2,866 matches
-
în alte două romane ale sale, traduse în limba română la Editura Trei, Un roman rus (2007) și Alte vieți decât a mea (2009): în primul, vorbește despre trecutul familiei sale, mai precis despre descendența sa rusă (bunicii au fost emigranți georgieni, tatăl, translator pentru armata germană în Al Doilea Război Mondial, mama, specialistă în istoria Sovietelor); în al doilea, își povestește tale quale vacanța din 2004, în Sri Lanka, în timpul celebrului tsunami. Cea mai nouă carte semnată Emmanuel Carrère, Limonov (2011
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
viață liberă și periculoasă, o adevărată viață de bărbat”, dar sfârșește prin a recunoaște că a avut o „viață de căcat”. Adolescent rebel-punk, cochetând când cu violența, când cu poezia, adult idealist visând la o Rusie puternică, bolșevică și naționalistă, emigrant rus semicerș etor pe străzile Americii și scriitor carismatic, cu aură rasputiniană, în Parisul anilor ’80, defilând cu cele mai frumoase femei la braț, Eduard Limonov e mereu într-o eroare de percepție asupra propriei persoane. La fel ca eroul
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
vino-i răului de hac Să nu ți-o vândă toată! Și dă-i afară pe străini Cu toți îmburgheziții, Să nu-ți mai fie-n alte mâini Guverne și poliții! Cu trupe de comedianți Numindu-le partide, Sunteți românii emigranți Din Rai în țări aride. Pierdut-ați banii țării-n vânt Și-i goală visteria. Mai dați și ape și pământ Și vindeți România. Mihai Viteazu v-a lăsat O țară mai rotundă. Voi azi ați scos-o la mezat
Poezia mişcării anti-Băsescu - Luceafărul 2011, varianta pentru piaţa Universităţii () [Corola-journal/Journalistic/23880_a_25205]
-
în căutarea unui loc de muncă. S-au găsit într-un mediu străin, deci s-a născut în ei nevoia unei articulări creatoare a propriilor trăiri într-o altă lume, dar în limba polonă, pe care o consideră patria lor. Emigranții noștri au despre ce să scrie, pentru că știu mai multe și simt mai mult, trăiesc sub gheara zilei, într-o realitate nouă pentru ei. Poeții din țară se tem sau nu știu să scrie despre viața adevărată, ceea ce îi face
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
gheara zilei, într-o realitate nouă pentru ei. Poeții din țară se tem sau nu știu să scrie despre viața adevărată, ceea ce îi face să se închidă în sicriele literaturii; în creația lor lipsește legătura cu energia vieții. Limbajul poeților emigranți e mai bogat, simțămintele mai dinamice, viziunea lumii mai largă. În emigrație, mai ales la Londra, se crează saloane literare poloneze, apar reviste, edituri, se organizează festivaluri internaționale de poezie poloneză, se tipăresc antologii. Una din ele, apărută în urmă
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
poloneze, apar reviste, edituri, se organizează festivaluri internaționale de poezie poloneză, se tipăresc antologii. Una din ele, apărută în urmă cu un an, este intitulată: Oameni frumoși - poeții emigrației mele și cuprinde 59 de nume de poeți, nu numai de emigranți polonezi, dar și de emigranți din alte țări, care se află în Anglia. La lansarea vieții literare poloneze din rândul emigrației participă în mod activ „Poezia azi”. Scoatem și numere pe bază de reciprocitate, de pildă „Poezia azi” publică o
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
organizează festivaluri internaționale de poezie poloneză, se tipăresc antologii. Una din ele, apărută în urmă cu un an, este intitulată: Oameni frumoși - poeții emigrației mele și cuprinde 59 de nume de poeți, nu numai de emigranți polonezi, dar și de emigranți din alte țări, care se află în Anglia. La lansarea vieții literare poloneze din rândul emigrației participă în mod activ „Poezia azi”. Scoatem și numere pe bază de reciprocitate, de pildă „Poezia azi” publică o culegere de 20 de poeți
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
stare de așteptare cumva oarbă și suspendată pe care o presupune o călătorie deasupra norilor. Teoretic, pari că știi către ce țintă te îndrepți, în realitate însă nu vezi nimic și poți oricînd nimeri altundeva. Personajele sînt o mină de emigranți ruși, ca în multe dintre cărțile lui Nabokov, poposiți la o pensiune berlineza, de unde fiecare așteaptă, mai mult sau mai putin conștient, o schimbare a norocului. O pensiune sărăcăcioasa, locuită de înși amărîți și jerpeliți, cu un trecut vag sau
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
berlineza, de unde fiecare așteaptă, mai mult sau mai putin conștient, o schimbare a norocului. O pensiune sărăcăcioasa, locuită de înși amărîți și jerpeliți, cu un trecut vag sau pur și simplu complet uitat chiar de ei înșiși. Tema e banală: emigrantul captiv într-o lume străină, pe care nu vrea să o părăsească pentru cea odinioară familiară, căci nu poate, dar în care greu izbutese să trăiască, întrucît nostalgii greu domolite îl subminează din interior. Firește, la Nabokov fermecător este stilul
