116 matches
-
de exemplu, despre Mill că a fost "nu numai unul dintre cei mai importanți naturaliști din istoria filosofiei, ci și, probabil, singurul pe deplin consistent" (Kitcher 1998: 58), iar asta deoarece nu a cedat tendinței (așa cum au făcut majoritatea celorlalți empiriști) de a adopta o formă de transcendentalism (prin transcendentalism, Kitcher înțelege acea concepție conform căreia "o sarcină centrală a filosofiei este aceea de a identifica condițiile fundamentale ale gândirii umane, ale reprezentării, sau experienței, iar această sarcină trebuie întreprinsă cu ajutorul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
în el greșeli din cele mai serioase și trebuie să conchidem că el a eșuat complet în încercarea de a arăta natura empirică a judecăților logice sau matematice." (Schlick 2003: 92) Ayer, de asemenea, consideră că "această soluție pentru dificultatea empiriștilor cu privire la judecățile logicii și matematicii este inacceptabilă" (Ayer 1987: 99). 56 Viziunea lui Mill a fost clasificată de foarte mulți filosofi ca naivă și "a atras probabil mai multă batjocură și dispreț decât poziția oricărui alt gânditor din istoria filosofiei
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
asupra matematicii a pozitiviștilor logici. 61 Astfel, ei "au susținut o poziție în întregime nouă care este la mijloc între kantianismul tradițional și empirismul tradițional." (Friedman 1991: 514). După Kitcher, aceasta nu este decât o altă manifestare a tendinței majorității empiriștilor de a adopta o viziune transcendentalistă (a se vedea nota de mai sus) și deci de a abandona naturalismul atunci când vine vorba despre înțelegerea cunoașterii matematice. Din prezentarea de față, se vede însă, că lucrurile sunt un pic mai complicate
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Philip Kitcher: "Având de-a face cu afirmația kantiană că natura adevărului matematic și a cunoașterii matematice relevă faptul că trebuie să existe o sursă specială, dar neempirică a cunoașterii matematicii, și găsind empirismul radical al lui Mill ca inacceptabil, empiriștii secolului douăzeci s-au îndreptat ușurați către articularea și apărarea de către Frege a tezei logiciste." (Kitcher 1979: 239). 63 Frege în Prefața la Grundgesetze, citat în Dummett (1991: 134). 64 "Pentru a mă referi numai la probleme legate strâns de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
G. Vico, 1980: p. 245). În termenii gânditorului, există un mod de a cunoaște "lucrurile neînsuflețite" (G. Vico, 1980) prin intermediul metaforei uzuale și un mod de a cunoaște "abstracțiunile" utilizate de "științele raționale" (G. Vico, 1980). Filozofia timpurie (filozofii greci, empiriștii britanici), Giambattista Vico etc. au oferit un context pentru înțelegerea minții omului și a proceselor sale, au intuit in nuce, numeroase dintre aspectele teoretice privind modul în care sunt reprezentate conceptele aparținând cunoașterii empirice, științifice etc. Prin supozițiile și implicațiile
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a dezvolta o orientare matematic? ce punea accentul pe metodele de analiz? cauzal? s�nt �nso?ițe de grija epistemologic? pentru analiză critic? a demersurilor de cercetare (Boudon, 1968; Bourdieu ?i colab., 1968). B?ț?liile lui Gurvitch Aceast? orientare empirist? nu l-a l?sat indiferent pe Gurvitch a c?rui grij? constant? a fost aceea de a pre�nt�mpina dou? pericole: cel al empirismului pur analitic, al c?rui promotor era atunci Stoetzel (cf. Blondiaux, �n [41]) ?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
să se ,,coboare” din nou la faptele concrete. Acesta este demersul științific prin care filosoful englez sugera utilizarea metodei de învățare prin descoperire în domeniul educației, prin care justifică metoda inductivă în cercetare. Prin urmare, Bacon este considerat fondatorul curentului empirist în filosofie și știință, considerând că adevăratul izvor al cunoașterii îl reprezintă senzațiile și percepțiile produse de organele de simț și de experiența de viață a omului, acestea fiind singurele cunoștințe autentice. Prin contribuția sa filosofico-științifică, filosoful englez rămâne o
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de folosire a termenului de ideologie. Prima ar fi linia raționalistă în descendența lui Tracy la care se adaugă o notă de pesimism impusă în lumea academică anglo-saxonă de empirismul atotputernic. De la începuturi și până la ultimele contribuții ale structuraliștilor și empiriștilor, accentul se pune pe natura consensuală a societății și pe o abordare contemplativă a adevărului, în sensul că adevărul este un corespondent al realității, o realitate a cărei rațiune poate să abiliteze toți oamenii de bună credință să se descurce
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
