147 matches
-
acest sens, comportamentul de pe internet al recentului tsunami, pentru care apar 681 de înregistrări ale formei cu desinență de plural -uri și 197 de înregistrări ale formei de plural cu desinență și articol enclitic (-urilor); vezi și formele cu flexiune enclitică înregistrate în presă în Dimitrescu (2004−2005): Negocierile cu FMI dezvăluie tsunamiul prețurilor ("Adevărul", internet, 2005, apud Dimitrescu 2004−2005: 166), victimele tsunamiului (id.), riscul de mari seisme submarine și de tsunamiuri ("Revista Național Geografic", internet, 2005), Toate catastrofele care
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
clasa substantivelor invariabile se lărgește considerabil prin inventarul mereu în creștere a două tipuri de creații substantivale: (a) siglele și (b) substantivările autonimice, amândouă caracterizate printr-o frecvență mare în limbă și amândouă, prin preferința 46 de utilizare fără flexiune enclitică. (a) aparține BCR, conform GALR, (b) ca pe o variantă extremă a lui tenir sa promesse 47 (Liiceanu, U.I., 308). 2.4.4. Efectele invariabilității Deși substantivele total invariabile sunt o clasă mult limitată numeric, iar unele formații invariabile
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
numeric, iar unele formații invariabile sunt pasager invariabile sau cunosc și realizări paralele variabile, este important de subliniat că, în româna actuală, poziția lor este în continuă creștere numerică și funcțională. Româna "se poate descurca" și în condițiile absenței flexiunii enclitice. Situația nu este nouă. Așa-zisul "gen comun", deși minor ca frecvență și semnificație, este vechi în limbă 48 și evidențiază tocmai posibilitatea de a face față integrării sintactice chiar în condițiile absenței mărcilor enclitice ("ideile lui papă-lapte/lui terchea-berchea
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
și în condițiile absenței flexiunii enclitice. Situația nu este nouă. Așa-zisul "gen comun", deși minor ca frecvență și semnificație, este vechi în limbă 48 și evidențiază tocmai posibilitatea de a face față integrării sintactice chiar în condițiile absenței mărcilor enclitice ("ideile lui papă-lapte/lui terchea-berchea ăsta"). Utilizarea autonimică (adesea fără flexiune enclitică) a unor forme și construcții nu este nici ea nouă, mai ales pentru terminologiile științifice, apărând odată cu traducerile lucrărilor științifice. Nouă este numai frecvența cu care se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
gen comun", deși minor ca frecvență și semnificație, este vechi în limbă 48 și evidențiază tocmai posibilitatea de a face față integrării sintactice chiar în condițiile absenței mărcilor enclitice ("ideile lui papă-lapte/lui terchea-berchea ăsta"). Utilizarea autonimică (adesea fără flexiune enclitică) a unor forme și construcții nu este nici ea nouă, mai ales pentru terminologiile științifice, apărând odată cu traducerile lucrărilor științifice. Nouă este numai frecvența cu care se manifestă, în româna actuală, absența mărcilor enclitice. Pentru integrarea sintactică a substantivelor invariabile
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ăsta"). Utilizarea autonimică (adesea fără flexiune enclitică) a unor forme și construcții nu este nici ea nouă, mai ales pentru terminologiile științifice, apărând odată cu traducerile lucrărilor științifice. Nouă este numai frecvența cu care se manifestă, în româna actuală, absența mărcilor enclitice. Pentru integrarea sintactică a substantivelor invariabile, în absența mărcilor flexionare enclitice, româna recurge la mijloace alternative: (a) fie elemente prepozițional-analitice: din cauza a doi euro, din cauza la pepsi, urmările la euro ăsta în creștere, aparține la BCR, (b) fie elemente proclitice
