3,447 matches
-
personală. În loc să denunțe și să exorcizeze depozitele, inerțiile și reflexele unei memorii legate traumatizant de experiențele noastre colective și individuale, proaspătul Muzeu Național de Artă Contemporană nu face decît să resemantizeze orizontul și simbolistica totalitară, să se transforme subtil în elogiu și să reconvertească semnalele disparate într-un amplu sistem mitologic. În esență, Casa Poporului și spiritul ceaușist devin exponat borgesian, poate singurul, în propria lor realitate. Acest triumf al Casei Poporului constituie, din nefericite, și eșecul major al Muzeului de
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
chiar în anul în care revista își încetează apariția), Ion Frunzetti (cunoscut acum doar ca poet), filosoful în devenire Constantin Micu, rămas o simplă promisiune, așa-zisul eseist Axente Sever Popovici. Toți noii veniți sunt prezentați pe scurt, printr-un elogiu colegial, în notele revistei. Al. Husar reconstituie toată această dinamică a grupului, printr-o selecție generoasă de texte din toate sectoarele revistei, inclusiv din zonele publicistice: declarații programatice (Orizonturi), cronici literare (Viața cărților, de unde reține numai observațiile generale despre poezia
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
cu intoleranții și să confunzi "mila creștinească" cu dreapta și justa judecată. Cîteodată este necesar să-i alungi pe cămătarii și geambașii spiritului din fața templului și să le spargi tarabele. Uneori este nevoie să fii "puțin nebun și să faci elogiul nebuniei", sau "l'éloge de la colčre" împotriva creștinismului ambiant dominat de piață, comerț (epoca negustorilor) și de bani. Și eu am înnebunit de cîteva ori în viață, am fost un bun elev al lui Erasm 2) și Michel Foucault 3
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
liberă prin cea mai înaltă manifestare: sinuciderea... Nu spun nimic nou, însă trebuie să ne amintim de fiecare dată cînd avem ocazia... Dar să ne oprim aici... 1) "La Force de l'age", Simone de Beauvoir, Ed. Gallimard, 1989. 2) "Elogiul nebunei", Ed. Robert Laffont, 1992. 3) "Istoria nebunei", Ed. Plon, 1961.
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Anamneza declanșează regresul mental al lui Cezar până la stadiul puberal și acesta, sub impulsul subconștientului, o agresează pe Deea într-un act disperat de finalizare a posesiunii mamei. Tentativa de viol asupra Deei suprapusă delirant cu rememorarea seducerii mamei (remember Elogiul mamei vitrege?), seducere incomplet recuperată mental, este punctul liminal al înfruntării obsesiei oedipiene. Sub șocul conștientizării fantasmei - o va recunoaște pe Deea înainte ca actul să fie consumat - Cezar își va afla explicația "rătăcirii". Memoria se va deschide complet, secretul
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
o scurtă perioadă a tinereții, al revistei Săptămîna, autorul a avut prilejul a-l cunoaște din apropiere pe faimosul "patron", în legătură cu care relatează o serie de întîmplări, pe un ton alb, cu ceva din aerul neimplicat al unui grefier. Un elogiu adus compromisului romancier ar suna compromițător la rîndul său, precum un soi de complicitate, iar o condamnare brutală n-ar cădea nici ea prea bine din partea unui condei care e de presupus că, la începuturile sale, s-a bucurat de-
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară "Sextil Pușcariu" din Cluj-Napoca, aflat sub egida Academiei Române. Sunt aproape o mie trei sute de pagini de scurte rezumate și copioase referințe critice organizate prioritar cronologic, iar apoi alfabetic în cuprinsul aceluiași an. În elanul elogiului, voiam inițial să spun că acest dicționar e un mausoleu dedicat romanului, dar această imagine ar fi indus involuntar ideea că romanul e victima unei bătălii eroice. E adevărat că romanele mor pe capete, ca de-o molimă neștiută, dar
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă o asemenea pedală "negativă" la un "clasic" arhicunoscut putea nedumeri, sîntem în măsură a presupune marea iritare produsă de considerațiile "eretice" adresate de Cornel Regman unor autori în viață, deprinși nu o dată cu univocitatea elogiului ce s-ar cuveni a îmbrățișa totalitatea textelor pe care le-au publicat. Un dens conspect al opiniei asupra lui Marin Preda sună astfel: "Aproape fiecare din cărțile sale de la Intrusul încoace se vrea dezvelirea unui organ lezat sau incizarea
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
abia acum galeria începută în Mai este oare acesta un om? Imaginea copilului în lagăr sau a sufletului pervertit alcătuiesc episoade succesive care îl marchează pe scriitor. Primele două capitole ale romanului stau sub semnul refacerii și al pseudolibertății. Căci elogiul rușilor, văzuți ca niște divinități salvatoare, e completat de o remarcă amară. Prima baie "umană", odată intrați în mâinile a două rusoaice energice, îi relevă fostului deținut "dorința inconștientă din partea noii autorități (...) de a îndepărta urmele vieții noastre de până
