147 matches
-
Care dintre foștii lui elevi (vorbesc de puținii care au mai rămas) nu-și amintește de pildă sugestiva comparație cu care Burlă obicinuia să explice fenomenul alipirei encliticelor la cuvintele vecine? "Un singur accent pe ambele cuvinte" ne spunea el. "Enclitica adăpostită sub accentul cuvântului care-l precede, întocmai cum trecătorul surprins de ploaie se adăpostește sub umbrela prietenului pe care norocul i l-a scos în cale..." Provocat însă de cea mai mică ocaziune (și cele mai multe ori chiar de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de o întreagă comunitate (A. Pleșu, Despre îngeri: 90 și în CLRA), față de o comunitate întreagă. Construcțiile de tipul înțelegerea întreg secolului, discutate de Iordan (1948: 301), sunt și astăzi rare. Sunt însă utilizate structuri în care, la nominativ-acuzativ, articolul enclitic se atașează substantivului: întreg secolul al XX-lea, și nu adjectivului întreg, antepus: întregului secol. Tiparul este asemănător celui în care apare adjectivul tot (tot secolul) și se deosebește de tiparul caracteristic adjectivelor antepuse (frământatul secol). 2.4.2. Adjectivul
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative și nehotărâte). Numeralul: cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operațiilor aritmetice. Pronumele: personal (de politețe, N., D., Ac., forme combinate), poziția proclitică și enclitică a pronumelui personal față de verb, pronumele posesiv,, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul prenumelor personale (C.O.D. și C.O.I) în propoziții afirmative, negative și imperative; pronumele ne și ci (vi). Verbul: modul indicativ (timpuri simple și
ORDIN nr. 4.786 din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative și nehotărâte). Numeralul: cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operațiilor aritmetice. Pronumele: personal (de politețe, N., D., Ac., forme combinate), poziția proclitica și enclitica a pronumelui personal față de verb, pronumele posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul prenumelor personale (C.O.D. și C.O.I) în propoziții afirmative, negative și imperative; pronumele ne și ci (vi). Verbul: modul indicativ (timpuri simple și
ORDIN nr. 5.003 din 31 august 2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative și nehotărâte). Numeralul: cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operațiilor aritmetice. Pronumele: personal (de politețe, N., D., Ac., forme combinate), poziția proclitica și enclitica a pronumelui personal față de verb, pronumele posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul pronumelor personale (C.O.D. și C.O.I) în propoziții afirmative, negative și imperative; pronumele ne și ci (vi). Verbul: modul indicativ (timpuri simple și
ORDIN nr. 4.873 din 31 august 2005 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2006. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/170885_a_172214]
-
buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative și nehotărâte). Numeralul: cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operațiilor aritmetice. Pronumele: personal (de politețe, N., D., Ac., forme combinate), poziția proclitica și enclitica a pronumelui personal față de verb, pronumele posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul prenumelor personale (C.O.D. și C.O.I) în propoziții afirmative, negative și imperative; pronumele ne și ci (vi). Verbul: modul indicativ (timpuri simple și
ANEXE din 31 august 2006 cuprinzand anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.003/2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
ele sunt cuvinte care din punct de vedere sintactic sunt morfeme libere, dar care se pronunță împreună cu alte cuvinte. ele atașate la începutul cuvintelor se numesc proclitice, iar cele atașate la sfârșitul cuvintelor se numesc enclitice. Trebuie remarcat că în funcție de ortografia specifică a fiecărei limbi cliticele pot fi scrise separat de cuvântul însoțit sau legate prin cratimă, prin apostrof, prin sudare etc. Un cuvânt însoțit de un clitic se comportă fonetic ca un cuvânt unic, respectând
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
dacă în acea limbă cuvintele au în mod obligatoriu o singură silabă accentuată (ca în cazul limbii române) atunci și compusul care include un clitic respectă această regulă. În general cliticele au următoarele proprietăți: În limba română un exemplu de "enclitice" sunt articolele hotărâte: "fratele", "vulpea", "copacilor". Această caracteristică deosebește limba română de toate celelalte limbi romanice la care acestea sunt proclitice. Alte cuvinte care devin clitice în limba română sunt formele nearticulate ale pronumelor personale: "le-am citit", "prinde-o
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