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
construcții nu este nici ea nouă, mai ales pentru terminologiile științifice, apărând odată cu traducerile lucrărilor științifice. Nouă este numai frecvența cu care se manifestă, în româna actuală, absența mărcilor enclitice. Pentru integrarea sintactică a substantivelor invariabile, în absența mărcilor flexionare enclitice, româna recurge la mijloace alternative: (a) fie elemente prepozițional-analitice: din cauza a doi euro, din cauza la pepsi, urmările la euro ăsta în creștere, aparține la BCR, (b) fie elemente proclitice de tip nonprepozițional: asupra lui GN, urmările lui "nu vreau", I-
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
feminine -le. Pluralele "duble", cu -s degramaticalizat, sunt puțin numeroase, iar, dintre acestea, un număr și mai mic este acceptat de norma literară. - Crește ponderea clasei substantivelor invariabile și, în mod special, a celor total invariabile (lipsite complet de flexiune enclitică), cu urmări sintactice semnificative, mai ales în privința marcării cazurilor oblice. - Continuă procesul de limitare a alternanțelor vocalice și, implicit, de pierdere a caracterului regulat al acestora. Sunt mult mai conservatoare alternanțele consonantice, declanșate cu regularitate sub presiunea desinenței -i de la
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cazul unor toponime ca Chetriș (Pietriș), Chetrărie (Pietrărie), Chiscu (Piscul), Grochi (Gropi) ș.a.; Šireșoaia, Šușmele, Šopești, Bešuri, Šunži, Făžețel ș.a. Un fenomen care este, în egală măsură, fonetic și morfologic, explicabil prin fonetică sintactică, este dispariția lui l (articol hotărât enclitic) și a lui i , la același articol pentru substantivele masculine în cazul genitiv, ca în exemplele: Dealu Buciumului, Drumu Bogdănii, Fundu Blidarului, Lacu Cișmelelor, Părău de Hotar, Plaiu Ars, Podu Curiței; Cișmeaua lu Grozescu, Fântâna lu Agachi, Groapa lu Gherasim
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
se observă lesne că cele feminine apar cu articol definit proclitic) - Beciuri, Brazi, Ciungi, Cișmele, Coșere, Desculți, Funduri, Gropi, Iazurile, Nisipuri, Poduri ș.a. Cu privire la declinare, trebuie menționate două situații: a) genitivul cu articol proclitic (mai ales la masculine), dar și enclitic ; b) acuzativul cu prepoziție - cu, de, în, la, pe, spre. Iată exemple, selectiv, pentru situațiile menționate mai sus: Cotul lui Briceag, Balta Chilioaiei, Balta lui Măcău, Bordeiul Stângaciului, Botul Stâncii, Budăiul lui Hoza, Cabana lui Duță, Coasta Runcului, Crucea lui
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
de o întreagă comunitate (A. Pleșu, Despre îngeri: 90 și în CLRA), față de o comunitate întreagă. Construcțiile de tipul înțelegerea întreg secolului, discutate de Iordan (1948: 301), sunt și astăzi rare. Sunt însă utilizate structuri în care, la nominativ-acuzativ, articolul enclitic se atașează substantivului: întreg secolul al XX-lea, și nu adjectivului întreg, antepus: întregului secol. Tiparul este asemănător celui în care apare adjectivul tot (tot secolul) și se deosebește de tiparul caracteristic adjectivelor antepuse (frământatul secol). 2.4.2. Adjectivul
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
pluralului prin alternanțe), în vreme ce limba cultă preferă clar desinența -e, producând chiar fenomene de hipercorectitudine, acolo unde norma a acceptat formele în -i. În orice caz, oscilații există în continuare. Unele devieri față de normă apar mai ales la forma articulată enclitic a substantivului sau adjectivului (vezi Avram 1979): s-au înregistrat atât -i în loc de -e (victimile, Radio România Cultural, 4.III.2008; cu ultimile puteri, Național TV, 3.III.2008; ultimile noutăți, OTV, 7.XI.2007; ultimile zile, Antena 1, 18