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
materială și morală în care e silit să trăiască îl deprimă, îl exasperează, câteodată izbucnind neputincios: Nici nu mai simt nici un îndemn spre nimic". Țărm târziu conține de asemenea însemnări de călătorie, una la Moscova, unde autorul face, cam exagerat, elogiul epocii Gorbaciov. Se întâmpla însă în 1985. El e încântat de civilitatea polițiștilor și a vameșilor, de buna, colegiala primire de la Uniunea Scriitorilor. Venit din bezna de acasă, aici este uluit de atâta lumină, de "curata orgie publicitară", sentiment pe
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
încrucișate". Soluția de a redeștepta interesul pentru nuvelă? Exegetul o dibuie cu precauție, apelînd la scriitor ca la elementul ce ar putea fi atras pe calea pozitivă, printr-o cumpănită, suficient de convingătoare explicitare a chestiunii: "Nu cred nici că elogiul în sine al nuvelei poate încălzi inimile. Dacă l-aș face totuși, n-aș evita să spun că edificiul romanului nostru se înalță și azi pe un strat considerabil de povestire și că în foarte multe cazuri nu se justifică
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
poet, se mută la Târgu-Jiu, călătorește în Europa, face exerciții de exorcism muzical al senescenței și morții (Școala morții, Defăimarea bătrâneții), publică studii de poetică și prozodie (Ritm vertical, 2001), eseuri și versuri. Recent, de exemplu, oferă o carte de Elogii/dezeseuri, cvartet: opus 1-4. Se ambiționează, așadar, o structură muzicală în patru părți, fiecare dintre ele elogiind o temă sau categorie (vocație) bio-psiho-comportamentală: banalul, gafa, penibilul, impotența. Noțiuni îndeobște negative, cărora Valentin Tașcu nu ezita să le facă apologia în
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
suspecte de anchiloză sub presiunea tradiției, moravurilor, religiei etc. Aruncând în aer metodic și convingător repertoriul de truisme legate de banal și banalitate, eseistul îi previne mai ales pe artiștii ademeniți de utopia capodoperei, de excepția ei ademenitoare. Trecând la elogiul gafei, autorul compendiază cu voluptate epică episoade și personaje producătoare de gafe (singurele care persistă), tipologia lor fiind nesfârșită: domestice, festive, de critică, intelectuale, de protocol, istorice, economice și sociale, estetice, biblice, politice ș.a.m.d. Circumscrierea sferei penibilului, mai
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
ajung la o înaltă conștiință estetică a penibilului asumat, garant al celebrității postume. Penibilul de succes trebuie regizat, nevoia lui de spectacol fiind pe deplin satisfăcută prin atingere cu tragicomicul. Alături de arta paradoxului și sublimarea aforistică din primele trei capitole, Elogiul impotenței (maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea speculativă, polisemia termenilor și dublul registru al argumentării, grav și totodată ironic, prefăcut și șfichiuitor, îngândurat și persiflant. Înrudit în spirit cu cartea de Elogii este volumul de versuri ridicate la puterea
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
și sublimarea aforistică din primele trei capitole, Elogiul impotenței (maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea speculativă, polisemia termenilor și dublul registru al argumentării, grav și totodată ironic, prefăcut și șfichiuitor, îngândurat și persiflant. Înrudit în spirit cu cartea de Elogii este volumul de versuri ridicate la puterea eseului, Tratat despre iubire (versuri), prevăzut cu un referat pozitiv (între Adam și Eva) al lui Gheorghe Grigurcu, verdictul ilustrului critic fiind: "o creație ieșită din comun". Exact ce și-a propus autorul
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
Constantin Țoiu Despre viața și caracterul lui I. Agricola - traducere, prefață și note de N .I. Niculiță, ediția din 1958, apărută la Editura Științifică - Tacit, făcând elogiul socrului său destinat să fie consul al Britaniei, dă o descriere teritoriului Angliei de astăzi, conferind țării lui Shakespeare actul de identitate suprem, din partea celui mai mare istoric al lumii. Pentru strămoașa noastră Dacia traiana , din păcate, nu există o
Descrierea Angliei (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12623_a_13948]
-
a funcționat în formula aceasta, aleasă de Cornel Todea, directorul manifestațiunii, cîțiva ani buni. Monologul ales mi s-a părut atipic, în primul rînd prin numele autorului, ieșit complet din lista, cam aceeași, prin care se învîrtesc actorii, regizori, profesori: Elogiul nebuniei de Erasm din Rotterdam. I-am șoptit Sandei Manu că numai pentru această propunere, și ar merită să o selecționăm. Am remarcat atunci, mai întîi de toate, maturitatea cu care își folosea inteligența, transformînd-o în instrument al actoriei pe
