314 matches
-
răspunde pentru obligațiile și prerogativele ce-i incumbă. Ideea de libertate ca o tendință firească, ca un drept Înnăscut al fiecărui cetățean, a apărut foarte târziu În Europa luminilor, odată cu acel scriitor „original” și ideolog controversat elvețian J.J. Rousseau și emulii săi, enciclopediștii francezi. Sclavagismul ca formă organică și „firească” de organizare socială s-a instalat de altfel atât de adînc În subconștientul nostru, Încât putem vedea chiar și azi cum popoare europene - nu vorbim de cele asiatice sau africane! - aflate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
maître à penser, „magistrul” unei Întregi și extrem de dotate, de „nerăbdătoare” generații intelectuale a anilor treizeci - Nae Ionescu. „Fascistul” Nae Ionescu, deoarece „boala sa”, fascismul, de care a Încercat să-i contamineze și pe mai tinerii și, uneori, genialozii săi emuli, a fost tocmai această boală politică și morală a secolului XX, iscată În Italia În anii douăzeci de turbulentul Mussolini și preluată de nazismul german, de Goebbels și Hitler, care au Încercat să facă din această „boală a omului modern
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că această calitate, acest „noroc” - unitatea - este calitatea supremă a unui organism; individual sau nu, a ființei, dar și a lumii organice și anorganice. Și, poate, Schopenhauer, care n-a fost un „Înțelept”, dar cu siguranță un vizionar, ca și emulul său Nietzsche, Schopenhauer poate că pleacă de la această simplă și radicală afirmație goetheană când transferă asupra celor trei mari regnuri - animal, organic și mineral - o singură și aceeași pulsiune: voința oarbă, der blinde Wille. Deoarece numai presupunând o unitate perfectă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
satiră, elogiu și palinodie, a dat drumul recent, într-un spectacol al cenaclului „Flacăra”, la încă una din afirmațiile sale piramidale: „Căci pînă la urmă, calul (apropo de cîntecul lui Mircea Vintilă, „Desșeuatule”) e cel mai important om din univers”! Emul al lui Țopescu în dragostea față de cabaline, poetul e bombastic și în acest domeniu. Spuse de altcineva - fără temperament, alb - astfel de „cogitațiuni” ar părea caraghioase și ar stîrni rîsul. Tunate de el, impresionează! *Din nou impresii contradictorii despre Eugen
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
16 fete și 13 băieți, toți puși pe fapte mari dar care, mai târziu, au tulit-o și ei la bunăstarea oferită (prin muncă grea!) de Statul Israel. Hârșitul Într-ale politichiei tov. Froimovici, i-a dat prioritate la cuvânt emulului cu mult mai tânăr Aurel Schächter, care a vorbit despre una sau despre alta. După tradiționala Înfierare a mârșavului capitalism, s-a trecut la alegerea comitetului de conducere: „Secretariat - Aurel Schächter și Iosefina Caufman; resortul administrativ - Herman Schwartz (B’nei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aur sau de argint nu-i mai rămâne decât un singur lucru de făcut: s-o ia la sănătoasa. E în joc chiar viața lui." Mai adaugă, fără o plăcere deosebită, că arheologia e o știință occidentală care a făcut emuli în Orient, dar prin osmoză. Curiozitatea față de celălalt și față de trecut acest dublu exotism propriu culturii noastre este privită de musulmanul pios aproape ca o tulburare a personalității. Crezând într-o revelație care va veni să pună capăt istoriei și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Vaticanului, În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, să cucerească Ierusalimul - don Ignatio de Loyola. Amoralitatea (a nu se confunda cu imoralitatea!Ă transcende, cum spuneam, unele legi și reflexe ale bunului-simț, burghez sau nu, Îndemnându-l pe „emul”, cel care-și fixează, cu o ambiție ce trădează voința de a Înfăptui un lucru ieșit din comun sau un destin de excepție, să sacrifice totul sau aproape totul În vederea unui singur scop! ( Ne amintim de una dintre devizele atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
până la Feuerbach și Marx, ci „Îndrăznind să creadă”, inventând nu alți zei, ci... propunând o nouă Cale pentru a ajunge la acea sau acel Spirit Absolut (Das Absolute Wesen a lui Fichteă; sau „calea dialectică” a lui Hegel, un mare emul al lui Heraclit, care face din „Eu”, din „subiect”, teatrul extrem dramatic al unei lupte de-un dinamism infinit, În care „negația”, principiul, ei, este motorul Viului, al „Înaintării”. Dar care a avut, mai ales, dincolo de „doctrina” sa asupra istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Îl văd Încă”, chiar și În forme patetice, intens simpatice, pline de compasiune, deci, precum Rilke În Psalmii săi, În acel minunat Stundenbuch. Chiar și dacă, din aceeași „școală”, un Schopenhauer descoperă Încă