702 matches
-
mai zăbovit până ce cetățile Jaffa, Caesarea, Sidon, Acra au fost pe deplin fortificate. În sfârșit, în 1254, Franța își revedea din nou regele, care se întorcea dezamăgit, fără să fi văzut Ierusalimul, deși fusese invitat de mai multe ori de emirii din oraș, dar socotise că nu este de demnitatea unui monarh care a venit în chip de cuceritor, a depus atâtea eforturi ca să redea Ierusalimul creștinilor, să intre în oraș prin bunăvoința stăpânilor lui. După plecarea lui Ludovic al IX
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
cântărețe americane Beyoncé, fiind primul concert de mare anvergură din Cluj-Napoca. În anii următori au urmat alte concerte importante ale unor formații sau cântăreți renumiți ca Iron Maiden, Scorpions, Smokie, Roxette, Vaya con Dios, Deep Purple, UB40, Morcheeba, Goran Bregovic, Emir Kusturica, Patricia Kaas, Chris Norman, Nazareth sau Demis Roussos. Universitatea „Babeș-Bolyai” (UBB) este cea mai mare universitate din țară, cu peste 45 500 de studenți în 167 de specializări (din care 98 în română, 52 în maghiară, 13 în germană
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
cele mai importante centre turistice din nordul Africii, fiind renumit pentru grădinile și monumentele sale de arhitectură din partea veche a orașului, numită "Medina". Orașul a fost întemeiat la 7 mai 1070 de către Abu Bakr ibn Umăr (întemeierea în 1062 de către emirul Almoravid Insuf ibn Tastin (1009-1106) este atribuită între timp unei legende). Insuf ibn Tastin cucerește nordul Marocului de astăzi și Andaluzia și lasă Marrakechul să se extindă. Sub fiul său, Ali ibn Yusuf, orașul a fost considerabil extins, menținându-se
Marrakech () [Corola-website/Science/304500_a_305829]
-
de praf de pușcă a acestor tunuri a fost mai târziu descrisă în manualele militare și de chimie arabe la începutul secolului al XIV-lea. La întoarcerea spre Cairo după victoria de la Ain Jalut, Qutuz a fost asasinat de câțiva emiri într-o conspirație condusă de Baybars. Baybars a devenit noul sultan. Succesorii săi vor captura ultimul stat cruciat din Țara Sfântă în 1291. Conflictul devastator l-a împiedicat pe Hulagu să exercite putere deplină asupra mamelucilor pentru a se răzbuna
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
ibn Sahlan Sawaji. Iar în sud-vestul Anatoliei și la curtea selgiukizilor din Rum,are șansa de a se afla sub oblăduirea lui Diyar Bakr și de a dedica una din lucrările sale : ʼAlwăḥ ʻImădiyya (Cartea Tabletelor)lui ʻImad al-Dīn Arslan, emirul Kharput-ului. În jurul vârstei de treizeci de ani ajunge la Alep, unde deși prieten cu fiul lui Saladin, al-Malik Al-Zahir, va fi ucis în urma unor serii de precepte afirmate, potrivit cărora Dumnezeu va mai putea crea un profet (nabi), ceea ce ulemalele
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
Mohammed bin Rashid Al Maktoum (în arabă: محمد بن راشد آل مكتوم; Muḥammad bin Răshid al Maktūm, n. 15 iulie 1949), cunoscut și ca "șeicul Mohamed", este vice-președintele și primul-ministru al Emiratelor Arabe Unite și monarh constituțional (emirul) al emiratului Dubai. Deține aceste funcții din perioada ianuarie-februarie 2006, când i-a succedat fratelui său mai mare, Maktoum bin Rashid Al Maktoum. A fost desemnat ca personalitatea lumii islamice din anul 2013. Este cel de-al treilea din cei
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
a succedat fratelui său mai mare, Maktoum bin Rashid Al Maktoum. A fost desemnat ca personalitatea lumii islamice din anul 2013. Este cel de-al treilea din cei patru fii ai lui Rashid bin Said Al-Maktoum, membri ai familiei de emiri Al-Maktoum și descendenți ai Casei Al-Falasi. De la vârsta de 4 ani, Șeicul Mohammed a studiat în particular limba arabă și studiile islamice. În anul 1955, a început educația formală la Școala Al-Ahmedia. La vârsta de 10 ani, s-a transferat
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
propriul iaht numit Dubai, construit de compania germană Blohm & Voss, lung de 162 de metri, cel de-al treilea iaht din lume, după lungime, cu o capacitate de 115 persoane, inclusiv echipajul. La 03.01.1995, fratele său mai mare, emirul Maktoum bin Rashid Al-Maktoum a semnat două decrete prin care l-a numit pe Șeicul Mohammed, Prințul Moștenitor al emirtului. El a fost numit, totodată, și ministrul apărării al Emiratelor Arabe Unite (EAU). După aproape un deceniu de guvernare de facto, a
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
Ioan VI a desființat aceste cheltuieli). Împăratul a împărțit conducerea reală a țării între el și Cantacuzini-Ioan și mama acestuia, Theodora. Peste un an după luarea puterii, Basileul a plecat la Răsărit, ca să salveze Niceea, care era asediată de turcii emirului otoman Orkhan. La 10 iunie 1329, în bătălia de la Philocrene, în Asia Mică, oștirea lui Andronic III a fost zdrobită. Ce-i drept, la înapoiere, împăratul a reușit să se consolideze pe insula Chios. Criza financiară era mai gravă ca
