228 matches
-
un anumit chip într-un context general. De multe ori biografia unui scriitor devine o grilă pentru lectura și interpretarea operelor acestuia. Mihai Eminescu polarizează bună parte din preocupările comentatorului, demersul critic parcurgând nu numai căile ideilor consacrate de marii eminescologi. Bunăoară, în Metamorfozele lui Hyperion se propune o interpretare personală a poemului Luceafărul. SCRIERI: Cărți și idei, Iași, 1972; Spații, Iași, 1981; Metamorfozele lui Hyperion, Iași, 1983; Eminescu despre sine, Iași, 1997. Ediții: Tudor Vianu, Mihai Eminescu, Iași, 1974; Cezar
CUŢITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286612_a_287941]
-
înainte de primul, dar respins de cenzură - combină ingenios registrul realist cu cel fantastic și parabolic. Varvaria (trimitere străvezie la „Barbaria”) e un ținut al abjecției instituționalizate, proliferând în final asemenea rinoceritei din piesa ionesciană. C. s-a impus însă ca eminescolog, fiind apreciat dintru început de Edgar Papu și George Munteanu. Eminescu - Dialectica stilului (1984), carte erudită și polemică, constituie și baza exegezelor sale viitoare. Metoda arhetipală folosită revelează unitatea organică a operei în întregul ei, virtute dedusă în urma analizei a
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
Iorga, critic de direcție, i se impută atitudinea retardatară, militantismul anacronic, fiind vădit că „după război, prin trecerea pe primul plan a valorilor moderniste, sămănătorismul defunct s-a fragmentat în inele provinciale” (Regionalismul literar). Nici o afinitate cu G. Ibrăileanu: ca eminescolog, acesta „înțelege poezia ca un mecanic bicicleta, demontând-o în rotițe și bucăți, le admiră, le potrivește, le sună pe podele și le recunoaște izolat, fără a surprinde și principiul lor central de funcționare și semnificația”. Altă dată, contestare agresivă
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
-se în atenția cititorilor pagini din cronicari, texte inedite din secolul trecut și din literatura actuală: Labiș inedit (2/1972), Zaharia Stancu inedit (5/1976), Un articol necunoscut al lui Eminescu despre serbarea de la Putna (11/1977, 1/1978), Un eminescolog ignorat (6/1978), M. Codreanu - scrieri inedite (7/1978), Titu Maiorescu (2/1980), G. Topîrceanu (3/1980), T. Arghezi (5/1978). În numărul 5 din 1978, la o anchetă despre personalitatea unei reviste, răspund Ion Arieșanu, redactor-șef al revistei
CONVORBIRI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
Piru, Varia, II, 222; Kopi Kyćyku, Între refugii și cutremure. Convorbiri cu Victor Crăciun - Mes eldjesh e trandjesh. Bisedë Viktor Kraciunin, cu un cuvânt de deslușire de părintele Constantin Galeriu, București, 1997; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 300-301; Ion Rotaru, Un eminescolog romantic: Victor Crăciun, „Neamul românesc de pretutindeni”, 2003, 31 ianuarie. I.D.
