116 matches
-
trebui eliminate. După cum afirmă și Andreas Huyssen 194, indiferent cât de discutabilă este transformarea culturală despre care teoretizează postmodernismul, ea există și în acest context, atât susținătorii, cât și detractorii postmodernismului trebuie să cunoască trăsăturile și strategiile noului fenomen, astfel încât elogierea și ridiculizarea postmodernismului în ansamblu nu mai reprezintă opțiuni valabile. Ca o consecință a criticii reificării postmodernismului se impune și considerarea conceptelor specifice lui drept constructe teoretice, care sunt utilizate pentru a oferi anumite interpretări. În acest sens, ele nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se observă că acesta este "un amestec subtil de deliberativ și epidictic"363, în sensul în care epidicticul este legat de limbaj, de consolidarea adeziunii la un set de valori, în timp ce deliberativul este legat de partea argumentativă a textului publicitar. Elogierea produselor prin procedeul amplificării (în epidictic) se combină astfel cu sfatul și îndemnul de a le cumpăra, pe baza procedeului sugerării/demostrării a ceea ce este util sau bun pentru cumpărător (în deliberativ). Dar transformarea publicității însăși în obiect de consum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de Îndeplinirea sarcinilor aferente, este un act de caracter. Ă Onorarea minicontractelor („ușa mea este Întotdeauna deschisă”) Încheiate cu angajații În fiecare zi este un act de caracter. Ă Încurajarea unui angajat, fără a avea alt motiv decât recunoașterea și elogierea contribuției pe care a adus-o, este un act de caracter. Ă Comunicarea Într-o manieră obiectivă și promptă cu angajații, În decursul unei perioade pline de schimbări și nesiguranță, este un act de caracter. Ă Asigurarea resurselor (timp, bani
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
e religiosa, dovettero aggiungersi numerosi episodi a carattere politico che prepararano la causa occasionale che determinò finalmente l'esilio:episodi collegati colla domus Fabia"28. Viziunea lui Ovidiu asupra lumii (Weltanschaung), așa cum se înalță din opera sa, se bazează pe elogierea libertății, pe glorificarea Republicii, și pe cultivarea valorilor nobiliare, marginalizate de regimul augustan, coborât la dictatura personală. Ovidiu era un liber cugetător și soluția cumulării delictelor sale legate de ordin moral, religios, politic culminând cu un crimen laesae maiestatis, ar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
literară 190, dar care a murit în Asia în anul 16 î.H. În schimb, destinatarul epistolei II, X din Ponticele, ar fi scris printre altele epopei, Antehomerica și Posthomerica 191, în care, fără îndoială, se încerca alipirea unor familii (elogierea uneia sau a alteia dintre acestea căpăta, bineînțeles, culoare politică, cum se va vedea) la tradiția mitologică greacă, pentru a le conferi mai multă strălucire legendară și prestigiul unui blazon nobiliar mitic. Potrivit unui studiu recent scris de J. Schwartz
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
totdeauna de ceea ce sunt pe cale de a cerceta în cele ce urmează. Pentru a putea percepe adevărata dispoziție sufletească a lui Ovidiu față de Augustus și instituția imperială, putem, ba mai mult, trebuie să lăsăm de-o parte toate expresiile de elogiere și de nemăsurată adulare, adresate marelui puternic al zilei: acestea, când nu ascund pentru cine e deja avizat o realitate contrarie, de batjocură, față de formularea propriu-zisă, exprimă cel mult o realitate convențională, obligatorie chiar pentru un exilat care spera să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mult, această constatare istorică privind domnia lui Tiberiu nu trebuia să fie foarte diferită de cea a lui Augustus. La banchetele (convivia) de tipul celor augustiene (deși frecventate în mod paradoxal de aristocrați κράτιστοι) se puteau asculta cuvinte emoționante de elogiere a libertății "democratice" anterioare regimului lui Augustus, care pot fi citite în Eseul despre sublim de Dionis de Halicarnas 397: "Mi se pare ciudat (cum cred că li se întâmplă multor altora) îi spune autorului un anumit membru al cercului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
urmele lui Vergiliu, Ovidiu reia lunga descendență a neamului lui Augustus de la Troia și de la zeii din Troia 435. Aceasta, însă, nu pare a fi și convingerea personală a sulmonezului, chiar dacă, în unele părți din Fasti (cu siguranță, refăcute), reînnoiește elogierea acestei străvechi și nobile descendențe a lui Augustus. Într-adevăr, trebuie să ținem cont de faptul că Augustus s-a născut (pe 23 septembrie 63 î.H.) din tată plebeu al ordinului cavaleresc. Mai mult, prietenii lui Octavian afirmau că