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
așteaptă, cu amestec de bucurie stupefiata, oroare și melancolie contemplativa, un alt pesonaj al cărții, care ipostaziază intelectualul, aflat în cele mai multe dintre cărțile lui Nabokov. Ganin, pe numele lui, este singurul ins lucid din sărăcăciosa pensiune a doamnei Dorn, refugiul emigranților; singurul care nu și-a uitat trecutul și nu are vise, ci trăiește din cinismul exploatării altora (a unei femei pe nume Liudmila, cu care are o aventură ce îl plictisește peste măsură) și a propriei sale persoane. Dintre locatarii
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
un alt personaj, bătrînul poet Potdiaghin, se chinuie să plece la Paris, dar taman cînd izbutește, după îndelungi și grele strădanii, să obțină autorizația autorităților germane, își pierde pașaportul. Că dintr-o închisoare, ieșirea din pensiune, din acel limbo al emigrantului, e imposibilă. Și totuși, mie mai nimerita chiar mi se pare analogia dintre pensiunea doamnei Dorn și un sanatoriu, iar ca atare, trimiterea nu la Kafka, ci mai curînd la Thomas Mann. Există o anumită seninătate tristă a personajelor, reflectată
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
Joan Perske, numele adevărat al actriței, a fost singura fiică a unor imigranți evrei din familia fostului președinte israelian Shimon Peres. Mama actriței Lauren Bacall a fost o emigrantă evreică din România, care s-a căsătorit în SUA cu un emigrant evreu din Polonia. Ea a devenit celebră cu rolul din filmul "To Have and Have Not" al lui Howard Hawks, la vârsta de 19 ani, în 1944, alături de Humphrey Bogart, cu care a format un cuplu legendar. A fost soția
Actriţa Lauren Bacall, "Icoana de Aur" a Hollywoodului, a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21571_a_22896]
-
Joan Perske, numele adevărat al actriței, a fost singura fiică a unor imigranți evrei din familia fostului președinte israelian Shimon Peres. Mama actriței Lauren Bacall a fost o emigrantă evreică din România, care s-a căsătorit în SUA cu un emigrant evreu din Polonia. Ea a devenit celebră cu rolul din filmul "To Have and Have Not" al lui Howard Hawks, la vârsta de 19 ani, în 1944, alături de Humphrey Bogart, cu care a format un cuplu legendar. A fost soția
Actriţa Lauren Bacall, "Icoana de Aur" a Hollywoodului, a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21570_a_22895]
-
Iordachescu Ionut Chinezii își părăsesc în masă țara, iar experții estimează că până în 2020 numărul emigranților va atinge 200 de milioane. Între timp, autoritățile Beijingului stau cu ochii pe geniile Chinei care trec granița fără vreun gând să se mai întoarcă în țara asiatică. Mulți dintre cei care părăsesc China sunt turiști care după o anumită
Marele exod chinez pune în gardă Beijingul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/22012_a_23337]
-
prevede regulamentul. · La noi, senzațional e atunci când nu se întâmplă nimic senzațional (Roni Caciularu). · Stăpânii junglei sunt virușii... Dacă vrei să fi auzit, vorbește în șoaptă. · Una e să scrii câteva rânduri și alta e să scrii în câteva rânduri. · Emigrantul e un om capabil să să se despartă de orice în afară de accent (Andrei Bacalu). · Cel mai bun prieten al omului este câinele? cartea? pădurea? râul, ramul? banul? telvizorul? vinul, crâșma? supermarketul? Bifați unde e cazul! · Păreri contondente... · Bunul simț are
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
cea americană și cea franceză. Pe amândouă le-am perceput a fi parțial sterile și clișeizate. Recunosc, însă, clișeizarea americană mi s-a părut mai permeabilă în a risca (simțindu-se aici faptul că Statele Unite sunt un Turn Babel de emigranți) decât cea franceză. Ca toate culturile, și acestea două au diferite virtuți și vicii, defectul american strident fiind, cred eu, feminismul agresiv și hiperbolizarea minorităților sexuale, iar cel francez, predispoziția excesivă pentru artificiu și spumos. Termenii pe care îi propun
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
salvează de melodramatism o ficțiune în care Anspach a introdus multe elemente autobiografice. Elemente autobiografice descoperi și în filmul (tot de debut) Comme un aimant (2000), semnat de faimosul raper francez Akhenaton (pe numele său adevărat Philippe Fragione, nepot de emigranți napolitani, îndrăgostit încă din copilărie de Egiptul antic - de unde și numele său de raper - și de șef al grupului IAM - Akhenaton) împreună cu bunul său prieten, Kamel Saleh, și unde cei doi vorbesc despre șomaj, prostituție, șmenuri, drog și alte "ingrediente
