132 matches
-
Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Cezar Baltag -, au părăsit între timp această lume. Remarcată imediat, diferențiată stilistic și nu doar, instaurând o simbolistică revelatoare, debutanta de atunci, sigură de sine, sfidând convențiile și solidară cu temerarii, punea în pagină un energetism juvenil, o gestică atașantă, pe un fond naturistic embrionar. Iat-o, așadar, printre Învingători, grațioasă Diană într-o lume albă stimulând aventura: -"Arcul de vișin petrecut peste umăr și eu / Mi-l legănam fericită în rând cu băieții..." Îndărătul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și flori, fiecare având o parcelă în primire. La „lucrul manual” legau cărți, făceau modelaj, traforaj, împletituri. „Gustul de a munci, de a da formă utilizabilă materiei, intră astfel în sufletul copiilor. Disciplina lor morală câștigă enorm.” Acest principiu al „energetismului” care leagă școala de viața practică izvorăște din convingerea că „ceea ce elevii învață la școală” trebuie să le servească „la ceva în viață”, să le „dea putere”. Dezvoltarea spontaneității mintale - un alt principiu - s-a realizat prin procedee euristice care
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Și, deși-și dorește înțelepciunea anonimatului, simte cum în el zvâcnesc încă patimile eului. Iar fericirea ieșirii din lume și din istorie nu-l satisface: Cel care-a cucerit Indiferența tânjește în taină după beneficiile la care a visat, ale energetismului. Cioran n-a putut fi, însă, om al faptei. O neputință amânată printr-o schimbare de traiect, printr-o mutație a identității. Numai că noul Cioran și-a rămas sie însuși străin. Notează: „Am observat că, de când sufăr mai puțin
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sunt faptele pe care se întemeiază o astfel de convingere. Cert este că, dincolo de urmele de nostalgie, Cioran își abjură trecutul în care nu el sălășluiește, ci un altul. În fine, dacă Cioran pare să se fi vindecat de nostalgia energetismului, el nu s-a vindecat și de boala propriei țări. Neputința de a se rupe de trecut și de propria țară se întemeiază pe o logică ce depășește raționamentele normale. Iată: „Cu cât mă gândesc la locurile trecutului meu, cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
1968; "Glorie", E. S. P. L. A., 1969; "Pur", 1971; Între floare și fruct", Cartea Românească, 1974. "Un copil lovește cerul" (1968) conturează un poet orgolios, energic, solar, cu porniri și dăruiri generoase. "Cuvântul propriu", în care se cuprinde un anume energetism elementar, irumpe în imagini puternice și sigure: prin arbori curge luna descălțată, stelele se aud bâjbâind, zarea e numai soare și albine și-un zumzet coșbucian se strecoară din infinit încoace". Poetul cântă cerul, pământul, cireșul, fântâna, scalda, turma de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ea cu trupul de ceață ca o amețeală/ El a făcut primul pas,/ Dat afară de o sevă inegală". Logodna înseamnă de fapt supunere sub timp: "Cercuri de copac pe trupuri să le crească delirante". Simțim, încă din acest volum, un energetism care se va accentua în evoluția liricii autorului. Poezia se realizează printr-o intensă imagistică, plină de vigoare. Apar obsesiv nunta și moartea. Nunta înseamnă comunicarea cu strămoșii, înseamnă, de fapt, începutul morții. Situația spre care tinde poetul este starea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat. în antropologie. E Timbrul lui Ion Barbu din etapa ermetică (acea piatră în rugăciune ce se despoaie din humusul primordial, prin medierea latențelor orfice), sau chiar energetismul teluric din cea parnasiană (Lava, Banchizele, Copacul). Câteva exemple din volumul Din versurile lui Ladima sunt ilustrative: "Felie de noroi e ciclul meu, / Spre capătul carent răzbat cu greu /"29 sau "Dar iezerele unul lângă altul sute, / Când râd arhipelagurile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
eforturi neplăcute. Autoportretul lui Ladima conține vădite tușe ofidiene: "Hrăniți cu putrezime, de asemenea, / Se-ngrașe nuferii suavi și gemeni. Eu, plin de bale și vâscos, greu lupt, / Alăturea, din soare să mă-nfrupt.//"110 În această luptă pentru captarea energetismului solar, poetul își are drept singur vecin șarpele. Citind strofa următoare în abisurile ei mitologice, se înțelege că șarpele și poetul sunt înfrățiți întru destin: pentru ambii, apropierea crepusculului este echivalentă cu preludiul morții. Accepția mitică impune conotația: jertfă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o clipă din întuneric)". Doar în cutremurătorul text al lui Ion Mureșan Grup de bătrâni lângă casa poetului (unde apare imaginea unui "ochi mic, negru, răutăcios", aruncat într-o găleată ruginită, printre bulgări galbeni și pietricele) se mai întâlnește același energetism întunecat al demonicului ce pândește spectacolul sumbru al unei existențe total lipsite de fiorul transcendenței sacre. Nu e nevoie de nicio altă tentativă de explicitare a tragismului emanat de această conștiință