228 matches
-
Eminescu a făcut, nu întâmplător, un capitol esențial în activitatea sa la "Timpul". "Ateneu", nr. 9, septembrie 2013 Emilian MARCU Vitrina cărților [Theodor Codreanu, "Basarabia eminesciană"] Continuând celebra serie "Eminesciana", coordonată de la începuturi de regretatul prof. Univ. Mihai Drăgan, reputat eminescolog, editura Junimea își completează contribuția la Biblioteca Eminescu, publicând o atât de necesară și utilă carte, așa cum este aceasta, Basarabia eminesciană, semnată de un alt reputat eminescolog, criticul și istoricul literar Theodor Codreanu. Cum foarte mulți dintre cititori știu deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
celebra serie "Eminesciana", coordonată de la începuturi de regretatul prof. Univ. Mihai Drăgan, reputat eminescolog, editura Junimea își completează contribuția la Biblioteca Eminescu, publicând o atât de necesară și utilă carte, așa cum este aceasta, Basarabia eminesciană, semnată de un alt reputat eminescolog, criticul și istoricul literar Theodor Codreanu. Cum foarte mulți dintre cititori știu deja despre atât de controversata, dar și de dureroasa problemă basarabeană, apariția acestei cărți vine să lămurească modul cum a privit Eminescu lucrurile în derularea lor istorică. După cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neam, tradiție, țară. Deși "poet național", lui Eminescu i s-au refuzat cu ostentație reeditarea într-un corpus bine închegat a întregii opere, înființarea unui Institut Eminescu sau măcar a unei Catedre Eminescu în cadrul Universității București, astfel că titulatura de eminescolog pare să nu mai acopere în prezent nicio realitate iar instituțiile (vag) interesate de posteritatea lui Eminescu să joace pe mai departe rolul cenușăresei. Apreciez că Eminescu incorect politic are un ton ultimativ, oarecum manifest, chiar dacă prezintă, după cum era de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asumând-o, să vedem, în om și poet, exact ceea ce a fost; un individ când exuberant, când mohorât, care a iubit și a suferit din iubire, opera sa având culmile, dar și neîmplinirile inerente. Din perspectiva laturii sale umane, un eminescolog avizat și pe deplin credibil e încă și mai tranșant: "Eminescu nu era decât scribul neglijent și grăbit al propriului său geniu"233. Afirmația, seducătoare pentru un cititor lipsit de prejudecăți, dar inflamantă pentru festiviștii noștri ocazionali, se întemeiază pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
frații săi. Exceptându-l pe Matei, cel mai longeviv, nici unul nu a avut vreo tentativă de a se căsători. Imposibilitatea de a-și desăvârși studiile, bolile care au dus inevitabil la deces par niște motive solide, nu și suficiente. Unii eminescologi s-au întrebat de ce poetul, odată mutat la București și cu o situație materială relativ stabilă, nu a luat-o cu sine pe Veronica, pentru a-și întemeia un cămin? De ce poetul nu a fost măcar o dată tentat să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Artemis, București, 1994; 24. Chevalier, J., Gheerbrant, A., Dicționar de simboluri, vol. al II-lea, Editura Artemis, București, 1995; 25. Cosmin, S., Hamlet după 400 de ani în "România literară", nr. 46, an 2002 (XXXV); 26. Creția, P., Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, București, 1998; 27. Del Conte, R., Eminescu sau despre absolut, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990; 28. Derrida, J., Diseminarea, Editura Univers enciclopedic, București, 1997; 29. Doty, W. G., Mythography. The Study of Myths and Rituals, University of Alabama Press
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