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
original prin intenții și nici măcar prin realizare. În doar 135 de pagini, patru scriitori (pe lîngă Aciman) deja consacrați - Eva Hoffman, Edward Said, Bharati Mukherjee și Charles Simic - reflectează pe tema exilului, a identității și limbajului evocîndu-și propria experiență ca emigranți în Statele Unite. Cei cinci sînt scriitori profesioniști cu reputații bine consolidate, toți laureați ai unor importante premii literare, toți capabili să gloseze fermecător marginalii la orice temă le-ar fi fost propusă. Oricît de clasic (dacă nu îmbătrînit de-acum
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
credințele unui spațiu cultural, cel al culturii native și al culturii adoptive, fidelitatea și infidelitatea. Cum se justifică referirea la pierdere în titlu, cîtă vreme exilul e unanim definit ca experiență formatoare cel puțin, dacă nu și fericită? Problema identității emigrantului, așa cum e înfățișată în această carte, e inseparabilă de o problematică lingvistică. Conceperea unui sine, rezultat al revelației relativității provocate de întîlnirea, în exil, cu alte lumi, apare ca proces structural pe strategii lingvistice, pe o filozofie a comunicării și
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
Londra. Titlul cărții, Letters of Transit, se referă la statutul ambiguu al exilatului nostalgic, aflat în permanent tranzit, așteptînd viza de plecare către un alt loc. O așteptare indefinită și uneori fără sfîrșit, ca în nuvelele lui Nabokov în care emigranți ruși trăiesc o viață întreagă la Paris, așteptînd să-și continue călătoria spre America, sau să se întoarcă în Rusia. Așteptarea, ca stare fecundă de reflecție și indeterminare, este corolarul pierderii, o pierdere care nu e irevocabilă, ci temporară. Însă
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
Andreea Deciu Jason D. Hill nu este un scriitor de marcă, deși a publicat deja cîteva cărți care nu au trecut neobservate peste ocean. Sosit la vîrsta de 20 de ani pe continentul nord-american, ca emigrant jamaican, Hill a descoperit încă din tinerețe lumea ca spațiu al aparențelor, mai cu seamă al celor înșelătoare. Negru conform definiției oficiale a termenului (datorită extracției rasiale a familiei sale, parțial africane), dar alb după culoare și înfățișare, filozoful de
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
războiului îi corespunde sordidul inacceptabil. Intitulată Jugofil (1997), pelicula austriacă a lui Goran Rebic reverberează în Viena tensiunile interetnice dintr-o țară care nu mai există: o cădere în gol la propriu și la figurat. Într-o amuzantă cheie, tema emigranților se concretizează și în Mor să ajung acasă (Portugalia-S.U.A.-Olanda, 1996) prin tribulațiile unei fantome ce suspină după pămîntul natal. În acest mozaic cinematografic, o notă aparte a adus-o Flamenco (Spania, 1995) în care ca de
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
în 1978, cînd scriitorul pleacă cu soția, așezîndu-se mai întîi în Franța, unde însă "era foarte greu de trăit", apoi la München, unde li s-a asigurat locuință, un ajutor îndestulător și, în scurtă vreme, locuri de muncă. Dar fiul emigranților a fost nevoit să rămînă în țară. Așadar a intervenit una din acele tipice încercări dureroase la care autoritățile statului concentraționar îi supuneau pe cei ce nu doreau altceva decît exercitarea, firească în lumea civilizată, a drepturilor omului: "S-a
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
Constantin, în care la un moment dat autorul comentează scrisoarea primită de la un editor francez, care îi cerea să scrie un roman despre soarta intelectualului într-o țară comunistă, argumentînd că un asemenea subiect, venind de la un asemenea autor (adică emigrant dintr-o țară comunistă) ar interesa publicul francez. Admițînd că un criteriu estetic sau de valoare trebuie aplicat și concepției unui text literar, nu doar în procesul de receptare, cum putem interpreta un episod de genul acesta? Există cu adevărat
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
americani de origine evreiască din care mai fac parte Isaac Bashevis Singer, Saul Bellow, Lionel Trilling, Phillip Roth. A fost numit și "scriitor al evreimii etice" de către Malcolm Bradbury, eticismul său ținând probabil de moștenirea spirituală dostoievskiană preluată de scriitorul emigrant. În același timp e o carte "anacronică". După ce în America se consumase mișcarea Beat, după ce Pynchon publicase V, în 1963, și Barth publicase Giles Goat Boy, tot în 1966, după ce Nabokov consacră în Lolita (1958) o formulă romanescă nouă, Bernard
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]