580 matches
-
eu. Ei, mulțumesc foarte mult, George, mi-ai fost de mare ajutor. Foarte bine, a spus el. Mă bucur. O să vezi, totul o să fie bine. „Ba n-o să văd deloc“, m-am gândit eu. —James s-a simțit amenințat (folosire emfatică a jargonului relațiilor) de vitalitatea ta. În loc să realizeze faptul că pofta ta de viață venea în completare (din nou exprimare emfatică) cu calmul lui, a zis George, care vorbea de parc-ar fi citat dintr-un manual de psihologie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
totul o să fie bine. „Ba n-o să văd deloc“, m-am gândit eu. —James s-a simțit amenințat (folosire emfatică a jargonului relațiilor) de vitalitatea ta. În loc să realizeze faptul că pofta ta de viață venea în completare (din nou exprimare emfatică) cu calmul lui, a zis George, care vorbea de parc-ar fi citat dintr-un manual de psihologie. Dar din criza asta puteți evolua - o pauză ușor jenată - puteți să vă redefiniți parametrii relației. —Hei, George, am exclamat eu disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
agresiv, amenința să facă să sară toți nasturii costumului. Laura a cuprins-o pe Amanda într-o îmbrățișare parfumată. Când bărbia i s-a așezat pe umărul sacoului Amandei, Laura i-a făcut cu ochiul lui Hugo într-o manieră emfatică. Nu te-am mai văzut de ceva vreme, a rostit ea rar printre buzele rujate din abundență și lățite într-un zâmbet. Unde te-ai ascuns, frumosule? — Am fost ocupat, i-a răspuns Hugo scurt. Cu copilul, presupun. Laura s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să fie clădit de preferință pe un teren defrișat și să constituie o structură urbană unică. Noua ordine urbană imaginată de Le Corbusier urma să fie un „mariaj” liric Între formele carteziene pure și cerințele implacabile ale mașinii. În termenii emfatici caracteristici stilului său, el declara: „În numele vasului cu aburi, al avionului și al automobilului, cerem dreptul la sănătate, logică, Îndrăzneală, armonie și perfecțiune”. Spre deosebire de Parisul existent, care, după părerea lui, semăna cu un „porc spinos” și era „o imagine a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
aceea, de pildă, strada pe care se situează locuința din "municipiul nostru" a lui Dimitrie Cristea se numește Arcadia, iar unele dintre personaje (Gherasim Iscariotul sau bătrânul pădurar) par a descinde din mit. În fața ziaristului, logosul lui Dimitrie Cristea este emfatic, ironic, căutând tot timpul să-și reprime tendințele de familiaritate, dar ajunge, destul de repede, să-și expună frământările, să se introspecteze, să-și disece trăirile, cu o irepresibilă pornire cathartică. În plus, dialogul celor două personaje se urnește greu, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de a ieși spre sfera întrebării "ce este omul?" făcând temă din "subiectivitatea subiectivității". Nu mă opresc nici asupra faptului că la Hegel, de fapt, în edificiul teoriei, "sinteza" a reușit, iar filosoful, potrivit unei relatări, a putut spune oarecum emfatic: este păcat pentru istorie dacă nu izbutește să facă "sinteza"! Aș sublinia că dacă Eminescu a izbutit să "transceandă" ambele ipostaze, Kant și Hegel cum scrie Theodor Codreanu eventualitate ce nu poate fi exclusă, acest fapt trebuie argumentat pe texte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fel și stil31; în cazul primelor, chip este "marcat ca ușor arhaizant" (GALR II: 530), iar sintagmele într-o manieră/de o manieră/în manieră/a + adjectiv, calcuri după fr. d'une manière și de manière, sunt simțite ca pretențioase, emfatice 32. Orice mare conflict are la bază dificultatea de a accede la abstracția "om" și de a stăpâni exaltarea diferențelor care mi-au fost conferite și cu care mă identific în chip spontan și irațional (G. Liiceanu, Despre limită) Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
de tipul într-un mod abuziv/alert/amănunțit/creativ/grupat/meschin sau într-un chip echivoc/palpabil/remarcabil/viu (vezi Anexa III) nu funcționează, în mod uzual, ca modalizatori. La modul + adjectiv, expresie lexicală frecventă în limba actuală, percepută ca emfatică 35, pare a fi, în unele utilizări, o variantă a sintagmelor cu în modul/într-un mod. În corpus, adjective precum absolut, colectiv, concret, constructiv, conștient, declarativ, direct, evident, exagerat, exemplar, explicit, general, generic, ideal, ironic, natural, negativ, obiectiv, obsesiv
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