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
Antena 1, Antena 3, B1 TV, N24, Național TV, OTV, Prima TV, Pro TV, Realitatea TV, TVR 1, TVR 2, TVR Cultural). 3 "În cazul imperativului, modificarea este facilitată și de lungimea silabică a formei, care, în prezența pronumelor neaccentuate enclitice, ajunge la o structură de trei, patru sau cinci silabe" (Pană Dindelegan 1987: 65). 4 Concurența între modelele de conjugare cu și fără sufix a fost mult cercetată: cf. Guțu Romalo (1972, în 2000: 97-100), Brâncuș (1975), Pană Dindelegan (1987
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
și expir pe gură și pronunția fonemului i precedat de o consoană explozivă ca p sau t în cuvântul pitic. - Modificările de lungime a fonemului i final creează unele tulburări în semantica vorbirii surdomutului. Pronunțarea prelungită dă aspectul de articol enclitic sau chiar de sens schimbat unor cuvinte ca: sacii, lații, soții. Se explică surdomutului faptul că pronunță un fonem i prelung și se indică prin gest scurtarea vocalizării. În cazul existenței articolului enclitic sau pluralului în doi de i îfii
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
surdomutului. Pronunțarea prelungită dă aspectul de articol enclitic sau chiar de sens schimbat unor cuvinte ca: sacii, lații, soții. Se explică surdomutului faptul că pronunță un fonem i prelung și se indică prin gest scurtarea vocalizării. În cazul existenței articolului enclitic sau pluralului în doi de i îfii, copii, cutii) se indică accentuarea i-ului final. Acesta pronunță boii, Ploieștii, plecii în loc de boi, Ploiești, pleci. Corectăm accentuarea sunetului i, în felul următor: scriem pe tablă aceste cuvinte, dublând sunetul i final
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
d. sănubucure-mi-se (CP1.1577: 62r) (7) a. și mearreta-<voiu> feațeei Dzeului (PH.1500-10: 35v) b. ascultați de tot de câte se zice-va cătră voi (CB.1559-60: 34) Interesante din această perspectivă sunt structurile cu dubla realizare (proclitică și enclitică) a pronumelui clitic (și, mult mai rar, a auxiliarului)8 (v. și Ușurelu 2015; Nicolae și Niculescu 2016): (8) a. cungiurară me și seadunra-se cu menre (PH.1500−10: 95v) b. ca mirelui mi-au pusu-mi mitră (DDL.1679: 19
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1500−10: 16v) În strânsă legătură cu perpectiva pe care o vom adopta în legătură cu influența sursei asupra textului tradus (v. §3.4 infra) și bazându-ne pe circulația aceastor structuri mai ales în traduceri, vom interpreta dubla realizare (proclitică și enclitică) a pronumelor clitice ca reprezentând un mecanism de rezolvare a tensiunii dintre impulsul de a urma cât mai fidel textul original și alinierea la constrângerile sintactice ale românei (în parte fixată, așa cum se vede din textele originale 9, v. Stan
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
îlvoi vedea /l-oi fi văzut c. nuîl văd / nuîl vedeam /nuîl văzusem d. nul-am văzut /nuîl voi vedea / nul-oi fi văzut e. săîl văd / să nu îl văd f. a-l vedea /a nu-l vedea - configurațiile enclitice(101)-(102): pronumele clitice sunt precedate de verbul la gerunziu, de imperativul pozitiv (101) (sub coordonare, encliza este obligatorie în limba standard cel puțin pentru primul conjunct, (101b)); tot cu encliză pronominală apare și inversiunea subjonctivului și a condiționalului în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
grup (XP-movement) (§§2; 3.1.2; 3.1.2), ceea ce presupune deplasare a verbului prin specificatori. În cazul imperativului pozitiv (121), encliza pronominală diagnostichează deplasarea la C (pentru moment, vom considera că proiecția la care se deplasează verbul în configurații enclitice este C, urmând a rafina această interpretare în §3.5 infra ca deplasare la FIN); deplasarea la C (i.e. la [Spec, CP]) a imperativului din [Spec, MOODP] se explică prin verificarea trăsăturii [+directiv] (Niculescu 2015). Specificatorul proiecției de persoană, care