socratice ale lui Platon au drept conținut clarificarea unor concepte sau noțiuni. Astfel, în dialogul "Cratilos", vorbirea este definită drept ""unealtă instructivă"" pentru transmiterea înțelegerii, reprezentare care poate fi întâlnită până în așa zisul "Organon" al lui Karl Bühler. Sub influența empiriștilor englezi John Locke, George Berkeley, David Hume și John Stuart Mill, precum și a lucrărilor filosofului și matematicianului german Gottlob Frege, gânditorii englezi George Edward Moore și Bertrand Russel au pus bazele metodei analitice în curentele lingvistice contemporane. Fondatori ai neorealismului
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
într-o observație, se pierde obiectivitatea, și observația nu mai este utilă în sens științific. Cercetătorii încearcă să folosească inducția, deducția, metode cvasi-empirice, și invocă metafore conceptuale-cheie pentru a transforma observațiile într-o structură coerentă, auto-consistentă. Reprezentant: Bas van Fraassen Empiriștii constructivi sunt agnostici față de conceptele unei teorii (atom, genă, etc.). Empirismul constructiv nu este interesat decât de observații care se pot face (cu ajutorul instrumentelor) cu ochiul liber. Empirismul își asumă rolul de a explica scopul științei. Aceasta este, după părerea
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
constructivi sunt agnostici față de conceptele unei teorii (atom, genă, etc.). Empirismul constructiv nu este interesat decât de observații care se pot face (cu ajutorul instrumentelor) cu ochiul liber. Empirismul își asumă rolul de a explica scopul științei. Aceasta este, după părerea empiriștilor, adecvanța empirică. Analiza este activitatea care constă în transformarea unei observații sau teorii în concepte mai simple pentru a fi mai ușor comprehensibile. Analiza este esențială pentru știință. Ar fi imposibil, de exemplu, să descriem matematic mișcarea unui proiectil fără
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
W.V.O. Quine (dar cunoscut de prietenii apropiați drept „Van”) a fost unul din cei mai influenți filozofi și logicieni americani ai secolului XX. Quine este cel mai important continuator al ideilor lui Rudolf Carnap, precum și cel mai mare empirist american. S-a născut la Akron, Ohio unde și-a făcut și studiile gimnaziale. Avea o pasiune deosebită pentru desenatul hărților și chiar își rotunjea veniturile primite de la părinți desenând și vânzând hărți. Mai târziu, profesor fiind la Harvard, Quine
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
imagina lumi (prin literatură, artă, filosofie). Ideea centrală a romantismului, pe care o reflectă și concepția humboldtiană este că nu suntem aici într-o lume dată; ființa umană are un destin mult mai tragic decât cel afirmat de raționaliști și empiriști, în sensul că omul trebuie să-și construiască, să-și creeze, cu puterile proprii, lumea în care trăiește. Pentru Humboldt, locul focal unde începe această creație fundamentală a lumii este limba. Lumea noastră se instituie în procesul creării cuvintelor. Transformarea
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
trup. Intelectul nu este de altă natură decât trupul, așa cum s-a considerat, pe linie platonico-aristotelică. Trupul și sufletul sunt perfect compatibile; marea dihotomie, care în Occident va da naștere imenselor dispute nominaliste și apoi, în modernitate, curentelor raționalist și empirist, nu este valabilă pentru Palamas. Ceea ce nu înseamnă deloc că sufletul este material. El este necorporal, fără a fi însă detașat de simțămintele trupești. În acest sens, în vederea contactului cu Dumnezeu, inteligența omului trebuie să coboare în trup, anume în
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
și 18 sunt împărțite în două grupuri principale. „Raționaliștii”, mai ales cei din Franța și Germania, susțineau că cunoașterea trebuie să înceapă de la anumite „idei înnăscute” în minte. Mari raționaliști au fost Descartes, Baruch Spinoza, Gottfried Leibniz și Nicolas Malebranche. „Empiriștii”, din contra, susțineau că cunoașterea trebuie să înceapă cu experiența senzorială. Figuri majore pe această linie de gândire sunt John Locke, George Berkeley și David Hume (Acestea sunt categoriile retrospective, pentru care Kant este în mare măsură responsabil.) Etica și
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
Caci s-ar putea prea bine ca tocmai cunoașterea noastră prin experiență să fie un compositum din ceea ce primim noi prin impresii și ceea ce facultatea noastră proprie de cunoaștere (nefiind provocată decât de impresii sensibile) produce din ea însăși”. Spre deosebire de empiriști, Kant consideră că judecățile a priori sunt independente de orice experiență, iar spre deosebire de raționaliști, acesta consideră că judecățile a priori, în forma lor pură, lipsită de material empiric, sunt limitate la deducția condițiilor de posibilitate ale experienței. Aceste condiții transcendentale
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]