantacuzino), convenind și asupra socotelilor financiare. Antonie-Vodă afirma că a văzut „și zapisul lui Stroe vornicul la măna jupănésii Elina și a feciorilor dumneaei, de ertăciune și de plată”. Descendenții trebuiau căpătuiți ... ...dar nu oricum, ci urmând proiectul de integrare a Cantacuzinilor (aici este vorba de cei din Valahia) pus la cale de postelnicul Constantin Cantacuzino. Un proiect încheiat într-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era vară primară cu tatăl său („sânge amestecat”), și pe Maria, fiica lui Iordache, frate cu Matei, care l-a avut drept prim soț pe Guliano Paleologu. în rest, postelnicul Constantin Cantacuzino și, după moartea lui, în 1663, energica „postelniceasă” Elina (căsătorirea copiilor era o responsabilitate majoră a văduvei) au apelat doar la „grupuri de schimb” românești, au căutat să-și adune rubedenii cu ajutorul cărora să alcătuiască un „clan” puternic. Căsătoriile băieților (și au fost nu mai puțin de șase - Drăghici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi lasă soției sale toate bunurile și dreptul de uzufruct, câtă vreme va fi în viață, așezându-l pe fiul cel mare, Drăghici, „epitrop în loc de părinte celoralalți, mai vârtos spre partea cea mai slabă ca să-i chivernisească, fără păgubire”315. Elina avea prin urmare dreptul de a dispune de întregul patrimoniu și procedează ca atare, în 1667, invocând, prudentă, motivul vârstei înaintate și al sfârșitului posibil („mai vârtos ajungând acum la vreme de bătrânețe și de mare neputință, cugetat-am în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care este întărită sub pecetea mea, și supt iscăliturile mele, pre unul ca acela îl las supt blestemul mieu cel pământesc ...”318), de mamă (de data aceasta), definitiv, supraveghează distribuirea averilor, iar semnăturile (cinci) ale destinatarilor o certifică. Istoria testamentelor Elinei Cantacuzino se află abia la început. Dictându-și în 1681 („scriitor” a fost tot „bătrânul sluga dumnealor Stoica Liudescul log., însă cu învățătura bunii stăpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniciasa, în satul dumneaei gor-Mărginéni ot sod. Prah, msta septevrie 1
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vărsta bătrânéților, cugitat-am în inima mia cătră preabunul Dumnezeu ca să călătorescǔ cătră Ierusalim, să mă închin acolo sfântului loc unde au fost îngropat preacuratul trup al Sfinții Sale, să plângǔ mulțimea păcatelor mele”320), repetat peste o lună (în octombrie), Elina Cantacuzino, veritabil, dar și orgolios „șef”, în acel moment, al casei Cantacuzinilor, le cerea fiilor ei să locuiască împreună („întăiu, fiei mei, să vă îmbrăcaț cu frica lui Dumnezeu și aceluia unuia să slujiți, și lui să vă închinați, și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
méstece iale în vorba voastră, când veți avea între voi: au pentru moșii, au pentru alte trebi; ce să-și păzească fieștecare treaba ei”327. Dispozițiile testamentului din 1681 au fost repetate în actul din 1686, cel scris înaintea morții Elinei Cantacuzino, adică înainte de 2 martie (stil vechi), când bătrâna s-a stins din viață, vegheată de Constantin Brâncoveanu („care pare să fi avut o mare influență asupră-i” - Nicolae Iorga), de surorile ei Stanca, Maria Logofeteasa, ce fusese măritată cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare influență asupră-i” - Nicolae Iorga), de surorile ei Stanca, Maria Logofeteasa, ce fusese măritată cu Radu Crețulescu și acum era văduvă, și de băneasa Ilinca, nevasta lui Vintilă Corbeanu (N. Iorga)328. „Cu limbă de moarte” - zice Nicolae Iorga - „Elina întări hotărârea ei din 1681, de mamă înțeleaptă și nepărtenitoare, prin care se feria averea din greu adunată, păstrată cu luptă și răscumpărată în suferință, a cărei creștere o priveghease până la urmă.”329 A repetat acea decizie (redactată în termeni
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vărtos luând izvod de la moașe-mea, răposata jupâneasa Mariia ot Coiani și au tocmit pren zilele tătâne-meu, răposatul Șerban-vodă”330) și în partea ei, care îi excepta de la moștenire pe frații mai mari. Hotărârea a fost atacată, chiar dacă jupâneasa Elina a scris acea „carte” (evocată în diată) prin care a „ales den toate moșiile [...] niște sate întregi, care sântu scrise la altă carte a mia, și li-am potrivit să fie tocma cu ce i-arǔ fi venit partea lui [Șerban