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
qp P PERS' 4 qp -te PERS0 MOODP [+N] qp tVP MOOD' qp Mood0 .... În schimb, în cazul imperativului negativ, deplasarea verbului în domeniul C nu are loc: imperativul negativ (surogat sau propriu-zis) este caracterizat prin procliză pronominală (122a), configurația enclitică fiind exclusă (122b). În această situație, adverbul de negație nu, situat în [Spec, NEGP], creează efecte de intervenție care blochează deplasarea verbului la C; spre deosebire de centrul PERS0, care este înzestrat cu trăsături [+N], centrul NEG0 este înzestrat cu trăsături [+V
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ridică până la [Spec, TP]; în structura acestei forme, negația propozițională se realizează prin nu, iar pronumele clitice sunt proclitice. În exemplul (145b), gerunziul proiectează o propoziție nonfinită și se ridică la [Spec, FINP]; negația este afixală, iar pronumele clitice sunt enclitice. Cele două forme nu au deci aceeași sintaxă, în ciuda aceleiași realizări morfofonologice. (145) a. Nul-o fi văzând de aici. b. Nevăzându-l de aici, s-a mutat mai încolo. La fel se întâmplă și în cazul infinitivului verbal fără
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Rămân însă de discutat două probleme ridicate de distribuția pronumelor clitice în limba veche: (i) structurile cu encliză pronominală la dreapta negației (v. (18) supra) sau a auxiliarului verbal (25); (ii) structurile cu dublă realizare a cliticului pronominal (proclitică și enclitică) pe lângă același centru verbal 11 (25) (foarte rar asociate cu dublarea auxiliarului verbal, e.g. (26a) (=(15) supra))12. (25) a. cela ce va spunre-seție (PH.1500−10: 64v) b. deaca vei căuta asupră de rugăciunea noastră, veicurăți-ne sufletele și trupurile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Adoptând o teorie a deplasării cliticelor (din domeniul lexical vP, unde se generează argumentele, în domeniul flexionar IP), Hill și Alboiu (2016) interpretează dubla realizare a pronumelor clitice ca rezultând din dubla lexicalizare a acestora, în poziția de bază (lexicalizarea enclitică) și în poziția derivată (lexicalizarea proclitică) (interpretare avansată și de Nicolae și Niculescu 2014): (174) că toțmă vor ști-mă(DPar.1683: III.62r) Explicația oferită de Hill și Alboiu (2016) este solidă teoretic și presupune că dubla realizare a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în FIN0), a infinitival amalgamează centrele FORCE 0 și FIN0 (un efect, între altele, imposibilitatea propoziției infinitivale de a proiecta periferia stângă). 46V., de exemplu, remarca din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014: 8): "[c]litic pronouns, be they proclitic or enclitic, cannot be separated from the verb (or auxiliary) at any time", deși există atestări ale dislocării inclusiv în cronicile moldovenești:așa s-au adaos și Moldova, carea mai apoi de alte țări s-au descălecat, de s-aude sârgulățit și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a detalia exemple și excepții. Și Mioara Avram, în Gramatica pentru toți (ediția a II-a, 1997), explica dificultatea de a stabili o normă simplă și clară: "De obicei se spune că numeralul cu valoare substantivală se scrie fără articolul enclitic -l, spre deosebire de pronumele nehotărît unul. Distincția nu este însă categorică și absolută, fie din pricina unor situații mai puțin clare, fie din pricina tradiției sau a necesității de a marca alte opoziții" (p. 130); exemplele aduse sînt eu unul, tot unul și
Unu și unul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10929_a_12254]