148 matches
-
scolastica medievală. Al treilea moment corespunde constituirii fizice moderne de Galilei și Descartes care au corectat erorile aristotelice, continuând intenția lui Toma d'Aquino referitoare la valoarea rațiunii ca mijloc de acces spre adevăr. Ca urmare a conjuncției între gândirea empiristă și rigoarea iconoclastă a raționalismului apare pozitivismul. Istoricismul și scientismul reprezintă două filosofii care anulează valoarea gândirii simbolice, a raționamentului prin analogie, adică metafora, Imaginarul fiind lipsit de orice funcție simbolică 3. Dacă romantismul, simbolismul și suprarealismul au fost adevărate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
motive; drept urmare, el nu putea exclude proprietatea din definiția persoanei individuale. Pentru Locke, a gândi comunitatea ca persoană ar fi însemnat a admite o formă de proprietate comună. Acest lucru era însă imposibil din perspectiva obiectivelor liberale ale filosofiei sale empiriste. Prin urmare, comunitatea nu este altceva decât o asociere liberă de persoane individuale care renunță la anumite "puteri" naturale, păstrând pentru sine ceea ce nu poate intra în definiția comunității: proprietatea. Dacă puterea indivizilor din starea naturală este materia (sau cauza
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
6 Nu există nimic în afara structurilor / 207 5.1.7 Mecanica cuantică și principiul identității indiscernabililor / 208 5.2. Răspuns la problema aplicabilității / 210 5.2.1. Problema aplicabilității ca problemă pentru realistul structural / 210 5.2.2. O soluție empiristă / 214 5.2.3. Implicații ale acestei concepții / 218 Bibliografie / 221 Index / 239 Résumé / 243 Summary / 247 Prefață Tema abordată de Gabriel Târziu în lucrarea sa are o relevanță specială atât pentru cercetarea fundațională a matematicii, cât și pentru filosofia
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
filosofice. Momentul pozitivismului logic, de exemplu, păstrează doar statutul special al adevărurilor matematice, dar, interpretându-le ca neinformative, reprezentanții acestui curent părăsesc, sau cel puțin se îndepărtează, de cerința aplicabilității. Quine are o atitudine și mai radicală, formulând o viziune empiristă asupra matematicii, gradualismul quinean al distincțiilor analitic-sintetic, a priori a posteriori "demolează" distincția dintre matematică și științele naturii, cerința aplicabilității devenind fără sens în holism. Iar Putnam argumentează, plecând de la rezultatele mecanicii cuantice, în favoarea revizuirii logicii, care devine și ea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
acest cadru, autorul expune cele trei curente, orientări logicismul, formalismul, intuiționismul al căror răspuns la întrebarea ce este matematica nu îl satisface pe autor, care abia așteaptă să-și anunțe propriul punct de vedere și anume că numai o perspectivă empiristă asupra apariției și dezvoltării matematicii ar fi o soluție satisfăcătoare. Recunoaștem că aceste programe fundaționaliste sunt absolutiste și că au o bază filosofică și metodologică îngustă și de aici irelevanța soluțiilor-răspuns la problema "ce este matematica?". Dar îl provocăm pe
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
din situația reală a matematicii și științei, nu înseamnă că nu poate constitui obiectul de studiu al unei bune filosofii a matematicii. Concluzia cercetării autorului acestei lucrări este sintetizată în speranța de a răspunde la problema aplicabilității de pe o poziție empiristă combinată cu un realism structural din filosofia științei. (Dar, cum se știe, și realismul structural se confruntă cu dificultăți, pe care autorul le cunoaște). Însă perspectiva îi pare promițătoare prin performanța de a ajunge la un răspuns la problema amintită
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aplicabilității. În această lucrare, mi-am propus să readuc în discuție problema aplicabilității matematicii atât de importantă pentru Kant, dar care a ajuns să fie neglijată în filosofia contemporană a matematicii încercând să argumentez, plecând de la ea, pentru o viziune empiristă în filosofia matematicii. Strategia pe care mi-am propus să o urmez constă, în linii mari, într-o încercare de a atrage atenția asupra unei probleme care apare atunci când avem în vedere utilitatea matematicii în fizică problemă care este diferită
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de provocarea lui Wigner și a lui Steiner și de problema coordonării care apare la pozitiviștii logici -, urmată de un argument pentru ideea că singura cale de a răspunde la această problemă ar fi aceea de a adopta o doctrină empiristă în filosofia matematicii. La baza acestei lucrări au stat, la început, considerații opuse celor pe care am ajuns, în cele din urmă, să le susțin. Punctul de plecare a fost reprezentat de următoarea situație: În lucrarea sa "Is Logic Empirical
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