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
RL, 1994, 27; Ioana Bot, Eminescologia de scenarii și mistere, ST, 1994, 9; Constantin Cubleșan, Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997, 20-25; Gh. Bulgăr, „Luceafărul” lui Eminescu. O nouă ediție comentată, L, 1999, 34; „Mă topesc în flăcări.” Dialoguri cu eminescologi din lume realizate de Mihai Cimpoi, VIII, Chișinău, 1999, 110-118; Constantin Stan, Eminescu și editorii săi, „Ziarul de duminică”, 2000, 24 noiembrie; Z. Ornea, Edițiile Eminescu, RL, 2001, 12; Interim, Eminescu este „nuiaua noastră”, ALA, 2001, 561; Iulian Neacșu, Cartea
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
Ioan Alexandru. Cartea cuprinde și un bogat capitol de texte din Alecsandri, Eminescu, I.L. Caragiale, Macedonski, Slavici, Goga, Sadoveanu, Arghezi, Rebreanu, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu și Ioan Alexandru. G. contribuie, alături de romaniști și eminescologi italieni cum au fost Carlo Tagliavini, Ramiro Ortiz, Giulio Bertoni, Umberto Cianciolo, Gino Lupi, Rosa Del Conte și Mario Ruffini, la cunoașterea operei lui Eminescu în Italia. În studiul Sentimentul timpului în poezia lui Eminescu (1957), autorul pornește de la ideea
GUŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
vorba de contribuții istorico-literare, studii tematice sau stilistice, de cronici și recenzii, fie de o multitudine de note adunate în rubrici precum „Curier literar” și „Revista revistelor”, semnatarii fiind dintre cei mai importanți. Astfel, G. Călinescu participă nu numai în calitate de eminescolog (cu Varietăți eminesciene sau cu fragmente din Viața lui Mihai Eminescu), dar și ca eseist (Romanul și viața modernă, Critici și literați), Ion I. Cantacuzino analizează pe larg, în seriale, arta de prozator a lui Ionel Teodoreanu și pe aceea
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
analizei înrâurirea pe care a avut-o lirica lui Eminescu în Transilvania. Studiul, scris cu claritate și articulat cu o deosebită coerență și, mai ales, cu o mare atenție pentru exactitatea informației, rămâne și azi un punct de referință pentru eminescologi. De la S. s-au păstrat în manuscris un studiu monografic despre Ion Agârbiceanu și o lucrare, realizată în colaborare cu Ion Istrate, despre Societatea Academică „Petru Maior” (Budapesta), alături de materialul redactat pentru Dicționarul cronologic al romanului românesc. SCRIERI: Poezia lui
STAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
Loghin, Ist. lit. Bucov, 212; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 52-55; Dragomirescu, Scrieri, 202-203, 307-308; A. P. Bănuț, Ion Scurtu, LU, 1942, 9; Lupi, Storia, 316; Ciopraga, Lit. rom., 674-675; Bucur, Istoriografia, 126-129; Nicolae Scurtu, Noi date despre primul nostru eminescolog, AFT, 1975, 1; Onisifor Ghibu, Oameni între oameni, îngr. Octavian O. Ghibu, introd. Ion Buculei, București, 1990, 202. I.O.
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
cuvânt, O, 1986, 30; Mircea Mihăieș, Arghezi reflexivul, O, 1987, 29; Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi „Arte poetice”, RL, 1987, 30; Alexandru Ruja, „Cuvinte românești”, F, 1987, 8; Mircea Mihăieș, G. I. Tohăneanu - cuvântul irepetabil, O, 1989, 13; Cornel Ungureanu, Un eminescolog: G. I. Tohăneanu, O, 1989, 40; Gabriela Creția, „Eneida” - o nouă traducere, RL, 1994, 24; G. I. Tohăneanu ’70, coordonatori Fr. Király, Sergiu Drincu și Ionel Funeriu, Timișoara, 1995; Radu Cernătescu, Despre un dicționar al paradisului pierdut, LCF, 1996, 11
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
campusului universitar, între formula romanului cu cheie, gen Bietul Ioanide de G. Călinescu, și formula umoristico-intelectualistă a englezului David Lodge. Prima experiență în acest sens este romanul (eseu, narațiune, comentariu psihologic, estetic, politic etc.) Universitatea care ucide (1995), dedicat „ultimului eminescolog al Universității «Al.I. Cuza», profesorului Mihai Drăgan”. Soarta acestuia în anii postdecembriști e considerată paradigmatică. Invidiat de multă vreme de câțiva colegi, i se inventează culpe, i se aduc acuze lipsite de temei. Hărțuit, chemat zilnic pentru a-și