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
Atunci când Bizanțul se arată neputincios în fața otomanilor și a sârbilor, el obține anumite succese în Grecia de Nord și în Marea Egee; ajutorul selgiucizilor este și el prezent. O trăsătură caracteristică a politicii noii guvernări este colaborarea lui Ioan Cantacuzino cu emirii segiucizi, ce se simt la fel de amenințați de expansiunea otomană. Guvernarea caută să se elibereze de alianța cu genovezii pentru a-și recupera independența militară și comercială. Flota imperială trebuia întărită, iar construcțiile navale vor trece pe primul plan în preocupările
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
ultimul act. Andronic III și Ioan Cantacuzino, încercau să se opună fatalității. Peste un an după luarea puterii, în 1329, Basileul a plecat la Răsărit cu o forță de 2000 de oameni ca să salveze Niceea, care era asediată de turcii emirului otoman Orkhan. La 10 iunie 1329, în bătălia de la Philocrene, în Asia Mică, oștirea lui Andronic III a fost zdrobită. Ce-i drept, la înapoiere, împăratul a reușit să se consolideze pe insula Chios. La 2 martie 1331, Orkhan a
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
insula Chios, care se găsea sub dominația familiei genoveze Zaccaria și care, după ce recunoscuse la început suveranitatea imperială, se separase apoi de imperiu. Această insulă importantă era cucerită și rămânea până în 1346 sub puterea imperiului. Împăratul reușea, cu ajutorul eficace al emirilor selgiucizi vecini, să impună recunoașterea suveranității bizantine în Philokrena, care se găsea și ea sub dominația genoveză și salva Lesbos de tentativele de cucerire ale puterilor occidentale. Cele mai importante succese ale imperiului erau repurtate în Thessalia și în Epir
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
al-Saffar din 1126, nu au izbutit să ocupe orașul sirian. Bohemund s-a întors atunci către nord, în vederea recuperării Anazarbusului și a altor teritorii pierduta în favoarea Regatului armean din Cilicia. Principele Leon I de Armenia s-a aliat cu danișmenizii emirului Gazi Gümüshtigin împotriva lui Bohemund, a cărui armată a fost atrasă într-o ambuscadă în februarie 1130, în apropiere de Mamistra. Bohemund a căzut în timpul luptei, iar capul său a fost îmbălsămat, pus într-o cutie de argint și trimis
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
amintește de faptul că Enver și-a comandat un sigiliu de aur pentru ștampilarea documentelor, care îl descria drept „Comandantul șef al Armatelor Islamului, Ginere al Califului și Reprezentant al Profetului”. Nu a trecut mult și Enver s-a autodenumit emir al Turkestanului. Asemenea atitudini au dus la ruperea relațiilor cu emirul din Buhara, care i-a refuzat sprijinul financiar. Pe 4 august 1922 Enver a permis trupelor de sub comanda sa participe la sărbătoarea de Kurban Bayramı. El și-a păstrat
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
aur pentru ștampilarea documentelor, care îl descria drept „Comandantul șef al Armatelor Islamului, Ginere al Califului și Reprezentant al Profetului”. Nu a trecut mult și Enver s-a autodenumit emir al Turkestanului. Asemenea atitudini au dus la ruperea relațiilor cu emirul din Buhara, care i-a refuzat sprijinul financiar. Pe 4 august 1922 Enver a permis trupelor de sub comanda sa participe la sărbătoarea de Kurban Bayramı. El și-a păstrat alături doar un grup de 30 de oameni din garda personală
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
și Abdullah (m. 903) și chiar și imamii Bukhari, Muslim, savanți de Hadith și culegători de hadith-uri eponime, iar printre continuatorii săi figurează Ibn Taymiyya (1263-1328), care îl va inspira pe teologul Muhammad Ibn Abd al-Wahhab, iar mai apoi pe emirul Muhammad Ibn Sa‘ud, motiv pentru care Regatul Arabiei Saudite se conformează și astăzi principiilor emise de școala hanbalită. Precum celelalte școli de drept sunnite, și școala hanbalită păstrează două surse ale legii islamice: Coranul și hadith-uri (spusele și faptele
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
fost un teritoriu care a aparținut Imperiului Otoman, care, după încheierea luptelor Primului Război Mondial a devenit parte a a mandatului britanic al Palestinei. În 1921, a fost desprinsă din Palestina și a devenit autonomă din punct de vedere politic sub conducerea emirului as-Sharif Abdullah bin al-Husayn. Într-o telegramă către Foreign Office, în care făcea un rezumat al rezultatelor conferinței de la San Remo, ministrul de externe George Curzon scria: „Granițele nu vor fi definite de tratatul de pace, ci trebui determinate mai
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
