113 matches
-
Școlii din Munihia și a celei din Viena, Nectarie Cotlarciuc descrie treptele care trebuie urmate în predică așa cum le vede el: prima treaptă este convingerea care include expunerea sau „intuițiunea”, explicarea sau „abstracțiunea”, asocierea și argumentarea; a doua treaptă este „emoțiunea sau producerea simțemintelor” care presupune găsirea mijloacelor valoroase pentru a emoționa, stârnirea sentimentelor în mod virtual, producerea diferitelor sentimente, exemple din Biserica veche, locul în predică pentru mișcarea inimii; a treia treaptă este înduplecarea. Aceasta presupune voință, „producerea decisiunei voinței
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Conștiința vocației lui critice, afirmate și mai înainte, se cristalizează acum deplin. S-a isprăvit - zice el în Universul literar (1928): Din carnetul unui critic - e de neînlăturat - sunt critic. Aristarc mi-a zis: Ești critic. Am vrut să comunic emoțiunea unei strofe unui prieten poet, dar mi-a răspuns cu imputare: Cum? Mai scrii versuri? Ești critic. Într-adevăr, sunt critic." În Viața literară, condusă de I. Valerian, inițiază, în nr. 33, 1927, rubrica de Literatură străină, unde comentează, într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
într-o sală lungă, în care erau cel puțin douăzeci de oameni, toți bolnavi: fiecare cu ticuri deosebite. Călcam pentru întâiași dată într-o asemenea casă și era firesc ca tabloul ce mi se desfășura sub ochi să-mi sporească emoțiunea. Tremuram, cu toată uniforma de soldat ce purtam în vremea aceea. Meșterul se afla tocmai în fundul sălii, într-un grup de 4-5 nenorociți cu care sta de vorbă. Intrând, făcusem fără voie zgomot cu sabia și Eminescu întoarse capul. — Uite
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
zgomot cu sabia și Eminescu întoarse capul. — Uite cătana! strigă el bucuros, și-și făcu loc printre ceilalți. Ajungând lângă mine, mă luă în brațe și mă ridică în sus, sărutândumă. Mărturisesc că mi-a fost frică în acel moment; emoțiunea mea sporise într-atât, încât mă înecam. Și apoi nu știam cum și ce să vorbesc cu Meșterul: era în stare să înțeleagă, sau nu? Trecurăm într-o odăiță de lângă salon și ne așezarăm pe-o canapea. — Vii de la cazarmă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
batista și-și șterge cu eleganță avocățească fruntea. Este emoționat, tușește și luptă ostentativ cu emoția care pare a-l birui. Tăcere completă. Cu glasul tremurat.) Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților!... (plânsul îl îneacă.) Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune și eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al țării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpânește) mă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mii de oameni. Corpul i-a fost înmormântat la biserica Mavrogheni de la șoseaua Kiseleff. S-au rostit, ca de obicei, numeroase cuvântări, iar marele B.P. Hasdeu a vorbit în numele presei. Discursul și l-a terminat astfel: „V-am obosit de emoțiune... nu!... am obosit de admirațiune! Un cuvânt și am terminat. Se zice că Mircea cel Mare se dusese după moarte să bată la poarta raiului. Îi iese înainte sfântul Petre. — Ce poftești, omule? întreabă cu asprime chelarul paradisului pe viteazul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de la începutul anului 1876 se cunoștea nu numai în cercurile diplomatice, dar și în publicitate că Rusia ne cerea Basarabia meridională și că, în schimb, ne oferea Dobrogea. Pe cât îmi aduc aminte, în țară această veste nu produsese aproape nici o emoțiune. Poporul român nu era încă copt ca să se conducă singur. Masele democratice nu luau încă parte la viața publică. Dreptul acesta îl avea atunci numai o restrânsă oligarhie. [diverse] În București exista o trupă de Operă franceză. Marți la 13
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aci spaima noastră care numai tari la elenică nu eram. Ei bine, când am văzut pe Francudi pe catedră, am dat zor să-mi termin compoziția și am încheiat-o cu acest period: „În sfârșit cea mai puternică dintre toate emoțiunile a fost aceea că de unde mă așteptam să am examinator de elenă pe dl. Demarat, m-am pomenit cu dl. Francudi“. Și cel dintâi am dus coala de hârtie supraveghetorului. Neavând ce face și voind să și dea seama despre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un raport, cunoscutul general rus Ed. Totleben se pronunța elogios la adresa armatei române: „a cărei comportare, indiferent de grad, de la general și până la soldat, a fost mai presus de orice laudă“ (Ciachir, Independența, p. 217). anul 1877 373 În București, emoțiunea este culminantă. Cele dintâi știri asupra bătăliei de la 30 august sosesc. Se află că regimentul 13 de dorobanți (curcanii, cum îi botezase soldații din celelalte arme, fiindcă purtau la căciuli pene de curcan) din județul Vaslui a fost glorios 113
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din mesagiu în care se vorbea despre vitejia armatei române și reînvierea vechilor virtuți ale neamului, este podidit de lacrămi. Nemaiputând continua trece mesagiul lui Kogălniceanu care, după câteva rânduri, este silit să se oprească la rândul său înecat de emoțiune. Citirea mesagiului este sfârșită de Gheorghe Chițu, ministrul Instrucțiunii.32 (Id., ibid.) 32. Corpurile legiuitoare s-au deschis în 1877, ca în fiecare an, în sesiune ordinară la 15/27 noiembrie; mesajul șefului statului, alcătuit probabil de M. Kogălniceanu, cuprindea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vede cu surprindere o grămadă de moloz pe scânduri. Ridică capul și mai vede o gaură în tavan. După aceea constată că Cloșca cu pui a dispărut din galantarul ei. Când vestea se răspândi în București își poate închipui oricine emoțiunea generală. Peste câteva zile poliția descoperi pe autorul îndrăznețului, dar, mai cu seamă, al fantasticului furt. Autorul era un tânăr, anume Pantazescu, o fire de visător anormal, un artist în felul său, care și-a pus în cap să fure
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în Două loturi Regizorul spectacolului, renumitul Alexandru Dabija, care vede enorm și simte monstruos, face o demonstrațiune mișcătoare despre cum putem închipui noi, modernii, o scriere clasică. Un altfel de Caragiale, carevasăzică, într-o lectură teatrală producătoare de furnicături și emoțiune, despre hazard, noroc și nenoroc, despre fatalitatea care capătă fizionomie perfidă. Sau, cum ar spune directorul de scenă, un Caragiale în manieră horror, în care drama se combină grațios cu umorul negru. Două loturi "Slavă, Domnului, Alexandru Dabija nu se
Petreceți un weekend încântător la TNB by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105811_a_107103]
-
Un celebru text clasic, Scrisoarea pierdută, de I.L. Caragiale, acum într-o adaptare liber-schimbistă și o viziune regizorală ultra-progresistă. O lume "caraghioază" și "nifilistă" - copie fidelă a realității noastre - își nutrește emoțiunile cu politică și sex. Un spectacol curat Mălăele, o mare comèdie, cum n-a mai văzut Capitala, cu moftangiii și faliții ei. O producțiune în care veți întâlni persoane însemnate, vestiți artiști ai scenelor bucureștene. Așa cum toate generațiile au propria
Caleidoscop teatral de primăvară by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105769_a_107061]