232 William G. Doty, Mythography. The Study of Myths and Rituals, University of Alabama Press, 1986, p. 24 apud Ioana Bot, Mihai Eminescu, poet național, în România literară, nr. 22/an XXXIII/2000, p. 12 233 Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, București, 1998, p. 260 234 Idem, pp. 235-236 235 Cf. Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 103-198 236 Editorial semnat de către Ștefan Augustin Doinaș la numărul din revista Secolul XX, nr. 1-3/1997 Austria
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
înainte de primul, dar respins de cenzură - combină ingenios registrul realist cu cel fantastic și parabolic. Varvaria (trimitere străvezie la „Barbaria”) e un ținut al abjecției instituționalizate, proliferând în final asemenea rinoceritei din piesa ionesciană. C. s-a impus însă ca eminescolog, fiind apreciat dintru început de Edgar Papu și George Munteanu. Eminescu - Dialectica stilului (1984), carte erudită și polemică, constituie și baza exegezelor sale viitoare. Metoda arhetipală folosită revelează unitatea organică a operei în întregul ei, virtute dedusă în urma analizei a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
literare europene. Și ediția critică Ioan Slavici (II-V, VII-XIV), apărută între 1967 și 1987, a beneficiat din plin de vasta informație istorico-literară adunată acum. Vocația de istoric literar și editor a lui V. capătă noi valențe prin specializarea ca eminescolog, în vederea continuării ediției Eminescu, inițiată de Perpessicius în 1939. Astfel, între 1977 și 1993 se desfășoară una dintre cele mai îndrăznețe inițiative editoriale românești, V. având responsabilitatea - cum el însuși mărturisește - „de a conduce această ambarcațiune mulți ani, în vremuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
spirituș rector al revistei. Merită să fie consemnate și câteva numere tematice consacrate literaturii exilului, postmodernismului, boemei literare, lui Mihai Eminescu sau lui Octavian Goga, unde Mircea Popa e prezent cu texte că: Literatura exilului, Postmodernism și atitudine politică, Un eminescolog român la Lipsca: Ioan Scurtu, Cafenele, localuri și boema literară, Scriitorul român Miron Grindea la Londra ș.a. Dintre prozatorii publicației sunt de amintit Al. Florin Țene, Emil Pintea, Călin Șușu, N. Bota, Răzvan Țuculescu, Lucian Pop, Cristinel Nedea, Mirela Russ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288469_a_289798]
-
nu se rezumă la stil, ci reprezintă un mod al umanității de a se înscrie în univers. O serie de studii introductive și prefețe (la Cezar Bolliac, B.P. Hasdeu, Eminescu, Creangă) întregesc preocupările istoricului literar, iar întrucât îl privește pe eminescolog, culegerea de glose Eminescu și antinomiile posterității (1998) suplinește, într-o anumită măsură, unele aspecte expediate sau neabordate în sintezele lui anterioare. SCRIERI: B.P. Hasdeu, București, 1963; Atitudini, București, 1966; Hyperion, vol. I: Viața lui Eminescu, București, 1973; ed. postfață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
Ion Brad, Ioan Alexandru), „Însemnări de scriitor” (aici sunt prezenți Cornel Moraru, Al. Cistelecan, Mihai Sin, Serafim Duicu, Eugeniu Nistor, Alexandru Vlad, Iulian Boldea, Zeno Ghițulescu ș.a.), „Eseu” (Cornel Moraru, Mitul generațiilor, Mitologia nihilismului la Eminescu, Iulian Boldea, Dimitrie Caracostea - eminescolog, Alexandru Vlad, Carte sacră, carte profană), „Preaviz” (cronici de Al. Cistelecan), „Cronica literară” (susținută de Serafim Duicu, Iulian Boldea), „Agenda culturală”, „Semnal editorial”, „Caligrafii” (autor - Eugeniu Nistor), „Convorbirile noastre” (interviuri cu Al. Cistelecan, Laurențiu Ulici, Ion Vlasiu, Grigore Ploeșteanu, Teohar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290089_a_291418]
-