го дадох подаръка на майка ми." (I-am dat un cadou mamei mele.) Limba greacă: "enklitikos", din "enklinein" (a se sprijini de ceva), din "en-" (pe, în) și "klinein" (a se sprijini) → latina târzie: "encliticus" → limba franceză: "enclitique" → limba română: "enclitic" Latina modernă: "procliticus", format pe modelul lui "encliticus" din latina târzie. → limba franceză: "proclitique" → limba română: "proclitic" Limba greacă: "klitikos" (sprijinit) → Latina modernă: "cliticus" → limba franceză: "clitique" → limba română: "clitic"
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
lo, la, se, nos, os, leș, los, las" nu pot intra în combinație cu o prepoziție ("a mi me gusta..., me gusta, a ți te gusta, le gusta"..., etc.). Când formele neaccentuate ale pronumelor personale urmează după verb se numesc enclitice. Ele se alipesc la verb: "dándome" (dându-mi), "lavarte" (a te spală), "¡vete! " (du-te). Atunci cand formă nos în poziție enclitica se unește cu prima persoană plural a unui verb, acesta pierde litera s: "vamos" + "nos" > "vámonos". Se suprima d
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
gusta, a ți te gusta, le gusta"..., etc.). Când formele neaccentuate ale pronumelor personale urmează după verb se numesc enclitice. Ele se alipesc la verb: "dándome" (dându-mi), "lavarte" (a te spală), "¡vete! " (du-te). Atunci cand formă nos în poziție enclitica se unește cu prima persoană plural a unui verb, acesta pierde litera s: "vamos" + "nos" > "vámonos". Se suprima d final de la persoană a II-a plural imperativ, atunci când este urmat de pronumele enclitic "os": "lavad" + "os" > "lavaos", "levantad" + "os"> "levantaos
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
du-te). Atunci cand formă nos în poziție enclitica se unește cu prima persoană plural a unui verb, acesta pierde litera s: "vamos" + "nos" > "vámonos". Se suprima d final de la persoană a II-a plural imperativ, atunci când este urmat de pronumele enclitic "os": "lavad" + "os" > "lavaos", "levantad" + "os"> "levantaos". Face excepție imperativul verbului "ir", "id" + "os" > "idos". La imperativul pozitiv, gerunziu (formă simplă) și infinitiv (formă simplă) pronumele neaccentuat este în mod obligatoriu enclitic: "dame" și nu "me da", "dándole" și nu
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
-a plural imperativ, atunci când este urmat de pronumele enclitic "os": "lavad" + "os" > "lavaos", "levantad" + "os"> "levantaos". Face excepție imperativul verbului "ir", "id" + "os" > "idos". La imperativul pozitiv, gerunziu (formă simplă) și infinitiv (formă simplă) pronumele neaccentuat este în mod obligatoriu enclitic: "dame" și nu "me da", "dándole" și nu "le dando", "darles" și nu "leș dar". La formele compuse ale infinitivului și gerunziului, formele neaccentuate ale pronumelor personale se alipesc la auxiliar: "haberme dado, habiéndome dado". În cazurile în care un
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
cu pronumele personal os, d final din desinența se pierde: În propozițiile negative toate persoanele sunt înlocuite cu formele respective ale conjunctivului prezent (precedate de no): Atunci cand verbul la imperativ este însoțit de un pronume personal neaccentuat, acesta are poziție enclitica: În propoziții negative pronumele personal neaccentuat este proclitic: Conjunctivul poate fi folosit în propoziții independente și în propoziții subordonate. a) în propoziții independente care conțin un adverb exprimând o îndoială (quizá(s), tal vez, acaso...) folosirea conjunctivului depinde de gradul
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
are sens pasiv: Infinitivele legate de un substantiv care preceda particulele por, sin, medio și care arată că o acțiune rămâne încă de executat au, de asemenea, sens pasiv: Infinitivul poate să se unească cu pronumele personale neaccentuate în poziție enclitica: Cu forma compusă a infinitivului, pronumele enclitic este așezat după auxiliarul haber. 3. Infinitivele spaniole se pot substantiva cu ajutorul articolelor, demonstrativelor, posesivelor și a altor determinanți de genul masculin, singular: Infinitivele spaniole substantivate nu-și pierd caracterul verbal. Astfel pot
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
substantiv care preceda particulele por, sin, medio și care arată că o acțiune rămâne încă de executat au, de asemenea, sens pasiv: Infinitivul poate să se unească cu pronumele personale neaccentuate în poziție enclitica: Cu forma compusă a infinitivului, pronumele enclitic este așezat după auxiliarul haber. 3. Infinitivele spaniole se pot substantiva cu ajutorul articolelor, demonstrativelor, posesivelor și a altor determinanți de genul masculin, singular: Infinitivele spaniole substantivate nu-și pierd caracterul verbal. Astfel pot să se construiască cu adverbe: 4. Infinitivele
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
față de cea a verbului principal, indiferent de intervalul de timp care desparte cele două acțiuni: Pentru exprimarea unei anteriorități imediate se poate folosi formă gerunziului precedată de prepoziția en: 4. Gerunziul se poate construi cu pronumele personale neaccentuate în poziție enclitica: lavándome, habiéndome lavado... 5. Gerunziul este folosit ca element formativ al unor perifraze verbale. 6. Gerunziul are totdeauna un subiect (care poate fi exprimat sau neexprimat). Acest subiect poate fi: același cu subiectul verbului principal, identic cu complementul direct al