o dată, cu o formidabilă vitalitate, scepticismul, iar emulul său, Nietzsche, neagă necesitatea zeilor! (Ne cerem Încă o dată scuze pentru reducția grosolană din datele filozofiei pe care o facem În aceste volume, dar ne avizăm la marii filozofi și la unele dintre „ideile” lor doar pentru a circumscrie un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În atitudinea sa față de problema cunoașterii adoptă un spirit „științific”, criticist, cu care Încearcă să definească elemente transcendente, de fapt iraționale, cum ar fi „lucrul În sine”, Das Ding an sich, cheie de boltă a Întregului său edificiu filozofic. Sigur, emulii săi intră iute În polemică cu acest concept al „lucrului În sine”, dar nici Hegel și nici Schopenhauer - care, de altfel, Îi dă un alt nume, cel de „voință oarbă”, der blinde Wille - nu Îl neagă categoric. Abia Nietzsche, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
alții, puțini, de valoare absolută, piscuri intangibile ale muzicii, literaturii, artelor și filosofiei. Ei bine, aproape toți aceștia, după opinia mea „paradoxală”, au ratat mai mult sau mai puțin. Rebreanu, de exemplu, primul mare creator de roman al literaturii noastre, emul Înzestrat al marii școli naturaliste a lui Zola, nu l-a „atins” pe maestrul său, creator de lumi, dar și de limbaj. Zola, el Însuși - din nou după „modesta” mea opinie! - „pierde” În fața lui Tolstoi sau Balzac, stăpâni absoluți ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
exces, ce provoacă la rându-i acel sarcasm care e capabil să Înjosească, să dezarmeze orice inițiativă, ajungându-se până acolo Încât naivitatea să treacă drept prostie, iar hoția drept deșteptăciune! Acest „balans”, cum l-am numit mai sus, Între emulii lui Eminescu și Cioran - balans care se apleacă Într-o parte și alta, după vremuri și stăpânitori, a fost nu o dată „corupt”, viciat de unii, precum Ceaușescu și ciracii săi, care au părut a fi din tabăra „pozitivă”, folosind abuziv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
noțiune înseamnă cu totul altceva, are un cu totul alt conținut semantic decât cel cu care ne-a obișnuit burghezia, ca să nu mai vorbim de comuniști, care au coborât și mai mult „valoarea” morală a acesteia. Pentru Goethe - și pentru „emulul” său cel mai proeminent, Th. Mann - munca este egală cu pasiunea. Iar „pasiunea” nu are legătură cu ceea ce se înțelege de obicei prin acest cuvânt, ci e în strânsă legătură cu vocația, cu destinul. Iată deci legate aceste trei noțiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o formă mai spectaculoasă, cei doi anunțând sunetele noi și extrem de promițătoare ale unei „noi lirici”, după generația apărută la începutul anilor ’60, în frunte cu Nichita: Păunescu, extrem de prolific și duduind de dinamism și proiecte literare, se voia un emul în siajul „modernului și nedreptățitului Macedonski”, iar Ion Alexandru, exploatând dacă nu „filonul”, oricum una dintre direcțiile și tonalitățile liricii blagiene. Ambii ne-au cucerit nu numai pe noi, dar și grupul, elitist și el și extrem de exigent, al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-l confundă pe acest delator și cântăreț al lui Stalin și al criminalului de Dej cu, de fapt, falșii săi colegi de Academie, „anormalitatea culturală” fiind el, Beniuc, într-un regim firesc, democratic, acest poet de mâna a doua, mărunt emul al lui Goga, nu ar fi putut nici visa să pășească pe porțile celei mai înalte instituții culturale naționale!... Sigur, unele spirite partizane sau rău-voitoare vor spune că eu alterez datele problemei, dar eu afirm încă o dată că cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din partea ignarilor sau din partea celor afundați într-un tradiționalism cultural „patriotic”, cărora un Nietzsche, Rilke sau Dostoievski, un C.G. Jung sau D.H. Lawrence, un Marcel Proust sau Thomas Mann li se părea „străin” de „fibra noastră națională”. Sunt solidar și emul al marilor constructori în arte, litere, istorie, filozofie românească, de la Cantemir, Heliade, Iorga, Blaga, Călinescu, inși mai presus de toate „curajoși”, în sensul pe care îl dă Nietzsche acestui cuvânt: „să ai până la capăt curajul ideii pe care o ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care le animă cu o fervoare colcăitoare. Nuntirea, fecundația și germinația, petrecute la limita dintre elementele neînsuflețite (noroiul etc.) și viață (larvară, dar orgiastică totodată), prilejuiesc imagini poetice alunecoase, uneori șocante, deseori tulburătoare. Modelul barbian nu l-a „sufocat” pe emul, Poemul Salamandrei având un sunet propriu: „Din soare curat / Și nedeocheat / De flori și jivine, / De-a nopții stihine./ O, zărilor, zări, / Aprinse chemări, / Rostiți să vină / Din vis și lumină/ Cel Mire-nsetat/ De-ntâi sărutat/ La plaiul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
