153 matches
-
a unei istorii a literaturii universale, că Hasdeu, "un pașoptist mai perfecționat", a mers "în aceeași direcție" și că dl Adrian Marino se socotește, pesemne, un pașoptist și mai perfecționat: "Acesta este destinul culturii românești. Sîntem în fond condamnați la enciclopedism prin decalaj intelectual, prin carență intelectuală, prin faptul că nu ne-am putut dezvolta". Nu mai sîntem chiar atît de "carenți" intelectualicește, atît de puțin "dezvoltați"! Vedem în urma noastră și în jurul nostru un relief de creații artistice și speculative, rod
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
dezvoltați"! Vedem în urma noastră și în jurul nostru un relief de creații artistice și speculative, rod al "literaturii" afurisite în capela "ideilor literare", atît de intolerantă, un rod care ne acordă dreptul de-a ieși din ramele informative, eterogen culturale ale enciclopedismului, necesar fără doar și poate, dar nu ca o "valoare" decisivă, fiind doar o tablă de materii și un indice bibliografic al valorilor care contează și vor conta prin diferențiere individuală, prin harul spiritului care inspiră deopotrivă literatura și critica
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
că în chip similar s-ar putea face o lectură a culturii continentale după figurile de stil care i-au dominat etapele. De pildă, epoca litotei, a hiperbolei, a metonimiei etc. Pentru asta nu-ți trebuie decît două calități „infime“: enciclopedismul lui Noica și predilecția de a trece lumea prin sita abstracțiunilor. În Despre demnitatea Europei fiecare capitol tratează o parte de vorbire drept emblemă a spiritului unei epoci. Urmarea este o tipologie care, descrisă succint, arată astfel: „un ceas istoric
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
acest capitol. Realizarea este cu atât mai remarcabilă, cu cât ea aparține unor lingviști. Cărora, însă, putem spune că nu le-a scăpat nimic din ceea ce formează contextul cultural și literar în care are loc geneza operei lui Budai-Deleanu, de la enciclopedismul iluminist, la atmosfera spirituală blăjeană. O primă dificultate pe care ediția Chivu-Pavel a surmontat-o cu brio a constituit-o unificarea criteriilor de transliterare a manuscriselor. Aceasta constituia o condiție sine qua non a unei ediții critice comprehensive, deoarece majoritatea
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
multe articole. Și acuma, recent, revista Contrapunct, unde, iarăși, se ocupă de aceste lucruri..., dar sunt reviste oarecum de importanță secundară. Nu este vorba de marile reviste românești. M.I. : Însă modelul iluminist, modelul pașoptist de la care vă revendicați în sensul enciclopedismului proiectelor, al lucrărilor fundamentale, nu este puțin cam depășit? A.M. : Puteți să mă provocați oricât! Chiar îmi place să mă provocați, fiindcă asta mă incită să fiu cât mai precis posibil. Nu e deloc depășit, fiindcă, încă o dată vă spun
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
zece ani mai bătrîn decît ceilalți pașoptiști nu doar prin statura sa de precursor, ci și prin substanța intimă a scrisului. Din multe puncte de vedere a rămas un om al secolului al XVIII-lea, un luminist militant, adept al enciclopedismului și al preromantismului, exact ca și Heliade cu care, nu întîmplător, s-a înțeles mai bine decît cu moldovenii. Biblioteca tatălui său, prim contact al viitorului scriitor cu marea literatură, cuprindea romane de Florian, Madame Genlis, Madame Cottin și Abatele
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
în special foto și video, sudura, asamblarea, polisarea, intervenția etc., avem deja enunțul unei alte realități artistice și un nou cadru pentru reconfigurarea formelor. Împăcînd contrariile și unificînd cronologiile, recontextualizînd istoria și incorporînd virtualul, Dumitraș se așază incontestabil în plin enciclopedism postmodern, acolo unde succesiunea se varsă în simultaneitate și unde memoria lasă tot mai mult loc percepției nemijlocite. Din această pricină parcursul artistic însuși este unul sintetic și globalizator, el integrînd firesc în sincronie toate reperele unei diacronii încețoșate. Max
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
Humboldt. Cînd într-o dimineață leșină de epuizare, își pune "experiența" sub semnul ascezei și se preocupă de moartea aparentă. În convergență cu eforturile titanice de înălțare spirituală, își alege modele pe măsură: N. Iorga (seriozitate și geniu), B.P. Hasdeu (enciclopedism), Nae Ionescu (ortodoxie, elocvență, charismă). Trăind atitudinal la temperatura incandescentă a frondei de enfant terrible, recurge la gesturi extreme, al căror exces îl va dezavua ulterior. Astfel, în 1926, la nici 20 de ani, îl critică violent pe Iorga, rupîndu-se
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