1888 În revista Fântâna Blanduziei. Sunt idei de o clarviziune genială pe care poetul le prezenta public după ieșirea dintr-o perioadă critică a existenței sale, greșit și tendențios etichetată ca perioada „marii Întunecimi” pe care mulți exegeți, critici și eminescologi cu pretenții s-au grăbit să o susțină, s-au Încă mai susțin (Împotriva a tot ceea ce știința medicală a demonstrat ulterior), că ar aparține patologiei luetice (active, sechelare sau congenitale) presupusă de ignoranța medicală a timpului În care a
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
am realizat Cenaclul Județean (Asociație a Creatorilor Vasluieni) dar a murit de tânăr (era și un bun ziarist). Theodor Codreanu, tânăr profesor la Sârbi, a ajuns la Huși unde a dat opere fundamentale pentru literatura și critica literară românească (mare eminescolog). Dumitru Hușanu era un tip activ care-l eclipsa în fața lumii pe Mihail Harea (mare critic de artă), Cătălin Ciolca era mare poet și când scria la ziar, iar Coriolan Păunescu, azi profesor universitar la Galaț i, era echilibrat și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Miron, Valentin Silvestru, Alexandru Mironov, prof. dr. Alexandru Ionescu, prof. dr. Mircea Ciubotaru ș.a., valori ce nu pot fi puse la îndoială. Numele cele mai grele ale momentului, mare mândrie pentru noi (suntem în 2009!), sunt: prof. dr. Teodor Codreanu (eminescolog, susținător și al A.C.V.), Teodor Pracsiu (recunoscut teatrolog și jurnalist), Dan Ravaru (veșnic tânăr și proaspăt în monografiile câtorva comune), Ioan Baban (bun romancier și spirit mereu activ), prof. dr. Dumitru V. Marin (etnolog, monografist, romancier, editorialist, animator cultural
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Adevărul literar, etc. Bogată operă tipărită. Eminescu. Dialectica stilului, 1984, Dubla 362 sacrificare a lui Eminescu, 1997, Basarabia sau drama sfâșierii, 2003, ș.a., ș.a. Model de activitate profesională și de critic literar, este recunoscut ca unul dintre cei mai valoroși eminescologi. împreună cu prozatorul Ion Gheorghe Pricop, reușește să mobilizeze un număr impresionant de aspiranț i hușeni la gloria muzelor. COLOȘENCO, Mircea n. 3 iunie 1938 Basarabia (Căinari): a absolvit Liceul "Gh. Roșca Codreanu" din Bârlad și apoi Facultatea de Filologie a
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
enunțate, deci vârfurile Curentului cultural - informațional ar fi cel puțin șapte dintre următorii opt: Ioan Baban (Vaslui), profesor și îndrumător 50 de ani, fost inspector școlar, prezent la manifestările literare, autor prolific în ultimii 11 ani, Theodor Codreanu (Huși), profesor, eminescolog reputat - studii de bază, opera consemnată în lucrări de sinteză (Nicolae Manolescu, Istoria Critică a Literaturii Române, Pitești, 2008), P.S.Corneliu, episcop de Huși, doctor în teologie, director al Seminarului Teologic din Huși, păstor spiritual pentru aproximativ 400.000 de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
aduc... Dacă reacțiile violent-ridicole ale unor „apărători” ai poetului național erau previzibile (asta fac de ani de zile, de când au ascuns în sertare carnetele de comuniști), marea deziluzie în acest serial „pro-contra Eminescu” este, în opinia mea, dublul academician și eminescolog Mihai Cimpoi, deputat-democrat în Parlamentul Republica Moldova, președinte al Uniunii Scriitorilor. În câteva articole de un uluitor protocronism publicate în revista Flux sub titlul „Atacuri contra lui Eminescu”, domnia sa îi „combate” pe cei care au publicat în Dilema („dilematori/demolatori”), între
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
RL, 1994, 27; Ioana Bot, Eminescologia de scenarii și mistere, ST, 1994, 9; Constantin Cubleșan, Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997, 20-25; Gh. Bulgăr, „Luceafărul” lui Eminescu. O nouă ediție comentată, L, 1999, 34; „Mă topesc în flăcări.” Dialoguri cu eminescologi din lume realizate de Mihai Cimpoi, VIII, Chișinău, 1999, 110-118; Constantin Stan, Eminescu și editorii săi, „Ziarul de duminică”, 2000, 24 noiembrie; Z. Ornea, Edițiile Eminescu, RL, 2001, 12; Interim, Eminescu este „nuiaua noastră”, ALA, 2001, 561; Iulian Neacșu, Cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
