394 matches
-
531, dar o înțelegem în sensul că scriitorul italian este mai puțin înclinat să confere operelor sale un caracter didactic, cât să se intereseze mai mult de literaritatea lor, să le facă cât mai plăcute și accesibile unui public divers, emancipat, dezinhibat. Autorul Decameronului nu este un spirit democrat și tolerant doar cu cei simpli, ci dovedește o deschidere amplă spre alte spații geografice și spre alte culturi, o înțelepciune prin care dorea să înlăture orice fanatism religios, orice violență privind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea în pas cu vremea nouă/ Nu da pe-acei ce păcătoși i-arată/ Pe vânători, o ceapă degerată”557. Spirit la fel de dezinvolt, pantahuzar și hâtru, „mare meșter cu gura”558, având o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
călăuzitoare sau modele pentru suratele lor. Viața rămânea, în ultimă instanță, supremul pedagog, experiența proprie sau a celorlalți o sursă permanentă de exemplificare, de unde probabil și fascinația pentru povești ca forme de tezaurizare a unei culturi. Personajele feminine educate și emancipate, după cum am remarcat în portretele analizate, au avut un impact hotărâtor asupra celor din jur, iar lipsa educației a fost mereu suplinită prin istețime, cuvintele spirituale, vorbele de duh, glumele ocupă un loc central în fresca socială pe care o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
evoluția existenței umane, în deplin acord cu înțelesurile frazei: "Creator nu devii, ci ești"157. Continuând parcursul istoric al teoriilor despre creație, un alt moment de referință în explicarea originii și sensurilor acesteia a fost și cel marcat de ideologia emancipată a secolului al XVI-lea, care a deschis calea unor interpretări ce găseau justificarea proceselor creative în capacitățile individuale ale omului, accentuând facultățile subiective ale imaginației și fanteziei creatoare de care acesta dispune. Așa se face că, această viziune a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de sacramentul euharistic, care asigura acestui fapt un supliment de realitate. Datorită acestei concepții, imaginile artei apusene trebuiau să compenseze printr-un plus de realism adăugat simbolismului tradițional, devenit însă, cu timpul, insuficient pentru viziunea deschisă spre cunoaștere ce anunța emancipata epocă a Renașterii. Fig. 25. Coppo di Marcovaldo, Hristos în slavă. Cupola Baptisteriului San Giovanni din Florența. Detaliu Fig. 26. Paolo di Giovanni Fei, Fecioara cu Pruncul și doi îngeri Trăsăturile stilistice ale Goticului au fost resimțite însă, nu doar
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
fost încadrat stilistic în Manierism, face trecerea către ceea ce ulterior avea să se numească Barocul iberic: fostul iconar cretan, Domenikos Theotokopoulos, supranumit El Greco 423. Deși greu de înțeles, surprinzătoarea migrare a acestui desăvârșit creator al artei iconografice spre zonele mai emancipate ale picturii acelei perioade, impresionează privitorul prin vizionarismul și originalitatea stilului artistic abordat, în creații precum Învierea, în care Hristos își ațintește privirea asupra spectatorului, integrându-l în reprezentare 424, prin stabilirea, ca și în cazul altor lucrări, a unor
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
mentalul colectiv s-a transferat automat asupra Elenei Ceaușescu, investită cu un rol malefic în orchestrarea pârghiilor opresive ale regimului. Astfel, ea salvează, măcar în parte, imaginea conducătorului providențial deținută de soțul ei ("conducătorul cel bun și nevasta cea rea"). Emancipată și independentă, "produs" al feminismului bolșevic și al politicii acestuia de eliberare a femeii față de constrângerile vieții de familie, formată la școala de cadre de conducere a Cominternului de la Moscova, Ana Pauker a reprezentat modelul activistei dedicate trup și suflet
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
heringi cu idei". Fiica sa, Svetlana Alilueva a caracterizat astfel situația nou apărută în cadrul condiției femeii: "Influența femeilor era legată și de puterea lor în societate la vremea respectivă. Generația bunicii s-a luptat pentru emancipare, generația mamei era deja emancipată. Ele erau printre tinerii revoluționari și au devenit imediat membre cu drepturi egale ale societății. Femeile ocupau posturi de bărbați, își păstrau numele și după căsătorie, și-și păstrau individualitatea. Apoi totul a început să se erodeze și puterea femeilor
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
al lui Marcel Pauker, soția lui Ana s-ar fi situat de partea acuzației. Ea a reușit să supraviețuiască nu doar unor bănuieli posibile că ar fi putut colabora cu el, dar și propriei sale anchete realizată ulterior la București. Emancipată, independentă, Ana Pauker a fost capabilă să profite de feminismul bolșevic și să se impună de una singură. Dar prețul plătit de ea a fost supunerea oarbă față de liderul totalitar absolut care a fost Stalin și care nu a susținut