a însoțirii perpetue cu un alter demonic, ostil și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-o solidaritate de vase comunicante cu dinamica fenomenului creator contemporan, asimilează, în propriul proces de coagulare, ideile-forță ce o susțin, îi urmează diagrama sinuoasă, imprimându-i accente individuale tot mai ușor de recunoscut, pe măsură ce înaintăm în timp. Chiar și energetismul „șefului integralist”, privit cu o oarecare suspiciune de Lovinescu, întrucât ar contrazice dominanta sensibilității lui Voronca, nu se mai înfățișează, considerat în acest context, ca o simplă atitudine mimetică, veleitară, ci se așează organic în ansamblul căutărilor neliniștite ale unor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a surprinde, printr-o febrilă implicare, pulsul vital al epocii: „sensibilitățile tari”, „ascuțișul senzației”, „viața carburator încins”, „prăvălirea”, „revărsarea”, „jazzul frazelor vertiginoase” și, pe de altă parte, „acrobatismul”, „jocul”, „danțul cetăților” sugerează o stare de spirit mai generală, concordantă cu energetismul vieții moderne, dar și anunță ceva din universul imaginar al noii arte, particularizat sub semnul ludicului spectacular. Oricum, capacitatea de entuziasmare a lui Voronca este, de la început, deplin solicitată și ea face ca „expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la istoria însăși a mișcării românești de avangardă. La 75 H.P., foarte tânărul poet aflat în faza primelor, entuziasmante revelații ale ideilor înnoitoare, se aliniază, încă impersonal, la programul constructivist schițat de Contimporanul, nu fără a reține însă elemente ale energetismului futurist și ale radicalismului, în negație, dadaist. Participarea la revistele Punct și Integral aduce, inevitabil, amprenta mai puternică și mai limpede conturată a doctrinei constructiviste, scoțând în relief ceea ce s-ar putea numi disponibilitatea integralistă, în sensul (valabil, cum s-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
așa cum enunțasem deja - înregistrăm declinul accelerat al Turcocrației și, corelativ, ecloziunea statelor naționale parvenitul, diversificat psihologic și social, populează literalmente imaginarul literar. Spre deosebire însă de levantin comportamentul duplicitar al parvenitului a fost dublat, cum remarca încă Nicolae Iorga, de energetismul burgheziei in stătu nascendi. De extracție socială de obicei modestă, întreprinzător și fără scrupule parvenitul semnifică o altă etapă în istoria "arhetipului" sud-estic. El devine produsul prin excelență al procesului de rapidă și forțată modernizare. Bine individualizat psihologic, localizat etnic
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
sensibilă, valoarea reală 6. Acum, imaginea dobândește adevăratul său sens, fiind interpretată prin intermediul Celuilalt sau Aceluiași, un raport deja depășit între imagine și gândire. Gaston Bachelard introduce termenul de "imagine imaginată" care nu este decât o sublimare a arhetipurilor. Dialectica energetismului imaginar împlinește o funcție primordială care poate regla regimul complexelor de imagini, descoperind rețele implicite ale funcționării lor. De la Filosofia lui Nu și Aerul și visele până la Poetica spațiului și Flacăra unei lumânări, Bachelard restituie funcția simbolică a imaginii care
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de sentimente legate de muncă. Mai întîi încrederea în muncă și speranța într-o răsplătire a ei viitoare, fie cît de tîrziu: „Și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fier, -/ Mulțimea anonimă se va avea în vedere”. Prin energetismul său, primul vers pare ieșit din condeiul unui poet futurist, suporter al mașinismului, iar cel de-al doilea dă o formă aparent optimistă obișnuitului său scepticism. Bacovia nu scapă din vedere nici aspectul constrîn-gător al muncii, - munca făcută de voie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și un cvintet, tot cu pian, de Șostakovici ne-au făcut să plonjăm în marea muzică. Având ca invitat un pianist belgian, cu nume de vedetă de la Real Madrid sau Manchester United, Jean-Claude Vanden Eynden, realmente o surpriză plăcută prin energetismul lui și pofta/bucuria de a cânta, ne-a transpus pentru două ore în lumea inefabilă a universului sonor. Muzica, muzică și nimic altceva, ce ne puteam dori mai mult? Mai există muzică pură, așa, în sine, de care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
gânduri. „Prin lirica sa interbelică, V.V. devine unul din cei mai de seamă exponenți ai tradiționalismului autohton, fenomen cultural și ideologic ilustrat mai ales de gândirism, la care poetul aderă, anexându-și misticismul și primitivismul ca forme de manifestare a energetismului național”, scrie Marian Popa în Dicționar de literatură contemporană, Editura Albatros, 1977, p. 615. Important a fost și a rămas faptul că Societatea Scriitorilor Români, primindu-le, le-a decernat Premiul de poezie pe anul 1927, ceea ce a entuziasmat atât
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
