886 matches
-
se arată nepăsător doar față de științele exacte. Oricum, dincolo de deschiderea sa enciclopedică, astăzi este privit drept principalul mijlocitor între cultura greacă și cea latină. Autorul dialogului Hortensius sive de philosophia (Hortensius sau despre filozofie) este veriga privilegiată prin care duhul elin a pătruns în incinta școlilor romane. De aceea, îl putem considera cu îndreptățire întemeietorul terminologiei filozofice latine după calapod grecesc, un începător de drumuri care a așezat temelia limbii scolastice a gîndirii medievale. De pildă, după cum precizează Traian Diaconescu în
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
copca unor contradicții din care nu s-au putut salva decît lepădîndu-se de Platon și Aristotel. Au renunțat la greci și au separat gîndirea teologică de cea filozofică, așa cum în secolul al XIII-lea episcopul Etienne Tempier a interzis nuanțele eline pe care creștinismul nu le putea asimila. Revenind la zilele noastre, constatăm că cerul se află într-o stare deprimantă: fizica l-a desubstanțializat la propriu, furîndu-i orice urmă de realitate. Astăzi, cînd spunem "cer", știm că facem uz de
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
a schimbat radical paradigmele care au circulat în literatura noastră anterioară, înlocuindu-le cu standardele vehiculate în Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. În mod firesc, modelul propus de junimiști includea, în primul rând, literaturile elină și latină. Deoarece preromantismul și chiar romantismul românesc cultivaseră un neoclasicism de sorginte anacreontică, a cărui carieră se arăta încă deajuns de solidă, Junimea schimbă referința și renunță la perspectiva neoclasicizantă, datorită în primul rând argumentelor oferite de profesionalizare. La
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
nmugurită livadă". Le-am crezut, și le mai cred și azi, potrivite cu filosofia unui marginal, puțin cunoscut ca romancier, încă și mai nefrecventat ca poet, un știutor nu doar de greacă veche, ci și de asprele rosturi ale măsurii eline. De căi umbrite, și de viață la umbră. Al cărei telegrafic jurnal e Râsul morților de aur, volumul de poezii publicat în 1940 la Cartea Românească. Avînd, exemplarul pe care l-am deschis, o dedicație în verde, pe pagina groasă
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
și nici nu-mi este de vreun folos, fenomen care, tocmai prin neobișnuita-i prezență m-a pus pe gânduri. Totul a pornit de la o simplă întrebare, de pură retorică, dar cu întinse și profunde rădăcini în filosofie - de la anticii elini încoace: "ce ți-e și cu viața asta", - mi-am zis, oprin-du-mă scurt, cum și cutremurul a fost. Pentru că, din fire, sunt adversarul sistemelor. Am cugetat și m-am liniștit. Dimineața se anunța radioasă, cu vestiri de ploi posace pe
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
în multe locuri, poate în primul rând în Siracuza lui Arhimede, oraș al amfiteatrelor și al templelor a cărui frumusețe antică s-a perpetuat în arhitectura ei medievală. Cadrul natural însuși al Siracuzei este leit celui din Grecia, de parcă coloniștii elini ar fi aruncat ancora acolo unde și-au regăsit peisajele familiare. Probabil că așa s-a și întâmplat. Numele insulei se regăsește în cel al unui poet proeminent al Greciei moderne, Angelos Sikelianos (= Sicilianul). Peisajele siciliene, în general pietroase și
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
exterioare, ca și de o înspăimântătoare psihologie insulară"1. Bălcescu căutase în capitala regiunii celei mai meridionale a Italiei căldura binefăcătoare pentru boala de care suferea. Insuflețit de mitologia personalității sale, dar și de entuziasmul față de urmele venerabile ale antichității eline, în vara anului 2007 am întreprins o călătorie în Sicilia. M-a atras acolo și ecoul deosebit al romanului amintit a cărui temă se potrivește bine și situației aristocrației românești din aceeași epocă. Insula nu mai este de multă vreme
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
este vorba de o familie înrudită cu cea a autorului Ghepardului, ceea ce ar putea explica și existența în apropiere, pe aceeași stradă, a Palatului Lanza Tomasi. "Butera" este o localitate din sudul insulei, în apropiere de orașul Gela, vechea așezare elină unde a făcut săpături arheologul Dinu Adameșteanu. După cum se știe, palatul palermitan în care a locuit scriitorul în perioada interbelică, aflat nu prea departe de Via Butera, a fost distrus în timpul celui de-al doilea război mondial, ceea i-a
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
