266 matches
-
infirmă similitudinea, disimulând-o. Ca expresie a verosimilității maxime, sosia reprezintă acreditarea ideii critice, pe când masca este corespunzătoare discreditării ei. [...] Între fractura identității adusă de mască și continuitatea adusă de sosie e o problemă de iluzie, adică de dozaj. Istoria eminescologiei este de aceea și o competiție a încercării de a surprinde sinele eminescian, o competiție între masca și sosia operei, adică între cele două mari ipostaze ale receptării" (p. 251). 111 Observația îi aparține lui Călinescu, care combate, pornind tot
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
am mîncat banane, răspunse bietul om, dar mi-a spus tată-meu că l-a văzut pe un om mîncînd banane, iar acela spunea că sunt foarte bune bananele." Cam tot așa s-a întîmplat și cu informațiile căpătate de eminescologii noștri de la bătrînii din Ipotești. Chirilă Groholschi chestionat de Augustin Z. N. Pop a auzit de la socru-său, Ion Rotaru, și de la bunică-sa că cuconașul Mihai se vîra, copilandru, printre oameni, la arie, după curte, în dosul viei și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de referință nu numai prin aprofundarea și interpretarea "diabolică" a detaliilor, multe inedite, găsite cu trudă prin colecțiile Bibliotecii Academiei, ci și prin lansarea temerară a unui nou scenariu biografic eminescian. Aceasta cu riscul de a intra în contradicție cu eminescologia consacrată, începând cu Maiorescu, Ibrăileanu, Călinescu și terminând cu editorii, biografii și exegeții mai vechi sau mai noi. Extrem de interesantă ni se pare și acea addendă a textelor eminesciene din "Timpul", ce se îmbină fericit cu albumul incomod al caricaturilor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dialog nesfârșit de admitere-respingere a lecțiunilor deja istorice propuse de editori, cu care comunică permanent prin canale sincrone și diacrone, modelând textul în perfectă cunoștință de cauză. Despărțindu-se totodată de unele ediții actuale ce par lucrarea unor funcționari în eminescologie, lipsiți de motivație interioară și de patosul aferent, N. Georgescu se pliază cu epică știință în analiza punctuală a fiecărei ediții, ca și cum și-ar pregăti propria ediție prin disocieri sau confirmări de opțiune. Așa se explică amendamentele aduse la unele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un tipograf să scoată cea mai luxoasă și voluminoasă carte de versuri în epocă pe adresa înaltei societăți a saloanelor, edița princeps și următoarele au devenit pentru N. Georgescu un reper de disociere și o referință negativă ce au declanșat ... eminescologia. Toți ceilalți editori au fost tentați să destructureze edițiile Maiorescu, să reordoneze poeziile după alte criterii. Din lunga listă a edițiilor și a autorilor lor, amintim doar numele unor V. G. Morțun, A. D. Xenopol, Matei Eminescu, Ioan Scurtu, A. C. Cuza
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
autorilor lor, amintim doar numele unor V. G. Morțun, A. D. Xenopol, Matei Eminescu, Ioan Scurtu, A. C. Cuza, G. Adamescu, N. Iorga, C. Bogdan Duică, G. Murnu, Ibrăileanu, C. Botez, Mihail Dragomirescu, G. Călinescu, Perpessicius. Ioan Scurtu (1877 1922) este pionierul eminescologiei pe manuscrise, cel ce a îmbinat tematismul științific ca principiu antologic cu cronologia interioară. O ediție masivă (680 pagini) de antume, postume, traduceri, proză, publicistică dă A. C. Cuza, așadar o imagine enciclopedică a lui Eminescu. Nicolae Iorga oferă o ediție
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
1930, celebră și foarte comentată va fi ediția de lux din 1941. Pledând pentru unificarea limbii poemelor eminesciene în direcția formelor literare, spre care tindea însuși Poetul, ediția Ibrăileanu este neliniștitoare atât prin soluții definitive cât și prin dilemele induse. Eminescologia interbelică îl aduce în arenă pe C. Botez, singurul filolog editor al Poetului. Frecventează eficient cele 43 de caiete eminesciene pe care le tipărește, oferind imaginea unui Eminescu al Moldovei și al epocii, înghețând sute de termeni în forme dialectale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
antume apărută la Fundația Regală Carol I, ca apoi să devină expresia consensului tradițional și național postbelic prin ediția academică. Din "Anexa 1 Eminescu, azi", reținem însemnările laudative ale lui N. Georgescu pe adresa prof. Gh. Bulgăr, "un nume pentru eminescologie", dar și pe cele mai puțin măgulitoare, privind de pildă pe Aureliu Goci, în postura sa de autor al unei ediții eminesciene (Editura Gramar, 1997), al cărei text păcătueiește nu doar prin "miile de greșeli de dactilografie și de corectură
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
poezia lui Eminescu un fel de text de consum, al ei propriu, iar din autor un cobai sub o lupă. Și acest lucru, sub acoperirea aplauzelor de obște." N. Georgescu, un inițiat (nu de sfiim să-l numim astfel) în eminescologie, unul dintre puținii destinatari virtuali ai "Scrisorii către editorul eminescian, integral din anul 2000" semnate de Perpessicius în 1971, rămâne un lucid, o conștiință critică performantă atunci când crede că Perpessistica, totuși, poate deveni un complex pentru editorul de azi al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