punct de vedere. Se remarcă frecvența sintagmelor cu în mod în textele juridice, probabil din intenția de a face mai clară instrucțiunea semantico-gramaticală a adverbialului. Alte expresii adverbiale sunt preferate numai în anumite tipuri de texte, astfel: Construcțiile adverbiale marcate emfatic și/sau prețios cu la modul, la (un) mod, în manieră, într-o manieră, de o manieră sunt preferate în limbajul jurnalistic și apar rar sau nu apar deloc în cel științific și juridic. ▪ Categorizatorii adverbiali conținând substantivul chip apar
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
la (un) mod, în manieră, într-o manieră, de o manieră sunt preferate în limbajul jurnalistic, categorizatorii conținând substantivul chip sunt arhaizanți și prețioși, multe adverbe în -mente și -icește și unele adverbe în -ește apar ca fiind cultisme, sunt emfatice, pot avea și valoare ironică), expresiile lexicale redau mai exact sensul adverbialului decât hiperonimele "scurte" (adverbul logic poate însemna "din punct de vedere logic, după principiile logicii" sau "în mod logic, rațional", vezi nota 24; vezi și exemplele cu în
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
autentic stil de carnaval. (Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante). 32 "Aparțin exprimării prețioase îmbinările cu funcție adverbială la modul + adjectiv și de o manieră + adjectiv, de care se abuzează mai ales în stilul publicistic.", Doca (1996: 270). Valoarea emfatică a expresiilor excesiv accentuate la modul + adjectiv este dată și de conotarea generală a sintagmei la modul, în enunțuri precum: E bine să-ți ceri scuze elegant, la modul "dacă știam că strănut, n-aș mai fi ieșit din casă
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
să convingă autoritățile comuniste să reînființeze prestigioasa revistă orădeană. Titlul primei plachete a lui S., Șoapta clipelor trăite, ar vădi intenția autorului de a depăși desuetele atitudini și forme romantice. Surdinizarea revărsărilor lirice e însă parțială: persistă pe alocuri declarația emfatică, amintind de primii noștri romantici, sentimentalismul lacrimogen, pesimismul negru, de împrumut, o imagistică uzată, chiar atunci când se adoptă ritmuri coșbuciene ori polimetria simbolistă. Oarecare progres atestă al doilea volum de versuri, Tablouri din Pind. Idilicul, sugerat eventual de titlu, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
așa cum mă caracterizase Einhorn pe mine, veșnic potrivnică; numai că ea spunea lucrurilor și neajunsurilor pe nume, era o atacantă acolo unde eu aveam alte strategii, era temperamentală și nu mă convingea. Nu credeam că are dreptate doar pentru că era emfatică. — Ei, îmi spunea ea, dacă nu ești de acord cu mine, de ce nu spui nimic? De ce nu spui ce crezi în loc să respingi ce zic eu cu un rânjet? Încerci să te arăți mai prost decât ești, și nu-i cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
perfid acest lucru venind de la mine, care am un asemenea artist mort chiar în familia mea, artist la care am făcut aluzie pe tot parcursul acestei pseudopolemici, nu văd cum s-ar putea deduce, în mod rațional, că acest zvon (emfatic) nu ar fi bazat pe un adevăr substanțial. Câtă vreme a trăit acea distinsă rudă a mea, l-am urmărit - literalmente, ca un uliu, îmi spun deseori. Potrivit oricărei definiții logice, a fost un specimen morbid, iar în nopțile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a se lăsa pradă ei. Se rezemă de perete și își duse o mână la gât. Apoi își trecu mâna peste ochi și spuse cu o voce tremurătoare: — Ei bine, bună ziua. — Bună ziua, ce mai faci? Avea o voce curios de emfatică în care se amestecau engleza academică cu accentul american și cu rămășițe din ennistoniana mamei lui. — Bine, răspunse George. Rozanov, scărpinându-se și scobindu-se în urechea cărnoasă, se îndreptă spre fereastră și se uită la peticul de grădină din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Rozanov un captiv puternic dar liniștit, închis într-o cușcă. Îi zâmbi și adăugă: — Dacă v-aș putea fi, în vreun fel, de folos, aș fi foarte încântat. Nu aveți decât să vorbiți. Părintele Bernard se pomeni adoptând acest ton emfatic, de parc-ar fi vorbit într-o limbă străină. Filozoful nu părea grăbit să-i satisfacă cererea. Se uita curios, de jur împrejur, prin biserică, sugându-și cărnoasa buză de jos. — Doriți să vă arăt biserica? Sunt câteva lucruri interesante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui Protarh, care asistă la un curs emfatic, sub forma unei demonstrații de putere verbală formală și de eficacitate sofistică. Tâmp, naiv, prost și tăcut, Protarh trebuie să se împace și cu apărarea - virtuală! - a unei teze reducționiste și caricaturale. El reprezintă imperativul categoric hedonist: plăcerea se identifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
