120 matches
-
devenirii. Dincolo de aparențe derutante, el descoperea în pașoptismul nostru realizarea unui principiu de "dreptate și frăție" ce venea din adâncul istoriei. Citind Mersul revoluției în istoria românilor, înțelegem mai bine că autorul dădea o replică celor înclinați să-și adjudece, elitar sau conspirativ, meritele ei. Ca și acum, exista tendința de a nu recunoaște în popor decât supunere oarbă, indiferență, apatie. Scrutându-i istoria, Bălcescu descoperea însă că, în ciuda vicisitudinilor de tot felul, "nația română n-a vegetat", n-a trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
devină simbolul unui început esențial, sub semnul libertății și democrației. Argumentele nu interesează, ajung calomniile, cântate pe străvechi arii cu efecte sigure. Nimic mai simplu decât să acuzi atunci când o minimă etică nu te obligă a produce dovezi. De la conduită elitară și cosmopolitism la atitudine turbulentă și trădare nu e decât un pas, iar agenții puterii l-au și făcut, înconjurând grupul de la "22" cu cele mai perfide insinuări și acuze. "Calomniez, calomniez toujours, il en restera quelque chose". E tactica
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ordine. Acest lucru s-a întâmplat cumva firesc, întrucât ține de condiția umană. Economia însă duce firescul condiției umane, ca lege naturală a supraviețuirii, în zona maniheismului care redistribuie violent privilegiile, le centrifughează permanent într-o parte supusă legii concentrării elitare și o altă parte, mișcată de legea numerelor mari, situată în periferie. Justificări aproape că nu contează în materie de îndreptățiri: Economia nu are simț etic. Dar, din păcate, tocmai acest handicap tulbură pretenția de limpezime a cogniției raționalizate ce
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Cohen indica drept izvor al apariției acestor subculturi reacția de protest față de normele și valorile societății, precum și dorința anihilării frustrărilor și anxietăților de status marginal; indivizii acestor subculturi consideră că le sunt "închise" căile de acces spre valori și statusuri elitare și, în consecință recurg la mijloace ilicite, devenind potențiali delincvenți. Analizând aceste subculturi, Cohen trasează profiluri specifice ale membrilor grupurilor, descifrând următoarele trăsături: * non utilitarismul cu o frecvență destul de crescută, membri acestei subculturi acced la activități delictogene, nu în rațiuni
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
castalian nu este omul ultim hegelian ori nietzschean recăzut în animalitate, deși pare să fi pierdut o trăsătură umană fundamentală: memoria 3. Castalia nu este un teritoriu omogen și izolat, în tradiție utopică: el ființează ca o rețea de comunități elitare, nu foarte diferite de unele mănăstiri sau universități, fie retrase, fie situate în orașe mici. Totuși, regimul spațial al Castaliei este unul al extrateritorialității, amintind de pretenția Bisericii Catolice că nu aparține acestei lumi și se află astfel în afara sferei
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Clerul, Nobilimea, Starea militară și cea Orășenească a întregii națiuni române din Transilvania" (cf. Prodan, 1984, p. 480). Cu toate formalitățile petiționare ce trebuiau respectate, absența țărănimii românești de pe lista categoriilor de semnatari simbolizează totuși revenirea la o formă anterioară, elitară dacă nu elitistă, a națiunii. La această constatare concură și formularistica adresatorie pe care o arborează, ritualic și sfielnic, petiționarii față de mai marii lor imperiali pe care îi recunosc ca atare nu doar din capul locului, ci chiar pe vecie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un limbaj mult mai direct, în care "partea conștientă a poporului" este echivalată cu nobilimea, devine univoc că "națiunea" este boierimea, granițele conceptului neincluzând și țărănimea. Totuși, din acest moment înainte, concepția populară a națiunii avea să înlocuiască ireversibil înțelegerea elitară a națiunii drept categoria privilegiată a nobililor. Pe durata întregii primei jumătăți a secolului al XIX-lea, centrul de gravitate al discursului didactic l-a constituit morala religioasă. Întregul sistem de cunoștințe vehiculat prin intermediul cărților școlare orbita în jurul axei centrale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
papa Francisc nu se referă la altceva decât la asceză, adică la lupta spirituală. Iarăși, povețele papei Francisc ne ajută să corectăm în sens evanghelic însăși tradiția noastră ascetică, care nu trebuie să cadă pradă fascinației unei mistici destrupate și elitare, ci trebuie să se fortifice în creuzetul unei întrupări asumate pe plan existențial și moral. «Realitatea depășește ideea. Acest principiu are de-a face cu întruparea Cuvântului și cu punerea sa în practică: „Prin aceasta îl cunoașteți pe Duhul lui
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ce, în toate timpurile și în toate locurile, a zămislit nu doar figura sacerdotului - ca mijlocitor între divinități și oameni - ci și pe aceea de pius. Aceasta din urmă, adeseori, răspunde nevoii de a salvgarda un spațiu uman separat și elitar pentru a asigura, ca să spunem așa, un colț de umanitate necontaminată și, tocmai de aceea, capabilă să obțină bunăvoința divinității sau cel puțin să evite dizgrațiile. Un exemplu ar putea fi cel al vestalelor vechii Rome, a căror feciorie consacrată
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pentru a porni pe un drum de pocăință și de conversie. În mod paradoxal, mânăstirea se asemăna mai mult cu un spital decât cu o academie. Ținând cont de această considerație, menită să ne ferească de orice derivă gnostică și elitară, o comunitate de consacrați este cu atât mai autentică cu cât înăuntru ei frații și surorile pot să fie, cu seninătate, ceea ce sunt cu adevărat, sprijinind astfel truda acceptării și a convertirii celor pe care-i întâlnesc pe cale. Nu ni
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
