566 matches
-
curente de gîndire care își disputau atunci întîietatea oratorică: aticismul și asianismul. Discursul aticist cere un stil sobru și sec, simplu și lapidar, mergînd de-a dreptul la obiect și ferindu-se de zorzoane specioase. Stilul asianic, dimpotrivă, cere rafinament emfatic, podoabă retorică și mult joc de scenă. Aticii pun accentul pe claritate și concizie, în vreme ce asianicii apasă pe vigoarea estetică și pe mijloacele de iscare a afectelor ascultătorilor. Primii au sobrietatea preoților, ceilalți iscusința mimilor. Primii cred în elocvența rațiunii
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
cărui ocupație a rămas mersul la cinema și frecventarea bordelurilor. Desigur, acesta nu poate fi Dillinger așa cum Dillinger nu poate fi un bătrânel simpatic care își ia reglat pensioara, pregătit să adoarmă definitiv în brațele iubitei lui septuagenare. Dillinger este emfaticul Clark Gable de pe ecran, este Johnny Depp de pe ecran și atâția alții care l-au jucat cu succes. Într-un fel, zâmbetul de satisfacție al lui Dillinger când vizitează circa de poliție și vede apoi filmul care-l ia drept
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
Mircea Mihăieș Întrebarea din titlu sună, desigur, emfatic, apăsat retoric, ba chiar (Doamne ferește!) sentimentaloid-dramatic. Ce înseamnă, de fapt, "a avea un Andrei Pleșu"? În ce constă unicitatea sa? Fiind evidente, însușirile sunt greu de sistematizat. Să constatăm doar norocul culturii și-al țării sortită să plămădească un astfel
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
fine să gustăm o viață bogată și fericită." (Georgeta Blendea Zamfir). Metoda s-ar putea numi, mai plastic, "Tanța și Costel", ca pitoreștile personaje ale lui Ion Băieșu, care, din dorința de a părea cultivate, combină neinspirat registrele stilistice. ENUNȚAREA EMFATICĂ A UNOR ADEVĂRURI BANALE. Funcționează în toate genurile literare, dar cu precădere în aforistică: Nimic nu se ia în mormânt! Goi-pușcă am venit și cam tot așa o să plecăm!"; "De ce oare, de dimineața până seara, ne-om fi zbuciumând atât
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
dar și a unor individualități precum Horia Bernea, Paul Neagu, Andrei Cădere etc. se temperase drastic, determinînd fie exilul propriu-zis al unora, fie pe cel interior, al altora. Cîntarea României, sora mai mare a ceea ce astăzi se autoinitulează, vag și emfatic, artă contemporană, se manifesta din ce în ce mai arogant, scopul insidios fiind acela de a dizloca profesionalismul și de a institui, în schimb, ideea că arta nu este o chestiune vocațională și elitistă, ci exclusiv una democratică și opțională. Cum întoarcerea la proletcultismul
Sculptura, de la materie la sens (I)(Maxim Dumitraș la 50 de ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7941_a_9266]
-
dar și a unor individualități precum Horia Bernea, Paul Neagu, Andrei Cădere etc. se temperase drastic, determinînd fie exilul propriu-zis al unora, fie pe cel interior, al altora. Cîntarea României, sora mai mare a ceea ce astăzi se autointiulează, vag și emfatic, artă contemporană, se manifesta din ce în ce mai arogant, scopul insidios fiind acela de a dizloca profesionalismul și de a institui, în schimb, ideea că arta nu este o chestiune vocațională și elitistă, ci, pur și simplu, una democratică și opțională. Cum întoarcerea
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
Las deoparte și disperarea - poate legitimă - a intelectualului căruia o editură de prestigiu planetar refuză să-i mai publice cărțile. Nu discut nici perspectiva d-lui Gottfried asupra cărții lui Vladimir Tismăneanu, de vreme ce e doar un atac puternic ideologizat, pur emfatic, departe de adevărurile factuale și de pozițiile rezonabile (din punctul meu de vedere) asupra tumultuoasei istorii europene a ultimelor decenii. E șocantă însă ușurința cu care dl Gottfried preia și ridică la rang de adevăr absolut informațiile puse pe tavă
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
este, în întregul lui, dificil sau imposibil de pus în scenă. Estetica stanislavskiană apare de mult depășită. Dar evoluția dramaturgiei din secolul XX nu s-a făcut în sens expresionist și poetic. Nu s-a păstrat aproape nimic din tragicul emfatic și verbal al pieselor din jurul lui 1900. Modernii au preferat tragicomediile, fie și de limbaj, grotescul și prozaicul, esoterismele, Ťmistereleť ori religiosul lăsând loc referinței politice. De aceea Ionesco se joacă din ce în ce mai mult și expresioniștii nu mai sunt jucați nicăieri
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