remarcabile, chiar dacă nu este deloc evidentă, trebuie să existe o explicație a utilității instrumentului (miracolul sau minunea nu sunt opțiuni) am ajuns la concluzia că singura cale de a da un răspuns la această problemă este să adoptăm o poziție empiristă în filosofia matematicii. Am ajuns astfel la un punct de vedere cu totul opus celui de la care am plecat. Foarte pe scurt, calea pe care am urmat-o constă în următorii pași: Primele capitole se vor o hartă a felului
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și nominaliștilor de pe poziția problemei aplicabilității. (capitolul 4.) În capitolul 5. am încercat să schițez un răspuns la problema aplicabilității. În principal, ce mi-am propus a fost să arăt că putem răspunde la problema aplicabilității dacă adoptăm o viziune empiristă în filosofia matematicii. Strategia mea de răspuns s-a bazat în mare parte pe observația că la baza problemei aplicabilității stă propoziția 1(a) mai exact prima parte a acesteia, care spune că matematica are un obiect de studiu propriu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
bazat în mare parte pe observația că la baza problemei aplicabilității stă propoziția 1(a) mai exact prima parte a acesteia, care spune că matematica are un obiect de studiu propriu de care scăpăm de îndată ce ne situăm pe o poziție empiristă. Cea mai mare problemă cu o astfel de poziție privește indicarea acelor aspecte ale lumii despre care se consideră că sunt propozițiile matematicii. Am încercat să arăt că putem găsi un răspuns la această problemă dacă ne îndreptăm atenția înspre
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
despre care se consideră că sunt propozițiile matematicii. Am încercat să arăt că putem găsi un răspuns la această problemă dacă ne îndreptăm atenția înspre filosofia științei. Astfel, esența răspunsului meu la problema aplicabilității a constat în combinarea unei poziții empiriste în filosofia matematicii cu un realism structural în filosofia științei. Capitolul 1 Statutul special al matematicii În Critica rațiunii pure, Kant atrage atenția asupra a două probleme la care trebuie să răspundă orice viziune filosofică satisfăcătoare asupra matematicii: una privește
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ce fel au afectat aceste schimbări concepția kantiană asupra matematicii: nu mai putea fi susținută concepția lui Kant cu privire la demonstrația matematică și nici existența judecăților sintetice a priori. Această situație a stat la baza acceptării de către pozitiviști a unei poziții empiriste. Acest empirism își găsește expresia în așa numitul principiu al verificabilității. Acest principiu era considerat de către membrii Cercului de la Viena atât de evident încât considerau că nu are rost să-și piardă timpul oferind argumente pentru el, fiind mai degrabă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
fi fost poate cel mai la îndemână să recurgă la o variantă radicală de empirism și să interpreteze înlocuirea teoriei lui Newton cu o teorie care se folosește pentru descrierea lumii fizice de o geometrie neeuclidiană, ca evidență în favoarea tezei empiriste că nu există adevăruri a priori, toată cunoașterea originându-se în experiență. Un alt lucru care ar fi trebuie să-i facă să li se pară atractivă o astfel de viziune empiristă asupra matematicii este reprezentat de propria lor concepție cu privire la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
fizice de o geometrie neeuclidiană, ca evidență în favoarea tezei empiriste că nu există adevăruri a priori, toată cunoașterea originându-se în experiență. Un alt lucru care ar fi trebuie să-i facă să li se pară atractivă o astfel de viziune empiristă asupra matematicii este reprezentat de propria lor concepție cu privire la înțeles. După aceștia, înțelesul unei propoziții poate fi redus la condițiile sub care aceasta ar putea fi verificată empiric. Dacă acceptăm acest principiu, ne aflăm, aparent, în următoarea situație: fie respingem
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Acesta este contextul în raport cu care trebuie înțeleasă poziția lui Quine. Acesta argumentează atât împotriva distincției trasată de pozitiviști între analitic (a priori) și empiric, cât și împotriva viziunii convenționaliste susținută de aceștia și face acest lucru din perspectiva unei viziuni empiriste radicale. La această viziune, Quine ajunge combinând teza empiristă că nu există altă evidență pentru opiniile noastre în afara celei empirice, cu o imagine holistă asupra cunoașterii care ia știința ca pe un monolit în sensul că orice afirmație este confirmată
