342 matches
-
de acțiuni, comparativ cu conținutul pozitiv care poate fi extrem de divers. A fi tu însuți înseamnă a fi tolerant în autenticitate prin exprimarea comportamentului diferit, alternativ. Dreptul la diferență devine primordial în raport cu orice altă revendicare. Tot ce ține de vechiul elitism, de vechea ordine mediocratică, este pus sub semnul întrebării. Până nu demult, ideea inteligenței analitice, determinate prin coeficientul de inteligență IQ, era în mare vogă. David Wechsler, deși este autor al unui renumit test de inteligență analitică, a fost primul
Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
argumentează teoria specificului național. Ideea esențială este „întoarcerea la popor”, având ca modele vechea școală moldovenească, pe Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, revistele „România literară”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul” ș.a., iar ca intenții lupta împotriva imitației și a elitismului, încurajarea creației originale, abordarea unei problematici autohtone, într-o „mentalitate țărănească, adică românească, pentru că, vom dovedi aiurea, numai țăranul are o mentalitate specifică, orășenii și clasele de sus au o mentalitate mai mult sau mai puțin neromânească, clasa cultă fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
se informeze despre aceste școli" (Chubb, J.E., Moe, T. M., 199241). În SUA, politicile legate de alegerea școlară au întâmpinat o opoziție puternică din partea democraților și a sindicatelor profesorilor, pornind de la avertismentele că sistemul de alegere școlară contribuie la elitism și la diferențe de clasă socială. Alegerile educaționale implică în final alegerea unui viitor în care șansele de reușită în viață depind fie de puterea privilegiului moștenit, fie de oportunitățile egale. Discuțiile actuale asupra reformelor alegerii parentale pun sub semnul
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
Children and Learners, 2004, încercând prin aceasta o abordare integrată a serviciilor publice destinate copiilor și tuturor celor ce studiază. În privința educației cuvintele cheie rămân "îmbunătățirea standardelor" și "excelența" "... trebuie să ne mișcăm înspre o educație comprehensivă, care să provoace elitismul și să ofere fiecăruia un drum mai bun. Evidența arată că asta ne ajută să îmbunătățim standardele. Caracteristica centrală a unui nou sistem înspre excelență trebuie să fie personalizarea adică sistemul să se adapteze la individ și nu invers. Acesta
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
pupă cu toată loja și mai că nu se prăvălește pe geam peste supușii noii generații picate în adulație. Nețoiu cade cu scaunul, Borcea țopăie „à la Shakira“, în așteptarea Ligii Campionilor, într-un balcon dinamovist care lasă impresia, prin elitismul său dîmbovițean, că a strîns cromozomii regali ai întregii Europe. Dintre toți aristocrații gazoanelor românești, George Copos seamănă cel mai mult cu Albert. Îi plac motoarele, iubește turismul, e susținătorul financiar și suporterul teoretic detașat al unei echipe de fotbal
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cele mai înalte ale lumii, mințile de mare profunzime sau înălțime aparțin femeilor. Munca uneori exagerată a acestora în casă, cu copiii și în societate împiedică afirmarea deplină a capacităților lor, bărbații realizând retragerea lor în meditația egoismului și falsului elitism. Femeile sud coreene trăiesc și azi o moștenire a inițierii șamanice, demonstrând aserțiunea preoteselor și magicienelor timpurilor trecute 149. La eschimoși, șamanul vindecă în ziua de scufundare ecstatică a Mamei Animalelor și se roagă pentru abundența și ajutorul femeilor sterpe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Eisenstadt, Shmuel, Graubard, Stephen (coord.), Intellectuals and tradition, New York, Humanities Press, 1973. Eslin, Jean-Claude, Dieu et le pouvoir. Théologie et politique en Occident, Paris, Seuil, 1999. Etzioni-Halevy, Eva, The Elite conection, Cambridge, Polity Press, 1993. Field, Lowell G., Higley, John, Elitism, London, 1980. Gauchet, Marcel, Le Désenchantement du monde. Une histoire politique de la religion, Paris, Gallimard, 1985. Gella, Aleksander (coord.), The Intelligentsia and the intellectuals. Theory, method and case study, London and Beverley Hills, Sage, 1976. Genieys, William, La sociologie politique
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
conținutul ei propriu-zis - voința colectivității - la instituții precum partidele politice „adevărat democratice”, monarhia etc., ca singurele garante ale democrației, indiferent de opinia colectivității. În mod paradoxal, grupuri care se intitulau „adevărații democrați” erau în același timp promotorii unei ideologii a elitismului politic: populația nu este matură politic și ideologic, nu e pregătită pentru libertate și pentru „adevărata” democrație. Rezultatele diferitelor alegeri au fost adesea contestate sau atribuite lipsei de maturitate democratică, „prostiei”, nevoii de un „tătuc” sau chiar mentalităților comuniste de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
