248 matches
-
îl mai servesc cu câte o înghițitură de băutură pentru veștile pe care le aduce, pentru comentariile sportive, însă mai ales pentru cele politice. Pentru bagajele de cunoștințe pe care le are, pot spune, fără să greșesc, că e un enciclopedist format la televizor sau din lectura ziarelor și revistelor. După ce a dat pe gât cu gâlgâituri din sticla de bere, mi se adresează: - Dragă Vasile, vrei să ciugulești ceva bani în campania electorală care începe peste câteva zile? Îți vei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
liniștea acolo unde ai norocul s-o întîlnești. Dumneavoastră, domnilor, zâmbiți când ajungeți în Istoria naturală la pasajul unde Pliniu cel Bătrân susține că zvonurile despre sirene (citez din memorie) "nu sunt povești născocite, ci adevărul curat". Ilustrul predecesor al enciclopediștilor pretinde că vocile tânguitoare, vrăjite, ale sirenelor, "pot fi auzite și azi" în preajma țărmurilor și că o sirenă a fost găsită moartă pe malul mării. Cum să-l luați în serios? Dumneavoastră puteți dovedi oricând, cu câteva argumente simple, că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cercetări arheologice, azi Mangalia. Cantemir - familie domnitoare în Moldova. Primul domnitor din această familie a fost Constantin Cantemir (1685-1693), căruia i-a urmat fiii săi, Antioh (1695-1700, 1705-1707) și Dimitrie (vezi Cantemir Dimitrie). Cantemir Dimitrie (1673-1723) - domnitor al Moldovei (1710-1711), enciclopedist, primul savant al acestei țări, fiul lui Constantin Cantemir, domnul Moldovei (vezi Cantemir). A crescut în Constan-tinopol ca ostatec și a învățat mai multe limbi străine. A scris multe cărți, printre care Descrierea Moldovei în limba latină. capitalele Moldovei - mai
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
1730 Montesquieu, În trecere prin Londra, e inițiat. 1737 Ramsay afirmă originea templieră a masoneriei. Originea Ritului Scoțian, de acum Înainte În luptă cu Marea Lojă Londoneză. 1738 Frederic, pe atunci prinț moștenitor al Prusiei, este inițiat. Va fi protectorul enciclopediștilor. 1740 În anii aceștia, În Franța, iau naștere diferite loji: Ecossais Fidèles de Toulouse, Suverain Conseil Sublime, Mère Loge Ecossaise du Grand Globe Français, Collège des Sublimes Princes du Royal Secret din Bordeaux, Cour des Souverains Commandeurs du Temple din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a-l răzbuna pe Hiram și se discuta despre revoluția iminentă. Iar pentru alții masoneria era o société de plaisir, un club, un simbol, un status symbol. Găseai În ea de toate, Cagliostro, Mesmer, Casanova, baronul d’Holbach, d’Alembert... Enciclopediști și alchimiști, libertini și hermetiști. Și s-a văzut la izbucnirea revoluției, când membrii aceleiași loji s-au trezit divizați și a părut că marea frăție a intrat În criză pentru totdeauna...“ „Nu exista o opoziție Între Marele Orient și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În cercurile inițiatice. Și totuși, la Wilhelmsbad, Înșală așteptările tuturor. Îi trimite ducelui o scrisoare În care neagă hotărât filiația templieră, pe Superiorii Necunoscuți și utilitatea științelor esoterice. Refuză din fidelitate față de Biserica catolică, dar o face cu argumente de enciclopedist burghez. Când ducele a citit scrisoarea Într-un cenaclu de intimi, nimănui nu i-a venit să creadă. De Maistre afirma acum că sfârșitul ordinului era numai o reintegrare spirituală și că ceremonialele și riturile tradiționale serveau doar ca să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
română, veche de vreo două sute de ani, a adus notamment două contribuții interesante literaturii mondiale, Caragiale et Urmuz. În fond, V. Ierunca nu e vinovat. Eminamente neserios, un Rică Venturiano la Paris, a scris cum l-a tăiat capul” („Un enciclopedist”, Glasul patriei, reprodus din revista Contemporanul, nr. 14, 12 mai 1957, p. 2). Curînd, imaginea lui Urmuz va fi însă repusă în circulația publică prin intermediul cărții memorialistice Măscărici și mîzgălici a lui G. Ciprian (1958). Spre deosebire de tonul condescendent al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ezitau să fure deodată 500, ba chiar 1 000 de bărbați și femei. - ...Ctitorii unei închisori... - conferenție unul dintre poeții nouăzeciști, anume Radu Sergiu Ruba... Poet mai curând scund. Tacticos. Vorbea ținând spinarea țeapănă din pricină că era nevăzător. Lucru aproape neobservabil. Enciclopedist. Bancurile sale durau 45 de minute și nu puteau fi nicicând repetate de alte persoane. Din cauza meandrelor complicate ale narațiunii. Și a faptului că, dacă istorisea un banc în care apărea, de exemplu, Ana Pauker, Radu se oprea, prezenta separat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pleiadă nu creează o cultură. Numai prezența unui geniu colectiv, care face din oamenii mari proiecții, în aparență, manifestații individuale ale unui fond adânc și specific de cultură, poate alcătui o bază de afirmare a unei