sensibilă, valoarea reală 6. Acum, imaginea dobândește adevăratul său sens, fiind interpretată prin intermediul Celuilalt sau Aceluiași, un raport deja depășit între imagine și gândire. Gaston Bachelard introduce termenul de "imagine imaginată" care nu este decât o sublimare a arhetipurilor. Dialectica energetismului imaginar împlinește o funcție primordială care poate regla regimul complexelor de imagini, descoperind rețele implicite ale funcționării lor. De la Filosofia lui Nu și Aerul și visele până la Poetica spațiului și Flacăra unei lumânări, Bachelard restituie funcția simbolică a imaginii care
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
spirit științific este situarea într-o complexitate de fond dată de tendințe sau idei divergente, care îl obligă la asumarea unei dialectici la fel de complexe. Astfel, afirmă filosoful francez, dacă "istoria științei dă la iveală un ritm alternativ de atomism și energetism, de realism și pozitivism, de discontinuu și continuu, de raționalism și empirism", știința nouă pare preocupată de o adevărată sinteză a unor astfel de tendințe și idei contradictorii 764. Rațiunea de reînnoire" a spiritului științific al secolului al XX-lea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cea mai conflictuală și cea mai paradoxală" (Ibidem, p. 185). 888 Ibidem, p. 228. 889 Ibidem, p. 229. 890 Ibidem. 891 Ibidem, pp. 230-231. 892 "Revenirea spre marile principii ale unei inteligibilități a complexului, luat ca atare, întoarcerea la inspirația energetismului, a polarității, a ambivalenței, chiar a logicii terțului inclus, nu par să implice o nouă delimitare între știința clară și știința obscură, între o gândire riguroasă și o gândire neclară (...), între limbajul adevărat și spiritul fals (...)" (Ibidem, p. 231). 893
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mai aud din cauza râsetelor și huiduielilor măturătorilor, iar victima nu a scăpat, ci zace lungită în mijlocul străzii. Lentila lui „simț enorm și văz monstruos” a proiectat episodul imaginat, el ilustrează aproape darwinist o luptă pentru supraviețuire, o încleștare dramatică, un energetism al disperării, o survival of the fittest. Există aici o viziune mecanomorfă, senzațiile au un corelat mașinist, organismul își pune în funcțiune fiecare resort consumând combustibilul vitalității până la ultima picătură. Simțim decalcul unui romantism hugolian toc- mai în ceea ce ține
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la C. ideile, entuziasmele și reprezentările se manifestă în mod tumultuos-colosal, într-o tensiune înaltă, virilă; pasiunile eruptive se suprapun parcă argumentelor, dictând în fapt liniile de forță, marcând reliefurile unei personalități clocotitoare. Constituente ale celulei proprii, astfel de trăsături, energetismul, dinamismul și celelalte țin, în parte, de filonul transilvan, justițiar, combatant, vizionar. De la primul volum, Poezii (1911), până să-și găsească sunetul propriu, de portavoce a mulțimilor, de tribun și moralist implicat în cotidian, lui C. i-au trebuit două
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
inepuizabil augmentativă, fervoarea structurală (aceasta e „neastâmpăr iscoditor”) relevă un voluntarism perpetuu, lipsit de orice trufie, vizând cauze ale nației. Polivalent și contradictoriu, nici o formulă totalizantă nu-l cuprinde. Cu mai mult patos social-istoric decât Coșbuc și Goga, de un energetism whitmanian foarte prizat în epocă, rapsod și novator al sintaxei poetice - ceva din C. pare să fi însoțit răsucirile interioare ale lui Blaga, dar și sunetele de final arghezian. Puțin și tendențios comentate, deloc republicate până la ediția din 1991 a
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
socială și libertate națională. Stilul aspru, încordat, mulat pe tiparul revărsării de obidă țărănească, și o sobrietate lineară (lipsesc complet tropii) fac din Noi vrem pământ! o capodoperă a poeziei sociale și politice. Idealul eroic, care este una dintre ipostazele energetismului coșbucian, explică aplecarea poetului asupra eposului național, ilustrat în maniera grandorii legendare (Pașa Hassan) sau, neostentativ, prin surprinderea resorturilor direct omenești - speranța, legătura cu pământul - ale eroismului (în „cronica” Războiului pentru Independență din Cântece de vitejie). C. a crezut într-
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
nou tineret universitar, „pregătit pentru o muncă constructivă, în acord cu un plan flexibil, bazat pe studiul direct al realității sociale, și introducerea unui serviciu social obligatoriu pentru toți absolvenții din învățământul superior” ca fiind cea mai teribilă școală de energetism național; 10. elemente importante ale Școlii Gusti sunt, în fine, institutele sociale: ISR, IS al Moldovei, al Transilvaniei, IS Banat etc.); Arhiva pentru știință și reformă socială ca tip de publicație cu o rubrică permanentă: „Arhiva monografică”; 11. Muzeul satului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]