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să le moștenească iale cu bună parte; iar într-alte sate, moșii să n-aibă treabă”331 (știm acest lucru de la cel care a pus-o pe hârtie - un „zapis întregitor”, Ștefan ieromonahul, un apropiat al familiei, căci era duhovnicul Elinei 332). A atacat-o, evident, Vodă Șerban „în mânia lui, pe care toți o cunoaștem și înaintea căreia se sfărâma orice împotrivire. Socotindu-se nedreptățit, „el amenință cu moartea pe acei din sângele lui, cari uneltise pentru a-l despoia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca să-ș facă cu dânsa vreo îndreptare, acea scrisoare să nu să ție nici întru o seaamă, că de mare nevoe și de groaz o am făcut ...”336. O istorie complicată s-a țesut în jurul acestor testamente (în care jupâneasa Elina le arăta urmașilor cum să facă împărțirea „pe frați și pe nepoți”, strângându-se „cu mare înțelepciune toți la un loc de taină” și apelând la persoane de încredere - „oamenii casei noastre sau prietenii noștri” - ferite de atitudini părtinitoare 337
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
toată firea, cu limba năsmintită, în mințile céle bune și-nțelepte, care le-au avut din tineréțe până la bătrânéțe”). Iorga le-a rezumat: „[...] așa-zisa diată din 1681, întărită în 1686, nu a fost auzită de nimeni ca viind din partea Elinei, ci a fost culeasă din șoaptele ei de Brâncoveanu ...”338. O văduvă își mărită fetele Despina Milița din neamul Brankovicilor a rămas văduvă în anul 1521. Neagoe Basarab murise, probabil de tuberculoză (lungoare), la 15 septembrie. După câteva luni de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îngropată acolo). * Când a plecat, în 1665, să învețe carte în străinătate, Constantin Cantacuzino, fiul marelui postelnic ucis în 1663, avea 25 de ani. Pornit din țară cu o „ocazie” oficială - „cap al familiei” era acum în „stara postelniceasa”, jupâneasa Elina -, un cortegiu bine securizat ducea la Adrianopol „poclonul haraciului”, tânărul Cantacuzino își vede de ale lui și începe „tare spudia cărții”, la Constantinopol cu chir Dionisie (care va muri, însă, peste un an și elevul va trece în ascultarea lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
privind incognoscibilitatea clipei expierii: „De vréme ce întâmplarea cea viitore iaste nevăzută și însăși îngerilor necunoscută pentru că numai la Dumnezeu toate sânt cunoscute...”. Vârsta înaintată, anii din ce în ce mai împovărători („mai vârtos ajungând anume la vreme de bătrânețe și de mare neputință” - Elina Cantacuzino, într-unul din testamentele ei), suferințele cauzate de maladii nevindecabile („căzând la multă boală și ajungând la slăbiciune”, scria, la 29 martie 1726, Maria, fiica lui Radu Greceanu) ori pericolele răspândite de vreo epidemie („fiind în slăbiciunea bătrânețelor” - Anca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
slăbiciune”, scria, la 29 martie 1726, Maria, fiica lui Radu Greceanu) ori pericolele răspândite de vreo epidemie („fiind în slăbiciunea bătrânețelor” - Anca din Budișteni, în 1646; „Văzând slăbiciunea bătrânețelor și această boală de la Dumnezeu trimeasă asupra norodului” - Safta Cantacuzino, nora Elinei) sau consecințele împrevizibile ale câte unei experiențe autoimpuse („purcesul sntului Ierusalim”, va zice popa Ștefan: „ajungând eu la vărsta bătrăneților, cugitat-am în inima mia cătră preabunul Dumnezeu ca să călătorescǔ cătră Ierusalim, să mă închin acolo sfântului loc unde au fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ierusalim”, va zice popa Ștefan: „ajungând eu la vărsta bătrăneților, cugitat-am în inima mia cătră preabunul Dumnezeu ca să călătorescǔ cătră Ierusalim, să mă închin acolo sfântului loc unde au fost îngropat preacuratul trup al Sfinției Sale, să plângǔ mulțimea păcatelor mele” - Elina Cantacuzino 519) ori dictate de învolburările sociale 520, aceste femei singure - reprezentând, mai cu seamă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, elitele sociale - își pun pe hârtie ultimele dorințe, neuitând să medieze asupra sfârșitului ineluctabil (formulări laconice