de istorie literară, ST, 1982, 2; Constantin Crișan, „Dascăli de cuget și simțire românească”, CRC, 1982, 31; Traian Vedinaș, „Dascăli de cuget și simțire românească”, TR, 1982, 37; Calinic Argatu, O restituire de valoare, LCF, 1985, 2; Gabriel Țepelea, Un eminescolog și o importantă arhivă, RL, 1985, 2; Mircea Anghelescu, „Lazăr Leon Asachi în cultura românească”, T, 1985, 3; Gheorghe Bulgăr, „Lazăr Leon Asachi în cultura românească”, ST, 1985, 12; Mihai Ungheanu, Exactitatea admirației, București, 1985, 203-210; George Munteanu, Un scriitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
Marian Papahagi, Aurel Sasu, Mircea Zaciu). În preambulul la Scriitorincul, căutând să-și circumscrie personalitatea, autorul se întreabă asupra preocupărilor ce ar defini-o: „Istoric literar sau critic de întâmpinare? Traducător, editor sau eseist cu veleități de one man show? Eminescolog, caragiolog, cioranolog, ionescolog ori simplu gazetar?” Răspunsul îl găsește în alcătuirea polimorfă a ornitorincului (de unde și derivatul pe care îl propune: „scriitorinc”). Dintr-un asemenea polimorfism a rezultat și savuroasa București.Carte de bucăți (2003), reunind foiletoane apărute inițial în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
opt) în 1971 la 9 (nouă) în 1979 ; organizarea, în 1975, a unui important seminar asupra Poetului Național, la Universitatea Sorbona din Paris, intitulat: "Eminescu après Eminescu " (singurul de acest gen în acei ani în întreaga Europă), cu participarea unor eminescologi cunoscuți din țară și străinătate, inclusiv a lectorilor de limba română (români și străini) din Europa occidentală; organizarea, în 1977, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la Independență, la Avignon, a unei mari manifestări aniversare, cu o largă participare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ciupit", cândva, pe profesorul Georgescu în chestiunea presupusei asasinări a lui Eminescu, și cred că am cam fost luat de val. Nu pentru că, între timp, mi-aș fi schimbat opiniile; regret doar faptul că, în focul polemicii, am tratat un eminescolog de certă valoare (Georgescu) la un loc cu un amator încăpățânat (Cernăianu) ce nu se sfiește să recurgă la omisiuni și chiar falsuri în susținerea teoriilor sale. Ultima carte datorată lui N. Georgescu, "Scrisul ca o taină", este o adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
bunul Mirune" din Ștei, de lângă Beiuș, autorul culegerilor Poezii poporane de sub poalele Bihorului (publicate din 1869 în Convorbiri literare 12) care l-au familiarizat pe Eminescu, de timpuriu, cu folclorul transilvan. Nota lui D. Murărașu (deși nu este probată de eminescologi) poate proveni și din aceste dese referințe la "Sătmar": "...A fost bun prieten cu Miron Pompiliu și va fi străbătut regiunea Bihorului ori a Sătmarului..." 13. De asemenea, să re-atragem atenția că Perpessicius ridica această problemă: "majoritatea textelor populare, doine
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Mircea Popa, Contemporanul nr. 15, 8 apr. 1988, p. 10, Și totuși George Marchișiu...). Elementele "pre-eminesciene" (vezi art. lui C-tin Mălinaș, Mihai Eminescu. Pre-debutul de la Oradea, 1864, în Familia, nr. 1, 2000, pp. 68-75) sunt unanim recunoscute de renumitul eminescolog D. Vatamaniuc: "Eminescu debutează în climatul cultural transilvănean provocat de lepturiști și în acest context își începe și activitatea ziaristică, cu articole politice..." (vezi art. Poezia "lepturiștilor" din Oradea, Luceafărul, nr. 13, 26 martie 1988 și Un debut neconfirmat, Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]