devenind un teren crucial în promovarea schimbărilor. Intelectualitatea programatic anticomunistă și moral radicală: un grup de intelectuali relativ restrâns, dar intens mediatizat, cei mai mulți de orientare filozofic-eseistă, au optat pentru promovarea unei ideologii radicale, fundată pe o combinație de anticomunism violent, elitism cultural și moral, promovare a schimbărilor cultural-morale în spiritul unor modele occidentale idealizate, critica formațiunilor politice bănuite de lipsă de fermitate suficientă în promovarea reformelor tranziției sau chiar de atitudine „neocomunistă”. Elitismul moral, combinat cu lipsa cunoștințelor necesare pentru angajarea
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
radicale, fundată pe o combinație de anticomunism violent, elitism cultural și moral, promovare a schimbărilor cultural-morale în spiritul unor modele occidentale idealizate, critica formațiunilor politice bănuite de lipsă de fermitate suficientă în promovarea reformelor tranziției sau chiar de atitudine „neocomunistă”. Elitismul moral, combinat cu lipsa cunoștințelor necesare pentru angajarea într-o construcție socială complexă, a generat o stare de frustrare agresivă, exprimată sub forma unui program ideologic compus din cele mai eterogene teme extremiste: anticomunism obsesiv, sfârșit prin ridicola vânătoare de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante (platonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca este
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
denunță, pe acest temei, pretenția lui Fisher, potrivit căreia paradigma narativă ar fi, dintr-un motiv sau altul, superioară celei raționale. Chiar dacă retorica lui Reagan se angajează profund în regimul moralității, punând accentul, cum am văzut, pe argumentele morale, în detrimentul "elitismului tehnic"628, iată că tocmai am constatat cum această retorică, în baza apelului la o unică macronarațiune, poate, în fapt, "periclita moralitatea publică"629. În orice caz, în urma examinării cazului Reagan, încheie Lewis, nu reiese în mod suficient de concludent
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
bine de 100 de ani. Pot exista așadar tot atîtea culturi și civilizații cîte popoare, grupuri și organizații există. Problema singularului și a pluralului nu este una doar gramaticală, ci mult mai complexă, căci elimină din analiză prețuirea, manierele, considerația, elitismul și acordă atribute de valoare dar imposibil de clasificat oricărui tip de asociere umană. Dacă s-a vorbit de civilizația canibalilor africani, de ce nu s-ar putea vorbi și de o civilizație penitenciară? Termenul nu a fost folosit încă de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
manifestă o tendință evidentă spre antinomianism, spre o slabă considerație acordată legilor sau poruncilor. Aces-tea sunt importante pe primele trepte ale scării spirituale, pe cele mai elevate, importanța lor scade, se relativizează treptat; gnosticismul disprețuiește popularitatea facilă, cultivînd un anumit elitism spiritual. De aici, prețuirea simbolurilor, a tainelor și înțelesurilor ascunse; gnosticismul este monist din punct de vedere metafizic, ceea ce înseamnă că el tinde să depășească multiplicitatea evoluțiilor manifeste și să (re)dobîndească identitatea fundamentală. E foarte greu, desigur, de definit
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de stufoasă pe atât de generatoare de controverse, oglindă fidelă, din acest punct de vedere, a fenomenului însuși. "Avatarurile postmodernismului fac aproape imposibilă o definiție larg prizată, acceptată fără obiecțiuni de armata exegeților", considera Adrian Dinu Rachieru în cartea sa Elitism și postmodernism. Postmodernismul românesc și circulația elitelor. Și totuși, încercând o definiție exhaustivă, Mircea Cărtărescu îl numește: "[...] epifenomenul cultural, artistic și, în cele din urmă, literar al postmodernității, calitate în care el reflectă toate trăsăturile filozofice și ideologice ale acesteia
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
3.1.8. Postmodernismul Postmodernismul este principalul curent cultural contemporan, incluzând și paradigma literaturii actuale. Generația pe care se sprijină masiv postmodernismul literar este cea a optzeciștilor, caracterizați prin atitudinea de frondă, prin refuzul cli șeelor culturale, prin distanțare de elitismul moderniștilor, prin reconectarea la realitățile cotidiene și, mai ales, prin recuperarea relației de comunicare cu lectorul. Chiar dacă pentru unii teoreticieni postmodernismul nu reprezintă decât o combinație eclec tică între modernism, avangardă și cultura populară/cultura pop sau un mit cultural
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de anticipat solidaritate a majorității, câteva inițiative (punem în paranteză cuvântul diversiuni) promovate cu insistență de unii scriitori. Cea mai flagrantă mi s-a părut aceea că Filiala ar fi inutilă, că ea ar dubla - pe un condamnabil teren al elitismului și al unei pretinse selecții valorice - Uniunea Scriitorilor din Basarabia, uniune care, nu-i așa, este românească prin definiție. Mai mult, cu un anumit specific românesc - un specific greu de definit sau care nu poate fi prins în vreo explicație