latine”. Maiorescu enumeră grijuliu și alte obiecte de studiu, spre a ne convinge de această exclusivitate. Naturalele, fizica sau chimia au doar utilitate practică. Matematica are un domeniu limitat și abstract. Limbile moderne nu au caracter normativ, de model. Gramatica elină este foarte deosebită de a limbilor moderne și, în plus, extrem de dificilă, tot așa cum vocabularul este variabil de la unul la altul dintre cele patru dialecte de bază din peninsulă. În ce privește istoria, ea se ocupă de cazuri particulare și nu cunoaște
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
mai repede. Descrisă succint, cartea este declarația de principiu a unui grec care vrea să se definească pe sine în ochii europenilor, dar o declarație făcută cu atîta eleganță, încît simți prea bine că românii au multe de învățat de la elini. Neconformist și scutit de meteahna gîndirii previzibile, Poukamisas răspunde la întrebări de genul: Ce înseamnă trecutul Greciei, ce înseamnă să fii grec și cum arată o Europă a națiunilor? Judecată din unghiul acestor probleme, Dialog cu istoria este o subtilă
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
istoricii contrazicîndu-se în privința împrejurărilor și cauzelor. Dar, cum spune Gheorghe Vlăduțescu, ar fi o greșeală să punem aceste inadvertențe pe seama „legendelor" pe care posteritatea le-a brodit pe marginea Antichității. Căci modul cel mai simplu de a ucide fascinația lumii eline este s-o treci în categoria miturilor, cu remarca malițioasă că mitul, poveste mincinoasă fiind, nu surprinde adevărul istoric și prin urmare e falacios. În realitate, în orice adevăr există un filon de fabulă inerentă, care nu numai că nu
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
Sorin Lavric Robert Flacelière, Viața de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle, ediția a treia revăzută și adăugită, trad. de Liliana Lupaș, București, Editura Humanitas, 2011, 322 pag. Ce ne atrage la elini e intuirea rupturii care ne desparte de ei: depărtarea în timp e atît de mare, că sîntem scutiți de neplăcerea de a le căuta asemănări cu etosul modern. Pur și simplu, Elada antică e din altă încrengă tură de spirit
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
spre a se regăsi în personajele lor. De aceea, atracția estetică a tragediilor nu stă într-o pretinsă continuitate cu tiparul gîndirii actuale, ci în stupoarea pe care o trăiești constatînd schimbarea orizontului valoric. Fără sesizarea zidului care împiedică etosul elin să ajungă pînă la noi, degustarea lumii lui Homer sau Euripide e plicticoasă și inutilă, semănînd cu proiectarea unor categorii contemporane asupra unui univers care nu le rabdă defel ingerința. Iată de ce speculațiile făcute în marginea grecilor nu reușesc decît
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
schingiuiri interpretative a trecut antichitatea greacă, de aici intenția pe care o declară de la început: să evite clișeele care ne-au tăiat pofta de a-i mai frecventa pe cei vechi. Potrivit autorului, există trei poncife care au acoperit universul elin cu patina unei mediocre înțelegeri istorice. Primul stă în idealizarea Greciei sub forma unui tărîm diafan în care cetăți precum Olynthos, Teba, Sparta sau Atena reprezentau lăcașul unei vieți de luxură: un pritaneu extins la scara întregii agore, cu cetățeni
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
obscurantiste și fugeau de paroxisme mistice. De fapt, ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era dată de ceremonii, iar în lipsa miturilor elinii și-ar fi pierdut aerul care le însuflețea viziunea: zeii erau peste tot, în pereții caselor și în caldarîmul străzilor, în nimfele izvoarelor și în driadele copacilor, și nici măcar un Socrate nu ar fi îndrăznit să susțină aberația unei lumi
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
A trăi însemna pentru grec a purta un dialog cu spiritele din jur, logos-ul filosofic nefiind decît o prelungire a mythos-ului ancestral. Ideea că logos-ul ar fi putut să sleiască mythos-ul nu intra în formula intimă a minții eline, logos-ul fiind de fapt acea necesitate (ananke) divină care, atunci cînd cobora în lumea oamenilor, începea să vorbească limba miturilor. Chiar și latinește „ne-cesarul“ cere negația verbului cedo, cedere, cessi, cessum, adică cere neputința de a întrerupe un eveniment
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
printr-o lecție de cizelare verbală la capătul căreia interesul pentru limba română crește proporțional, căci intuiești că, dacă spiritual ruptura de greci e patentă, afinitățile etimologice rămîn latente. În fine, un alt exemplu de inadecvare la tiparul modern: pentru elini, munca nu era doar o corvoadă care îți omora timpul, luîndu-ți răgazul de a contempla frumusețile creației, dar pe deasupra era un act umilitor, hărăzit îndeobște sclavilor, metecilor (străinii care erau tolerați în marginea cetății) și cetățenilor nevoiași. Singurele activități care