culturi. Descartes, moraliștii francezi, enciclopediștii, Revoluția și, până la un Valéry sau Proust, toate geniile Franței participă la un fond comun, pe care-l revelă în forme diferite, dar în aceeași comunitate esențială. Între Pascal și Barrès este mai multă afinitate decât între ultimul și un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai frumoasă, dar cu totului alta. Și ceea ce-l jena mai mult era că această lume contrazicea în curentul ei curentului aceluia pe care el și-l pusese ca ținta istoriei omenești. El citise încă-n tinerețe scrieri de-ale enciclopediștilor, dar ei-i insuflase apatie. Dovezile lor îi păreau silite, căci se {EminescuOpVII 312} --ndreptau toate contra unei axiome pe care el nu permitea nimănui s-o nege: atotputernicia lui Dumnezeu. El își închipuia că un om trebuie să fie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
structura unei holograme), Michel Henry nu probează virtuțile doxografului hrănit din superstiția exhaustivității. El face economie de citate, blochează conturile polemice și, mai ales, ignoră referințele critice secundare. Acest boicot sistematic al formalităților trădează vocația esențialului. În locul minuției erudite a enciclopedistului, Michel Henry a ales să folosească muniția simplificată a gânditorului. Titlurile bibliografiei sale1 abreviază geniul totalității, împlinită din datorie și cu pasiune. Solstițial, ultimele eseuri au venit parcă să confirme rectitudinea și consistența unui traseu orientat religios. Pentru Michel Henry
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deci, niciodată fericirea lui nu va fi deplină. În general, el se va împlini mai mult fie în dimensiunea sa social-economică, fie în spirit, pentru că el va excela într-o anumită privință sau în mai multe, dar, fie căt de enciclopedist, niciodată în toate. Așadar, în raport cu sensul său în ansamblu, cu complexitatea acestui sens, dacă omul nu îl ratează, ci și-l apropie în cea mai mare măsură, el poate fi, de regulă, în linii mari, fericit, dar, mai detaliat, se
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
aceeași tipologie se poate înscrie și raționalismul lui Caragiale. Întreaga prospețime a scrisului caragialian aparține și acestui tip de inteligență lucidă și mobilă, comunicată în mod flexibil. Din scrisul lui Caragiale lipsesc însă o serie de întrebări care animă opera enciclopedistului. Lipsește de exemplu o dimensiune mitică a rațiunii. Kir Ianulea și Calul Dracului, scrise cu trei ani înaintea morții, sunt produsele plenitudinii conservate până la capătul drumului. Ambiguitatea și menținerea în ea, cu privire la intervenția neobișnuitului sau la motivarea unei acțiuni este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
un rând. Încercam să țin pasul cu ei, dar nu reușeam; astăzi încep să cred că nu am greșit alegând bulevardele culturii. Cioran a sfârșit în aforistică, iar Mircea Vulcănescu, dacă ar fi trăit, ar fi făcut pesemne operă de enciclopedist, nu de speculație. Există un fel de a te pierde în cultura care nu se vertebrează ierarhic, și îi obligi mai târziu pe alții să facă operă de scafandru pentru a te recupera și a te scoate la suprafață. Totuși
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
antiimperialistă nimeni nu se Îndoiește, a denunțat cu multă dârzenie caracterul reacționar al acestui curent aparent progresist: „În zilele noastre, urmașii intelectualilor de stânga caută să-i priveze pe muncitori de instrumentele de emancipare, aducându-ne la cunoștință că proiectul enciclopediștilor s-a năruit, că trebuie să renunțăm la iluzia științei și a rațiunii, un mesaj care Îi va bucura mult pe cei puternici, fericiți să monopolizeze aceste instrumente În folosul personal”. Un atentat și mai grav Împotriva inteligenței sociale Îl
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
mărturisire, iar actul fatal a Însemnat epuizarea ultimei posibilități de a găsi canalele comunicării. Articolul din Enciclopedia iluministă explică sinuciderea În termeni pe care avea să-i reia mai târziu Durkheim, extinzând investigația sociologică până la ultimele consecințe. În Anglia, susțin enciclopediștii, se sinucid mai ales cei din clasele de sus, din plictiseală și din capriciu. În Franța, sinucigașii sunt membri ai păturii celei mai defavorizate, iar crima nu e decât soluția cea mai la Îndemână În fața mizeriei. Nici albedo, nici nigredo
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
este, într-adevăr, o carte zidită cu dăruire și știință de către cele 90 de promoții modelate de dascălii lor” (Th. Codreanu). O carte a cărților, adaugă subsemnatul. Păreri tot despre Dicționarul - literar al lui Ioan Baban, Vaslui Ce au făcut „enciclopediștii faimoși”, „unii intrând în panteonul culturilor” - a spus-o deslușit Vasile Iancu în documentarul „Utilitatea dicționarelor cultural literare cu acoperire zonală”, „publicat în Convorbiri literare nr.7/2008, făcând referiri și la câteva compendii de specialiști cu autoritate în epocă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