fragment dintr-un reportaj de televiziune românesc din 1969. Scurtmetrajul, intitulat „Carnet de iarnă”, depozitat într-o prețioasă arhivă on-line (British Pathé), readuce în memoria colectivă un stil jurnalistic dispărut între timp, caracterizat printr-o intensă literaturizare și prin optimism emfatic. De la început, textul (rostit - sau, mai curând, citit) care însoțește imaginile de iarnă recurge la ornamentele clasice, popularizate de retorica școlară - „cuvinte și expresii frumoase”, termeni poetici și ușor arhaizanți, figuri de stil (epitete, metafore și personificări): „Odată cu seara Anului
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
ci doar lunec cu spor/ spre o umbră veșnică” (Autoanaliză). Sub semnul unui simbolism discret, poetul comunică pe de-o parte o spaimă de imensitate (o agorafobie morală), pe de alta discreția însăși a ființei care, departe de orice ambiție emfatică, încearcă a o alina: „Cît hău e-năuntru, cît spațiu afară.../ să drumuiesc în șoaptă, căci huma din mine/ dispare ca o frunză pictată pe apă”. Această înfiorare în fața vastității îl împinge pe autor spre detaliu, spre microuniversul lucrurilor: „De
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
Pe celelalte nu le mai enumăr, de obicei ele constituie materia primă a laudelor în orice comentariu literar mediocru.) E interesant, în acest sens, cum, în capitolul dedicat poeziei generației optzeci, Mircea Cărtărescu refuză din nou orice tip de raționament emfatic. Departe de a face loc partipris- urilor și de a se prevala de argumentul duratelor lungi, Cărtărescu judecă lucrurile cu severitate sporită. Practic, intervalul de indulgență e infim. Nicăieri în Postmodernismul românesc nu vom mai întâlni afirmații atât de tranșante
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
oraș construit după planul labirintului, capcană pentru necunoscători. Fardată strident și drogată, Pythia își face apariția pe scenă într-un joc de lumini în stare să asigure o atmosferă misterioasă și șocantă, amplificată de efectele scenice suplimentare. Ea dă răspunsuri emfatice și greu de deslușit negustorilor care cer îndrumare în afaceri ca și generalilor dornici să afle calea cea mai sigură spre victorie, în timp ce Marcos îi comentează prestațiile instruind-o ca și Spyros pe actori: Încearcă să te concentrezi, stimulează-ți
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
m-a primit în 1987. Cum arată cultura franceză văzută din interior? Sînt atîtea voci care afirmă că spiritul francez a fost sterilizat de secularizare și de corectitudine politică și că intelectualul francez e un acrobat abil, a cărui retorică emfatică lovește în gol. Cei care anunță moartea culturii franceze se grăbesc și chiar sînt puțin ridicoli. Faptul că americanii pun pe prima pagină titluri de genul: „Cultura Franței e moartă” nu înseamnă nimic. Vitalitatea spiritului francez e extraordinară, e de-
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
de curgerea lor, cititorul bănuindul de jubilare proprie de tip narcisic. Paradoxul este că, neavînd morb histrionic, Vălcan emană totuși un aer de paradă artistică. Scrisul lui Vălcan aduce cu o perorație scrobită a cărei formă predilectă atinge pragul intensității emfatice. Din păcate, genul acesta de travaliu eseistic nu dă naștere unor formule memorabile. Fraza nu poate fi reținută din lipsă de agresivitate. O procesiune de enumerări frumoase cărora le lipsește acuitatea. Sînt autori care, orice ar face, lasă o impresie
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
indică accentuarea pe finală: taxí. De fapt, accentul apare foarte frecvent, în uzul curent, pe prima silabă (táxi). Dacă ar fi vorba doar de intonația apelului menit să atragă atenția șoferului (Táxi!), s-ar putea presupune că e o deplasare emfatică a accentului către începutul cuvântului, fenomen descris de Iorgu Iordan în Stilistica limbii române (1944) și ilustrat prin interjecția álo! - aló!. De fapt, accentul inițial (întărit de existența unor compuse de tipul máxi-táxi) apare și în alte contexte: a luat
Radio, taxi, tango by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5151_a_6476]
-
romanul românesc din secolul XIX, XX etc.”, ca să vorbesc și eu ca David Lodge (sau alte teme proletcultiste laicizate). De altminteri, pe cît văd, „granturile” sînt cîștigate numai de astfel de teme; o să ajungem cît de curînd caraghioșii cei mai emfatici ai Europei. - Ați publicat două cărți în titlul cărora se regăsește cuvântul „top” (Top Ten și Al doilea top). Jucându-ne puțin, care ar fi, contras la esență, un Top ten al literaturii române în viziunea lui Al. Cistelecan? - Nu
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
se confirmă impresia de retorică stearpă, presărată cu tropi paroxistici, care e tipică eseisticii galice. De fapt, gînditorii francezi de după al Doilea Război Mondial au cîteva trăsături care descind toate din același tipar spritual. Mai întîi, e vorba de tonul emfatic, de declamație apodictică care promite rostirea unor adevăruri definitive, cînd de fapt tăria sunetului are menirea de a ridica pulsul unor idei dezamăgitor de comune. În al doilea rînd, folosirea etimologiilor ca paravan de prestigiu menit a ascunde banalitatea gîndurilor