diferiți, perspectiva arhetipală ne oferă șansa de a-i redescoperi prin unele afinități insolite, însă dificultățile de ordin teoretic și argumentativ sunt nenumărate. Să nu omitem că, de la apariția Operei lui Mihai Eminescu, de G. Călinescu (1936), și până în contemporaneitate, eminescologii s-au ambiționat în a evidenția cât mai multe și mai neașteptate mituri în opera scriitorului național. Din acest unghi de vedere, sintagma nicasiană " Ne-am odihnit în Călinescu" rămâne astăzi doar un superb sofism. În fond, "divinul critic" deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pertinente ale unor poeme cu fundament religios scrise de Philippide, Blaga, Arghezi sau Voiculescu, incluse în Semne și simboluri (1995); apoi capitolele dense despre relația poezie-sacru și exegeza textelor eminesciene religioase din Eminescu și religia. Preliminarii la o temă de eminescologie (2000); subcapitolele despre valorificarea temelor religioase în diferitele limbaje artistice, din Literatura și celelalte arte (2005); în sfârșit, întregul volum intitulat Odiseea cuvântului. Prolegomene la o hermeneutică a textului sacru (2003), care materializa practic interesul constant al profesorului de la Literele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poate întâm plător, în sfera percepțiilor sale intelectuale poate exista subteran multă vreme, germinând mai târziu într-un chip imprevizibil, asemeni acelor ape care dispar inexplicabil sub pământ pentru a ieși la suprafață în altă parte (ibidem, 33)4. Imperativele eminescologiei actuale asu pra cărora Marina Mureșanu-Ionescu insistă acribia în fața documentului și deschiderea spre alteritate sunt acceptate de alți cercetători, cu atât mai mult cu cât "ambele presupun nenumărate corelaționări, care duc, finalmente, la consolidarea comparatisticii, la diversificarea uneltelor ei și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe gradul de specializare a autorului care poartă archaeii prin vieți suc cesive, în materie de filosofie (apreciere nefavo rabilă formulată de G. Călinescu și pentru cu noașterea mai mult sau mai puțin aprofundată a altor științe, minimalizare pe care eminescologii și cercetătorii operei eminesciene au infirmat-o ulterior). Pe Schopenhauer îl citise încă de acum, căci în chiar Sărmanul Dionis se amintește de "ipocrizia vecinică, care ține cât istoria omenirii", de "acel sâmbure negru și rău, care-i rădăcina adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
-o o dată, ar venera-o și, zăpăcit și buimac, și-ar reveni, ar alege cea mai faină marmură sau piatră dură, să sape la ea douăzeci de ani, treizeci de ani, să moară, să-i urmeze altul sau alții, precum eminescologii. Unui muzician respectabil i-ar fi ceva mai simplu: ar alege un motiv muzical, cu unduiri de ape cristaline, aduse pe portativ după ultima partidă de pescuit la păstrăv sau la lipan, ar băga ceva otravă dulce luată din autobuzul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
literare" poema Epigonii. Poetul preluase termenul tot din literatura germană, cum va face și Nietzsche, dar cei doi îl interpretează diferit, contrapunctic. E nevoie, așadar, de o nouă lectură a Epigonilor, poezie care dădea impresia facilității unei antiteze romantice, căci eminescologia n-a depășit niciodată tălmăcirea școlărească de simplă artă poetică de fragedă tinerețe. Dar Epigonii nu-și dezvăluie înțelesurile fără ansamblul operei, fără modul cum conturează Eminescu "dialectica" eternei reîntoarceri, în istorie și în artă, cum intuițiile lui se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un colocviu dedicat poetului român, la Stuttgart. Acolo l-a cunoscut pe filosoful și cărturarul Ștefan Teodorescu, fascinată fiind de discursul acestuia. La îndemnul universitarului, s-a apucat de lucru la o carte despre Eminescu din perspectiva unei lecturi heideggeriene. Eminescologia românească, tributară încă marilor modele interbelice, nu-i va fi de nici un ajutor, așa că își va deschide un drum nou. Încercam, pe vremea aceea, și eu un drum nou în eminescologie, chiar cu ingerințe heideggeriene, dar cartea Svetlanei Paleologu-Matta va
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o carte despre Eminescu din perspectiva unei lecturi heideggeriene. Eminescologia românească, tributară încă marilor modele interbelice, nu-i va fi de nici un ajutor, așa că își va deschide un drum nou. Încercam, pe vremea aceea, și eu un drum nou în eminescologie, chiar cu ingerințe heideggeriene, dar cartea Svetlanei Paleologu-Matta va avea o soartă și mai contorsionată decât Eminescu Dialectica stilului (1984). Eminescu și abisul ontologic a fost, mai întâi, redactată în franceză, ca teză de docență, sub titlul Eminescu, axiologie poétique