civilizată, Bucureștiului i se spunea Micul Paris. Ea și toți colegii ei s-ar Înscrie la liberali, dacă partidul reînvie. Apoi i-a zis că s-ar bucura să Înceapă o corespondență cu ea. A recitit-o, un pic cam emfatică, dar fără să fie stînjenitoare, Maria s-a simțit mîndră de franceza ei. A pus scrisoarea Într-un plic și a trimis- o. În două săptămîni a aflat cine e Anaïs. E studentă la jurnalism În primul an, are doi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
făcându-le să fuzioneze, să devină convergente sau măcar interdependente. Se organizează polar, în numele unor ideologii, convingeri, sentimente, mobilizând indivizii, ștergând diferențele, în scopul obținerii afilierii. Ele se sprijină pe o retorică adecvată, acționează prin proclamații, sloganuri, semne distinctive, limbaj emfatic. S-a propus o apropiere între cele două noțiuni pe care le-am examinat. Pentru Marysa Zavalloni (1972), identitatea este nodul central al percepțiilor individuale, o modalitate de a organiza reprezentările individului și ale grupului său de apartenență. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai cu seamă în primele volume, teme tratate într-o manieră destul de convențională, în ciuda eforturilor poetului de a compensa, prin cizelarea versului și metafore șocante, modestia elanului liric. Livrescă și cerebrală, mai rar elegiacă, lirica lui L. îmbină un neotradiționalism emfatic, retoric, cu unele îndrăzneli moderniste, vizibile încă din Lăcuste și aeroporturi (1972), pentru a se accentua în Aerul de sub fluturi (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București), cartea cea mai bine primită de critică. Romanele Elvira și locotenentul (1978), Iluzia (1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
viața obștească, punându-i în față, ca un memento, Parabole civile. Spună alții ce-or vrea. In ce mă privește, după nu puține tribulații, la vârsta la care am ajuns și care începe să devină crepusculară, fac această declarație poate emfatică și poate pentru mulți perfect indiferentă: opțiunile mele morale și politice sunt și știu că vor fi totdeauna acolo unde e Jebeleanu. „TREI CHESTIUNI REZULTĂ...” Schițele cu care a debutat Marin Preda, pe vremea când era corector la Timpul, contrazic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
din aceste geniale texte nu s-a vestejit. Nu știu dacă Ion Barbu are sau nu dreptate când spune că asta se datorează faptului că Ghica avea pe lângă cultura lui umanistă și o solidă formație matematică, în vreme ce „limba limfatică și emfatică” a lui Alecsandri ține de „cultura” lui numai literară (e drept, cum spune tot Ion Barbu, „și aceea improvizată”). E însă adevărat că din câte a scris Alecsandri rămân destule pagini (mai ales versuri) care se mai pot citi cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cu notițe (1942) sunt reluate unele articole pe teme istorice și literare, iar în secțiunea Florile soarelui, o serie de proze lirice, fără suport epic, despre peisaje și anotimpuri, care dublează, oarecum, poezia. Un fel de discursuri și lecții cam emfatice conține volumul Efemeride (1944), care se încheie cu niște exaltate note de drum. M. a fost și un asiduu traducător din poezia maghiară (Arany János și Ady Endre), germană (Goethe, Uhland) și greacă (Anacreon), din care a publicat mult în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui Protarh, care asistă la un curs emfatic, sub forma unei demonstrații de putere verbală formală și de eficacitate sofistică. Tâmp, naiv, prost și tăcut, Protarh trebuie să se împace și cu apărarea - virtuală! - a unei teze reducționiste și caricaturale. El reprezintă imperativul categoric hedonist: plăcerea se identifică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe câmpul tăcut/ pe unde trecură odată călcând în picioare o frunte.” Restructurarea lirică este și mai evidentă în volumele publicate în deceniul opt - Poeme florivore (1972), Starea de urgență (1972; Premiul Uniunii Scriitorilor) și Arcul biologic (1974) -, când limbajul emfatic și sarcasmul lasă loc unui lirism interiorizat și mai profund. C. a scris și proză: nuvele - La trântă cu munții (1949), Candidatul (1950), povestiri - Pâinea păcii (1951) și romane, cel mai semnificativ, Cazul doctor Udrea (1959), analizând dilema intelectualului între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]