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
scriitorii subvenționați de Năstase nu i-au înalțat acestuia ode. Am susținut eu așa ceva?! Nici nu era nevoie de ode, atâta vreme cât ei vor fi de-acum înainte legați, prin înscrisul de pe copertă, într-o sinistră cârdășie cu acest personaj. Ce elogiu mai mare să-i faci unui politician decât să admiți că tu, respectiv cartea ta, n-ați fi putut exista fără generozitatea lui: o generozitate, de altfel, strâmbă, pe banii tăi! De aici până la "colaborarea dintre membrii USR și reprezentanții
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
luminată printr-o lectură deja vastă la vârsta lui, apoi dragoste pentru cultura înaltă, onestitate în apucăturile mentale și o entuziastă ardoare juvenilă pentru cauzele mari". Cuvintele bune ale maestrului continuă în mai multe fraze și se încheie cu un elogiu de-a dreptul măgulitor: "E un tânăr desăvârșit, care-ți va purta cu onoare numele și va fi o podoabă a societății noastre românești". (a se vedea I. L. Caragiale, Opere IV. Corespondență, ediție îngrijită de Stancu Ilin și Constantin Hârlav
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
care i se poate întîmpla scriitorului? � vrea să știe partenera de dialog. Și omul de vocație, care a abandonat profesia de medic pentru scris, dar a trebuit să facă diverse alte munci de supraviețuire, răspunde cinstit: Sigur că premiile și elogiile sînt un lucru bun. Te fac să sticlești. Dar un lucru și mai bun ar fi să ai o rentă. Să nu te duci la serviciu, să nu-ți pierzi vremea cu fleacuri într-o viață ce se poate stinge
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
că Lovinescu era un adulator necondiționat al lui Carol al II-lea. în 1940 refuzase să aducă vreun prinos regelui cu prilejul aniversării a zece ani de domnie, când reprezentanți iluștri ai intelectualității noastre creative i se prosternaseră pierduți în elogii. Dar iată că acum izbucnise retoric și aproape patetic în a-i lăuda virtuțile de civilizator modern. Poate că nu era decât expresia unui moment, sub impulsul cine știe cărui elan stimulator. Revela totuși o fațetă mai puțin obișnuită a criticului, pe
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
în reacții, Eugen Barbu putea să uimească în discuțiile particulare prin susținerea unor puncte de vedere diametral opuse celor pe care le vehicula în revista pe care o conducea. Dan Ciachir își amintește de discuții în care prozatorul a făcut elogiul intelectual al cuplului Monica Lovinescu-Virgil Ierunca. Mai mult, cuiva din anturaj care îl înjura pe Nicolae Manolescu, crezînd că aceasta îl face fericit, Eugen Barbu i-ar fi tăiat-o scurt: "Ăsta e cu adevărat un critic. Eu îl salut
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
de sumbră glorie, imortală. Internaționalismul făcea loc naționalismului furibund, estetica tendențioasă se replia în favoarea uneia "pure", condiționate însă de evitarea criticii la adresa "socialismului real", pînă și un "misticism de stat" se vedea admis dacă aurăriile decorației ortodoxe erau împletite cu elogiul "mărețelor realizări" ale partidului-stat etc. Spre a-l parafraza pe Marx, comunismul se despărțea de trecut rîzînd de sine! Dar asta doar în aparență, căci în fond făcea disperate exerciții de supraviețuire, fie și cu prețul celor mai bizare adaptări
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
se-nțelege! - chiar și percepției comune. Corespondențele și referințele livrești declanșate de contemplarea în reproduceri a culturii de fractali alcătuiesc, la rându-le, prin aranjamentul poetic muzical, mici ode asianice, eterogene și neconvenționale. Dincolo de curiozitatea pură și de entuziasmul descoperirii, elogiul microuniversului fractalic, ne dăm seama, alimentează întregul demers poetic. În pofida elaborării atente și intense a microscopicei dantelării lirice (pe măsura obiectului contemplației), a enciclopedismului cu care poetul croșetează interfața lingvistică a pixelilor, emoția acestor mici ode deghizate în versificări complicate
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
cine schimba o vorbă... - și brusc izbucnește în plâns, unul sec, senil. Mai era, evident, și gloria... Abia fusese declarat al doilea poet național, după Eminescu... Fusesem de față. Văzusem cu ochii mei festivitatea din aula Universității. Când îi făcuse elogiul însuși G. Călinescu, - în derâdere, împungându-l de la distanță cu degetul după fiece frază a lui lung cântată, cum avea obiceiul, ca și cum l-ar fi acuzat, de fapt. Am fost atent. Extrem de atent. Știind că scena va intra în istorie
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]