colegii de generație printr-o pondere mai redusă a elementului ironic, se apropie de ei prin utilizarea pe scară largă a intertextualității: trimiterile la poezia lui Paul Valéry sau Ezra Pound, Ion Barbu sau Gellu Naum sunt ușor de recunoscut. Emul al lui Stéphane Mallarmé în realizarea unei poetici cristalografice, L. poate fi citit și ca un autor postmodernist, dispus să experimenteze toate tehnicile spre a le nega în final, pentru care poezia se reduce la actul textualizării, cum remarcă Marin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
previzibil: americanii, care lasă să le scape din snobism cîte un cuvînt franțuzesc (de regulă pronunțat aiurea), sînt foarte atenți ca alții să nu facă la fel. E vorba de un indiciu lingvistic al snobismului, la care snobii adevărați și emulii lor mitocani sînt la fel de sensibili. Un episod cu mai multe grade de ironie, evocat și de fotografia de pe coperta ediției americane a romanului, este descinderea lui „Abe” și „Chick” la Café de Flore, cîndva o citadelă a culturii de stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care retrăiesc melancoliile portului dunărean, și arborii lui, și adolescenții lui. Nu voi releva nici inevitabilele stângăcii ale începutului. Cartea «există», e o carte vie - și în literatură lucrul acesta e cel mai important” - recomandă Mircea Eliade, surprinzător, pe un emul al adversarului său din tinerețe, Anton Dumitriu. Romanul este unul cu tentă autobiografică și își desfășoară acțiunea la Turnu Severin, în anii interbelici. El înfățișează, în tablouri dramatice, dominate de evidentă deznădejde, anii de creștere și adolescență ai lui Daniel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
se critică neobosit, dar fără subțirimea de spirit cu care era discutată literatura la „Moftul român”. Acest scepticism este și sursa lipsei de pătrundere cu care sunt ironizate, batjocorite chiar, eforturile de înnoire poetică făcute de Al. Macedonski și de emulii săi. E o adevărată campanie, preluată în liniile ei mari tot de la „Moftul român”, împotriva poeziei „mistico-simboliste”, „decadente-orientale”, „instrumentaliste” etc. Alături de poetul Nopților, sunt ironizați Cincinat Pavelescu, Mircea Demetriade, C. Cantilli și Ion Theo (Tudor Arghezi), acesta pentru exotica poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
mai mare este "sedentarismul": Are de gând să trăiască într-o casă de zăpadă și chiar acum face baie793 în râu! [...] - Trebuie să fie bine să-ți placă apa rece. - E cel mai bun lucru pe care îl știu, zise emulul radios. Îndepărtează toate gândurile inutile și impresiile personale. Crede-mă, nimic nu e atât de primejdios ca sedentarismul"794. Este o aluzie transparentă la avanto 795, cutumă finlandeză, care constă în a face baie în apa înghețată a mării, în
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Andreea Caleman, București, Editura Arthur, 2013. 786 Tove Jansson, O iarnă fermecată, Cluj-Napoca, Echinox, 2003. pp. 13-14. 787 Ibidem, p. 49. 788 Sublinierea autorului. 789 Tove Jansson, op. cit., pp. 49-50. 790 Ibidem, p. 41. 791 Ibidem, p. 53. 792 Termenul "emul" nu are nicio legătură cu termenul românesc. El desemnează în text un tip de "spiriduș". 793 Sublinierea autorului. 794 Tove Jansson, op. cit., pp. 49-50. 795 Avanto este o practică foarte apreciată chiar și în Finlanda de azi. 796 Sofi Oksanen
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
pasă de vârsta și de rangul sacrificatorului, dacă îi este la îndemână și dacă aparține cât de cât rasei lui Hercule. Nu demult, frumoasa preoteasă remarcă, la plimbare, un centaur de la poliție care, după aspectul său robust, îi păru un emul demn de ea. Îl atrage într-un boschet consacrat misterelor blondei zeițe; dar vai! avântul arzător manifestat în ceremoniile cultului este de așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat la picioarele altarului. Preoteasa uluită caută să-l readucă pe nefericitul
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
măsurii. Mai puțin vulnerabil când se referă la creatori intrați în conștiința publică (Eminescu, Alecsandri, Macedonski, Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Coșbuc), criticul tinde spre exagerare și spirit sectar când comentează producțiile scriitorilor din cenaclul său. Panait Cerna devine pentru circumstanță un emul al lui Eminescu, superior lui O. Goga; Ion Dragoslav are „genialitate”, fiind alăturat lui Ion Creangă. Criticului chiar și adversarii i-au recunoscut o certă capacitate analitică, exercitată în seminariile Facultății de Litere sau la Institutul de Literatură. Aici se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]