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
FEMEIA ȘI CĂMINUL, revistă apărută la București, „în fiecare joi”, între 7 decembrie 1944 și 1949. Redactor responsabil este V. Firoiu. În lipsa unui articol-program, orientarea publicației se poate deduce din conținutul ei, dedicat preocupărilor sociale și culturale ale femeii emancipate, active. Rubricile obișnuite sunt „Vedeta și căminul”, „Ei despre ele”, „Agenda săptămânii”, „Reportajul nostru social”, „Femei celebre”, „Cronica literară”, „Orizont literar”. Pornită din elanul reabilitării rolului și rostului cultural al femeii într-o societate în transformare, revista va eșua, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286980_a_288309]
-
zonelor moi ale unui spațiu profund eterogen și împroșcându-le copios cu încrederea-i în sine: în mediul capricios al sensurilor, nevăzuta macara evoca penibil o imagistică obscenă, de care ideea ajutorului comunitar s-ar fi dorit cât mai complet emancipată. Faptul că aluzia rămânea, prin chiar părelnicia ei, cu neputință de confirmat sau infirmat o făcea cu atât mai subversivă; frământul lucrurilor incerte erodează cel mai adânc tihna. Trecuți prin pușcării, câțiva dintre nomazi fuseseră învățați să "facă podul" la
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
faimoasele perechi de aripi destinate lui și lui Icar - la drept vorbind, un fleac de traducere tehnică pentru cei deja inițiați în vultureștile avânturi ale eroticii. La rându-i, meșterul o ridică pe regină dincolo de ea, la o demnitate autoeclectică, emancipată complet de recunoașterea mulțimii și sprijinul simbolurilor de statut. Mâinile lui urmau, ascultătoare, saltul ei de la sine peste limită, și-apoi îl susțineau în vârful brațelor vânjoase ca două coloane de piatră, însă numai cât să se pneumatizeze de aerul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de egalizare a sexelor și, În egală măsură, datorită reconsiderării locului și rolului ei În raport cu bărbatul, atât În plan familial cât mai ales În plan social. Rămâne de văzut În condițiile liberalismului agresiv promovat astăzi, În ce măsură mai este dispusă femeia emancipată, trăind Într-o societate emancipată, să-și mai asume rolul ancestral hărăzit de Înțelepciunea divină și de destinul natural. La polul opus, disperarea economică mai pregnantă În rândul femeilor, deseori oferă imagini nu tocmai onorabile. Evocatoare dar și Îngrijorătoare În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
În egală măsură, datorită reconsiderării locului și rolului ei În raport cu bărbatul, atât În plan familial cât mai ales În plan social. Rămâne de văzut În condițiile liberalismului agresiv promovat astăzi, În ce măsură mai este dispusă femeia emancipată, trăind Într-o societate emancipată, să-și mai asume rolul ancestral hărăzit de Înțelepciunea divină și de destinul natural. La polul opus, disperarea economică mai pregnantă În rândul femeilor, deseori oferă imagini nu tocmai onorabile. Evocatoare dar și Îngrijorătoare În sensul celor de mai sus
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
psihologic, spiritual și juridic, familia are menirea de a Îndeplini patru funcții esențiale pentru existența umană: a) Reproducerea și perpetuarea speciei, În virtutea finalității biologice pe care orice ființă viețuitoare, inclusiv specia umană, o are prin destinul ei imanent. Oricât de emancipată ar fi o societate sau grup social, membrii acesteia nu se pot desprinde de această prioritate a destinului lor din simplul motiv că negarea, sau eludarea acestui adevăr fundamental, ar duce implicit la anihilarea societății sau grupului social În cauză
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
imediate sau pe termen lung, atât În evoluția individului cât și a speciei umane. 1. Funcția de reproducere și perpetuare a speciei În virtutea finalității pe care orice ființă viețuitoare, inclusiv specia umană, o are În destinul ei imanent. Oricât de emancipată ar fi o societate sau grup social, membrii acesteia nu se pot desprinde de această prioritate existențială care este dincolo de rațiune, ține de destin și predestinație, iar negarea sau eludarea acestui adevăr fundamental ar duce implicit la anihilarea societății sau
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Evul Mediu și asupra vieții urâte pe care trebuia s-o ducă muncitorul în capitalism 1121. În realitate, abia odată cu manufactura și apariția industriei și fabricii, oamenii încep să simtă cu adevărat gustul unei vieți libere de ființă împlinită și emancipată. Ostilitatea față de mașină, care mai subzistă și azi în mentalul multor oameni, ca și viziunea idilică, falsă, asupra vieții la sate, au dus la o imagine greșită, distorsionată, inventând probleme, acolo unde acestea nu existau. În realitate, capitalismul și globalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