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Quine. Acesta argumentează atât împotriva distincției trasată de pozitiviști între analitic (a priori) și empiric, cât și împotriva viziunii convenționaliste susținută de aceștia și face acest lucru din perspectiva unei viziuni empiriste radicale. La această viziune, Quine ajunge combinând teza empiristă că nu există altă evidență pentru opiniile noastre în afara celei empirice, cu o imagine holistă asupra cunoașterii care ia știința ca pe un monolit în sensul că orice afirmație este confirmată sau infirmată doar ca parte a unui sistem de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
alternativă și să schițăm un răspuns la problema aplicabilității. Spre deosebire de celelalte capitole ale acestei lucrări, capitolul de față este mult mai speculativ. În principal, ce ne propunem este să arătăm că putem răspunde la problema aplicabilității dacă adoptăm o viziune empiristă în filosofia matematicii. Strategia noastră de răspuns se va baza în mare parte pe observația că la baza problemei aplicabilității stă propoziția 1(a) mai exact prima parte a acesteia, care spune că matematica are un obiect de studiu propriu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
baza în mare parte pe observația că la baza problemei aplicabilității stă propoziția 1(a) mai exact prima parte a acesteia, care spune că matematica are un obiect de studiu propriu de care scăpăm de îndată ce ne situăm pe o poziție empiristă. Cea mai mare problemă cu o astfel de poziție privește indicarea acelor aspecte ale lumii despre care se consideră că sunt propozițiile matematicii. Vom încerca să arătăm că putem găsi un răspuns la această problemă dacă ne îndreptăm atenția înspre
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
lumii despre care se consideră că sunt propozițiile matematicii. Vom încerca să arătăm că putem găsi un răspuns la această problemă dacă ne îndreptăm atenția înspre filosofia științei. Astfel, esența răspunsului nostru la problema aplicabilității constă în combinarea unei poziții empiriste în filosofia matematicii cu un realism structural în filosofia științei. 5.1. Realismul structural 5.1.1. Inferența la cea mai bună explicație Cel mai puternic și cel mai cunoscut argument pentru realismul științific este argumentul "lipsei miracolelor" care mai
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
1928: 144-145). Astfel, în afara cardinalității, toate proprietățile lumii pot fi cunoscute a priori ca o consecința logică a existenței unei mulțimi de obiecte cu o anumita cardinalitate. Acum ne vine foarte ușor să colapsăm realismul structural russellian într-o poziție empiristă (Demopoulos și Friedman 1985: 631) deoarece, dacă enunțurile despre lume sunt logic adevărate, atunci sunt implicate de orice propoziție și deci, în particular, sunt implicate de enunțuri despre percepție. Dar asta e exact ce afirmă empiriștii. 5.1.3. Maxwell
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
fizică așa cum face French -, ci trebuie să găsești o explicație pentru posibilitatea acestor transformări: ce anume face din primul moment posibil ca o teorie matematică să reprezinte la nivel teoretic o anumită clasă de fenomene? 5.2.2. O soluție empiristă Am încercat, în capitolul 4 al acestei lucrări, să atrag atenția asupra unei probleme pe nedrept ignorată, în filosofia matematicii și am argumentat că aceasta este deosebit de relevantă pentru disputa actuală, din filosofia matematicii, dintre platoniști și nominaliști. Am atras
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
pozițiile unei astfel de doctrine, este destul de ușor să desființăm problema aplicabilității. Dacă, în formularea pe care am dat-o noi în secțiunea 4.7. acestei probleme, schimbăm ce am spus la punctul 1(a) astfel încât să reflecte o viziune empiristă asupra obiectului de studiu al matematicii, observăm că nu mai putem ajunge la aceeași concluzie. Este suficient să susținem că acel ceva studiat de matematicieni are, într-un fel sau altul, legătură cu anumite aspecte ale lumii, pentru a scăpa
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
are, într-un fel sau altul, legătură cu anumite aspecte ale lumii, pentru a scăpa de acea impresie supărătoare că este ceva în neregulă cu utilitatea matematicii în fizică. Trebuie să atragem atenția aici asupra unei probleme de nuanță: viziunea empiristă pe care o avem în vedere nu este una care identifică matematica cu fizica. Am argumentat în secțiunea 4.7. împotriva unei astfel de viziuni. Nu este nevoie să susținem o astfel de viziune pentru a evita problema aplicabilității. Putem
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nu ne deranjează cu nimic să admitem că matematica operează cu metode proprii, dimpotrivă. Faptul că aceasta are metode proprii poate fi foarte bine o explicație a utilității ei în fizică. Marea problemă, când vine vorba despre susținere unei doctrine empiriste, privește identificarea acelor aspecte ale lumii despre care se presupune că sunt enunțurile matematice. Este foarte ușor ca poziția la care se urmărește să se ajungă să colapseze fie într-o formă de platonism, fie într-o concepție naivă care
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]