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
literare europene. Și ediția critică Ioan Slavici (II-V, VII-XIV), apărută între 1967 și 1987, a beneficiat din plin de vasta informație istorico-literară adunată acum. Vocația de istoric literar și editor a lui V. capătă noi valențe prin specializarea ca eminescolog, în vederea continuării ediției Eminescu, inițiată de Perpessicius în 1939. Astfel, între 1977 și 1993 se desfășoară una dintre cele mai îndrăznețe inițiative editoriale românești, V. având responsabilitatea - cum el însuși mărturisește - „de a conduce această ambarcațiune mulți ani, în vremuri
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
și din teatrul lui Shakespeare - Antoniu și Cleopatra (1951), Iulius Cezar (1955), Coriolan (1962) -, iar în presă din Wordsworth, din versurile lui Michelangelo și ale lui Victor Hugo. Serioasa orientare în cultura germană i-a înlesnit și stimulat activitatea de eminescolog, în special în direcția identificării unor izvoare, demonstrată în capitolele Eminescu și etica lui Schopenhauer, Voluptate și durere, Pesimism și natură din studiul Poezia lui Eminescu (1930). Spirit enciclopedic, riguros, informat și tentat de relaționări inedite, V. înțelege să abordeze
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
se află valorificarea literaturii clasice naționale și studierea relațiilor literare româno- ruso-ucrainene. Monografia Eminescu. Viața și opera (1974), culegerea Mihail Eminescu. Studii și articole (1966), albumul monografic M. Eminescu și opera lui în documente, mărturii și ilustrații (1985) învederează un eminescolog pasionat. Contribuie la mai buna cunoaștere a operei eminesciene și prin îngrijirea, prefațarea și comentarea câtorva volume de publicistică și corespondență, amintiri ale contemporanilor și studii. Rod al unei munci scrupuloase, bine documentată și vădind spirit critic, monografia despre Eminescu
POPOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
Lu frați noștri”, „Grai și suflet”, 1929, 411-412; G. Pascu, „Lu frați noștri”, „Revista critică”, 1930, 2; Gh. Ghibănescu, De-ale cirebirilor, „Ion Neculce”, 1930, 266; C. Loghin, De la Maier Ebner la d. Leca Morariu, „Tribuna”, 1930, 77; G. Călinescu, Eminescologi, „România literară”, 1932, 16; Perpessicius, Opere, IV, 76-78; Ștefan Pavelescu, Un adevărat urmaș al lui Creangă, GBS, 1937, 5138; Predescu, Encicl., 567-568 ; Cioculescu, Aspecte, 661-662; Traian Cantemir, Studiile de limbă ale lui Leca Morariu, „Zori noi”, 1968, 6305; Petru Iroaie
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
nu se rezumă la stil, ci reprezintă un mod al umanității de a se înscrie în univers. O serie de studii introductive și prefețe (la Cezar Bolliac, B.P. Hasdeu, Eminescu, Creangă) întregesc preocupările istoricului literar, iar întrucât îl privește pe eminescolog, culegerea de glose Eminescu și antinomiile posterității (1998) suplinește, într-o anumită măsură, unele aspecte expediate sau neabordate în sintezele lui anterioare. SCRIERI: B.P. Hasdeu, București, 1963; Atitudini, București, 1966; Hyperion, vol. I: Viața lui Eminescu, București, 1973; ed. postfață
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
Povestea codrului, dar antrenând în demersul demonstrației multe alte texte (variantele Mureșanu sau Demonism, Memento mori, Odă..., Sarmis, Gemenii ș.a.). Nu de aceeași valoare este lucrarea Mihai Eminescu. Viața și opera (1983), care ar fi trebuit să încununeze activitatea de eminescolog a lui M. Cartea absoarbe, într-adevăr, cam tot ceea ce autorul achiziționase pe teren biobibliografic, însă îi lipsește intuiția fundamentală care să sudeze organic și original tot acest material. În numele obiectivității, adică al fidelității față de document, biograful respinge metoda călinesciană
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