unui avort. A doua, Marie Dähnhardt, fiica unui farmacist cu stare, cunoscută în cercul Liberilor, după primele certuri conjugale, l-a părăsit pentru altul. Dedicația din Unicul "Iubitei mele Marie Dähnhardt" este poate o aluzie sarcastică la comportamentul avut de emancipata lui soție. Din respect pentru adevăr trebuie să adăugăm că Stirner a avut ideea neobișnuită pentru un filozof, și într-o oarecare măsură nesăbuită ca, folosind zestrea acesteia, să vândă lapte pentru tot Berlinul. Din nefericire, inițiativa filozofului-lăptar a fost
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
El privește la toate acestea cu un realism lipsit de iluzii, dintr-o perspectivă pragmatică și materialistă, ca la o stare de fapt care trebuie asumată în pozitivitatea sa, fără "negativitatea ideală" generată de imaginea elitară a omului liber și emancipat. Dispariția Omului la sfârșitul Istoriei este o catastrofă cosmică: Lumea naturală rămâne ceea ce este de o veșnicie. Și nu este nici măcar o catastrofă biologică: Omul rămâne în viață ca animal care este în armonie cu Natura sau cu Ființa dată
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
-i da din nou viață aducându-l la suprafață. Această Contraistorie nu se vrea un sfârșit, ci un început, o invitație la constituirea istoriografiei ca o disciplină necesară în predarea filosofiei. Ea ocazionează exploatarea unui zăcământ nou destinat unor dascăli emancipați, pentru a purifica de miasme predarea filosofiei în ultima clasă de liceu și la universitate, pentru a deschide larg ferestrele bibliotecilor în care se adună comentarii inutile asupra monumentelor filosofiei dominante, pentru a pune pe rafturi și lucrări alternative prezentând
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
asemenea "retorici ale ...", care încep să dea norma titlurilor din publicațiile științifice aferente domeniului Științelor comunicării. Îndreptându-și atenția înspre fenomenele sociale de interes real, la data respectivă, inclusiv televiziunea, filmul și alte "producții" ale pop culturii americane, cu scopul emancipat de a descoperi modalitățile subtile prin care "mijloacele de comunicare în masă dădeau, evident, contur culturii populare"30 americane, "noii critici retorici" își fac, treptat, loc în ceea ce pare să devină, post celebrul dicton al lui Marshall McLuhan ("Mediul este
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
tot, era imposibil, replică el. Altădată vorbește despre vitezomania americanilor care omorând oameni cu accidentele lor de mașină, stau la poarta iadului. Fericirea lui înseamnă seninătate, netulburare, rămânere pe poziție, dar nu încremenire. Nu cunoaște frica. Nici disprețul. În afară de femeile emancipate, nu disprețuiește pe nimeni. Există un episod când Andrew întâlnește o astfel de femeie la fel de dârză cum e el, și pe care o desființează post festum, în fața soției sale, spre satisfacția amuzată a acesteia din urmă. Rolul pe care și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
gală. Se împopoțonează cum pot mai bine, doar e sărbătoare, își cunosc ginerele, și cunosc un om fără formalități, în blugi, care are mereu nevoie să i se traducă. Mare dezamăgire! Nici noua lume nu e perfectă. Zadarnic se străduiește emancipata ei fiică să o convertească la valorile democrației, zadarnic încearcă ea să-i sugereze cum să vadă viața, cu cine să voteze, ea una știe: Da, sunt o babă comunistă. Așa se și explică retardul României, viteza ei de melc
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
legii, Iacob al II-lea a reinstaurat despotismul din vremea Mariei Tudor, arestându-l chiar și pe episcopul de Canterbury pentru nesupunere față de Declarația de indulgență pe care a publicat-o. Totuși, practicarea acestui despotism avea loc într-o lume emancipată care văzuse o revoluție. Răbdarea publică a luat sfârșit în momentul în care regelui catolic i s-a născut un urmaș. Perspectiva reinstaurării catolicismului i-a determinat pe dizidenți să negocieze cu Maria Stuart și cu Wilhelm de Orania, fiica
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
provoacă lui Robinson "hotărârea inexorabilă de-a lăsa Whitebird-ul să plece, iar el să rămână pe insulă cu Vineri", refuzând deci reintegrarea în societatea din care a plecat. El ia însă acestă decizie fără a ști că, de fapt, Vineri, emancipat și egocentric, se va furișa pe corabie înainte de venirea zorilor și-l va părăsi fără nici un regret. Mai îngăduitor, Tournier își rezervă totuși dreptul de a modifica destinul solitar al protagonistului față de care manifestă o duioșie explicită și îi aduce
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]