credință, poate ajunge și se poate adeveri la Adevărul Marelui Suflet, dincolo de conjuncturi, conjecturi sau evenimente. Adevărul Sinelui nu este relativ. Avem nevoie și de absolut. 2.6. "MOARTEA OMULUI" ? Franța a dat lumii două categorii mari de filosofi : iluminiștii, enciclopediștii legați de revoluția franceză, raționaliștii și stîngiștii (Descartes, Diderot, Voltaire, Rousseau) și cei din a doua jumătate a secolului al XX-lea : existențialiști (Sartre, Malraux, Camus), dadaiști (Tzara), suprarealiști (Breton, Eluard, Deleuze, Foucault, Baudrillard) și noi fenomenologi (Henry, Bruckner, Glucksmann
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dualiste occidentale pot fi privite drept diverse fațete ale unui unic sistem mai cuprinzător. De la Începutul secolului al XV-lea și pînă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, dualismul pare să existe doar ca o curiozitate În cărțile ereziologilor și enciclopediștilor. Însă pe la 1850 exista deja o Întreagă eflorescență de mituri romantice care dovedeau extraordinare asemănări cu mitul gnostic. Ultimul capitol al acestei cărți va examina mecanismul generator de scenarii pseudognostice ca parte a sistemului pus În mișcare de nihilismul modern
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
în „destoiniciile sociale” ale colectivității. Republica lui Platon este „un mare tratat de pedagogie socială”, iar în timpurile moderne Comenius „a pus în primul rând greutate pe factorul social al educației”. Contribuții la dezvoltarea pedagogiei sociale, constată Narly, au adus enciclopediștii francezi, Pestalozzi, Fichte, pentru ca Paul Natorp și Paul Bergemann s-o ridice la poziția de disciplină autonomă, cu un profil propriu. Ce înțelege C. Narly prin sintagma „pedagogie socială”? În primul rând, o educație socială („educația prin societate”), adică prin
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
a fost ancorat mai degrabă în problema aplicării ei în educație. Așa cum se știe, școala (educația) publică funcționează, azi, în mai toate țările lumii, având la bază un curriculum construit pe "discipline"; este modul consacrat, prin tradiție, de o paradigmă enciclopedistă a cunoașterii. Un asemenea model curricular nu permite construirea unei viziuni holistice (integrate) asupra lumii și a cunoașterii; cunoașterea omului și a lumii rămâne fragmentară, conexiunile nu se produc; se înregistrează o periculoasă ruptură între lumea exterioară și cea interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
caz despre o continuitate tipologică. Prima dintre aceste paradigme este materialismul, numit și naturalism. El a condus la pozitivismul și empirismul modern 179. Printre reprezentanții lui care pun preț pe categoriile intelectului -, Dilthey îi enumeră Democrit, Lucrețiu, Epicur, Hobbes, Hume, enciclopediștii, pozitiviștii, Comte, Avenarius și Mach. Aceștia derivă analitic viața spirituală din natură, propunând o perspectivă cauzală, mecanică. Ei concep lumea comentează Tudor Vianu "cel mult ca o succesiune de senzații"; "liberul arbitru este pus la îndoială"180, iar valorile și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
precum Oscar Wilde, Melville sau J. J. Rousseau. Ceea ce ne face să credem că până la urmă nu există o literatură special dedicată copiilor și adolescenților, după cum nu există nici o lirică sau o proză exclusiv feminină sau erotică. Om de bibliotecă, enciclopedist, Iuliu Rațiu trece în revistă aproape toate producțiile literare, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, orale sau culte, datorate geniului marilor civilizații, începând cu "Epopeea lui Ghilgameș", "Mahabharata", "Iliada și Odiseea" și terminnd cu operele unor Cervantes, Kipling
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mari dileme, din care nu putea ieși decât punând accent mai ferm pe principiile absolutismului. De aici până la Sfânta Alianță a monarhilor nu era decât un pas, pe care urmașii nu vor ezita să-l facă împotriva "maladiei franceze". Spiritul enciclopediștilor, cu care Ecaterina II cochetase un timp, trebui să intre în umbră. Nimic mai semnificativ decât evoluția lui Karamzin de la entuziasm reținut la o reținere deschisă față de marele eveniment pe care avusese prilejul să-l observe direct. "Revoluția Franceză, nota
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
trimitere la pasaje din prima parte a Amintirilor din copilărie, consolidând astfel o referință, un patent, un brand l-am numi azi ăCreangă Rabelais-ul românilor) la care Iorga ținea mult, ca la o revelație. În lucrările următoare, intenția vădită a enciclopedistului cărturar este să-l decupleze pe Creangă de "Junimea", ai cărei membri nu l-au înțeles cum se cuvine și nici nu l-au promovat așa cum merita, considerându-l un măscărici bun de glume deocheate, ceea ce constituie desigur o exagerare
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]