aranjamentul poetic muzical, mici ode asianice, eterogene și neconvenționale. Dincolo de curiozitatea pură și de entuziasmul descoperirii, elogiul microuniversului fractalic, ne dăm seama, alimentează întregul demers poetic. În pofida elaborării atente și intense a microscopicei dantelării lirice (pe măsura obiectului contemplației), a enciclopedismului cu care poetul croșetează interfața lingvistică a pixelilor, emoția acestor mici ode deghizate în versificări complicate rezidă tocmai în ineditul revelării delicateței unui spațiu/domeniu perceput drept inabordabil, altfel decât la modul fizic riguros: "Scrutând-o și mai de aproape
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
general canadian sau al unui ofițer de Securitate român, să reconstituie modul de viață dintr-o mănăstire din evul mediu sau dintr-o închisoare din epoca stalinista. Dacă îi citim cu atenție biografia, constatăm că el a ajuns la acest enciclopedism pe cont propriu (fiind, în fond, un subinginer, specializat în utilaj tehnologic). Că și la alți autodidacți, entuziasmul față de cultură este mai mare decât spiritul critic. Înainte de recentul român Prizonier în Europa, Alex Mihai Stoenescu a mai publicat 4 române
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
a sluji valorile culturale erau utopii, așa cum utopie era speranța sa că afirmarea convingerilor sale de stânga, convingeri sincere, îi va facilita colaborarea sinceră și eficientă cu noii conducători. I se îngustează câmpul de acțiune, nu-și mai poate exercita enciclopedismul, polivalența din timpul asociației ,Criterion". Teama de a i se refuza singurul mijloc de existență, scrisul, de a fi la cheremul unor neaveniți, este mereu prezentă. Sunt prețioase documente însemnările sale despre teroarea pe care o răspândeau inși ca Nicolae
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
Și mă refer aici chiar și la contemporanii mei din România, din generația tânără. - Tocmai în stilul operelor sale, foarte particular, constă originalitatea lui Ion Creangă. Și mă străduiesc să găsesc acele corespondențe de care vorbeați. - Se poate vorbi de enciclopedismul marilor istorici? La noi, cred, Kogălniceanu e reprezentativ pentru epoca sa. A deschis, în 1843, cursul de istorie națională, la Academia Mihăileană, editează cronici și prima publicație de documente istorice, "Arhiva Românească", apoi "Dacia literară", cu programul ei fecund, scoate
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
desfăceau cu de-a sila petalele/ florii soarelui pentru a bricola umbreluțe cu care, ceafa frumoasei de ar/ fi atins, ar fi putut să o înfioreze" (poemul perfectei claustrofobii). Din aceeași, pesemne, pornire bulimică a îngurgitării întregului (un soi de enciclopedism moral sugerează un numitor comun al poemelor) se înscriu și notele deviante ale motivului erotic: fetișismul ("primul s-a îndrăgostit de o cabină telefonică/ un sticlar cu oborajii umflați tocmai o suna pe iubita/ lui din Obcini cînd și-a
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
nivelul discursului sacru în televiziune. "Simt acum, pentru generația asta, o explicare de tip ritual și o explicare necatehetică a ritualului. Nu explicarea specifică broșurilor care îți spun cum și unde trebuie să te închini, ci una de tip scenariu-enciclopedic. Enciclopedismul prinde bine oricând, cu un discurs religios care să ofere informație alături de un scenariu de imagine bine făcut. Discovery de ce câștigă? Îți oferă informație"47. E o remarcă de care ar trebui să țină cont și celelalte televiziuni care oferă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
în primăvara aceluiași an în care s-a stins din viață folcloristul (11 aprilie 1907), s-a născut istoricul religiilor (9 martie 1907). Au fost contemporani timp de o lună ; suficient pentru o utopică transmitere a ștafetei : aceeași fervoare, același enciclopedism, aceeași capacitate de a materializa marile proiecte propuse, aceeași încercare de a elabora opere exhaustive, totale, definitive. Este inutil să fac aici o analiză a diferențelor dintre modurile de abordare a temelor tratate de cei doi cărturari. Nu numai uneltele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
asupra cizelării și lustruirii unor atari specimene de grad inferior, care pe abscisa timpului nu au înregistrat niciun progres, ei creându-și, din inefabil și derizoriu, perspectiva unei lumi imposibil de demonstrat matematic și de încadrat într-un curent filosofic, enciclopedismul cunoașterii fiind acceptat nu sub forma impunerii, ci ca o necesitate mulată pe structura fiecărui individ. Așadar, cu încrederea în Spiritul Dreptății, congruent cu profunzimea analitică asupra spațiului virgin al vârstelor imunde din Liceul pe care Îl Diriguiți, rog a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