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vedere, Ovidiu se distingea atât de Augustus și de susținătorii lui, deschiși spre viitor, cât și de conservatorii și opoziționiștii, îndreptați mai ales spre mos maiorum de antică tradiție republicană. Din respectiva Weltanschauung ovidiană izvora atitudinea sa politică, bazată pe elogierea libertății (nu numai de ordin civic, ci și moral) și a adevăratelor valori nobiliare contra îmbogățiților regimului (homines novi), bazată într-un cuvânt pe glorificarea Republicii văzută din punctul său de vedere contra noului regim al Imperiului, asimilat de poet
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de mulți, inclusiv de E.M. Cioran. și ce mai spune Herodot? Dar unirea lor e cu neputință și nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi. În acest punct, tăcere totală, de gol istoric ! Dacă este permisă elogierea tracismului spiritualist, de ce nu ne-am explica, măcar în parte, și o anume lipsă de vocație a românilor pentru organizare și cooperare, pentru coordonare și unitate, individualismul nostru acerb, pulverizarea permanentă a conștiințelor și eforturilor, tot prin acest eminent fond
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Coreeană; sprijinirea ei pe plan internațional (la O.N.U. și în alte organizații și organisme); acordarea de ajutoare economice și financiare; prezentarea numai pozitiv și elogios a situației interne nord-coreene indiferent care era realitatea, în contrast cu "situația catastrofală" din Coreea de Sud; elogierea "superiorității" sistemului socialist etc. Cu toate acestea, autoritățile din România și din celelalte țări socialiste nu puteau să nu recunoască sau, cel puțin, să vadă realitățile istorice de după cel de-al II-lea Război Mondial și în Peninsula Coreeană, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
consideră că fiecare dintre noi susține războiul în trei forme diferite. În viața de zi cu zi folosim adesea metafore cu privire la război, spunem că ne vom bate cu adversarul. Atunci când vorbim chiar despre război, discursul nostru se transformă într-o elogiere a acestuia. Preferăm mai mult victoriile decât eșecurile. Folosirea eufemismelor permite sterilizarea sensului actelor propriu-zise, fapt ce ascunde aspectele sale periculoase. Bombardamentul este denumit "act chirurgical", iar pierderea de civili "prejudiciu colateral". Teroristul invocă suferințele aduse grupului cu care se
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pare a fi absurditatea în stare pură și o va demasca fie direct, în unele schițe, fie indirect, prin elemente ce-i configurează în substrat atitudinea critică. Promovarea constantă a nonvalorii, tolerarea senină a prostiei, acceptarea fără conflicte a inacceptabilului, elogierea falsului, etc., sunt paradoxuri care, nepercepute ca atare, revelează o lume nu doar absurdă, ci și tragică în inconștiența ei. Prin reflectarea acesteia în artă, se ajunge la situațiile aberante din schițele și comediile lui Caragiale. Ceea ce surprinde în primul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se așează - conștient sau inconștient - pe o poziție dușmănoasă (...). Trebuie spus însă că nu toate intervențiile din cadrul dezbaterii au fost de natură să împingă discuția înainte, să contribuie la limpezirea problemelor ridicate. De asemenea, greșită a fost și tendința de elogiere fără rezerve a poeziilor din volum (...). Ar fi fost de asemenea de dorit ca această ședință, unde s-a dat o bătălie împotriva antirealismului, să se fi bucurat și de participarea unor poeți ca Marcel Breslașu, Nina Cassian, Cicerone Theodorescu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În Grecia, Iugoslavia, Polonia sau Ucraina, unde numeroși partizani au luptat deschis atât cu forțele de ocupație, cât și Între ei, lucrurile erau, ca de obicei, mai complicate. În Polonia eliberată, de pildă, autoritățile sovietice nu priveau cu ochi buni elogierea publică a partizanilor, care erau antinaziști, dar și anticomuniști. În Iugoslavia postbelică, după cum am văzut, unii partizani erau mai egali decât alții - cel puțin pentru mareșalul Tito și camarazii săi victorioși. În Grecia, ca și În Ucraina, toți partizanii identificați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei panegiric închinat liderului. De exemplu, manualul de Istoria contemporană a României este împovărat de formule elogiante și descrieri hiperbolice ale secretarului general al Partidului. O adevărată epitetică ceaușistă poate fi culeasă din rândurile manualului. Câteva exemple pot evidenția amploarea elogierii și intensitatea patosului poetic: Nicolae Ceaușescu se distinge prin "energia sa clocotitoare", "spirit clarvăzător și îndrăzneț" transpuse în "activitatea sa neobosită" (p. 6). Un alt pasaj subliniază identitatea de destin dintre biografia lui N. Ceaușescu și istoria contemporană a României
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]