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
pentru cel comun. Acesta din urmă este articulat cu unul din articol hotărât sau nehotărât dacă este feminin sau masculin singular, putând fi nearticulat dacă este masculin plural: Doar în graiul din Țărnareca sunt forme de genitiv cu articol hotărât enclitic și cu articol posesiv antepus: "ạu̯ țarlui fitšor" „fiul împăratului”, "tai̯fa a featil’ei̯" „ceata fetei”. Dativul are ca marcă prepoziția "la", în general substantivul fiind nearticulat: "la bărbat, la feată, la Piștol, la fraț, la
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
mai multe cuvinte cu sens unitar. Exemple: Substantivele epicene sînt acele substantive care denumesc ființe, dar care au o singură formă pentru ambele sexe. Exemple: "pește", "veveriță", "elefant" . În limba română, substantivele se remarcă prin faptul că articolul hotărît este "enclitic", adică se așază la sfîrșitul cuvîntului și face corp comun cu acesta. Alte limbi balcanice și limbile scandinave prezintă aceeași particularitate, dar în familia limbilor romanice limba română reprezintă o excepție. În timp ce la celelalte limbi romanice substantivele se împart după
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
a fost oficială turta dulce este un produs de cofetărie ce poate lua formă de prăjitură sau de fursec hidrogenul este un gaz inflamabil în comparație cu heliul care este un gaz inert există două tipuri și anume pronumele independente și cele enclitice sau afixe parizienii mai ales muncitorii și clasa de mijloc susținuseră de mult timp ideea unei republici democratice planta vegetează în locurile necultivate la marginea drumurilor având nevoie de lumină multă și uscăciune excesivă foștii lucrători din industria de apărare
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
subfamilii distincte de limbi indo-europene: bulgara, slava, și sârba sunt [[limbi slave]], conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă [[limbile traco-ilire|traco-iliră]] iar [[limba greacă]] formează propria subfamilie. Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără [[articolul hotărât]] enclitic, sincretismul cazurilor genitiv și dativ, formarea timpurilor viitor și perfect, precum și evitarea infinitivului. Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migrației triburilor slave (care traversau teritoriul României de astăzi). Este interesant faptul că slavii au fost
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
plural) și caz (nominativ/acuzativ, dativ/genitiv și vocativ). Articolul, asemenea adjectivelor și pronumelor, se [[acord (lingvistică)|acordă]] în gen și număr cu substantivul pe care îl determină. Româna este singura limbă romanică în care [[articol hotărât|articolul hotărât]] este "[[enclitic]]", adică este atașat la sfârșitul substantivului. Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină. Româna are patru [[conjugare|conjugări]] verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume ([[modul indicativ|indicativ]], [[modul conjunctiv|conjunctiv]], [[modul condițional|condițional
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
diferențieze, ca aici, două cazuri: nominativul singular de genitivul plural. Locul accentului are de asemenea valoare funcțională (vezi Declinarea adjectivelor). Sunt și cuvinte care nu primesc niciodată accent, și altele care uneori se accentuează, alteori nu. Prima categorie o formează encliticele, adică pronumele personale neaccentuate, formele neaccentuate ale verbelor auxiliare și particula "li", a doua fiind constituită din proclitice, adică prepozițiile, conjuncțiile și particula negativă "ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
doua fiind constituită din proclitice, adică prepozițiile, conjuncțiile și particula negativă "ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul cu sens lexical din grupul lor, purtând un singur accent: în cazul unui enclitic, accentul cade pe cuvântul cu sens lexical, în cazul unui proclitic, acesta este cel accentuat, dacă cuvântul cu sens lexical are accent descendent. Exemple: Printre conjuncții sunt și unele care nu se pot accentua, "a" „iar”, "da" „că, să” și
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
M-am întors la o chemare de aici”. Orice parte de propoziție poate fi scoasă în evidență prin accentuarea sa mai puternică și plasarea ei în altă poziție decât cea pe care o ocupă atunci când nu este scoasă în evidență. Encliticele stau de regulă imediat după primul cuvânt accentuat din propoziția din care fac parte: "Mi te ništa ne pitamo" „Noi nu te întrebăm nimic”, "Vratio sam se u sobu" „M-am întors în cameră”, "Jeste li dobro putovali?" „Ați călătorit
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]