în jurisdicția sa nu se află și . După ocuparea de către francezi a Damascului în iulie 1920, aceștia, acționând în conformitate cu înțelegerile încheiate în timpul războiului cu aliații britanici, nu și-au extins controlul spre sud, în Transiordania. În toamna aceluiași an, fratele emirului Faisal, Abdulah, a organizat și condus un grup înarmat din Hedjaz în Transiordania. Abdulah amenința să atace Siria, revendicând drepturile dinastiei Hashemite asupra acestui teritoriu. Samuel a sesizat șansa care i se oferea pentru întărirea controlului britanic în regiune. În
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
sesizat șansa care i se oferea pentru întărirea controlului britanic în regiune. În martie 1921, secretarul coloniilor, Winston Churchill, a vizitat Orientul Mijlociu și a susținut un plan prin care Transiordania era separată din teritoriul original al Palestinei, cu Abdulah numit emir sub autoritatea Înaltului Comisar, și în condițiile în care planurile pentru crearea unui cămin național evreiesc în Palestina să nu se aplice și în regiunea Transiordaniei. Prin această acțiune, teritoriul inițial al Palestinei a fost redus cu aproximativ 78%, lăsând
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
program politic de acțiune. Frontierele Transiordaniei nu au fost trasate decât după intrarea în vigoare a Mandatului britanic. În răsărit, frontierele au fost gândite în așa fel încât să ajute la construirea petroductului din Irak, prin Transiordania, spre teritoriile palestiniene. Emirul Hashemit Abdullah, fiul cel mai în vârstă al lui Sharif Hussein, aliat al britanicilor în timpul răzoiului mondial, a proclamat monarh al Transiordaniei. Prevederile mandatului pentru Palestina au fost revizuite în decizia din 16 septembrie 1922, în care s-a precizat
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
răzoiului mondial, a proclamat monarh al Transiordaniei. Prevederile mandatului pentru Palestina au fost revizuite în decizia din 16 septembrie 1922, în care s-a precizat administrația separată pentru Transiordania. Guvernul teritoriului era subiect al mandatului și a fost format de emirul Abdullah, fratele regelui Faisal al Irakului. Regatul Unit a recunoscut independența Transiordaniei pe 15 mai 1923 și a cedat controlul asupra țării treptat către noile autorități, păstrând însă dreptul de supraveghere a problemelor financiare, militare și politicii externe. Proclamarea independenței
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
1929 În 1937, consulul general al SUA în Ierusalim a trimis un raport prin care informa Departamentul de Stat că muftiul Palestinei a refuzat să accepte împărțirea teritoriului și nu a recunoscut-o. Consulul raporta de asemenea că, în schimb, emirul Abdullah cerea urgentarea acceptării internaționale a înțelegerii ținând seama de realitățile locale, dar dorea modificarea frontierelor și administrația enclavei neutre . În timpul negocierilor de la Ialta s-a subliniat că mandatele Ligii Națiunilor ar trebui plasate sub mandatul ONU. Agenția Evreiască a
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
iar, în conformitate cu Articolul 80 din Carta ONU, poporul evreu are un interes legitim în acest teritoriu. În 1948 a fost semnat Tratatul de la Londra și Transiordania a fost proclamată regat pe 25 mai 1946. Parlamentul l-a proclamat rege pe emir, iar numele oficial al regatului s-a schimbat din Emiratul Transiordaniei în „Regatul Hashemit al Transiordaniei”. Tratatul anglo-american, cunoscut și sub numele „Convenția mandatului Palestinei”, permitea SUA să amâne orice acțiune unilaterală a britanicilor pentru terminarea mandatului. Proclamarea independenței Siriei
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
Askariyyăn" sau "Prizonierii din tabără". Se presupune că ar fi murit în cele din urmă otrăviți și au fost îngropați în casa lor de pe strada Abī Ahmad, în apropiere de o moschee construită de califul Al-Mu'tasim. În anul 944, emirul Nasir al-Dawla a ordonat construirea unei moschei pe locul unde au fost înmormântați cei doi imami. În scurt timp, moscheea a devenit un adevărat sanctuar pentru credincioșii șiiți. Printre cei mai importanți pelerini veniți la Samarra se numără generalul Arslan
Moscheea Al-Askari () [Corola-website/Science/336011_a_337340]
-
garnizoana orașului a fost nevoită să capituleze. Iordan a fost de asemenea prezent la asediul Taorminei din 1079, iar în 1081, împreună cu Robert de Sourdeval (sau Sourval) și Elias Cartomi (un trădător sarazin), a capturat orașul Cătănia din posesia ultimului emir de Siracuza, Ibn Abbad, ca urmare a altui atac surpriză. Anul următor, pe când tatăl său era plecat din Sicilia pentru a veni în sprijinul ducelui Robert Guiscard de Apulia, Iordan a fost lăsat la conducerea trupelor normande din Sicilia. Însă
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]