urmarea lui Cristos, după învățătura evangheliei, aceasta trebuie considerată de toate institutele ca regulă supremă». Însă acest util proces de curățire a adus cu sine și primejdia unei înlumiri secularizante care este tot atât de periculoasă ca și o monahizare separatistă și elitară. Primejdia identificării absolute cu laicatul, în măsura în care au fost ignorate acele elemente caracteristice care îi situează pe consacrați pe «pământul de mijloc», elemente despre care am vorbit îndelung, nu a atins doar ambientele de viață consacrată mai robuste, ci și mănăstirile
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în calitatea noastră de persoane care se recunosc și se autentifică întotdeauna prin relație și al căror loc de autentificare și, adesea, de încercare, este dimensiunea eclezială, realitate ce reprezintă încununarea renunțării la orice formă de izolare din comoditate sau elitară. Putem să reluăm textul deja citat al părintelui Rondet: «Chiar și viața eclezială este pentru noi o cale de autentică sărăcie. Chiar și acolo realitatea ne despoaie de visele noastre, pentru a ne deschide spre Cristos, prezent acolo unde doi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să-l întâlnim pe Isus Cristos și să-i primim evanghelia». «A accepta Biserica, cu înfățișarea ei istorică, ca sacrament al lui Cristos, înseamnă să renunțăm pur și simplu la visul unei credințe pure, la ispitele gnostice ale unei religii elitare. Înseamnă să ne așezăm la masa păcătoșilor pe care Cristos vine să-i mântuiască. Contemporanii lui Isus deja țineau să sublinieze, cu stupoare și mânie, că această masă nu era tocmai o bună companie. Nu avem nici un alt chip pe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
până în acest punct. Devine leninist însă prin obligativitatea indiscutabilă pe care o impune tuturor grupurilor etnice, inclusiv românilor deși leninismul romantic nu ar fi putut exista în absența multitudinii de naționalisme românești, atât populare, sociale, "de jos", cât și intelectuale, elitare, politice, "de sus", românii fiind deci, oricât de paradoxal ar suna, și vinovați de și victime ale leninismului romantic de a rămâne în țară, a se înmulți și a "construi socialismul". Abaterea de la sarcinile demografice și "muncitorești" trasate de către PCR
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o identitate paramodernă (așa cum am menționat și în capitolul teoretic, termenul "paramodernitate" este împrumutat din Matei: 2007). Paramodernă deoarece se află cu un picior în trecut și cu altul în viitor. Dimensiunea antimodernă a leninismului romantic rezidă în caracterul său elitar, arhaic, romantic, prin care prezentul era respins în numele unor mitologii eroice în care Feți-Frumoși distrugeau balaurii moderni ai imperialismului, făcând din România o putere respectabilă și un lider de opinie la nivel global. Dimensiunea modernă a leninismului romantic are două
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să observăm că și acesta, aflat în miezul orașului istoric, stă sub destin. După ce, în aceiași ani de comunizare masivă, curtea Teatrului s-a aliniat, și ea, modei (proletare) de a înlătura feroneria (burgheză) a gardului ce delimita această incintă elitară de vulgul străzii. Locul luîndu-l o mizerabilă improvizație artizanală, iată că și aceasta e intrată într-un ireversibil proces de disoluție, porțiuni mari din ea fiind furate. Iar dincolo de pîrleazul de beton, de buni ani, se arată privirii noastre indignate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încît stupefacția (cum spuneam) a fost singura reacție firească. Într-o încăpere din regala Fundație regală ieșeană, nepregătită să suporte o resuscitare a nostalgiilor de clasă, după ce o jumătate de secol fusese forțată să o facă. Mai mult deși Occidentul elitar cochetează încă destul de copios, nepericulos însă!, cu reinserția substanțială de... marxism teoretic fostul spațiu sovietizat al Răsăritului Europei tresare brusc negativ pînă și la cea mai palidă pomenire a unei... filozofii care, în această parte de lume, a însemnat de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inventiv, pragmatic.” Asociația acordă din 1996 premii anuale - cu intenția sesizabilă de a compensa eventualele injustiții ale nominalizărilor la distincțiile Uniunii Scriitorilor -, premii grupate în trei categorii și care își propun să acopere cele două nivele ale consumului cultural: cel elitar și cel larg, „de masă”. Astfel, au apărut Premiul ASPRO pentru cea mai bună carte a anului, Premiul ASPRO pentru experiment și Premiul ASPRO pentru cea mai populară carte a anului. Laurii Marelui Premiu ASPRO au revenit, în ordine cronologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285476_a_286805]
-
Clerul, Nobilimea, Starea militară și cea Orășenească a întregii națiuni române din Transilvania" (cf. Prodan, 1984, p. 480). Cu toate formalitățile petiționare ce trebuiau respectate, absența țărănimii românești de pe lista categoriilor de semnatari simbolizează totuși revenirea la o formă anterioară, elitară dacă nu elitistă, a națiunii. La această constatare concură și formularistica adresatorie pe care o arborează, ritualic și sfielnic, petiționarii față de mai marii lor imperiali pe care îi recunosc ca atare nu doar din capul locului, ci chiar pe vecie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un limbaj mult mai direct, în care "partea conștientă a poporului" este echivalată cu nobilimea, devine univoc că "națiunea" este boierimea, granițele conceptului neincluzând și țărănimea. Totuși, din acest moment înainte, concepția populară a națiunii avea să înlocuiască ireversibil înțelegerea elitară a națiunii drept categoria privilegiată a nobililor. Pe durata întregii primei jumătăți a secolului al XIX-lea, centrul de gravitate al discursului didactic l-a constituit morala religioasă. Întregul sistem de cunoștințe vehiculat prin intermediul cărților școlare orbita în jurul axei centrale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]