filozofică, mitocritică, psihanalitică, estetică ș.a.m.d. Ele au introdus în folclorul critic o serie de formule memorabile — „omul mecanomorf”, „portrete-destin” etc. Meritul lor e de a fi scos definitiv producțiile urmuziene din zona derizorie a „farselor” comice și „absurde”. „Enciclopedismul” hermeneutic devine însă, de la un punct încolo, excesiv de pedant, frizînd uneori delirul erudit. Textele urmuziene sînt puse în relație cu nume sonore din marea cultură universală, de la Platon, Ovidiu, Bosch, Arcimboldo, Botticelli, Athanasius Kircher pînă la Sade, Fr. Schlegel, Kierkegaard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar, vreme de o jumătate de veac, a surprins pe contemporani printr-o prodigioasă activitate de polihistor și campion al republicanismului. Lipsit cu desăvârșire de vocație filozofică, a găsit în pozitivismul lui Auguste Comte, înțeles cu aproximație, justificarea teoretică a enciclopedismului său și tot de la Comte a împrumutat spiritul de sistem, sub obsesia căruia a trăit toată viața. Profesor la Universitatea din Lisabona, a plănuit o istorie a literaturii portugheze în 36 de volume și chiar a scris vreo douăzeci. Fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Să prinzi în artă un mister similar cu primul zvâcnet al pruncului în mamă. Arta și metafizica sunt cei doi lobi ai respirației celeste. Creatorul de artă are nevoie chiar și de lumea care îl sfidează. Arta înseamnă revelație, nu enciclopedism. Creatorul de artă este un Dumnezeu în haine civile. Arta ar putea curăța totuși jegul de pe destine. În zestrea spirituală a oricărui geniu intră și arta. Arta autentică tulbură, nu cosmetizează. Pamfletul spurcă. Uneori - sublim. Artistul este puțin anormal chiar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
productivă reprezintă modalitatea cea mai eficientă de educare a elevilor în spiritul unei atitudini conștiente și active față de muncă. Sistemul de învățământ românesc și-a schimbat în ultimii ani obiectivele în ceea ce privește formarea competențelor la elevi pe parcursul școlarității, trecându-se de la enciclopedismul cunoașterii către înzestrarea elevului cu un ansamblu structurat de competențe de tip funcțional, pe care acesta să le poată aplica în anumite contexte. O activitate didactică eficientă, presupune diversificarea tehnicilor, instrumentelor si strategiilor de predare, învățare și evaluare, păstrarea unui
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Asăvoae Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1134]
-
fie bune". Revista era gândită ca "un repertoriu general" de literatură, strânsă din tot spațiul nostru cultural, "o oglindă" a creației noastre în acest domeniu. Față de celelalte reviste, Kogălniceanu voia să facă așadar un pas mai departe în direcția specializării. Enciclopedismul întâilor începuturi nu-l mai satisfăcea. Ca și în spiritul românesc îndeobște, literatura avea nevoie de unire. De aceea, redactorul se angaja să respecte normele unei critici cât mai obiective. "În sfârșit, insista Kogălniceanu, țălul nostru este realizația dorinții ca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
forma tradițională de organizare a conținuturilor învățării, pe discipline predate relativ independent unele de altele. Principalul avantaj este acela că oferă elevului siguranța avansării lineare, gradual ascendente pe un traseu cognitiv bine delimitat. Acest traseu însă poate conduce la „paradoxul enciclopedismului specializat care închide profesorul (învățătorul) și elevul într-o tranșee pe care și-o sapă ei înșiși și care îi izolează din ce în ce mai mult de realitate, pe măsură ce o adâncesc (L.D. Hainaut, 1981, p.213). Profesorul (învățătorul) din dragoste pentru profesia sa
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
că studiul academic serios al unei teme poate începe numai după o solidă pregătire fundamentală, bazată pe cunoașterea directă a textelor importante. O atare atitudine, în ultima vreme anatemizată de postmoderniști, a dat în America de Nord unele dintre ultimele expresii ale enciclopedismului, prin inițiative precum colegiile de arte liberale, studiul „marilor cărți”, „marilor idei” etc.1 Programul de la University of Chicago - o instituție considerată conservatoare și chiar reacționară în mediile de stânga - a fost ilustrat de personalități ca Hannah Arendt, T.S. Eliot
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se numără printre suporterii ideii de core curriculum, contrazicând practic tendința pulverizării ofertei educative, abia stăvilită de așa-numita „concentrare”, cerința ca studentul să nu ia numai opționale fără legătură, urmându-și eventuale curiozități adolescentine ce nu duc nici la enciclopedism, nici la specializare. 2. Mihai I. Spariosu, Global Intelligence and Human Development. Toward an Ecology of Global Learning, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, Londra, 2004. Spăriosu propune una dintre cele mai plauzibile teorii și practici ale învățării globale, mergând până la
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
totalitară și la derapajele democrației americane din anii ’50, a modelat și conștiințele multora dintre cei activi în științele naturii, medicină, tehnologie, ca să nu mai vorbesc de economie și drept. Universitatea păstra încă niște relicve ale spiritului său fondator - umanismul, enciclopedismul, imperativul adecvării intelectului la lucruri, conștiința și etica magisteriului etc. Două au fost, în esență, traseele ideologice și politice ale primei generații americane studențești postbelice: a) activismul de stânga, mergând în anumite cazuri și împrejurări până la stalinism, dar în genere
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]