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
C. Michael-Titus din Londra, a tradus cartea în românește, într-o formă de acuratețe sporită, fiind publicată la Editura lui Victor Frunză din Danemarca, în 1988. În țară, Eminescu și abisul ontologic a fost primită ca pe o revelație a eminescologiei. Patru femei s-au impus, în mod deosebit, în câmpul emiescologiei: Rosa del Conte (Italia), Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Svetlana Paleologu-Matta și Ioana Em. Petrescu. Exemplarele pătrunse în România au fost răspândite în rândul cunoscătorilor de către Edgar Papu, Paul Anghel și Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Virgil Ierunca, Ioan Petru Culianu, N. Caranica, Basarab Nicolescu, Al. Paleologu, Cezar Baltag, Liviu Petrescu, Marian Papahagi, N. Steinhardt, Dumitru Micu ș.a.), Iată ce, despre ce și cum scriu ungurii, Cum poate fi cineva scriitor român evreu, Amantul-amanta anului 2000, Eminescologia anului 2000, Clubul cronicarilor literari despre moartea unei specii critice: cronica literară, Ultimii debutanți ai mileniului III (cu texte critice despre scrierile începătorilor din ultimii ani ai secolului trecut și cu texte literare ale unor autori din cele mai noi
VATRA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
Codreanu, principiul estetic integrator devine Archaeus. "Autonomiștii" vor continua să citească Eminescu Dialectica stilului doar prin grila vechiului estetism, acuzându-l pe autor că părăsește terenul artei, când, în realitate, era vorba de o schimbare de paradigmă culturală în domeniul eminescologiei, cum au sesizat, în schimb, criticii Edgar Papu, Adrian Marino, George Munteanu sau Al. Dobrescu, apoi, Mihai Cimpoi și alții. "Meritul principal al autorului scria Al. Dobrescu, în cronica din Convorbiri literare este că-l scoate definitiv pe Eminescu dintr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
monografie dedicată poetului. 1982, 9 aprilie. Se naște la Huși, Dragoș, ultimul fiu al scriitorului. 1983. Susține gradul didactic I cu teza Eminescu Dialectica stilului. 1984. Apare la Ed. "Cartea Românească" din București Eminescu Dialectica stilului, considerată un eveniment în eminescologie de George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Edgar Papu, Adrian Marino, Al. Dobrescu, Dan C. Mihăilescu ș.a., dar aspru recenzată de Ioan Holban, Ioana Em. Petrescu ș.a. 1985-1987. Alte tentative eșuate de publicare a Varvarienilor, la Ed. Cartea Românească și, la Ed.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lume care, dincolo de bulversările pe care le naște regimul politic, încearcă să-și împlinească menirea indiferent de adversitățile de orice natură. "Revista Nouă", X, nr. 1, ianuarie 2014 EMINESCU DIALECTICA STILULUI, BUCUREȘTI, EDITURA CARTEA ROMÂNEASCĂ, 1984, COLECȚIA "ESEURI" Al. DOBRESCU Eminescologie După un debut nu tocmai convingător în proză și o activitate publicistică sporadică în revistele Convorbiri literare și Ateneu, profesorul hușean Theodor Codreanu publică un lung și incitant studiu, Eminescu Dialectica stilului, ce-l așază în primele rânduri ale cercetărilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
arhitecturată baroc și scrisă efervescent, Eminescu Dialectica stilului impune un spirit analitic-asociativ capabil să neliniștească (profitabil) valorile clasice. "România literară", nr. 24, 14 iunie 1984 Ioan HOLBAN Comparatismul, între echivalare și diferențiere Am remarcat cu un alt prilej faptul că eminescologia se află, în prezent, în pragul unei noi sinteze care ar putea depăși marginea exegezei călinesciene; iar premizele acestei perspective integratoare se poate spune că s-au cristalizat în ultimii cincisprezece ani, când a apărut o sumă de studii care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acestei perspective integratoare se poate spune că s-au cristalizat în ultimii cincisprezece ani, când a apărut o sumă de studii care au abordat, deocamdată secvențial, opera eminesciană din unghiul unei metodologii moderne: acum și ultimele apariții probează această presupunere -, eminescologii încearcă sinteza, folosind toate acumulările pe care le-au adus interpretările tematiste, psihanalitice, structurale, stilistice, semiotice, fenomenologice ori comparatiste. O astfel de încercare este și aceea a lui Theodor Codreanu din Eminescu Dialectica stilului (Ed. "Cartea Românească", 1984); în pofida titlului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
multe, sunt conectați la noile metode critice și îl trec pe Eminescu printr-o lectură nouă, proaspătă, necomplexată. În aceste condiții este greu să te pronunți despre o carte cum este cea de față. Eminescu Dialectica stilului presupune inițiere în eminescologie, presupune lecturi de specialitate și o viziune critică fără prejudecăți. Eminescu este un geniu total și cel mai periculos și riscant lucru este să te apropii de el cu mijloacele diletantului. Eminescologia tinde să devină astăzi tărâmul inițiaților. Un inițiat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]