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
frumoasă, să-s pomenească, și moșă-său, și pă mene”; „să să dea cestoralalți nepoți, Stancăi, lu Ștefănică și Săfticăi, să ne pomenească și ei...”. Mereu pomenire.... Mureau și ele, aceste văduve „Ajungând eu la vârsta bătrânéților” „Marea neputință”, evocată de Elina Cantacuzino în testamentul ei din 1681, nu este doar un termen, retoric obligatoriu, al discursului testamentar. „Neputința” tindea a exprima o realitate legată (și) de numărul anilor, cuvântul însemnând atunci 533, cu precădere, „lipsă de putere fizică, de forță, de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sau de bătrânețe”; prin extensie, neputința putea avea înțelesurile de „bătrânețe”, „boală” sau chiar „infirmitate”534. Era, prin urmare, acest cuvânt o concretizare - cea mai cuprinzătoare -, o convocare a extensiilor de neocalit ale acumulării anilor (formulările de început din testamentele Elinei Cantacuzino erau: „Ajungând acum la vréme de bătrânéțe și de mare neputință”, „Ajungând eu la vârsta da bătrânéților”; la fel în diata Saftei Cantacuzino: „Văzându slăbiciunea bătrânéților”), deși - chiar dacă se știe că speranța de viață a femeilor era pe atunci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
eu la vârsta da bătrânéților”; la fel în diata Saftei Cantacuzino: „Văzându slăbiciunea bătrânéților”), deși - chiar dacă se știe că speranța de viață a femeilor era pe atunci mult mai redusă - o ușoară „adiere” retorică nu-i poate fi refuzată. Căci Elina se născuse în 1611, în pribegie (Letopisețul Cantacuzinesc: „Atuncea Șărban vodă [Radu Șerban] de-abia au scăpat cu o seamă de oameni păn’ la Suciava, că acolo era și doamnă-sa și acolo au născut și o cocoană botezând-o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu o seamă de oameni păn’ la Suciava, că acolo era și doamnă-sa și acolo au născut și o cocoană botezând-o părintele Vlădica Crimca, numind-o Elina”535), iar testamentul din care am citat este din anul 1681. Elina avea deci 70 de ani. Va mai trăi șase ani și se va stinge în casa ei de pe Podul Cilibiului, la 2 martie 1687 - „După aceasta [pelerinajul la Locurile Sfinte, - n.m., D.H.M.] nu multă vréme trecând, când au fost leatul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i se lucreze piatra de mormânt de la Schitul Verbia; inscripția a rămas cu lacunele respective: (trad.) „A răposat roaba lui Dumnezeu, jupâneasa Caplea marea... s-a scris în luna... în... zile, anul 7000”; mai târziu, Stoica Ludescu ne spune că Elina Cantacuzino își pregătise și ea locul de veci în biserica din Mărginenii Prahovei: „care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme”) sau lăsându-i pe descendenți să se ocupe de îndatoririle funerare (inscripția de pe lespedea de mormânt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mărginesc” al neamului unde se afla mănăstirea a cărei primă zidire o înălțase, în veacul al XV-lea, Drăghici al lui Stoica (din această pricină mănăstirii i se mai zice și Drăghicești), om al lui Basarab Laiotă și strămoș al Elinei Cantacuzino 593. Numai că jupâneasa Elina se stinsese din viață în București și trebuia dusă la Mărgineni. Apărea necesitatea cortegiului funerar, care a parcurs două etape: întâia - după obligatoria slujbă „la casele jupânesei” de pe Podul Cilibiuului - prin târg și cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mănăstirea a cărei primă zidire o înălțase, în veacul al XV-lea, Drăghici al lui Stoica (din această pricină mănăstirii i se mai zice și Drăghicești), om al lui Basarab Laiotă și strămoș al Elinei Cantacuzino 593. Numai că jupâneasa Elina se stinsese din viață în București și trebuia dusă la Mărgineni. Apărea necesitatea cortegiului funerar, care a parcurs două etape: întâia - după obligatoria slujbă „la casele jupânesei” de pe Podul Cilibiuului - prin târg și cu participanți de prin rang („Atunce Șărban
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]