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
la "Ioana" lui Holban. Mai ales acesta din urmă îi este tributar lui Musset, pe care, dacă nu greșesc, n-am cum să verific acum, îl ci-tează. " Confesiunea unui copil al secolului", romanul lui Musset din 1836, este, minus stilul emfatic ( "de copil răsfățat, care evocă cerul și iadul pentru întâmplări dintre cele mai prozaice", cum zice Baudelaire), unul frapant holbanian: mai puțin în prima parte, unde este descrisă boala secolului, de care suferă tineretul deziluzionat și depravat de după Primul Imperiu
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
o rodie,/ în cimitirul Ťnostruť din Turnu Severin, -/ și ea o Urdăreancă... Prin care-aș fi cimotie/ cu cel ce-a scris rondeluri, cu negru pe velin// ca o împletitură de viță pe-un perete,/ cu ochiuri apriate și cam emfatic duct/ pe vremea când a scrie era să pui pecete/ pe foi, ca dedesubtul vreunui salvconduct." (pag. 7) Nostalgie? Nici o urmă în, slavă Domnului, patru catrene. Totul începe cu familia unui poet și se termină cu formula sintetică a unui
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
din mecanica rutinei, din constrângerea autenticității, din jargonul comportamental, din, în sfârșit, privațiunile de limbaj (putem interpreta titlul și așa, în termeni de suprimare). Tocmai de aceea, atunci când își pune întrebări, Elena Vlădăreanu e departe de a fi, emoțional și emfatic, interogativă. Poemul o vizează pe ea mai puțin decât îi vizează imaginea. Punctuația spune totul: "până când voi fi o tânără reprezentantă a poeziei române./ până când voi continua să scriu poezii oribil de feminine,/ să fiu uncool și unsexy./ la 35
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
toate, maestru al scriiturii aluzive, al sugestiei, al aptitudinii de a stimula năzuințe nobile, olimpianul care-și putea permite luxul de a proclama, fără teama de ridicol, aspirații spre „Cutezanța! Iubire! Virtute! Splendoare! Bunătate! ~ntelepciune!” (toate cu majuscule urmate de emfatice semne de exclamare) consemnase zi de zi porniri și făptuiri inavuabile, cu intenția că ele să devină, totuși, la un moment dat, de domeniul public. (S-a tipărit până acum circa cinci la sută din conținutul lor.) Premeditarea este dedusa
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
lor. Toți cu numele schimbate măcar o dată. Cel mai grav afectată de proteismul lingvistic mi se pare scena în care Ceaușescu e pus să se scarpine la „spate gios” cu „poporul român” (p. 23). Sigur, aceasta e doar o denumire emfatică pentru mătura (sic!) pe care Secretarul General o are permanent la-ndemână în timpul abluțiunilor. Dar, chiar și așa, gustul imaginii rămâne îndoielnic. Îi reușesc în schimb lui Daniel Bănulescu destule replici de argou. Cum un capitol întreg, al șaselea, se
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
declara, a arăta etc.). Pe de altă parte, forma a emfaza intră în concurență cu a emfatiza, care mi se pare ceva mai vechi și mai răspândit. E posibil ca a emfatiza să se fi format în română (pornind de la emfatic, cu sufixul -iza, prin substituție de sufix), dar mi se pare mai probabil ca termenul să fie un împrumut cult din franceză (emphatiser) sau din italiană (enfatizzare). De fapt, în franceză verbul emphatiser nu este cuprins în dicționarele generale, fiind
Emfatizare - emfazare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6562_a_7887]
-
tradiție comună retorică și lingvistică. Din păcate, dicționarele noastre actuale se limitează, aproape în totalitate, la sensurile predominant peiorative, preluate din franceză; în DEX, emfaza este definită ca „atitudine nenaturală, pretențioasă; afectare în scris, în vorbire, în comportare”; iar adjectivul emfatic este explicat, în mod similar, ca „plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat”. Nici a emfatiza, nici a emfaza nu sunt înregistrate de majoritatea dicționarelor românești; excepția o reprezintă Noul dicționar universal (NDU, 2006), probabil cel mai atent la uzul
Emfatizare - emfazare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6562_a_7887]
-
o pedagogie negativă. Nu știu în ce măsură capitalul de imagine al filozofului public se va transfera asupra poetului „sihăstrit” din lumea aceasta cu mult înainte de a o fi părăsit definitiv. Invocarea lui drept unul dintre „oamenii-monument” ai culturii române poate suna emfatic, însă eseul introductiv e un testimoniu impresionant, ca și evocarea ambianței dialogului sau portretul fizic al lui M.I. Volumul conține și un splendid „dosar foto” în sepia din arhiva familiei, pusă la dispoziție de doctorița Rodica Munteanu (care l-a
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]