de istorie literară, ST, 1982, 2; Constantin Crișan, „Dascăli de cuget și simțire românească”, CRC, 1982, 31; Traian Vedinaș, „Dascăli de cuget și simțire românească”, TR, 1982, 37; Calinic Argatu, O restituire de valoare, LCF, 1985, 2; Gabriel Țepelea, Un eminescolog și o importantă arhivă, RL, 1985, 2; Mircea Anghelescu, „Lazăr Leon Asachi în cultura românească”, T, 1985, 3; Gheorghe Bulgăr, „Lazăr Leon Asachi în cultura românească”, ST, 1985, 12; Mihai Ungheanu, Exactitatea admirației, București, 1985, 203-210; George Munteanu, Un scriitor
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
P. a deschis un drum în investigarea operei lui Mihai Eminescu, ca profesor a creat, la Cluj, o școală de tineri și meritorii exegeți ai poetului. Pentru aceasta a trebuit să pună de acord și să mobilizeze sincronic vocații eclectice - eminescolog prestigios, poetician cu fler analitic și imaginație speculativă, istoric literar rutinat, având o perspectivă „de sus” asupra vârstelor interioare ale literaturii române. Debutează în „Cercetări de lingvistică” (1966), cu studiul Concepția lingvistică a lui Aron Pumnul. A colaborat la revistele
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
spirituș rector al revistei. Merită să fie consemnate și câteva numere tematice consacrate literaturii exilului, postmodernismului, boemei literare, lui Mihai Eminescu sau lui Octavian Goga, unde Mircea Popa e prezent cu texte că: Literatura exilului, Postmodernism și atitudine politică, Un eminescolog român la Lipsca: Ioan Scurtu, Cafenele, localuri și boema literară, Scriitorul român Miron Grindea la Londra ș.a. Dintre prozatorii publicației sunt de amintit Al. Florin Țene, Emil Pintea, Călin Șușu, N. Bota, Răzvan Țuculescu, Lucian Pop, Cristinel Nedea, Mirela Russ
NOESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288469_a_289798]
-
și continuând cu un alt volum de versuri, din 1958, alcătuit împreună cu I. Mirimski, cărți la care s-au adăugat apoi alte ediții bilingve româno-ruse, K. a contribuit substanțial la transpunerea operei eminesciene în limba rusă. Dar aportul său ca eminescolog nu se reduce la atât. Cunoașterea operei lui Eminescu constituind pentru el o „cotitură decisivă”, nu s-a rezumat la activitatea de traducător, ci după ani îndelungați de studii, timp în care a cunoscut și principalele contribuții românești la exegeza
KOJEVNIKOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
Marian Papahagi, Aurel Sasu, Mircea Zaciu). În preambulul la Scriitorincul, căutând să-și circumscrie personalitatea, autorul se întreabă asupra preocupărilor ce ar defini-o: „Istoric literar sau critic de întâmpinare? Traducător, editor sau eseist cu veleități de one man show? Eminescolog, caragiolog, cioranolog, ionescolog ori simplu gazetar?” Răspunsul îl găsește în alcătuirea polimorfă a ornitorincului (de unde și derivatul pe care îl propune: „scriitorinc”). Dintr-un asemenea polimorfism a rezultat și savuroasa București.Carte de bucăți (2003), reunind foiletoane apărute inițial în
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
am realizat Cenaclul Județean (Asociație a Creatorilor Vasluieni) dar a murit de tânăr (era și un bun ziarist). Theodor Codreanu, tânăr profesor la Sârbi, a ajuns la Huși unde a dat opere fundamentale pentru literatura și critica literară românească (mare eminescolog). Dumitru Hușanu era un tip activ care-l eclipsa în fața lumii pe Mihail Harea (mare critic de artă), Cătălin Ciolca era mare poet și când scria la ziar, iar Coriolan Păunescu, azi profesor universitar la Galaț i, era echilibrat și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Miron, Valentin Silvestru, Alexandru Mironov, prof. dr. Alexandru Ionescu, prof. dr. Mircea Ciubotaru ș.a., valori ce nu pot fi puse la îndoială. Numele cele mai grele ale momentului, mare mândrie pentru noi (suntem în 2009!), sunt: prof. dr. Teodor Codreanu (eminescolog, susținător și al A.C.V.), Teodor Pracsiu (recunoscut teatrolog și jurnalist), Dan Ravaru (veșnic tânăr și proaspăt în monografiile câtorva comune), Ioan Baban (bun romancier și spirit mereu activ), prof. dr. Dumitru V. Marin (etnolog, monografist, romancier, editorialist, animator cultural
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]