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de pe o platformă suspendată În azurul libertății, sub cămașa de forță a formulelor utilitare, a Înțelegerii unanime”. Și continuînd: „Pierzania Începe cu simptomul conștiinței nu a valorii În sine, ci a valorii raportate la numărul și Înțelegerea turmei [...]”. E un „elitism” specific avangardei, pe care Voronca Îl afirmă orgolios În această primă etapă a reflecției sale literare (ce se va nuanța și modifica pe parcurs), provocat de cvasigenerala ostilitate a „receptorilor” Înscriși sub emblema conformismului burghez. Tot ce ține de proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
este urmată de sincretismul liturgic și etica indignării sindicaliste. Bogatul pios este contestat de săracul invidios. Solidaritatea și binele comun ies, neobservate, din orice discuție. Dialogul academic al teologiei cu alte discipline „hegemonice” precum filozofia continentală dă naștere acuzei de „elitism”. Articularea unei viziuni metafizice despre om sau univers - ancorată eventual în epifania unui Bine transcendent - e socotită dacă nu direct „fundamentalistă”, măcar potențial „intolerantă”. Limbajul neutru al „diferenței” descalifică orice discurs „fundaționalist” sau proiect misionar. După 1968, marea majoritate a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
secole și construită pentru a răspunde nedumeririlor pe care ni le trezește viața de fiecare zi, cu dezamăgirile și sfidările ei.” Vlad Alexandrescu, Observator cultural * „Expresionismul studiat al scriiturii lui M. Neamțu nu se nutrește din ambițiile vane ale unui elitism de cafenea. Ceea ce stă în spatele mărturisirilor sale este dialogul febril și studențesc cu nu puțini colegi de generație.” Claudiu Biliuță, Adevărul literar și artistic * „O încântare.” Tudorel Urian, România literară * „Mihail Neamțu trăiește în orizontul acestei răspunderi mistuitoare: cunoașterea și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de adversitate față de filosofia păgână, căreia i se reproșează formalismul, excesul de erudiție care este fără folos pentru viață, disensiunile insurmontabile dintre școlile filosofice, contradicția dintre teorie și practică, chiar lăcomia câștigului aici fiind vizați în primul rând sofiștii -, pretinsul elitism"20. Filosofia pre-creștină era văzută ca un izvor nesecat și periculos de erezii, care îi inducea omului iluzia fatală că rațiunea îi oferă posibilitatea de a descoperi adevărul pe cont propriu. Această ruptură între filosofia înșelătoare, păgână și cea reală
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
au fost modeste față de așteptări. [...] În România, după mai bine de 20 de ani de la instaurarea așa-numitei dictaturi a proletariatului, liderii comuniști înșiși încă mai țineau discursuri în care deplângeau pasivitatea, formalismul, idilizarea capitalismului, rămășițele mentalității burghezo-moșierești, misticismul și elitismul. La un moment dat, regimurile totalitare însele au renunțat, practic, la ambiția inițială de a edifica Omul Nou cu toate caracteristicile sale imposibil de atins, și s-au mulțumit cu individul dependent, oportunist și las, care nu prezenta un pericol
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
de natură a le asigura transmiterea către elevi diferiți că temperament și ca mediu face obiectul întrebărilor anterioare, al disputelor fără sfârșit și al conflictelor legate de confuzia noastră obișnuită. Conservatorism crispat sau progresism exaltat, declarații absolutiste sau temporizări relativiste, elitism sau democratism, pesimism vizavi de elevi sau de studenți, apărători ai științelor și tehnicii, uniformitatea autoritara și iacobina sau pluralism girondin, clasicism sau baroc, între altele, nu încetează să inspire în mod contradictoriu educatorii și cercetătorii că și pe responsabilii
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
creșterea stimei de sine) nu doar de dragul acesteia, ci fiind conștiente că numai așa vor putea intra în relații realmente parteneriale sau în care acestea să negocieze de pe poziții de egalitate cu bărbații. De asemenea, acestea dezvoltă o formă de "elitism" în trăirea experiențelor femeiești și feminine, tocmai pentru că le conștientizează și pentru că le revalorizează printr-o grilă sensibilă la diferențe. Vorbim de femei pentru care de exemplu experiența maternității este o lume în sine, care își doresc să o trăiască
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
agissante, une expression d'art (...) le style esthétique, leș manières, leș gestes, la théorie de la grace" [Uzanne, 1910, p.26]. Pariziana este femeia mondenă care caută să se deosebească prin felul său aparte de a fi. O caracterizează dorința de elitism și diferențiere. Pentru Parizienele distinse de la sfârșitul secolului este caracteristic un rafinament sofisticat. Dorința lor de excentricitate, căutarea stilului, eforturile permanente de a lăsa fără suflare audiență, se compară cu voință Prețioaselor de a se demarca de vulgaritatea cadrului ordinar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]