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
de vultur (151). Invidios pe vicleanul fecior al lui Laerte care a înghițit atâtea spete de berbeci în pribegia lui fatală (207), e dispus să culeagă orice buruiană spre a-și ostoi foamea și își compară situația cu a gânditorilor elini care și-au legat soarta de o plantă, Socrate și Pitagora: Și de-aș fi fost măcar cine știe ce mare filosof grecesc! Aș fi mâncat, fără multă vorbă, cucută sau ceapa ciorii și, scurt, aș fi pășit fie ad inferos, fie
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
Alexandra Ciocârlie Piesa lui Nicolae Ionel Oedip - datată de autor 1980, dar publicată în volum în 1997 - urmează îndeaproape tragedia lui Sofocle Oedip Rege. Bun cunoscă tor al Antichității, traducă tor al întregii opere vergiliene în română, autorul respectă scenariul elin și înregistrează toate momentele anchetei întreprinse de protagonist spre a-și izbăvi cetatea lovită de ciumă prin deconspirarea celui care l-a ucis pe fostul rege Laios. După modelul antic, piesa modernă dezvăluie treptat adevărul că, în pofida eforturilor lui de
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
lui Sofocle cu privire la momentul când poate fi proclamată împlinirea unei existențe (Oricui așteptați-i și ziua din urmă/ a vieții. Și numai când omul trecutu-i-a pragul,/ Dar fără amaruri, atunci fericit socotiți-l). Nicolae Ionel este fidel modelului elin în liniile mari ale intrigii, ca și în detalii ale argumentării. În pofida asemănărilor evidente, există și deplasări de accente între opera antică și cea modernă. Un comentariu al corului din Oedip Rege reține mândria lui Oedip de a fi dezlegat
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
pasajul care înfățișează reuniunea ucenicilor lui Socrate după moartea acestuia (actul al III-lea) este inspirat din opera platoniciană și include trimiteri precise la aceasta, cum ar fi notația despre cocoșul datorat lui Esculap (Phaidon, LXVI). Dramaturgul român exploatează sursele eline pentru a fixa cadrul piesei sale cu subiect antic. Reminescențele livrești provin uneori și din alte epoci sau sfere culturale. Scena ispitirii lui Platon de către Gorgias spre a-l face să-l trădeze pe Socrate (actul al IIlea) parafrazează discuția
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
și la realitatea cea mai mundană deopotrivă și transpuse într-o metrică complicată. Iată, de pildă, începutul poemului „Boala lui Kleitos”, din 1926: „Kleitos, un bărbat fermecător,/ ce nici douăzeci și trei de-ani nu împlinise/ - educat excelent, vorbind limba elină -/ zace la pat, bolnav. Îl chinuiește febra ce-a bîntuit la Alexandria, tot anul.// Cînd s-a îmbolnăvit, sufletul îi tînjea/ pentru că-al său prieten, un actor tînăr,/ nu îi mai prețuia deloc iubirea.”
O nouă ediție Kavafis by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5567_a_6892]
-
se manifestă o intervenție formatoare exterioară, ci modul specific al spiritului, în afara oricărei acțiuni a artistului: nu e vorba de ordonanță, ci de compoziție, rezultatul unei spontaneități foarte cultivate (p. 339). În mai multe rânduri, Radu Petrescu studiază construcția epopeilor eline comparativ cu aceea a unor lucrări moderne. Compoziția practicată de Homer, Corneille sau Balzac este exemplară: felul de a grupa materia în vederea unui efect de ansamblu constituie pentru autorii în cauză o preocupare specială, chiar unică, efectul fiind arhitectural, iar
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
existe un pivot al ei. Cardinalul bate ordinalul. Potrivit lui Antelme Chaignet, exeget francez din secolul al XIX-lea, influența acestor idei a fost atît de adîncă încît nu e o exagerare a vedea în Pitagora adevărata eminență cenușie a filosofiei eline, cu mult mai obscur decît Heraclit și cu mult mai profund decît sofiștii. Dacă e să-i dăm crezare lui Aristotel, Platon nu e decît un imitator abil al lui Pitagora, un compilator al cărui talent literar a fost suficient
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
23, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 702. 44 Comentariile sau Explicarea Epistolei I către Tesaloniceni, omilia II, în vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei către Coloseni, I și II Tesaloniceni, traducere din limba elină, ediția de Oxonia, 1855, de Arhim. Theodosie Athanasiu, București, 1905, p. 179. 45 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia II, 3-4, la I Tesaloniceni, P.G., LXII, col. 403-406. 46 Idem, Scrisoarea 222, P.G., LII, col. 733-734. 12 orice formă la
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]